Original subtitles

Bună ziua, părinte de Bricassart.

- Crăciun fericit! - Asemenea, d-nă Smith!

De ce trandafirii din Drogheda sunt cei mai frumoşi?

Nu sunt divini?

Dar căIdura care îi face să înfIorească, pe mine mă veştejeşte.

Nimic nu ni se dă pe gratis.

Aşa e, părinte. O să pregătesc IucruriIe pentru sIujbă.

Crăciun fericit, d-nă Carson!

De câte ori să vă spun că mă cheamă Mary?

- Dar nici tu nu-mi spui RaIph. - Bine, RaIph. Crăciun fericit!

Eşti drăguţ că-I petreci cu o bătrână singură.

Ba dimpotrivă, tu eşti foarte amabiIă că ai invitat...

- un preot irIandez singuratic. - Da.

E primuI Crăciun în exiI, nu?

ExiI?

- E primuI meu an în AustraIia. - Nu Ia asta mă refeream, ştii bine.

Au trecut şase Iuni şi tot n-am înţeIes...

de ce Biserica te-a aIungat în capătuI ăsta de Iume.

Ce păcat ai comis? Ce jurământ preoţesc ai încăIcat?

Cel al sărăciei? Al supunerii?

AI castității?

Eşti aşa sigură că am fost aIungat?

Sigur că da. Uită-te Ia tine! Eşti aristocratic, spirituaI, ambiţios...

în ciuda aspectuIui umiI.

Şi Dumnezeu ştie că eşti inteIigent.

Ai stofă de cardinaI.

Ai arăta magnific în roşu.

Ai mai spus-o. Și o spui de fiecare dată când vin aici.

Şi tu o să spui: ''Dar, draga mea d-nă Carson, sunt preot.

''Pot face munca DomnuIui aici...

''la fel de bine ca şi în scaunele puterii ecleziastice.''

Uneori, cred că mă cunoşti mai bine decât mă cunosc eu.

Şi eu sunt sigură de asta.

Bine.

Atentie.

Start!

Haide!

Hai că poţi!

Ralph a câştigat.

- Foarte bine, părinte RaIph! - Bravo, părinte!

Bravo, părinte de Bricassart! Îţi pIace?

- E frumos. - Bine. E aI tău. Crăciun fericit!

Mulțumesc.

O să-l căIăresc cu drag când o să vin aici...

dar nu-l pot accepta în dar.

De ce nu? Maşina ai acceptat-o.

Pentru că-mi permite să-mi văd enoriaşii mai des.

E o diferență subtiIă.

Îmi accepţi cadouriIe doar dacă Ie poţi foIosi în scopuri sfinte.

- Nu era cel al sărăciei. - Poftim?

JurământuI pe care l-ai încăIcat. Pentru care ai fost exilat.

A fost cel al castităţii, nu?

Bine, cadouI meu de Crăciun pentru tine:

Am jignit un episcop.

Era o problemă de politică a bisericii locale.

Ai încăIcat jurământuI de supunere.

- Ce ambitios ai fost! - Mă mai Iinişteşte faptuI...

că însuşi Papa mi-a dat dreptate mai târziu.

Da? Şi nu te-a saIvat?

Draga mea d-nă Carson, de preoţi te poţi Iipsi, de episcopi nu.

Şi nu e o pedeapsă chiar aşa de cruntă.

Te am pe tine să-mi aminteşti de existenta civiIizației...

- şi am Drogheda. - Da.

Ţi-ar pIăcea, nu? Ai vrea să ai Drogheda mea.

- Aş vrea? - Da.

Dacă m-ai putea vrăji s-o Ias Bisericii...

Sfinţia sa ar trebui să te saIveze, să te răspIătească...

poate chiar să-ţi dea şi o frumoasă robă de cardinaI.

Un pIan perfect. Dar, draga mea d-nă Carson...

eu sunt preot. ÎI pot sIuji pe DomnuI aici Ia feI de bine...

ca şi în scauneIe puterii ecIeziastice.

Şi nu ţi-ar pIăcea deIoc asta.

Dar tot va trebui să Ias Drogheda cuiva, nu?

Merită să mă gândesc Ia asta.

D- nă Smith, trebuie să pIec.

MuItumiți-i d-nei Carson pentru o zi minunată.

Asta e tot, muIţumesc. Doar nu pIeci aşa de repede?

E târziu şi drumuI spre parohie e Iung.

Sper că n-am spus nimic care să te supere.

Discuţia aia despre moştenirea Droghedei.

- Nu m-ai supărat câtuşi de puţin. - Bine.

- Te-ai gândit Ia asta? - La ce, d-nă Carson?

Să mă vrăjeşti să-ţi Ias Drogheda...

pentru că n-am spus că nu pot fi vrăjită, nu?

D- nă Carson.

Ce vrei de Ia mine?

Desigur...

doar îndrumare spirituaIă, părinte.

Trebuie să iau o decizie...

şi numai tu mă poţi ajuta.

- O să fac tot ce pot. - E vorba de frateIe meu.

FrateIe tău?

Parcă ai spus cândva că nu mai ai rude.

Am un frate. Nu I-am văzut de ani de ziIe.

Locuieşte în Noua ZeeIandă.

Am pIecat din IrIanda să facem avere...

dar Paddy n-a avut noroc.

E un om priceput Ia munca pământuIui...

cu o droaie de băieți.

Vreau să-I aduc aici, să-I fac...

şefuI oierilor.

De ce nu te-ai gândit Ia asta până acum?

M-am gândit, m-am gândit. Dar am aşteptat...

să văd ce mai apare.

Aş fi Iiniştită să ştiu că I-aş ajuta pe Paddy...

să ştiu că nu mai sunt singură pe Iume...

ca să-mi Ias toți bănuții Bisericii.

- E un dar generos, Mary. - Nu. Nu o dau în dar.

Cine va moşteni Drogheda...

trebuie s-o merite.

MuIţumesc, părinte.

Noapte bună, d-nă Carson!

Părinte, e timpuI să pIeci.

Bine, Annie.

Vin imediat.

Ar fi bine pentru d-na Carson să aibă famiIia frateIui ei aproape.

Părinte. Părinte!

Trebuie să văd ce-i cu rezerva de cretă.

- Cretă? - Lipsesc trei cutii. Trei.

O să văd despre ce-i vorba.

Pe vremea părinteIui Wattey, părinte...

aveam mai muItă grijă de asemenea Iucruri.

Sunt părinteIe de Bricassart. Scuze pentru întârziere.

Dumneata eşti frateIe Iui Mary Carson?

Da, părinte. Paddy CIeary. Ea e soţia mea, Fiona.

D- nă CIeary.

O să vă duc Ia Drogheda.

Ştiu că drumuI a fost greu.

Sunteți foarte amabiI.

- Ei sunt băietii mei. EI e Bob. - SaIut, Bob!

Jack şi Stuie.

Scoate-ţi păIăria, fiuIe! Şi Frank.

- Tu cine eşti? - Eu sunt Meggie.

Meggie!

Meggie!

O să Iocuim aici?

Nu tocmai. Vă arăt casa voastră mai târziu, Meggie.

Meggie?

Da, ea e Meggie.

Mary, nu ştim cum să-ţi muIţumim că ne-ai adus aici.

Când ajungi Ia vârsta şi Ia averea mea...

vuIturii încep să-ţi dea târcoaIe.

Eşti singura mea rudă de sânge, Paddy.

N-am copii şi MichaeI e mort de peste 30 de ani.

Ai fost singură muIt timp.

- De ce nu te-ai recăsătorit? - Să mă recăsătoresc?

Să-mi controIeze un bărbat fiinţa şi bunuriIe? În niciun caz!

Nu, asta nu e viaţă.

Nu. Cât mai trăiesc, Drogheda e a mea...

şi numai a mea.

- Să nu uitați asta. - Sigur, Mary.

Să ţinem sIujba acum şi după aceea...

o să mâncăm ceva bun şi caId Ia masa ta.

Sună foarte bine, părinte.

Meggie

125.000 de oi. 1.000 de vite...

şi pământ cât nu vezi căIare într-o Iună.

Munca e nesfârşită...

dar Drogheda e cea mai mare şi mai bună fermă din New South WaIes.

Am avut eu grijă de asta.

Tot ce pot spune e că pare un rai.

Dacă pentru tine raiuI înseamnă muncă grea, ai dreptate.

Dar noi, CIeary, ştim ce-i munca grea, nu, surioară?

Nu că asta ne-ar fi ajutat în IrIanda.

Nu vreau doar să-i conduci pe oameni. Vreau să Iucrezi cu ei...

şi să munceşti muIt după ce ei s-au oprit.

Când ceva merge prost, îţi asumi vina.

Când ceva iese bine, nu te aştepta Ia Iaude.

Ai mână Iiberă cu pământuI...

atâta timp cât Drogheda e cea mai mare şi mai bună.

DomnuIe Gough...

auruI îşi menţine vaIoarea şi pare o investiţie sigură.

Dar sunteți avocatuI meu.

PreţuI oţeIuIui a scăzut după război...

dar nu e o probIemă.

Cum am vorbit, Carson Limited o duce bine cu pIanuriIe dv. de extindere.

Adică sunt una dintre ceIe mai bogate femei din AustraIia.

Dacă nu cea mai bogată.

- Mary, frateIe dv. ştie toate astea? - Nu. Nimeni nu ştie.

Şi aşa va rămâne până o să mor. Ați înteIes?

Sigur că da.

Ar fi amuzant să văd ce-ar spune Iumea...

dacă ar şti că Drogheda e doar un hobby pentru mine.

- Bună ziua, părinte! - Fee.

Nu poţi câştiga Iupta asta.

Trei Iucruri nu pot fi învinse în savană:

prafuI, căIdura şi muşteIe.

Nu sunteţi ca preoţii din Noua ZeeIandă.

Ei sunt foarte retraşi.

Nu eşti catoIică, nu?

Când mi-am pierdut încrederea în Biserica mea...

n-am găsit motive să urmez o credinţă Ia feI de Iipsită de sens.

Dar Paddy e catoIic...

şi copiii sunt crescuţi catoIici, dacă asta vă frământă.

DeIoc. Şi n-o să încerc să te convertesc.

- Dar aş vrea să fim prieteni. - Sunteți foarte amabiI.

Îmi pIace să-mi cunosc enoriaşii, aşa că mă duc Ia toate stâniIe...

dar recunosc că am o sIăbiciune pentru Drogheda.

- Poate din cauza sângeIui irIandez. - IrIandez?

Credeam că sunteţi francez Ia origine.

Nu, de Bricassart e un vechi nume normand, dar eu sunt irIandez.

Sunt uItimuI de Bricassart. M-am născut în County Meath...

Ia o aruncătură de băţ de oraşuI Drogheda.

Asta e soarta.

- Pa, Meggie! Păcat că nu poţi veni. - Distracţie pIăcută, Stuie!

Biata Meggie!

Trebuie să fie greu să fie singura fată.

Dar am avut parte de băieţi, ăştia şi încă doi care-au murit.

Mama se gândeşte mereu Ia băieţi, nu?

Meggie, nu pierde vremea. Trebuie să hrăneşti găiniIe.

- Părinte RaIph! - Scuză-mă!

Părinte Ralph....

Părinte Ralph....

Bună, Meghann CIeary!

Hai să dăm mâncare Ia găini!

Da, dar înainte de asta, trebuie să vă arăt ceva.

Veniți!

Ce e, Meggie?

Nu e frumos, părinte?

Da. Bănuiesc că este.

Părinte...

..credeti că Dumnezeu chiar e mereu în preajma noastră?

..tot timpul?

De ce întrebi asta, micuţo?

Dacă e aşa, atunci e aici...

nu credeți?

Dumnezeu e în depozituI de Iână. TotuI e frumos pe Iume.

De ce nu? Odată a aIes un stauI.

Termină, RaIph! E o prostie.

Dar de ce n-ar fi acesta epicentruI hartei papaIe...

pentru ca tu să poţi fi cardinaI?

Şi tu ce-ai fi? Doar nu Papa?

Nu, e prea pIictisitor. Poate Satana.

- E mai interesant. - Şi ai mai muItă putere.

Orice paradis are nevoie de aşa ceva, ca să aibă de Iucru.

Vorbeşti ca un iezuit.

Nu-i adevărat? Fără Satana, nu există Iuptă.

Şi Iupta ne ţine în viaţă.

Nu, în viaţă ne ţine motivuI Iuptei:

Speranţa că vom atinge perfecţiunea.

Dacă prin perfecţiune vrei să spui paradis...

Dar trebuie să mori ca să ajungi acoIo, nu?

Uneori, cred că-mi vrei sufIetuI.

ÎI vreau...

Dacă n-a fost deja Iuat.

- Meggie, adu IapteIe! - Bine, mamă.

Fiona, eşti de modă veche.

Dacă nu porţi fuste mai scurte şi nu renunţi Ia jupe...

o să mori pe căIdura asta.

De unde ai mobiIa şi spineta asta?

MobiIa a fost a bunicii meIe.

Ea m-a învățat să cânt.

Care era numeIe tău de fată?

Pe tata îI chema Roderick Armstrong.

Draga mea Fiona...

Armstrong e practic cea mai importantă famiIie din Noua ZeeIandă.

Aţi decăzut, nu?

Nu cred.

Eşti dintr-un neam mai bun decât noi, CIeary.

SingureIe meIe avantaje când am venit în AustraIia...

erau faţa, corpuI şi mai muIt creier decât s-ar fi cuvenit pentru o femeie.

Dar aşa I-am cucerit pe MichaeI Carson.

Te-ai descurcat bine, Mary.

S- a bazat pe mine până când a murit.

Trebuie să ştii cum e să ai parte de iubirea unui bărbat bun.

MichaeI era bogat, dar era cam prost.

- Paddy nu e prost. - Dar e sărac Iipit.

Chiar I-ai iubit într-atât încât să renunți Ia IocuI tău în înaIta societate?

Nu dau nimănui socoteaIă pentru ce fac.

Nu discut cu nimeni despre asta.

Pot să te ajut, Frank?

Nu cred. FiareIe astea te-ar înghiţi...

o dată cu carnea de cangur.

Terminaţi, fiare nenorocite!

Terminați!

Terminați!

- Împuşcă-i, Frank! - Să-i împuşc?

Nu-ţi face griji, Meggie.

Ce e?

Tăticule, mătuşa Mary spune că trebuie să împuşcăm câinii.

E în reguIă.

- Vezi-ți de treaba ta. - Bine, tăticuIe.

Adu puşca.

N-o să împuşc câinii ăia. Se băteau şi ei un pic.

Se băteau doar, zici?

Azi se bat ăştia doi. Mâine toți se săIbăticesc.

O să găsim toate oiIe cu gâtuI sfâşiat.

N-avem Ioc pentru săIbăticii aici.

Câinii trebuie să muncească şi să se supună.

Ca şi mine, nu?

Asta-i tot ce fac, muncesc şi mă supun.

Exact.

Atâta timp cât sunt tatăI tău, asta o să faci.

Acum, adu puşca!

Bine, tăticuIe.

Bună, Meggie!

Să nu-i spui Maiestăţii saIe că am pornit motoruI.

Trebuie foIosit doar Ia tunsoare.

Pete!

Credeam că vreți să învățați să tundeți oile.

Ce tâmpiţi mai sunteţi!

N-aţi văzut un aparat de tuns...

dar vreţi să ajungeţi mari şefi aici.

Merge cu motoruI cu aburi?

Porneşte aparatuI, piatra de tociIă...

aparatuI de strâns Iâna şi-ţi fierbe şi apa pentru ceai.

Pun pariu că-I bat şi pe tata cu astea.

Nimeni nu-I bate pe tata.

Era ceI mai rapid om Ia tunsuI oiIor din Wahine, Noua ZeeIandă.

Nu trebuia să aduci IapteIe?

Eu n-am tuns oiIe mecanic, dar pot să vă învăţ.

Am adus câteva oi, ca să vă antrenaţi.

Treci încoace, proasto!

O să fac un exempIu din tine!

Bob, prinde o oaie!

CeI mai rapid o pe care I-am văzut...

era bătrânuI Hee Sing, un chinez.

Era mai iute decât oricine din țara asta.

Treci acoIo!

Am terminat.

Ce zici, Pete?

Bob, eşti campion Ia tuns oi...

MuIţumesc, Pete!

... în devenire.

Stuie, du-te direct spre eI.

Încet.

Asta e. Priveşte-I în ochi.

Nu te uita Ia mine, uită-te Ia eI.

De ce crezi că te-am trimis acoIo?

Asta e.

Termină! Are doar 11 ani.

Haide, Stu!

- Doamne... - Nu te băga!

Băietii mei n-o să se teamă de nici un animaI de pe aici.

Asta e, Stu. Haide!

- Ţi se pare amuzant? - Termină! Frank!

Treceti Ia treabă!

Dacă mai încerci aşa ceva, pun biciuI pe tine.

Da? Să te văd!

Hai, acum ai ocazia.

Te-ai bătut şi te-ai purtat ca un săIbatic toată viata.

Dar aici nu-ţi permit să faci asta.

Treci Ia treabă!

Bună, Meggie! Te-am căutat.

- Ce e? - Nimic.

Eu nu pot să fac nimic.

Băietii căIăresc până Ia marginea fermei cu Pete.

Pe mine nici nu mă Iasă pe caI.

Poate că mama ta nu crede că ai fi în siguranţă.

Nici măcar nu ştie că trăiesc.

Nu-i pasă decât de Frank.

Dar să-ţi spun ceva, părinte.

Când o să fiu mare, n-o să-mi iubesc un copiI mai muIt decât pe ceiIaIţi.

Dă-mi voie să te ajut! Ce faci?

Curăţ şanţuI, ca să ajungă apa Ia oi.

Ar trebui să fii Ia şcoaIă.

Nu ţi-ar pIăcea?

Ba da. Dar au nevoie de ajutoruI meu.

Şi n-am nevoie de şcoaIă ca să stau Ia Drogheda.

Ba da.

Când ai tăi o să moştenească Drogheda, o să fii o domnişoară în toată firea.

Trebuie să te pregăteşti pentru asta.

Cine ştie, poate nici n-o să vrei să rămâi toată viata aici.

Pentru că, oricât ar fi de mare Drogheda, e doar un coIţişor de Iume.

Mai sunt muIte de văzut...

poţi trăi în nenumărate feIuri...

vei avea muIte oportunităţi.

Tu n-ai vrea să vezi Iumea?

Eu sunt preot, Meggie. Mă duc unde mă trimite Biserica.

Să vedem dacă merge.

Am reuşit.

Hai!

Te duc acasă.

Trebuie să discut ceva cu mătuşa Mary.

Uneori mă întreb de ce ne chinuim cu ridicatuI garduriIor.

Iepurii intră pe dedesubt...

cangurii sar peste eIe, porcii săIbatici trec prin eIe.

Uite ce deşert nenorocit! Oare cum supravieţuieşte ceva aici?

Nu e ca acasă.

Acasă, totuI e verde.

Aici vezi un pic de verdeaţă când vin pIoiIe...

dacă vin.

Nu, oiIe au transformat pământuI în deşert...

şi omuI.

În ritmuI ăsta, iepureIe e în siguranţă.

- Aşa e viaţa. - DumnezeuIe!

Îţi spun eu cum e viaţa.

Viaţa e ce ai vărsat tu acum pe pământ.

- Iartă-mă, Pete. - O să înveti tu.

Trebuie să ştii că, oricât ai iubi savana...

ea ştie zeci de moduri prin care să te omoare până Ia apus.

Ce e, băiete?

Ce mai miroşi?

- Ce e? - Jack, ţine câineIe!

E un porc săIbatic.

- Să-I prindem! - Nu.

Stuart, dă-te jos!

- Vreau să-I împuşc. - Nu.

E prea departe.

Dacă tragi într-un porc săIbatic, e bine să-I omori...

aItfeI te omoară eI.

Fir-ar să fie!

- Hai, băieţi! - Dar...

Stuie, nu!

MuIţumesc, piticuIe.

- Ce-a mai făcut fata mea azi? - A fost aşa frumos, Frank.

PărinteIe RaIph a venit Ia mine.

Meggie, a venit Ia toată Iumea. Pune masa!

Da, mamă.

- Dă-mi voie, mamă. - Nu-i nevoie, fiuIe.

Ştii că tatăI tău nu vrea ca băieţii să facă treburi femeieşti.

Vreau să te înţeIegi mai bine cu Paddy.

Bună, Paddy! Băieţii nu sunt cu tine?

Sunt cu Pete.

Ar fi trebuit să se întoarcă.

Miroase bine, mamă.

Frank, am împărţit oiIe.

Mâine porneşti spre marginea moşiei...

şi aduni berbecii pentru împerechere.

Bine. Dacă tu crezi că sunt în stare.

Nu ştiu dacă eşti în stare sau nu.

Dar omuI cu care voiai să te baţi azi a pIecat.

O să faci tu şi treaba Iui.

Pune-i provizii mai muIte...

şi o pătură bună, o să fie pIecat o vreme.

Lasă-mă pe mine, mamă. Tu ai destuIe pe cap.

- Ce vrei să spui? - Uită-te Ia ea.

E aşa de obosită, că nici nu mai vede bine.

Pe noi poţi să ne tratezi ca pe scIavi, dar nu şi pe ea.

Nu e o ţărancă ignorantă!

Ca mine? Hai, spune-o!

Să vadă şi maică-ta cât mă respecţi.

Îmi pare rău, tată.

Tată, fii atent...

- Stuie a omorât un porc. - Un porc?

Era uriaş, n-ai mai văzut un diavoI mai mare.

A omorât câineIe.

Stuie I-a ţintit caIm şi...

- Bob, Iasă-I pe Stuie să povestească. - Nu pot să cred!

Eram fermieri în GaIway.

Într-o zi, tata mi-a spus să aduc un taur de Ia ferma vecină.

Eram prea săraci ca să avem şi noi unuI.

Am încercat, dar tauruI era criminaI.

M- am întors fără eI.

Tata m-a făcut un Iaş de doi bani.

Mi-a zis că-mi arată eI cum se aduce un taur.

M- am simţit prost, m-am aşezat şi am pIâns.

După o vreme, am ridicat privirea...

şi I-am văzut pe tata apropiindu-se.

Avea o funie în mână, dar nu era nici un taur prins de ea.

A trecut pe Iângă mine. N- a scos nici un cuvânt.

Dar de atunci nu m-a mai făcut Iaş.

Pentru daruriIe pe care Ie vom primi...

pentru frumuseţea ceruIui şi a pământuIui...

pentru copiii cu care ne-ai binecuvântat, Doamne...

îti suntem recunoscători.

Amin.

Eşti o femeie frumoasă, Fee.

Paddy, eu...

Mary s-a gândit că m-aş simţi mai bine în haine mai subtiri.

- I-ai spus de copiI? - Nu.

Stuie e grozav, nu?

Nu ştiu ce i-ai spus, dar I-ai făcut fericit.

Măcar eI să fie.

Îmi pare rău că mi-am pierdut cumpătuI cu Frank.

Nu, eI a greşit.

Are ceva ce nu înţeIeg. Ceva...

săIbatic.

Dar ce-a spus despre cât de muIt munceşti...

e adevărat.

Ştiu că nu asta e viaţa pe care o meriţi, dar...

- într-o zi. - Nu vorbi despre asta, Paddy.

Mi-ai oferit tot ce-şi putea dori o femeie.

Cum o să-I botezăm pe copiIuI ăsta?

- Iar miroase a ouă stricate. - E suIf.

PărinteIe RaIph spune că aşa e în iad.

PiticuIe.

De ce nu eşti în pat?

N- ai ce căuta aici. Mâine pIeci devreme.

E prea caId ca să dorm.

Ce e?

Toată săptămâna ai stat bosumfIată.

Nu vreau să pIec Ia şcoaIă şi să te părăsesc.

Prostuto!

GiIIanbone e Ia doar 65 km depărtare.

- PărinteIe RaIph o să fie acoIo. - Aşa e.

O să-mi fie dor de tine.

Mama are nevoie de ajutoruI meu.

Ridică-te un pic şi ascuItă-mă.

Întotdeauna ne-au învătat să Iucrăm împreună, pentru bineIe tuturor.

Să nu ne gândim niciodată doar Ia noi.

Trebuie să te gândeşti Ia tine, pentru că ei n-o s-o facă.

Ba da.

TăticuI a spus că pot să mă duc Ia şcoaIă.

La insistenţeIe părinteIui.

EI a aranjat ca mătuşa Mary să pIătească, vrăjitoarea zgârcită!

Vreau să pIeci...

ai înteIes?

Vreau să pIeci.

Fuga, băieţi!

Biata Meggie! Îi e tare greu să se adapteze.

- Cum merge proiectuI nostru? - E aproape gata. Scuză-mă!

Întinde mâiniIe!

MâiniIe, Meghann CIeary.

Încă-ţi mai rozi unghiiIe?

Da, măicuţă.

Bine.

Întoarce-Ie!

Ajunge, măicuţă. MuIţumesc.

Hai, Meggie!

Îmi pare rău, părinte.

O să mă trimiţi Ia Drogheda?

Asta tu hotărăşti.

- Vrei să te întorci? - Nu, îmi pIace şcoaIa...

şi-mi pIace să fiu cu tine.

Dar măicuţa Agatha...

Cred că acum a înţeIes mai bine, nu?

Mânăstirea nu e un Ioc foarte primitor.

De fapt...

eu şi Annie ne-am gândit că...

ai nevoie de un Ioc aI tău, speciaI...

Iângă noi.

- Ţi-ar pIăcea? - Se poate? Serios?

Hai!

De ce-mi chinui inima aşa?

De ce umpIi goIuI pe care Dumnezeu nu-I poate umpIe?

Frank!

M- am gândit că ai nevoie de companie.

Mama ta spune că eşti singur aici de câteva săptămâni.

De prea puţine.

Ce face Meggie?

Învată foarte bine. Vă transmite dragostea ei.

Trebuie să mânăm turma asta.

Vine anotimpuI musonuIui.

De ce te-ai făcut preot?

Pentru că-L iubesc pe Dumnezeu.

Şi vreau să-i ajut şi pe aIţii să-I simtă dragostea.

De ce întrebi?

Pentru că nu te prea porţi ca un preot.

Când vin aici...

scap de îndatoririIe bisericeşti de Ia parohie.

Am nevoie de asta.

ÎnţeIeg.

Să nu poţi scăpa...

din iaduI ăsta.

- Nu e uşor, nu? - Nu.

Biserica e puternică, Frank.

De fapt, Dumnezeu e puternic şi Biserica e instrumentuI Lui.

Are puterea de a schimba viata a miIioane de oameni...

de a schimba istoria.

Vreau să iau parte Ia asta.

Încerc să mă gândesc că şi aici...

am parte de acea putere...

dar uneori e foarte dificiI.

Atunci, de ce nu fugi?

De ce înduri aşa ceva?

Ai putea fi orice ţi-ai dori.

Dar aş renunţa Ia orice ambiţie...

Ia orice dorinţă, pentru a fi preotuI perfect.

- ''PreotuI perfect.'' - Cum să-ţi expIic?

Sunt un vas...

şi uneori sunt pIin de Dumnezeu.

Dacă eram un preot mai bun...

n- ar exista perioade de goIiciune sau nevoia de evadare.

Aş fi mereu pIin de Dumnezeu.

Asta înseamnă perfecţiunea pentru mine.

Nimeni nu poate fi perfect...

- nici măcar tu. - Poate că eu ceI mai puţin.

Nu mi-a fost uşor să-mi respect jurăminteIe...

să abandonez dragostea unei femei sau banii...

sau să fiu supus.

Supunerea e cea mai grea pentru mine.

Dar am învăţat să mă supun.

LocuI ăsta m-a învătat.

Poate ar trebui să mă fac preot.

ÎndepIinesc condiţiiIe.

N- am femeie, n-am bani şi...

mă supun din greu.

''Da, tată. Nu, tată. Bine, tată.''

De ce înduri toate astea?

Pentru că nu pot scăpa de eI.

Dar ai 22 de ani. Nu te poate ţine Iângă eI.

O s-o facă până mor.

Nu, Frank. Eşti bărbat...

şi nu mai ai vârsta Ia care să fii tinut cu forta.

Dacă stai, te ţine aItceva...

sau aItcineva.

Mamă.

E aşa frumos!

Mi-am făcut griji pentru tine.

Ai stat săptămâni în şir în furtună.

Doamne!

Iar te-a Iăsat gravidă.

Nu te poate Iăsa în pace, nu?

Aşa ai venit şi tu pe Iume.

- Merită aceIaşi respect. - Respect?

Când se urcă pe tine ca un ţap bătrân ce e?

E sotuI meu!

Când îI jigneşti pe eI, mă jigneşti pe mine.

Nu sunt Fecioara Maria.

Nu sunt pură, neatinsă, sfântă.

- O să-I omor. - Atunci, o să mă omori şi pe mine.

Nu!

O să te eIiberez!

Nu pot fi Iiberă.

Nu vreau să fiu Iiberă.

Doamne!

Mamă!

Uită-te Ia tine!

Uită-te Ia viaţa ta. Ce pierdere!

LocuI tău nu e Iângă eI.

FiuIe, eşti bărbat în toată firea.

Nu te mai gândi atât Ia mine.

Ai nevoie de o nevastă.

E timpuI.

- Tată, ce apariţie! - Ar fi trebuit să intru prin spate.

E în reguIă. Lasă-ţi IucruriIe aici. Le strâng mai târziu.

MuIţumesc, d-nă Smith.

Eşti ceI mai frumos bărbat pe care-I cunosc, RaIph de Bricassart.

Dar deja ştii asta.

E ciudat cum ne dispreţuieşti pe noi, muritorii...

pentru că-ţi admirăm frumuseţea.

Dar o foIoseşti fără ruşine...

ca să obţii ce vrei, nu?

- Credeam că-mi vrei sufIetuI. - ÎI vreau.

Pentru că Ia vârsta mea...

ar trebui să nu mai am dorinte carnaIe.

Şi nu trebuie să ne aşteptăm Ia miracoIe...

nici măcar din partea ta.

Câte femei te-au iubit, în afară de mama ta?

Ea m-a iubit?

Nu ştiu.

A ajuns să mă urască.

Pentru că nu aveai nevoie de ea.

Aveam mai muItă nevoie de Dumnezeu.

Interesant.

Şi acum...

Acum, nu poţi avea nevoie de o femeie...

nu, cardinaI de Bricassart?

Părinte, mă bucur că te-ai întors.

Părinte, ce e?

N- o să am niciodată ce-mi doresc!

N- o să fiu ce vreau!

Nu ştiu cum să opresc...

dorinta!

E în reguIă, Meggie.

E în reguIă.

Dar, uneori, IecţiiIe DomnuIui sunt foarte greIe pentru mine.

Ca măicuţa Ag, cu rigIa ei.

Da.

Hai!

E frig aici.

BUN-VENIT LA TÂRGUL anuaI din 1921, DIN GILLANBONE

CELE MAI BUNE TERENURI DIN NEW SOUTH WALES - 19, 20 IULIE

Bună ziua!

O să-ţi strici pofta de mâncare. Nu, muIţumesc. Nu vreau.

Să vedem dacă-i găsim pe ai tăi.

Vino aici.

DoamneIor şi domniIor, am pIăcerea să v-o prezint...

pe regina târguIui GiIIanbone, 1921: d- ra Judy Sutton.

Bravo, Judy!

Pe toţi sfinţii, e părinteIe!

- FeIicitări, Judy! - Un sărut pentru Miss GiIIy?

Dă-mi motive să vin Ia spovedanie duminică.

Nu vreau s-o fac geIoasă pe fata mea, nu?

Se învârte...

Roata NorocuIui. Apropiaţi-vă!

Faceti Ioc!

Bine. Distracţie pIăcută...

dar nu vă apropiaţi de cârciumă.

- MuIţumim, tată. - Să-I găsim pe Pete, să dăm jos berbecii!

Poftim, fiuIe!

- TăticuIe! Frank! - Meggie, iubirea mea!

Bună! Uite cum arăti în uniformă!

Unde e Stuie? Unde e mama?

CopiIuI stă să se nască, aşa că e mai bine ca mama să stea acasă.

Stuie a rămas cu ea.

Vino încoace! Stuie moare de doruI tău.

Lasă! O să-i cumpărăm ceva frumos de banii ăştia.

Bună, mătuşă Mary!

- Părinte! - Mary, arăţi spIendid.

Rămâi?

Speram să mă inviţi să stau în casa parohiaIă.

- Poti sta în camera mea. - În camera ta?

- Parcă erai Ia mânăstire. - Nu.

PărinteIe RaIph mi-a dat camera de Iângă a Iui.

Eşti binevenită.

Menajera mea ar fi fericită să o primească pe Meggie peste noapte.

Nu, muIţumesc. Nu vreau să-ţi stric miciIe...

aranjamente.

Ai căIărit frumos, AIastair.

- FeIicitări, frumos caI! - MuIţumesc, Mary.

Angus, eI e frateIe meu, Paddy CIeary.

- Angus MacQueen şi fiuI Iui, AIastair. - Îmi pare bine, domnuIe.

Ea e mătuşa mea, Sarah MacQueen.

- D-Ie CIeary, doamnă. - Bună ziua!

Sarah, cum mai e pe Ia MeIbourne?

Nu ştiu...

am stat în PaIm Beach mai tot timpuI.

Apoi, în Hawaii. Desigur, mi-e dor de Europa...

dar e tare deprimant, de când cu războiuI.

Paddy, mai adu-mi şampanie, te rog.

Scuzaţi-mă, doamnă.

Scuze!

Erau toţi şase.

Cred că ţi-ar prinde bine ceva tare.

- Bună ziua, d-Ie Gough. - Nu mă Iua pe mine aşa!

- Spune-mi Harry. - Bine, Harry.

Mă simt ca un prost.

Dacă Fee ar fi aici, ea s-ar descurca printre ei, dar eu...

Au furat pământuI şi acum se dau mari, nu?

Aşa mai uită că bunicii Ior erau însemnaţi cu fieruI roşu...

şi trimişi aici ca puşcăriaşi. Trebuie să te obişnuieşti cu ei.

Într-o bună zi, o să fii stăpânuI Ior.

Nu-mi spune!

Hai să mergem, cât mai e deschisă cârciuma. Acum, se închide mai devreme.

- Mi-ar pIăcea, dar Mary voia... - Şampanie pentru d-na Carson.

Fii muIţumit că nu avem prohibiţie, ca americanii.

DomniIor, ceIebra trupă de box a Iui Jimmy Sharman.

Cei mai mari Iuptători din Iume.

Şi un premiu pentru curajosuI care îşi încearcă norocuI.

Sunt în chiIoti!

Haide! Cinci minute până începe Iupta.

Hai, băieţi! Cine vrea cinci Iire? UItima şansă!

Asta e! Cinci minute până Ia Iuptă.

Hai, băieţi! Cine vrea să câştige cinci Iire?

Nu sunt aşa mari, îi puteţi bate.

- Accept eu. - Da? Vino încoace!

Frank, nu.

Avem un concurent. Un băiat curajos. Vino încoace!

Poftim o pereche de mănuşi.

De ce râzi? Nu contează cât de mare e câineIe care se Iuptă...

ci cât de bine se Iuptă. Nu-i aşa?

Hai înăuntru!

- Hai, Meggie. - Nu, vreau să stau.

Nu pot să te Ias. TatăI tău m-ar biciui pe bună dreptate. Vino!

Vreau să stau cu Frank!

Ia-i fetei peşte cu cartofi şi un pahar de bere.

Ce ai de pierdut? Munceşti mai muIt Ia fermă.

Haide!

CurajosuI e Frank CIeary.

Opriţi-vă!

Am câştigat. Am Iuptat în patru meciuri şi am câştigat.

A fost prea înfricoşător.

N- ai Iăsat-o să se uite, nu?

Ar fi trebuit s-o Ieg, aItfeI n-o puteam ţine departe.

Nu te enerva. Şi-aşa e destuI de supărată.

Să nu-i spui tatei că ai fost acoIo...

ai înteIes?

Chiar ai câştigat?

Frank, n-ai auzit când am strigat după tine?

Trebuia să ne întâInim...

Doamne, uită-te Ia eI!

Eu te caut peste tot şi tu te baţi.

Nu mă băteam, am boxat.

Am bătut patru dintre campionii Iui Jimmy Sharman.

Campioni! Nişte beţivi rataţi...

dintr-o trupă de bâIci.

Am câştigat 20$. Mai muIt decât îţi dă mătuşa Mary într-o Iună.

20$ şi respectuI tuturor ceIor de faţă.

Respect!

De ce nu te maturizezi? Măcar de draguI mamei taIe.

De draguI ei? Ţap împuţit!

După ce i-ai făcut! Nu puteai s-o Iaşi în pace.

- Nu-ţi poţi Iua mâiniIe de pe ea. - Nu-mi vorbi aşa!

Sunt sotuI ei.

Eşti doar un berbec în căIduri!

Nu eşti mai bun decât ticăIosuI care te-a zămisIit, cine-o fi fost şi ăIa.

Doamne! N-am vrut, Frank.

Frank, n-am vrut.

Ba ai vrut.

Lasă-mă, părinte. Nu-I ating, aşa să mă ajute Dumnezeu.

Aşa să te ajute Dumnezeu!

Dumnezeu să vă ardă sufIeteIe! Dacă I-aţi nenorocit pe copiI, vă omor.

Trebuia să vă Ias să vă omorâţi, cretini egoişti!

FiuIe...

ce-am spus nu e adevărat.

Nu.

Întotdeauna am simtit-o.

Întotdeauna am ştiut că ai apărut după mine...

că a fost mai întâi a mea.

Întotdeauna te-am învinovătit pentru că ai tras-o în jos.

Dar era vina mea.

Nu, Frank.

Nu e vina ta.

Uneori, căiIe DomnuIui sunt mai greu de înţeIes.

Predica ta mă face să vărs!

Nu contează.

Nu contează. PIec. Şi n-o să mă întorc.

Nu poţi să pIeci.

Ce-o să-i spun mamei taIe?

Eşti mai important pentru ea decât noi, ceiIaIţi, Ia un Ioc.

Nu m-ar ierta niciodată.

DumnezeuIe, Paddy!

Ce te-a apucat, de i-ai spus?

Doamne! De ce nu eşti mai mare, ca să-ţi expIic?

Meggie.

PiticuIe.

M- am certat cu tata...

şi ăsta e semn că trebuie să-mi văd de viata mea.

Dar să nu-i spui mamei, ai înţeIes?

Nu-ti iei Ia revedere de Ia mama?

O să-i scriu. O să înţeIeagă.

Unde te duci, Frank?

Ştii că am câştigat nişte bani boxând.

ProprietaruI trupei, Jimmy Sharman...

vrea să fac parte dintre Iuptătorii Iui.

- Serios? - Gândeşte-te!

O să umbIu prin toată ţara, o să văd Iucruri Ia care tu nici n-ai visat.

Aş vrea să mă iei cu tine.

Vrei, Frank?

Nu. Ce viaţă ar fi asta pentru tine?

Trebuie să rămâi aici şi să înveţi să te porţi ca o doamnă.

Pentru că ştii ceva?

O să creşti mai repede decât crezi.

De ce nu mă mai iubeşti?

- Dar te iubesc, Meggie. - Ba nu.

- Dacă mă iubeai, nu mă părăseai. - Draga mea Meggie!

Nimeni n-o să te iubească mai muIt decât mine.

Frank!

Eram muncitor.

O vedeam pe Fee pIimbându-se în depărtare, cu Frank.

EI era doar un bebeIuş atunci.

Într-o zi, Roderick Armstrong a venit Ia mine.

A spus că fata Iui i-a dezonorat famiIia.

Voiau s-o trimită de acasă, dar bunica nu era de acord.

Bătrâna era pe moarte şi nimic nu-i mai putea opri.

EI a zis...

că, dacă mă însor cu ea şi o iau de acoIo...

îmi dau bani să ne aranjăm.

Te-ai căsătorit cu o femeie peste condiţia ta?

Nu era vorba de bani, părinte.

Era foarte frumoasă.

Voiam să fie în siguranţă.

Pentru mine, încă e frumoasă.

Într-adevăr, este.

Când mă uit Ia Meggie, văd cum a fost.

Da.

La început, mi-era frică de ea.

Am avut nevoie de doi ani ca să-mi adun curajuI...

să-i fiu un soţ în toată puterea cuvântuIui.

O iubesc foarte muIt, părinte.

Ştiu că ea n-a simţit asta pentru mine.

Nici măcar în ceIe mai intime cIipe aIe vietii noastre.

Dar niciodată în atâtia ani nu s-a...

pIâns şi n-a vărsat Iacrimi...

n- a râs.

Ce face Meggie?

Părinte, ce Dumnezeu s- a întâmpIat aici, astăzi?

Promite-mi că n-o să mă părăseşti.

Dragă Meggie!

- Meggie, Frank a trebuit să pIece. - De ce?

Pentru că suferea prea muIt dacă mai stătea.

O să sufere mai muIt fără mine şi fără mama...

pentru că noi îI iubim.

Pentru fiecare vine o cIipă...

în care trebuie să căutăm IucruI de care avem cea mai muItă nevoie.

Oricare ar fi preţuI.

Adică ce o să-I facă fericit?

Fericit.

Există o poveste...

o Iegendă...

despre o pasăre care cântă doar o dată în viată.

De când pIeacă din cuib, caută un copac cu spini...

şi nu are odihnă până nu-I găseşte. Apoi, cântă...

mai frumos decât orice aItă fiintă de pe faţa pământuIui.

Şi cântând...

se înfige în ceI mai Iung şi mai ascuţit spin.

Dar murind...

uită de agonie...

şi cântă mai frumos ca ciocârIia şi privighetoarea.

Pasărea spin pIăteşte cu viaţa...

pentru un cântec...

dar toată Iumea o ascuItă.

Şi Dumnezeu zâmbeşte în Ceruri.

Ce înseamnă asta, părinte?

Că tot ce-i frumos...

se pIăteşte cu muItă...

durere.

MuIţumesc, Meggie. Mă bucur că faci asta pentru mine.

De acum, o să-ţi spun ''Doamna porţiIor''.

Câte porţi nenorocite sunt între GiIIanbone şi Drogheda?

- 27, părinte. - 27.

Asta înseamnă că trebuie să te dai jos...

de câte ori?

- De 54, părinte. - Bravo.

De 54 de ori Ia venire şi de 54 Ia pIecare.

Dacă un preot căIătoreşte între GiIIy şi Drogheda...

ca s-o vadă pe persoana sa preferată o dată pe Iună...

de câte ori trebuie să oprească şi să se dea jos într-un an?

E în reguIă, părinte.

Trebuie să am grijă de copiI, o să fiu prea ocupată ca să-mi fie dor de şcoaIă.

Uneori, vreau să deschid toate porţiIe...

să o iau Ia fugă şi să nu mă mai opresc.

Să Ias 27 de porţi deschise...

ca nişte guri căscate în spateIe meu.

Cu bine, părinte!

Bună, mamă!

Bună, Meggie!

Mamă, HaI e foarte frumos.

Părinte de Bricassart, ce pIăcere să vă revăd!

De ce ai făcut-o, Mary?

Cu rochia de pe tine îi pIăteai taxeIe pe tot restuI anuIui!

RaIph, nu cred că te-am mai văzut atât de...

pIin de patos.

Am zis că e mai bine s- o iau pe Meghann de Ia şcoaIă.

Fee are nevoie de ajutor.

De ce n-o pIaci pe Meggie?

E frumoasă şi inteIigentă...

dar nimănui nu-i pasă de ea!

Adică poţi fi sigur de dragostea ei.

Şi e ceva nevinovat pentru tine, nu?

Nu-ţi pune reputaţia în pericoI...

nu-ţi ameninţă ambiţiiIe mai puţin cucernice.

Mary, e nedemn chiar şi de tine.

Doar sunt preot.

Eşti în primuI rând bărbat, RaIph de Bricassart.

Nu, Mary, preot.

În primuI rând, în uItimuI...

şi întotdeauna.

DUPĂ DOI ANI

E din ce în ce mai bine, Meggie.

La anuI o să poţi participa Ia concursuI de Ia târguI din GiIIy.

Dar Ia anuI pe vremea asta, tu ai putea fi Ia Roma.

BietuI HaI! Cred că are un pic de febră.

D- nă Smith, te rog, du copiii...

în bucătărie, să bea ceai.

Ai auzit veştiIe?

Papa a hotărât că AustraIia are nevoie de propriuI cardinaI.

Nu ştiam că eşti Ia zi cu poIitica bisericească.

E ciudat, nu crezi? Sfinţia sa trimite un nunţiu papaI...

ca să caute în toată tara...

un om demn să poarte mitra.

E ca în Cenuşăreasa.

Mary, oricât mi-ar pIăcea să mă dueIez cu tine, vreau să facem un armistiţiu.

Armistitiu?

PreotuI mărturiseşte.

E adevărat că am avut ambitii mari...

pe care Ie-am zădărnicit prin Iipsa mea de umiIinţă.

Apoi, am fost trimis aici.

Aici te-am găsit. O bună catoIică, fără moştenitori pentru Drogheda...

sau aşa credeam.

Şi ţi-ai spus: ''BiIetuI meu spre Vatican.''

Cam crudă remarca, dar poate meritată.

Ideea e că m-am schimbat...

şi în mare parte e merituI tău.

AI meu?

Când ai Iăsat totuI famiIiei CIeary, mi-ai distrus speranţeIe, aşa cum intenţionai.

Dar m-ai şi eIiberat de vechiIe meIe dorinţe.

Mary, sunt preot şi nimic mai muIt.

- Şi sunt muIţumit. - Bravo, RaIph!

Nu-mi amintesc când am mai văzut o interpretare aşa reuşită.

''VechiIe meIe dorinte.'' Minunat!

Te-aş Iăsa să mai fierbi un pic...

dar vine şi ziua judecăţii taIe. Să nu te îndoieşti de asta!

Cât iubeşti iIuzia puterii!

- Nu mă face să te compătimesc. - Să mă compătimeşti?

Crezi că nu pot să te pun pe jar?

Crezi că nu te pot face să te vinzi ca o târfă spoită...

înainte să termin cu tine?

Nu mă îndoiesc că vei încerca, dar ai grijă.

Încercând să-mi distrugi sufIetuI, îI poţi pierde pe aI tău.

- Dacă mai e ceva de pierdut. - Sau de distrus!

Într-o ţară creştină, atâta agitaţie ar însemna că vine pIoaia.

PăşuniIe sunt uscate ca iasca.

Nu se vede nici urmă de iarbă.

O să avem noroc dacă fuIgereIe n-o să dea foc fermei.

Chiar am spus că Drogheda e un paradis? Noapte bună!

Hai, tată! MicuI HaI e foarte boInav.

- E grav, Paddy. - Să cheme cineva un doctor!

Am sunat de Ia mătuşa Mary. E tocmai în Dibben-Dibben.

Bob, mai adu nişte suIf din magazie!

''Fie ca Iisus să te primească, pentru că te-a chemat...

''şi fie ca îngerii să te ducă Ia sânuI Iui Avraam.''

Un bărbat din GiIIy printre Iuptătorii Iui Sharman

Meggie, ce e?

N- am nimic.

Ba nu, vorbeşte!

Nu s-a întâmpIat nimic. Lasă-mă!

Iar începe, părinte.

Aşa se poartă de când a murit HaI.

Ştiu. Nici cu mine nu vorbeşte.

N- o putem Iăsa să continue aşa.

Meggie.

Meggie, ascuItă-mă!

Trebuie să încetezi.

Ştiu cât I-ai iubit pe HaI, dar nu poţi fi tristă atâta vreme.

Meggie, te rog!

SIăbeşti văzând cu ochii. Nu suport să te văd aşa!

Părinte, mi-e ruşine!

Nu e vorba de HaI.

- Mi-e dor de eI, dar... - Atunci? Eşti boInavă?

- Nu pot să-ţi spun. - Mie poţi să-mi spui orice.

De asta mă afIu aici.

Sunt preot şi te iubesc Ia feI ca bunuI Dumnezeu, micuţă Meggie.

Părinte...

sunt pe moarte.

- Pe moarte? - Ca şi HaI.

Doar că e o tumoare sau aşa ceva.

De unde ştii asta, draga mea?

Am dureri cumpIite, părinte.

Apoi, curge muIt sânge.

Dar nu tot timpuI.

- Cam Ia o Iună? - Da.

De unde ştii?

Fetita mea...

nu eşti pe moarte. Te faci mare.

Îmi pare rău că mama ta nu ţi-a expIicat.

- Trebuia s-o facă. - Şi mamei i se întâmpIă?

Li se întâmpIă tuturor femeiIor sănătoase. Mai puţin când sunt gravide...

căci atunci hrănesc copiIuI din pântece.

- Ai înteIes? - Oarecum.

Ca în: ''Binecuvântat fie roduI pânteceIui Tău, Iisus''?

Da.

Ştii...

- cum apar copiii? - Sigur, părinte.

Prin împerechere, ca Ia berbeci şi oi.

Am încercat să mă uit, dar tata nu m-a Iăsat.

Dar i-am auzit pe băieţi vorbind.

- Nu-i aşa, părinte? - Ba da, dar...

Meggie, cu oamenii e aItfeI.

Sau ar trebui să fie. Pentru că DomnuI a vrut...

ca bărbatuI şi femeia să se împreuneze...

pentru a-şi arăta iubirea ce şi-o poartă.

Împerecherea nu e doar a trupuriIor, ci şi a sufIeteIor.

- Trebuie să fie minunat. - Aşa am auzit.

- O să fie aşa şi între noi? - Poftim?

După ce cresc şi ne căsătorim.

Meggie, preoţii nu se pot căsători.

- Poţi să nu mai fii preot. - Nu.

Nu, draga mea. Nu pot să nu mai fiu preot.

Niciodată.

Unde sunt tarteIe pe care mi Ie-ai promis?

Da, vino!

Părinte, cât mă bucur că n-o să mor!

- Ce m-aş face fără tine? - Prostuţo, o să fiu mereu Iângă tine.

DUPĂ CINCI ANI - NOIEMBRIE 1929

Ce mai vrea Maiestatea sa de Ia mine?

Dumnezeu ştie! Mai sunt muIte de făcut şi oaspeţii trebuie să sosească.

Iau eu asta, Judy. Oricum mă duc sus.

Intră!

La muIţi ani, doamnă! Ce bine arătaţi!

MuIţumesc, Pete.

Dar ziIeIe de naştere Ia vârsta asta nu sunt neapărat motiv de bucurie, nu?

Ce-i asta?

I- o duceam Iui Meggie. M- am gândit că nu vă supăraţi...

dacă CIeary se schimbă aici...

ca să nu fie pIini de praf de pe drum.

Bine.

Ce cuIoare frumoasă pentru Meghann. Cum se cheamă?

Cenuşă de trandafiri, doamnă. E Ia modă.

S- o ajuţi cu rochia în seara asta.

Vrem să fie irezistibiIă.

PărinteIe de Bricassart a ajuns?

Încă nu. Dar avocatuI dv., dI. Gough, e aici.

Bine.

Vreau să fiti martori când semnez hârtia asta...

şi vreau să semnaţi şi voi după mine.

- Ştii să scrii, nu, Pete? - Mă descurc.

Bine.

Eşti martor...

că asta e semnătura mea...

în caz că apar îndoieIi.

Bine.

- Trimite-I pe Harry Gough Ia mine. - Bine, doamnă.

ÎI aduc pe dI. Gough.

D- nă CIeary, arătaţi extraordinar!

MuItumesc.

În sfârşit, Mary şi-a deschis portofeIuI suficient ca să zboare moIiiIe din eI.

Nu vrea ca rudeIe sărace s-o facă de râs când împIineşte 75 de ani.

Să-i duc asta Iui Meggie, să nu întârzie.

Fee.

Paddy...

parcă ai fi un dipIomat.

Da?

Eu mă simt ca un ciocIu.

Dar tu...

Arăti fantastic.

Harry, nu arată fantastic?

Draga mea Fee, parcă ai fi stăpâna casei.

E o opinie juridică, d-Ie Gough?

- Ajută-mă cu astea! - Bine.

Cred că merg, chiar dacă nu sunt adevărate.

Lasă asta!

Într-o zi, o să-ţi cumpăr ceI mai frumos şirag de perIe din AustraIia.

E şocant cât de puţini bărbaţi interesanţi au rămas după război.

Şi au trecut 10 ani. Practic, o viaţă de om.

Ori sunt bătrâni, ori sunt nişte copii.

Unde naiba e Meggie?

D- na Smith zice că e aproape gata.

- EI e Stuart CIeary. - MicuI Stuie CIeary?

Serios, Lucy. Nu arată rău...

dar e un ţăran, ca toată famiIia CIeary.

Dar e bun pentru tine.

Şi o să fie nemaipomenit de bogaţi, după ce ea o să moară.

- Părinte. - La muIţi ani, Mary!

Arăţi încântător, ca o domnişoară!

Te-ai întrecut pe tine. E cea mai reuşită petrecere din uItimii 50 de ani.

CeI puţin. Sper că rămâi...

pentru că am pus Ia caIe festivităţi serioase pentru mâine.

Aş fi încântat.

- Harry! - Bună seara, părinte!

- Ce bucurie să vă văd! - Bună seara, d-ră CarmichaeI!

Ne-aţi negIijat.

Mama spunea de curând...

că n-ati mai venit Ia BeeI-BeeI de muItă vreme.

MuItumesc.

- SaIut, AIastair! - Ce mai faceţi, băieţi?

Paddy, o ştii pe sora mea, Sarah.

Sigur că da. Nu ştiu dacă aţi cunoscut-o pe soţia mea, Fiona.

Nici n-aş fi visat că eşti soţia Iui Paddy.

Sarah tocmai s-a întors din SUA.

Dragii mei, nici nu vă daţi seama ce-a însemnat Crah-uI.

WaII Street-uI e în ruine.

Oamenii s-au aruncat pe geam.

Aici n-o să se ajungă Ia asta, datorită industriei Iânii.

Vă daţi seama cât am exportat anuI trecut?

DumnezeuIe! Cine e?

Scuzati-mă!

- Meggie, ce frumoasă eşti! - MuIţumesc, Stuie.

V- o prezint pe Mary Carson.

O soră dragă şi generoasă, o mare doamnă...

şi regina frumosuIui ţinut Drogheda.

Fie ca ea să domnească veşnic!

Vă muIţumesc. Paddy, muIţumesc pentru cuvinteIe frumoase.

Dar nimeni nu domneşte veşnic.

Vine vremea să Ias frâieIe Droghedei în mâna aItcuiva.

Aşa cum ştim cu toţii, cei care am trăit aici...

ne-am Iuptat cu seceta, cu inundaţiiIe, cu căIdura şi cu friguI, dar...

am reuşit să prosperăm...

şi să devenim stăpâni a tot ce vedem cu ochii.

Acest pământ poate fi un paradis...

sau un iad.

Dorinţa mea pentru cei ce mă vor urma...

e să fie mai muIt una...

decât ceaIaItă.

- Dansează cu mine, Mary. - Nu, sunt prea ramoIită.

Prostii! Insist!

Ce discurs frumos, Mary. L- ai făcut fericit pe Paddy.

Mă întreb dacă nu e un pic seniIă.

E îmbrăcată ca o mireasă.

Nu e deIoc potrivit.

Trebuia să-i spună cineva că arată ca moartea în aIb.

Frumoasa şi Bestia.

EI îi rânjeşte de parcă nu i-ar păsa că a Iăsat totuI famiIiei CIeary.

E prea sfânt pentru asemenea mizerii, nu?

Sigur, băieţii CIeary devin mai interesanţi.

- E o bătrânică pe cinste, Paddy. - Aşa e.

Apropo, voiam să te întreb...

Mary prezidează de obicei comitetuI pentru târguI din GiIIy...

dar mă întrebam dacă vrei să ai tu onoarea anuI ăsta...

pentru că ea a refuzat.

MuIţumesc, Angus.

- Ce e? Te simti bine? - Da.

Să Ie dăm şi ceIorIaIţi o şansă.

- Sigur. - Vă rog, dansaţi!

Cynthia.

Nu credeam că o să mai dansăm împreună, Fee.

Cât timp a trecut?

Se fac 30 de ani în ianuarie.

- Cum de-ţi aminteşti? - Îmi amintesc foarte bine.

Am fost Ia BaIuI SecoIuIui, în Wahine, de AnuI Nou.

Frank era un bebeIuş.

Bună seara, Meggie! Dansezi cu mine?

MuIţumesc, AIastair.

Nu ştiu să dansez.

E prea caId pentru dans, oricum.

- Vrei nişte punci? - Da, muIţumesc.

Uită-te Ia băieti! Stau timizi ca nişte canguri.

E vina mea. Trebuia să-i învăt să se poarte în societate:

Să danseze, să vorbească cu o fată.

Atâţia ani n-am avut timp decât de muncă grea.

Abia începem să ne dăm seama

câte schimbări vor avea Ioc în viata noastră.

O să fii fericit când vei fi bogat, Paddy?

N- aş fi bogat nici dacă aş avea un miIion de Iire, Fee.

Nu ştiu să fiu bogat.

Dar ştiu că tu vei trăi aşa cum ar fi trebuit...

că-ţi vei recăpăta poziţia meritată.

Asta mă face fericit.

Părinte RaIph, în Iegătură cu partida de bingo. Patricia vrea...

Nu sunt de acord. Dacă putem să discutăm...

Părinte?

- Te distrezi? - Meggie, da.

Dar tu?

Da, e o petrecere frumoasă.

Scuză-mă, Meggie.

E frumoasă, nu?

Nu e bărbat în camera asta...

care n-ar da totuI ca s-o aibă, nu?

Mary, iar mă ispiteşti.

Nici unuI, poate mai puţin tu.

Cândva, ţi-am oferit şansa de a deveni cardinaI...

şi m-ai refuzat.

Dar dacă ai avea de aIes între Meggie...

şi roba de cardinaI...

ce ai aIege?

Mary, ce m-aş fi făcut fără tine în anii ăştia?

Fără spirituI şi atenţia ta...

fără răutatea ta.

Părinte, de ce nu vrei să stai cu mine?

Vorbeşte-mi!

S- a întâmpIat ceva?

Arăţi minunat, Meggie.

Atât de mare!

Trebuie să vorbesc cu MacQueen.

Meggie.

Ce rochie frumoasă!

MuIţumesc, d-ră CarmichaeI.

D- na Smith mi-a făcut-o. Am ajutat-o şi eu.

Da?

N- am văzut aşa ceva în paginiIe de modă.

Tot aştept să te văd Ia curseIe de cai.

RaIph zice că ai putea ajunge o căIăreaţă pricepută.

Unii spun că nu se cuvine...

să petreacă atâta timp în Drogheda.

E frumos din partea Iui RaIph să se intereseze de famiIia CIeary.

RaIph, n-ai dansat cu mine toată noaptea.

Dansează ''bIack bottom'' cu mine.

Îti iese foarte bine.

Atentie! PărinteIe o să danseze ''bIack bottom''!

Părinte, trebuie să mă retrag.

Vă rog! Se crapă de ziuă, dar mai rămâneţi şi distraţi-vă.

Noapte bună!

- Mă conduci până sus? - Desigur.

Noapte bună! A fost o petrecere minunată.

Nu-i aşa?

A fost o petrecere minunată, Mary. Şi sper că ai avut o zi de naştere frumoasă.

UItima. M-am săturat să trăiesc. O să mă opresc.

Prostii! Ai pIănuit ceva speciaI pentru mâine.

- Ai spus-o cu gura ta. - Da, îmi amintesc.

Dar n-o să te văd.

Sărută-mă de adio, RaIph.

Mary, noapte bună! Somn uşor!

Nu! Pe gură.

Sărută-mă pe gură, ca şi cum am fi iubiţi.

- Mary, sunt preot. - Preot! Nu eşti nici bărbat, nici preot.

Eşti un impotent care nu ştie să fie nici una, nici aIta.

Te înşeIi, Mary! Ştiu să fiu bărbat.

Dacă aş fi bărbat cum vrei tu, n- aş mai fi preot.

Am aIes să fiu preot.

Cu IiberuI arbitru Iăsat de DomnuI...

şi cu aceIaşi Iiber arbitru eu am aIes să te distrug, preotuIe!

O să ajung în iad, desigur...

dar nici nu se compară cu iaduI pe care ţi I-am pregătit.

Te distrugi singură cu ura asta nesfârşită.

Când Satana i-a oferit Iui Christos Iumea...

a făcut-o pentru că-I ura sau pentru că-I iubea?

- Nu mă iubeşti. - Te-am iubit mereu!

Atât de muIt, încât te-aş fi ucis pentru că nu mă voiai!

Dar am găsit o metodă mai bună.

Nu dragostea.

Eu îti amintesc de bătrânete.

De ce nu mai poţi fi.

Să-ţi spun ceva, cardinaI de Bricassart...

despre bătrâneţe şi despre DumnezeuI tău.

DumnezeuI răzbunător care ne distruge trupuriIe...

şi ne Iasă minte cât să putem regreta.

În trupuI ăsta infect, sunt încă tânără!

Încă simt! Încă doresc!

Încă visez!

Şi încă te iubesc!

Doamne, cât de muIt!

Meggie!

Meggie.

Meggie, draga mea, nu pIânge.

Poftim!

Hai, şterge-te Ia ochi!

Nu vreau! Nu mai sunt un copiI.

De ce nu te întorci Ia dansuI tău?

Ştiu că nu mai eşti copiI.

E cIar pentru toată Iumea că eşti o tânără frumoasă.

Erai de departe cea mai frumoasă fată de Ia petrecere.

Dar tocmai asta e probIema.

Toţi ştiu că vin Ia Drogheda mai des decât ar trebui.

Dacă te-aş fi băgat în seamă în seara asta...

tot districtuI ar fi afIat imediat.

Nu înţeIegi?

- Nu. - Ba eu cred că da.

Vino încoace!

Vino!

Meggie.

Am mai discutat asta.

Nu trebuie să ai visuri...

romantice Iegate de mine.

Eşti femeie şi o să-I cunoşti pe ceI ce ţi-e sortit să-ţi fie soţ.

Atunci, o să fii prea ocupată cu viaţa ta ca să te mai gândeşti Ia mine...

mai muIt decât Ia un prieten...

care te-a ajutat în momenteIe dificiIe aIe copiIăriei.

Bine, Meggie?

Da, părinte.

ÎnţeIeg.

Hai!

- La ce te gândeşti, părinte? - La pământ.

E atât de frumos, de pur...

de indiferent Ia soarta creaturiIor care cred că-I stăpânesc.

Tu Ia ce te gândeşti, draga mea Meggie?

Aş vrea ca soareIe să nu mai răsară.

Am putea sta aşa Ia nesfârşit.

- Părinte! - Ce e, d-nă Smith?

D- na Carson a murit.

D- nă Smith, trebuie s-o înmormântăm imediat, din cauza căIdurii.

Da, părinte.

L- am trimis pe Pete după Paddy şi i-am sunat pe ceiIaIţi.

MuIţi nici n-au ajuns acasă după petrecere.

- Părinte. - Harry, ai afIat?

E groaznic.

Părinte, trebuie să vorbim.

- Nu putem aştepta? Trebuie să aranjez... - Mary a vrut asta. Te rog!

MonstruI ăIa bătrân a crăpat aşa ca să-i facă în ciudă DomnuIui.

ProbabiI că s-a sinucis.

Sau poate ne-a făcut diavoIuI un serviciu.

Păcat că toată gheaţa a fost foIosită aseară.

Am aici testamentuI Iui Mary. Aşa cum probabiI bănuieşti...

a Iăsat totuI Iui Paddy şi famiIiei saIe.

A Iăsat câte ceva Bisericii şi ţie.

Nu chemăm şi famiIia CIeary?

O să-I citim mai târziu, după înmormântare.

Mary mi-a dat asta aseară, înainte de petrecere.

Trebuia să ti-o citesc când afIam de moartea ei.

Desigur, nu ştiam atunci...

DumnezeuIe! E un nou testament...

făcut ieri.

Dar de ce I-a făcut fără mine?

''Eu, Mary EIizabeth Carson etc...

''îmi Ias toate bunuriIe Iumeşti Sfintei Biserici CatoIice de Ia Roma...

''cu conditia să-şi demonstreze recunoştinţa...

''faţă de taIenteIe sIujitoruIui ei...

''părinteIe RaIph de Bricassart...

''şi numituI părinte RaIph de Bricassart...

''să fie responsabiI pentru moşia mea.''

FeIicitări, părinte!

Ai primit tot. Toate ceIe 13 miIioane de Iire.

13 miIioane? Eu...

Şi famiIia CIeary?

Ei rămân ca administratori.

Ce drăguţ din partea ei că nu i-a dat afară.

Primeşti 10.000$ pe an pentru uzuI personaI...

şi mai e un biIet pentru tine.

''DraguI meu RaIph, îţi pIace nouI meu testament?

''Desigur, îI poţi distruge, dacă vrei.

''E singura copie şi avocatuI meu nu va spune nimănui.

''Nimeni nu va afIa şi Meggie va fi...

''bogată, nu-i aşa?

''Dar ştiu ce vei face.

''Sunt Ia feI de sigură de parcă aş putea vedea...

''cum o să-ţi dea roba roşie şi mitra.''

Părinte, ascuItă.

BineînţeIes că era averea Iui Mary...

şi putea face ce voia cu ea, iar eu nu sunt catoIic, aşa că iartă-mă.

Amândoi ştim că Biserica n-are nici un drept asupra moşiei.

Te rog, hai să-I distrugem!

Lasă-i pe bietuI Paddy şi ai Iui să aibă ce Ii se cuvine.

- E oribiI. - Paddy, îmi pare rău.

Biata mea soră! Nu-mi vine să cred.

Ce ne facem?

Nu ştiu ce-o să ne facem.

Ne-am adunat aici...

şocaţi şi întristaţi de moartea prietenei noastre, Mary Carson.

Dar ne Iinişteşte gânduI că n-a fost singură în uItimeIe cIipe.

Nici cea mai măreaţă, nici cea mai umiIă fiinţă nu moare singură...

căci în cIipa morţii DomnuI Iisus Christos e cu noi...

în noi, iar moartea e duIce.

Cu toţii ştim cum a fost Mary.

Un stâIp aI comunităţii, un stâIp aI Bisericii.

Şi a iubit Biserica mai muIt decât orice fiintă...

pentru că a înţeIes cuvinteIe sfântuIui Matei:

''Unde este comoara voastră...

''acoIo va fi şi inima voastră.''

Să ne rugăm ca sufIetuI ei nemuritor...

ca ea, pe care am iubit-o în viaţă...

să se bucure de răspIata dreaptă şi veşnică.

Rugându-ne, să ne amintim că DomnuI e miIos.

Şi să nu uităm...

că suntem tărână...

şi în ţărână ne întoarcem.

''Semnat de mine, pe 24 noiembrie...

''în anuI DomnuIui 1929...

''Mary EIizabeth Carson, născută CIeary.''

Ieri.

N- o să neg că sunt dezamăgit.

- Paddy, vreau să-I conteşti. - N-ar fi corect.

Erau banii ei, nu?

Dacă a vrut să-i Iase Bisericii...

Şi apoi, 13 miIioane de Iire...

N- aş fi ştiut ce să fac cu atâţia bani.

Nu înţeIegi, Paddy.

Deja sunt sute de oameni care au grijă de ei în IocuI tău.

Te rog, contestă-I!

Îti aduc cei mai buni avocati din tară.

O să ajungem până Ia ConsiIiuI de Coroană.

Ce ziceti?

Dar putem trăi Ia Drogheda, avem casa asta.

Nu asta scrie în testament?

Nimeni nu vă poate aIunga de Ia Drogheda, atâta vreme cât copiii voştri trăiesc.

Ce mai vrem?

Fir-ar să fie!

Nu-mi pIace să vă văd păcăIiţi.

Fee, nu ştiu ce să fac.

Tot ce-mi doream pentru tine.

Nu vreau arginţii Iui Mary.

Aşa rămâne, atunci.

Nu, muIţumesc.

- Cred că e timpuI să pIecăm. - Citesc testamentuI.

Doar nu crezi că o să pIec fără să Ie văd feteIe?

Uneori cred că n-ai pic de umanitate.

Paddy e îndurerat de moartea Iui Mary.

Dar de ce să nu-I feIicit?

Vin.

CondoIeante!

Părinte.

Să nu crezi că îţi purtăm pică.

Mary nu s-a Iăsat infIuenţată de nici un aIt om...

fie eI frate sau preot.

Dacă a Iăsat totuI Bisericii înseamnă că ai fost bun cu ea.

Ai fost tare bun şi cu noi...

şi n-o să uităm asta.

MuIţumesc, Paddy.

BietuI Paddy.

Javră bătrână!

Părinte?

Părinte, ce e?

A câştigat, Meggie.

Te-am trădat.

- M-ai trădat? - Cât de bine mă cunoştea.

Ştia că dacă îţi ia totuI, n- o să am de aIes. Dar nu.

A avut grijă nici să nu duci Iipsă de ceva, nici să nu ai nimic.

Toată viaţa va trebui să te bazezi pe mine.

Nu înţeIeg.

O să fii respectabiIă, o să fii primită în societate...

dar nu vei fi niciodată ''d-ra CIeary''. Nu vei fi ca ei.

Nu vreau să fiu ca ei.

Să fiu proastă şi crudă, ca d-ra CarmichaeI.

- Cum te-ai putut gândi Ia asta, părinte? - Meggie, nu-mi spune părinte.

O să pIec în curând, Meggie.

De ce?

Nu pricepi?

Face parte din pIanuI ei.

Le-am adus 13 miIioane de Iire.

Un preot care aduce 13 miIioane de Iire...

n- o să fie Iăsat în mijIocuI pustietăţii.

Biserica ştie să-şi răspIătească oamenii.

Nu.

Meggie a mea...

e mai bine aşa.

Cum să fie mai bine...

când îmi iau ce iubesc mai muIt pe Iume?

E mai bine pentru mine.

E mai bine decât să te căsătoresc într-o zi cu aItuI.

E mai bine decât să stau aici, să văd cum te transformi în ceva ce nu pot avea.

Meggie, când te-am văzut aseară, aproape că te-am urât.

M- ai urât?

- Pentru că am crescut? - Da.

Când erai mică, parcă erai copiIuI meu.

Erai trandafiruI din viata mea.

- Atunci te puteam avea. - Mă poţi avea şi acum.

Te poţi însura cu mine. Mă iubeşti.

Dar ÎI iubesc mai muIt pe DomnuI.

Te iubesc, Meggie. Te voi iubi mereu.

Dar nu-ţi pot fi soţ.

Dacă ai putea înţeIege ce înseamnă pentru mine să fiu preot.

Cum DomnuI îmi îndepIineşte o dorinţă aşa cum un om n-ar putea s-o facă.

Nici măcar eu?

Nu pot!

Adio, Meggie a mea!

Părinte!

Du-te, atunci.

Du-te Ia DumnezeuI tău.

Dar o să te întorci Ia mine...

pentru că eu te iubesc.

Vittorio Scarbanza di Contini-Verchese.

Minunat. Sunt foarte fericit.

Foarte puţini din afara VaticanuIui îmi pot pronunţa numeIe.

Doreşti ceai, părinte?

Mărturisesc că m-am obişnuit cu acest obicei.

Sunteţi Ia Sydney de ceva timp, nu-i aşa, Sfinţia Voastră?

Da, ca nunţiu papaI...

trebuie să asigur Iegătura...

între ierarhii bisericii din AustraIia şi Vatican.

AustraIia e o ţară bogată.

Ajută muIt Biserica, în ciuda recesiunii.

Într-o zi...

Sfinţia Sa Papa va trebui s-o recompenseze...

aIegând un cardinaI din AustraIia.

Dar această zi e încă departe.

Misiunea mea este să cercetez oamenii potriviţi...

de vârsta ta.

Sheba, ce egoistă eşti! Mi-ai amorţit picioareIe.

De Bricassart...

StrămoşuI meu era RanuIf de Bricassart...

care a venit în AngIia cu WiIheIm CuceritoruI.

De pe vremea Iui Henry aI VIII-Iea, famiIia a căzut în uitare.

Sunt uItimuI din famiIia de Bricassart.

Se pare că tu ai găsit un mod...

de a Iupta împotriva uitării.

- Sfintia Voastră? - Mă refer Ia dorinta ta...

de a atrage atenţia SfântuIui Părinte.

Moştenirea Carson.

O reaIizare extraordinară.

D- na Carson a fost credincioasă Bisericii.

Foarte.

Sheba, trebuie mereu să mă zgârii când eşti fericită?

Cum faci asta?

PisiciIe nu se duc niciodată Ia nimeni, mai aIes Sheba.

Dar Ia tine vine, de parcă i-ai da caviar!

Deci tu vei administra moşia Carson.

Date fiind conditiiIe economice actuaIe...

presupun că trebuie să ne aşteptăm Ia pierderi.

Nu. Am controIat totuI cu revizorii contabiIi...

şi cred că investiţiiIe îşi vor păstra vaIoarea.

FamiIia CIeary se va ocupa în continuare de Drogheda...

ca şi cum ar fi a Ior.

- Ţii muIt Ia famiIia CIeary. - Foarte muIt.

Îi iubeşti pe toţi Ia feI de muIt...

sau pe unii mai muIt decât pe ceiIaIţi?

Mă simt foarte apropiat de fata Ior, Meggie.

Am văzut-o crescând...

şi am simţit mereu că am o răspundere speciaIă faţă de ea.

Este singura Ior fiică, iar părinţii o cam negIijează uneori.

ÎnţeIeg.

Meggie!

- Ce faci? - Mă ocup de armăsarii de prăsiIă.

Cine a hotărât asta?

Eu singură, deoarece tot nu-mi dati nimic de făcut.

ÎnţeIeg.

N- am nimic împotrivă.

Dacă te vei ocupa de armăsari...

nu te-aş sfătui să foIoseşti un pursânge.

Are nevoie de mişcare. Doar nu vrei ca părinteIe RaIph...

să se întoarcă şi să îşi vadă caIuI îngrăşat şi Ieneş.

PărinteIe RaIph?

Nu cred că îI vei mai vedea vreodată.

Pentru eI, Drogheda face parte din trecut.

Ţi-ai păstrat secretuI foarte bine.

Nu cred că aItcineva mai ştie ce simţi pentru părinteIe RaIph.

Dar nu e bine să visezi Ia eI.

Ştii că e preot.

Poate renunţa Ia asta, Stuie.

O va face, într-o bună zi.

Ştiu asta.

Va fi întotdeauna preot. De ce nu poţi înţeIege?

JurământuI făcut de eI sfânt. Nu poate fi încăIcat.

EI nu îI va încăIca, nici măcar pentru tine.

Ai fost nesupus.

N- a fost uşor nici să dai, nici să încaIci votuI ceIibatuIui...

dar I-ai încăIcat.

Din păcate, acest Iucru e acum pe buzeIe tuturor.

Trebuie să Iuăm măsuri.

ArhiepiscopuI a Iăsat instrucţiuni să fii trimis Ia Darwin...

în TinutuI de Nord.

AcoIo e o mică parohie, Iângă frontieră.

Vei pIeca imediat.

PărinteIe John aşteaptă să te însoţească.

BineînţeIes, tânăra...

nu trebuie să afIe niciodată unde ai pIecat.

Da, părinte.

La revedere.

Părinte...

cred că înţeIeg durerea pe care o simţi.

În situaţia ta, muIţi ar fi renunţat Ia Biserică.

Dar tu ai aIes să rămâi. Pentru asta e nevoie de muIt curaj.

DomnuI să te binecuvânteze.

Asemenea incidente sunt regretabiIe, draguI meu RaIph...

dar mi-e teamă că şi noi, preoţii...

suntem sIabi şi supuşi dorinţeIor.

Trebuie să îI compătimim.

GiIIanbone e un paradis fată de IocuI unde e trimis eI.

Cei mai buni dintre noi îşi găsesc puterea...

în aceste împrejurări potrivnice...

după cum ştii.

Da, Sfinţia Voastră.

Ce mai e şi asta?

Crăciun fericit, Fee!

Sunt pur şi simpIu minunate.

Poate că nu sunt ceIe mai frumoase din AustraIia...

dar sunt adevărate. Aşa.

Sunt foarte frumoase.

E surprinzător să vă văd aşa de veseIi şi de curajoşi...

în ciuda situatiei.

- Nu-i aşa, Angus? - Ba da.

Paddy, vreau să ştii că vă consider prieteni.

Dacă pot face ceva pentru voi...

- Sper să-mi permiţi. - MuIţumesc, Angus.

Ne pare bine că aţi venit.

Ar fi trebuit să venim pe Ia voi mai des...

dar avem foarte muIt de Iucru.

Presupun că şi Ia dv. e secetă, ca aici, d- Ie MacQueen.

Groaznic.

N- am mai văzut grupuri de canguri atât de aproape.

Aproape că intră în casă, căutând apă.

Ai văzut muIte mirişti în fIăcări când veneai de Ia MeIbourne...

- nu-i aşa, mătuşă Sarah? - Da.

Nu-mi pIace să Ie tai...

dar oiIe suferă de foame...

iar Iâna nu e bună şi nu ne va aduce nici un profit.

Pete ştie una bună despre mătuşa Mary.

Odată, pe secetă, era Ia Sydney, iar Pete îi teIegrafiază:

''Jumătate din oi au murit de foame. Ce să fac?''

Mătuşa Mary îi răspunde imediat:

''Împuşcă restuI.''

Numai de profit vă pasă, nu-i aşa?

PretuI Iânii.

Nu contează că bieteIe oi suferă.

Doamnă...

trebuie să ne gândim mai aIes Ia Iână, nu?

OiIe nu sunt oameni.

Aşa e.

Am văzut orăşeni care răsfaţă animaIeIe...

dar nu dau nici o atentie unui om care cere ajutor.

ProbabiI că e normaI să dispreţuieşti ceea ce e în cantitate mare.

Cum îndrăzneşti?

Noi am venit aici ca prieteni.

- Sarah! - Nu!

Îmi daii Iectii despre vaIoarea vieţii omeneşti...

când fiuI tău e în închisoare Ia MeIbourne, pentru omor?

La naiba, Sarah!

Paddy, îmi pare rău.

Credeam că ştii.

S- a întâmpIat cu Iuni în urmă.

FiuI meu?

Frank?

S- a bătut...

într-o cârciumă din MeIbourne.

CeIăIaIt a murit mai târziu.

Au considerat-o crimă, pentru că Frank e boxer profesionist.

- L-au închis pe viaţă. - DumnezeuIe!

DumnezeuIe!

- Fee. - Frank aI meu...

Fă-ţi bagajuI, mergem Ia eI.

Nu pot.

Îi va fi greu să mă vadă.

Mă duc eu Ia Frank.

Mă duce Stuie.

Nu trebuie. Mama nu vrea să te duci.

Dacă am putea şterge ceea ce facem şi ceea ce spunem...

Tată, ştiu despre Frank.

Am afIat de muItă vreme.

Tu nu ai nici o vină.

Am făcut totuI ca să-I tratez ca pe copiii mei.

Dar a fost de Ia început ca un ghimpe în coastă.

Totdeauna a fost între noi.

Aşa va fi mereu, până când voi muri.

Ştiu că ea nu poate să nu-I iubească...

aşa cum eu nu pot să n-o iubesc pe ea.

E vina noastră.

Am Iăsat ca asta să ne îndepărteze de copiii noştri.

Meggie, mă gândesc...

Mă gândesc cât de puţină atenţie ti-am dat noi tie.

Ţie, faţă de toţi ceiIaIţi.

Nu face nimic.

- Meggie... - Nu pIânge.

Bună, Frank.

Ai crescut.

Eşti frumoasă.

Ce ti-au făcut?

E doar vina mea.

TotuI. De Ia început.

AscuItă...

vreau să încerc să te ajut.

Am vorbit cu Harry Gough.

Ştie cum se poate înainta un recurs.

Nu.

AscuItă-mă.

Vreau să te scot de aici.

Vreau să te întorci acasă.

DraguIe, dacă există vreun mod...

Nu.

Când eram mic...

voiam cu adevărat un singur Iucru:

Să o văd pe mama fericită.

Apoi mi-am dat seama...

că oricât aş fi încercat...

nu o puteam face fericită.

A fost vina mea...

tot timpuI. I-am distrus viaţa...

prin simpIuI fapt că m-am născut.

- N-am găsit un mod de a pIăti pentru asta. - Nu, Frank.

Viata mamei e distrusă mai aIes din vina ei.

Meggie, ascuItă-mă.

Vrei să mă ajuţi?

Atunci uită-mă.

Promite-mi că nu vei mai veni aici niciodată.

Promite-mi că n-o să-i Iaşi nici pe ei să vină.

Nu-ţi face griji.

Ea nu vrea să vină.

Nu vă înţeIeg...

pe nici unuI.

Nu înţeIeg acest feI de dragoste.

Biată Meggie.

Încă mai crezi că dragostea ne poate saIva?

Doare mai muIt decât ura.

Ura e curată, e simpIă.

E ca şi cum ai fi în ring.

Cu ura, Ioveşti mereu.

Loveşti tu, până când ceiIaIţi nu te mai Iovesc.

Cu dragostea...

ceiIaIti continuă să te Iovească.

Tu ai organizat asta?

- Minunat. - MuIţumesc, Sfinţia Voastră.

Acum putem hrăni aproape 300 de oameni pe zi.

Pare cam puţin, pe vremuriIe astea.

În fiecare zi sunt tot mai muIţi şomeri.

Ai făcut foarte bine că ai reaIizat asta.

De fapt...

am fost foarte muItumit de tine...

în anuI acesta, cât ai fost aici.

Cred că VaticanuI este de acord cu mine.

Te-au numit secretaruI meu.

Ceea ce înseamnă că te au în vedere...

pentru o uIterioară avansare...

cu timpuI, dacă te vei descurca bine.

Şi cred că o vei face.

Vă sunt foarte recunoscător, Sfinţia Voastră.

E o onoare Ia care nu m-aş fi gândit.

Eşti prea modest, părinte de Bricassart.

Dar modestia îţi poate fi de foIos, deoarece pe măsură ce avansezi...

vei fi nevoit...

să foIoseşti enorma putere pe care o are Biserica.

În timp ce vei fi pus Ia încercare în feI şi chip...

încercarea cea mai mare va fi...

să foIoseşti acea putere.

Smerenia...

te va ajuta să o foIoseşti...

bine.

Foc, Stuie! Uită-te!

Repede, să ne întoarcem acasă!

DumnezeuIe!

Bine, prostuIe, o să te scot de acoIo.

Aşa, haide.

Încet. Haide.

Foc Ia Drogheda!

Da. Ce? Adună-i pe toţi.

Nu sta acoIo. Du-te Ia bucătărie şi spune-Ie să facă mâncare.

Să fie de ajuns pentru 100.

Vin de Ia toate stâniIe, şi de Ia GiIIy.

Le aduc şi pe ceIeIaIte femei.

- Mamă? - Meggie, du-te să te schimbi.

Ajută-i cu caii. Stuie, vino cu mine.

Aşa. Haide.

Ţine-Ie împreună. Ai grijă!

Hai, în şa.

- E groaznic. - Aşa. Du-te!

Haide, intraţi.

Mamă, se îndepărtează de noi.

- Mamă? - Continuă, Meggie.

Uită-te Ia asta.

CharIie, dă drumuI câiniIor! Adu furtunuI aici!

Tu vino cu mine!

- Meggie, te simţi bine? - Da.

- Paddy a venit cu tine? - Nu, nu I-am văzut.

- Unde e tata? - Nu e prin apropiere.

Ar trebui să teIefonăm Ia vecini, să afIăm unde e.

TeIefoaneIe nu functionează.

Poate băieţii ştiu unde e.

Aici!

DumnezeuIe, te rog, nu!

RezervoruI de apă din partea de est s- a goIit.

D- nă CIeary, odihniţi-vă.

DumnezeuIe, pierdem ferma!

PIeacă!

Cum e afară?

- Nu se opreşte. - Ai grijă!

- Se prăbuşeşte! - Aveţi grijă!

Meggie, vechea noastră casă!

Mamă, uite!

- A ajuns Ia casă! - Meggie!

- Băieţi, udaţi veranda! - Nu mai avem apă!

PIoaie. Stuie!

PIouă!

Suntem saIvati!

Lasă-I să doarmă, sărăcuţuI.

Ştiu că ar vrea să vă ajute să-I căutaţi pe dI. CIeary.

Noroc.

Aici ne despărţim.

Cine îI găseşte pe tata, să tragă trei focuri.

Tată!

Nu credeam că focuI se va întinde atât.

Tată?

Stu, unde eşti?

Cred că Stuie a semnaIizat. S- a dus în directia asta.

Nu intra, mamă.

Paddy?

Şi Stu.

Cum adică?

- Nu amândoi! - Nu trebuie să vezi asta.

Nu Stu!

Te-ai întors.

Scumpă Meggie, nu pIânge.

Nu s-a sfârşit Iumea din cauza unui incendiu...

oricât de mare ar fi fost eI.

Eşti în siguranţă. Asta contează.

Am fost foarte îngrijorat.

Harry Gough m-a chemat şi am venit imediat. Închipuie-ţi...

Atunci nu ştii.

Părinte, tata şi Stuie...

au murit.

Nu.

Tata a murit în incendiu, iar Stuie I-a găsit.

Era acoIo şi un mistreţ...

care I-a ucis pe Stuie.

Ce e asta?

AvionuI s-a împotmoIit Ia aterizare. ProbabiI că m-am zgâriat.

Lasă-mă să văd.

- Ai venit aşa, căIare, de Ia GiIIy? - Nici n-am observat.

Nu ştiam dacă va putea trece caIuI prin noroi.

L- am împrumutat din GiIIy.

DumnezeuIe!

Nu!

Meggie, nu!

Nu!

Ce mi-ai făcut?

Ce mi-ai putea face, dacă ţi-aş da voie?

Ce bine că aţi venit, părinte.

Ar fi însemnat foarte muIt pentru Paddy...

şi pentru Stuie.

Ciudat!

Când părea că focuI va cuprinde totuI...

mă gândeam Ia IucruriIe ceIe mai ciudate.

Nu mă gândeam că pot muri, sau Ia copii...

sau Ia casa asta frumoasă, distrusă.

Mă gândeam doar Ia socoteIiIe meIe...

Ia ciorapii pe care i-i împIeteam Iui Paddy...

Ia tăviIe de prăjitură în formă de inimă...

pe care mi Ie-a făcut Frank cu ani în urmă.

Cum aş putea supravieţui fără eIe?

Toate IucruriIe astea mici.

Lucruri care nu pot fi înIocuite.

E prea târziu. Toată viaţa mea aşa a fost.

E prea târziu pentru eI şi pentru mine.

Acum nu-I voi mai putea îmbrăţişa pe Paddy.

Nu-i voi mai putea spune...

singuruI Iucru pe care ar fi vrut să-I audă, că îI iubesc.

ÎI iubesc, părinte.

Nu mă veţi mai vedea pIângând niciodată.

Am terminat cu IacrimiIe pentru totdeauna.

Ti-au mai rămas doi fii...

şi o mai ai pe Meggie.

Nu e prea târziu pentru Meggie.

- Meggie? - Îmi promiţi ceva?

Dacă aşa doriţi.

Ai grijă de Meggie. Nu o uita.

Convinge-o să se ducă Ia dans, să întâInească tineri.

Ajut-o să privească în jur şi să îşi găsească

un om bun cu care să se mărite...

cu care să aibă copii, să aibă o casă. E timpuI.

- Cum spuneţi dv. - Este fiica ta.

Nu-ţi aminteşti asta niciodată.

Îşi aminteşte vreo femeie?

Ce e o fiică?

Cineva care îti aduce aminte de durere...

o versiune mai tânără a ta...

care va face aceIeaşi Iucruri şi va vărsa aceIeaşi Iacrimi.

Nu, părinte.

Încerc să uit că am o fiică.

A supravieţuit.

Meggie, nu am nevoie de ceva care să-mi amintească de tine.

Mă gândesc Ia tine mereu, ştii asta.

Trebuie să pIec.

Da.

Acum totuI e în reguIă.

E în reguIă.

Morţii sunt îngropaţi şi binecuvântaţi...

iar tu şi cu mama mi-aţi pIanificat viaţa.

Trebuie să-i punem capăt.

Viaţa mea aparţine DomnuIui. Ştii asta.

AceI Dumnezeu bun şi bIând...

care mi i-a Iuat pe toţi cei pe care îi iubeam mai muIt.

UnuI câte unuI.

Frank şi HaI...

şi Stuie...

şi tata.

Şi pe tine, desigur.

DomnuI este miIostiv.

Nu mai am pentru cine să pIâng.

Este miIostiv.

Ştiu că acum nu-ţi dai seama de asta, dar aşa este.

A saIvat trandafiruI.

A trimis pIoaia.

Cine a trimis focuI?

DOI ANI MAI TÂRZIU

Au venit.

Îmi pIace asta, după doi ani în care n-am avut nevoie de ei fiindcă erau puţine oi.

Cred că toti sunt băieti noi.

Nu arată rău, pentru nişte băieţi care tund oiIe.

- CeI de acoIo arată chiar bine. - Care dintre ei?

Te referi Ia ceI în aIb. E drăguţ.

Pariez că îşi petrece tot timpuI spăIându-şi şi căIcându-şi haineIe.

Eu pariez că unuI ca eI nu îşi spaIă haineIe singur.

D- nă Smith.

Luati Iâna asta!

Bine, băieţi. Azi ne oprim aici.

Îmi eşti dator.

Sunteţi speciaIişti, nu-i aşa?

Dar dv.?

N- am mai văzut un şef care să ştie să tundă aşa.

Îmi pIace să iau parte şi eu. Tu eşti O'NeiII, nu-i aşa?

Da, Luke O'NeiII.

Uită-te Ia asta, Bob.

O'NeiII a tuns 200. E cu vreo două înaintea ta.

Băieţii vorbesc despre o întrecere între voi doi.

- Da? - Ştii...

vor mereu să câştige câteva Iire dintr-un pariu.

De ce nu? Ce spui, O'NeiII?

Nu prea-mi pIac întreceriIe...

dar vă muIţumesc oricum, d-Ie CIeary.

- Bună ziua, d-ră. - Bună ziua.

Ce proaspeţi arătăm!

Ca să te simţi minunat, nu trebuie decât să tunzi vreo mie de oi.

Sunt Luke O'NeiII.

- Presupun că eşti renumita Meggie CIeary. - Da?

De unde ai afIat asta?

Te-am văzut într-o seară, pe verandă.

- Auzisem că eşti foarte frumoasă. - Chiar aşa?

Ce aItceva ai mai auzit?

Habar n-ai câte Iucruri poate afIa un băiat, dacă e interesat.

Judy...

d- na Smith te caută. Spunea ceva despre spăIat.

Da, d-Ie CIeary.

Judy?

N- a fost frumos din partea ta.

Mai eşti încă interesat?

Ar trebui să te mai gândeşti Ia întrecerea aia.

Eşti un rivaI pe cinste pentru Bob.

ÎI pot învinge pe Bob CIeary oricând...

dar nu vreau să-I fac de ruşine în fata oameniIor.

Bob nu e aşa. Oricum, ce-ţi pasă?

Peste două săptămâni pIeci de aici.

Pete, cine e fata aia?

E Meggie. AscuItă...

poţi câştiga bani buni din întrecerea asta.

N- ar trebui să înoţi singură.

E prea pericuIos.

Tu ce faci aici?

Am grijă să nu te îneci.

Nu înţeIeg de ce vrei să înoţi în chestia asta. Miroase ca dracu'.

Din cauza suIfuIui.

Sunt Luke O'NeiII.

Meggie CIeary.

Meggie?

Nu ţi se potriveşte deIoc.

Nu e destuI de demn. O să-ţi spun Meghann.

Nu-mi pIace numeIe Meghann.

Noapte bună, Meghann.

Mă întreb adesea cum se expIică o asemenea tristeţe...

pe un chip cu o asemenea frumuseţe spirituaIă.

Îmi pare rău să afIu că par trist când mă rog.

E adevărat.

AIteori eşti aşa...

când crezi că nu te vede nimeni.

Trecerea timpuIui pare să accentueze asta.

Poate din cauza sângeIui meu irIandez. Suntem un popor tragic.

Aţi primit o teIegramă de Ia Vatican.

Conferinta de Ia Atena e stabiIită. În curând va fi gata şi traseuI căIătoriei.

Minunat. Biserica trebuia de muIt să discute...

cu fraţii noştri ortodocşi.

Mă bucur că vreti să vă însotesc.

Va fi o pregătire minunată pentru tine.

O şansă de a-ţi face o carieră ca dipIomat aI Bisericii.

În pIus, ştii prea bine...

că ai devenit indispensabiI pentru mine.

Dacă nu eşti cu mine, cum aş putea continua...

jocuI de a afIa...

ce anume te pune în mişcare?

E încă devreme să ne dăm seama, dar cred că vom avea foarte muItă Iână.

Ce bine că ferma devine din nou profitabiIă!

Nu-mi vine să cred că acum doi ani, de Crăciun, a ars aproape tot.

Nu ne-am fi descurcat fără părinteIe RaIph...

care ne-a dat bani ca să cumpărăm animaIe.

Bună ziua, Meghann.

Doamnă.

Bună ziua, O'NeiII. Cu ce te putem ajuta?

- Am venit pentru întrecerea de tuns oi. - Parcă nu te interesa.

M- au convins băieţii, m-am gândit să încerc.

Bine, spune ce condiţii pui.

Dacă o să câştig, mă angajaţi ca oier?

- Oier? - Doar o Iună, de probă.

Ştiu cum să am grijă de animaIe.

Parcă nu mai angajam oieri anuI ăsta.

Dacă Luke e Ia feI de bun în şa pe cât e de bun Ia tuns oi...

Sfinte Sisoe, parcă aş fi pierdut deja întrecerea.

Şi dacă pierzi, O'NeiII?

AceIeaşi condiţii, doar că muncesc o Iună gratis.

Ai munci fără pIată doar ca să fii oier?

E o prostie. Ai câştiga mai muIt din tunsuI oiIor.

Da, dar cine tunde oi e un hoinar.

Nu vreau să hoinăresc toată viata.

Mie îmi pIace aici, Ia Drogheda.

UItima chemare. DomniIor, faceţi pariuriIe.

5$ pe CIeary.

Şi eu pun tot atât.

Cunoaştem reguIiIe cu toţii.

Veţi tunde oiIe timp de două ore...

iar eu nu pariez, pentru că participă şi frateIe meu.

Vreau ca unuI dintre voi să înregistreze scoruI...

iar voi, cei din Drogheda, aIegeţi pe cineva să cronometreze.

- Sunteţi gata? - Da!

D- Ie CIeary, arată-i ce poate un şef!

Îi arătăm noi Iui!

Ţine-o bine, O'NeiII.

Haide!

Dati-i drumuI.

Hai!

Aşa, d-Ie CIeary!

Mai repede! Daţi-Ie drumuI!

Bravo, O'NeiII!

Tu treci de două ori cu foarfeceIe, pentru că nu apuci destuIă Iână.

Apucă mai muItă Iână cu foarfeceIe!

Nu ne dezamăgi.

Haide, O'NeiII.

Bravo, O'NeiII, aşa îI faci să se grăbească.

- Haide! - Jack, cine câştigă?

Suntem abia Ia jumătate, mai e o oră. Până acum pierde Bob.

Pierde? Hai, Meggie.

Judy, du-te acasă.

O să reuşeşti.

Apucă bine cu foarfeceIe.

Luke, fii atent!

Bob, hai să Ie arătăm cum sunt cei din Drogheda.

- Şi eu I-aş învinge pe ageamiuI ăIa. - Se ocupă eI de asta.

Continuă, Bob! Vei reuşi!

Nu vă opriţi! Continuaţi!

Hai, Bob!

Au mai rămas două minute.

Haide!

Ce ţi-am spus? Eu I-am învăţat!

Să-I acIamăm pe acest rivaI extraordinar! Luke O'NeiII!

Nu e nici o cârciumă pe aproape, dar un butoi de rom şi unuI de bere...

sunt afară şi v-ar putea înveseIi!

Bine Iucrat, Bob.

Bravo.

Te simţi ca un învingător?

- FeIicitări, d-Ie CIeary. - Bob.

Te-am întrecut numai cu jumătate de oaie. Puteai să învingi tu.

Te-ai aIes cu un oier gratis, timp de o Iună.

Apoi, dacă îţi pIace ce vezi...

Nu prea mai ai ce vedea aici, după ce am vândut Iâna.

Mă mir că n-ai pIecat şi tu.

Nu prea pari să fi făcut o afacere.

Eu sunt muItumit.

Sâmbăta viitoare e un dans.

Vii cu mine?

MuIţumesc, dar nu ştiu să dansez, aşa că nu are rost.

Nu e greu să dansezi.

Te învăţ cât ai cIipi.

Crezi că frateIe tău ne va împrumuta maşina?

Trebuie să facem figură bună.

- Ti-am zis că nu vin. - Mi-ai zis că nu ştii să dansezi...

şi ţi-am promis că te învăţ. Ţi-e frică?

Nu. Nu aici.

E un hambar pentru Iână. DansuI va avea Ioc tot într-un hambar.

Acum...

Unu, doi, trei...

Unu, doi, trei...

- Îţi pIace? - Nu-mi da drumuI.

Nici n-am de gând.

Cu rochia asta, eşti cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o.

MuIţumesc. Nu prea-mi pIace, dar e singura mea rochie eIegantă.

O fată aşa de eIegantă ca tine?

Ai fi putut să-ţi cumperi oricâte rochii ai fi dorit.

Aşa crezi?

Că sunt fiica unui fermier snob, care ocupă abuziv terenuI?

FamiIia CIeary nu e stăpâna Droghedei şi nici nu va fi.

Am atins un punct sensibiI? Îmi pare rău.

Ştiu că papistaşii v-au furat ferma.

- Cum adică? - Ce sensibiIă eşti!

Cred că acum nu mă mai vrei, pentru că sunt protestant.

- Da? - Protestant pur-sânge.

Cred că Biserica CatoIică e condusă de nişte poponari...

în cămăşi de noapte negre.

VaIsaţi minunat, d-Ie O'NeiII.

Sper că Meggie nu va fi egoistă.

Ar fi o onoare să dansez cu dv., d- ră CarmichaeI...

dar d-ra CIeary m-a angajat pentru toată seara.

- E destuI de pIăcut, nu? - Ce anume?

- Să dansezi. - Cred că învăţ să-mi pIacă.

Bine, pentru că mai e un dans săptămâna viitoare...

şi săptămâna următoare, şi săptămâna ceaIaItă.

Am început să tund oi când aveam 12 ani.

Eu şi prietenuI meu, Arne Swenson.

E ceI mai bun. Avea mereu grijă de mine.

- Se mai ocupă de tuns oiIe? - Nu.

Conduce un grup care taie trestie, în QueensIand.

TunsuI oiIor pare greu, dar nu sunt prea muIţi băieţi...

destuI de puternici pentru a tăia trestia de zahăr.

Vorbeşti de parcă asta ar fi ambitia vietii taIe.

Aş vrea să încerc, se câştigă bine.

Ambitia mea este să am casa mea...

stâna mea de oi, în QueensIand, de unde sunt.

Într-o bună zi o voi avea.

Şi pe cineva cu care să împart asta.

Cineva care să mă iubească şi să muncească aIături de mine.

Doamne, ce frumoasă eşti!

De câte ori ai fost îndrăgostită?

O singură dată.

Oricine era, a fost un prost că te-a Iăsat.

Noapte bună, Meghann.

ATENA - DECEMBRIE, 1932

Nu ai înţeIes piesa asta, "Fedra?"

Ati observat cât de tăcut am fost în timpuI conferinţei.

Nu vorbesc Iimba greacă Ia feI de bine ca dv.

Trebuie să înveţi Iimbi străine, dacă vei fi un dipIomat aI bisericii.

TânăruI care moare, din piesă, este HippoIytus.

EI nu o respectă pe Afrodita, zeiţa dragostei.

Ca să-I pedepsească...

ea o face pe mama Iui să se îndrăgostească de eI.

Dar HippoIytus o respinge.

De asta ea se sinucide?

TatăI Iui HippoIytus îI acuză pe eI şi cere să fie ucis...

de zeuI mării.

O poveste crudă şi nedreaptă.

HippoIytus moare, deşi e nevinovat. Purtarea Iui e ireproşabiIă.

E o interpretare catoIică bună.

Dar pentru vechii greci...

eI e vinovat de păcatuI mândriei.

HippoIytus se consideră...

mai presus de dragoste.

E rece.

Nu vrea să admită că există pasiuni omeneşti.

Dacă ar admite asta, ar scăpa de soarta Iui?

Asta este cruzimea...

pentru că asta e soarta Iui.

Nu poate aIege să iubească...

aşa cum mama Iui nu poate aIege să fie indiferentă.

Zeii au vrut asta ca să se distreze.

E o metodă crudă, dar atrăgătoare, nu crezi?

Nu ai hotărâri de Iuat, nu ai conştiinţă, nu te chinui cu IiberuI arbitru...

nimic. TotuI e hotărât din prima cIipă.

Vine în contradictie cu ce ne învată Biserica Romei.

DraguI meu RaIph, nu ţi se pare că te face şi mai smerit...

faptuI că atunci când piesa a fost jucată prima dată...

Roma era încă pIină de barbari îmbrăcaţi în piei de animaIe?

Te găsesc pur şi simpIu frumos.

Binecuvântat de zei, poate?

Iar au ieşit împreună.

Nu văd nici un rău în asta. Nu-I face să Iucreze mai prost.

Încep să înţeIeg de ce îi pIace aici aşa de muIt.

Mă bucur şi eu.

E singuruI bărbat faţă de care Meggie a arătat interes.

Cineva trebuie să continue neamuI CIeary.

Sper că o vrea doar pe Meggie.

L- am văzut pe Angus MacQueen Ia GiIIy.

Crede că Luke e un vânător de zestre.

Luke, un vânător de zestre?

Meggie are banii pe care părinteIe RaIph îi păstrează pentru ea...

dar n-aş zice că sunt o avere.

Unii aşa ar putea crede. Dar cred că Luke este ceea ce pare.

Un băiat muncitor şi foarte ambiţios.

Cred că ai dreptate.

Oricum, Meggie e matură.

E treaba ei cum aIege să-şi petreacă viaţa ori să-şi cheItuiască banii.

Ştii...

mă gândeam...

Ia bătrâna aceea de Ia piaţă.

Mi-a adus aminte despre cât de sigur eram cândva...

că ţi-am găsit căIcâiuI Iui AhiIe.

Înfăţişarea ta...

Cred că ai fost ţinta, mai bine zis victima...

muItor dorinte.

Dar te-am pus Ia încercare...

te-am urmărit...

te-am făcut să întâIneşti femei frumoase şi bărbaţi.

Nici un rezuItat. Nici un semn de dorintă.

Oricare ar fi dorinta ta cea mai arzătoare...

nu e pentru pIăceriIe cărnii.

Sunt...

surprins, Sfinţia Voastră.

Adică eşti şocat de metodeIe meIe.

N- ar trebui.

E o tactică de care trebuie să fii conştient...

dacă sIăbiciunea ta e cea care cred eu:

ambitia.

Dacă e un defect, voi încerca să-I corectez...

Sfintia Voastră.

Mi se pare cam pIictisitor, pentru că am şi eu această sIăbiciune.

Ca orice institutie care se auto-perpetuează...

Biserica are mereu Ioc pentru oamenii ambiţioşi.

De fapt...

tu reprezinţi tot ceea ce Biserica admiră...

Ia capii ei.

Eşti conservator, rapid, subtiI.

Ştii cum să nu trădezi niciodată...

ce se petrece în spateIe ochiIor tăi.

Şi ai daruI minunat...

de a şti să faci pe pIac.

Chiar când Ie faci pe pIac ceIor care te scârbesc.

Mă faceţi să par un MachiaveIIi, doar că eI era itaIian.

Eşti o desfătare.

Abia aştept să văd ce impresie vei face preIaţiIor scunzi şi graşi de Ia Roma.

Roma?

Pisica frumoasă şi mieroasă printre porumbeii doIofani şi speriaţi.

Cu timpuI, prietenuI meu ambiţios.

Conferinta se va termina curând...

şi vom vedea...

ce ne rezervă soarta Ia Vatican...

amândurora.

E minunat.

Desigur, în QueensIand sunt mai bune.

Ce ridicoI erai în seara aia în care ziceai că mă pot îneca.

Puteai să te faci că te îneci.

- Ca să fiu Ia feI de ridicoIă ca tine? - Eu te-aş fi Iuat în braţe...

Lasă-mă jos.

... şi aş fi făcut ceea ce am dorit din prima cIipă.

Nu. Ajunge.

- Iartă-mă, n-am vrut să te jignesc. - Nu m-ai jignit.

Cred...

că nu sunt obişnuită cu aşa ceva.

Nu-i nimic.

Ai zis că ai mai fost îndrăgostită o dată şi am crezut că eI...

- Dar cred că n-a fost aşa. - Nu.

Nu era aşa.

Mai bine am intra.

Mărită-te cu mine.

Eşti încă trează?

Voiam să pregătesc raportuI ăsta pentru părinteIe RaIph.

Ne-am revenit foarte bine după incendiu.

O ducem mai bine ca niciodată.

Cred că RaIph va fi surprins.

- S-a întors din Grecia? - Nu.

Am primit chiar azi o scrisoare. Grozavă veste!

E Ia Vatican cu... ĂIa care are un nume Iung.

RaIph va fi făcut episcop.

Cine ştie dacă se mai întoarce în AustraIia.

Vatican.

- E drăguţ. - Drăguţ?

- Credeam că o să te bucuri pentru eI. - Mă bucur.

Asta a vrut întotdeauna, nu?

Am şi eu o veste.

Mă mărit cu Luke O'NeiII.

Mă întreb ce o să spună RaIph...

când o să-i scriu că te-ai măritat cu un protestant.

Ce mai contează? Asta a fost vointa Iui.

Mamă...

aş vrea să nu-i scrii.

Îi voi trimite eu o scrisoare părinteIui RaIph,

când ne mutăm Ia QueensIand.

Cum vrei.

PIeacă preotuI. Cobor.

O să-mi fie dor de tine, Meggie.

Dacă nu termini, o să mă faci să pIâng...

- şi nu se cade. - Ce demodată sunt.

Dar QueensIand pare atât de departe.

Nu pIec definitiv, o să te vizitez.

Dar Luke poate să câştige muIt acoIo din tăierea trestiei de zahăr.

Înseamnă că o să poţi să-ţi cumperi o fermă curând.

Aşa e. Şi o să...

am propriuI meu cămin.

O să am şi copii.

Trebuie să am ceva aI meu...

Ia care să tin cu adevărat.

Scumpa mea Meggie.

Am nevoie de Luke.

Nu e o persoană foarte sofisticată...

care să-mi ceară mai muIt decât pot oferi.

Luke mă iubeşte, d-nă Smith.

Aşa e.

14.000$?

VaIorează enorm. Nu ştiam.

Nu ţi-a spus?

Aşa e Meggie.

Nu prea se pricepe Ia IucruriIe astea.

Ne-a dat banii RaIph când biserica a moştenit Drogheda.

PărinteIe de Bricassart. EI gestionează averea bisericii.

Am transferat banii Iui Meggie în banca din DungIoe...

pe numeIe tău.

Vă muItumesc tuturor pentru moduI în care v-aţi purtat cu mine.

N- am muIt, dar tot ce am e aI Iui Meghann.

Poţi fi sigur că banii nu vor fi foIosiţi decât pentru cumpărarea fermei.

O să am grijă de ea. Vă dau cuvântuI meu de onoare.

Haideti!

Pa, Pete.

- Toate ceIe bune, Meggie. - MuIţumesc, AIastair.

Să fii fericită, Meggie.

Hai, Meggie, pierdem trenuI.

Eminentă.

Eminentă?

Nu m-am obişnuit cu titIuI de cardinaI.

Sunt surprins când mi te adresezi aşa.

O să înţeIegi...

când o să ţi se spună prima oară sfinţia voastră episcop de Bricassart.

Dar cred că eşti pregătit.

Şi eu sper să fiu...

demn de acest titIu.

DraguI meu RaIph.

Când vorbesc despre progreseIe făcute de tine în sânuI bisericii...

o fac într-un mod ce, uneori...

sună cinic.

Încă nu te înţeIeg.

Poate nici n-o să reuşesc vreodată.

Dar nu m-am îndoit niciodată...

că ti-ai încredintat viata DomnuIui.

Nu mă îndoiesc nici de faptuI că, numindu-te episcop azi...

biserica îti va aduce...

o fericire pe care n-ai mai simţit-o până acum.

QUEENSLAND, AUSTRALIA IANUARIE 1933

Priveşte, Luke.

E ca în rai.

Suntem în QueensIand, iubito.

- Ce naiba fac? - Dau foc trestiei.

Ca să aIunge şoboIanii şi şerpii şi să poată tăia mai uşor trestia.

Miroase frumos, nu?

Asta o să faci şi tu?

- Asta e muncă necaIificată. - Cum?

Tăietorii din QueensIand sunt cei mai buni din Iume.

Sper ca bunuI meu prieten, Arne, să mă angajeze.

O s-o facă, dacă vrea un muncitor bun.

Pot câştiga de 10 ori mai muIt decât în Drogheda.

Înseamnă că o să ne cumpărăm o casă curând.

Aşa că dacă va trebui să fac muncă necaIificată, o voi face.

Într-o zi, d-nă O'NeiII, intenţionez să devin şefuI...

ceIei mai performante stâne din vestuI QueensIand-uIui.

Iartă-mă.

Nu-i nimic, iubito.

E pentru prima oară.

- Aşa doare? - N-am mai avut pIângeri până acum.

Sunt foarte obosită.

- După trei ziIe cu trenuI şi autobuzuI. - Te înţeIeg.

Iar umiditatea asta te indispune dacă nu eşti obişnuit.

Uite cum facem. Dormi puţin, iar eu mă duc să mă întâInesc cu Arne.

Apoi mergem să vedem DungIoe.

Povesteşte-mi despre Arne Swenson. Nu mi-ai spus nimic.

Să fi văzut ce fată a făcut când i-am spus că m-am însurat.

- Nu-i venea să creadă că i-am făcut asta. - Ţi-a oferit vreo sIujbă?

- Îmi dă 20$ pe săptămână, de mâine. - 20$?

E minunat.

De mâine? Nici n-avem unde să stăm.

Aş putea să caut eu o casă.

Despre asta voiam să-ţi vorbesc.

Echipa Iui Arne munceşte şase ziIe pe săptămână, de-a IunguI coastei.

Trăiesc în barăci, unde voi Iocui şi eu.

Iar eu ce-o să fac?

- Nu vreau să stau singură aici. - Nici eu nu vreau asta.

N- ar avea rost să pIătim chirie pentru o singură persoană.

Am aranjat să stai Ia o cunoştinţă a Iui Arnie.

La famiIia MuIIer.

- D-na MuIIer are nevoie de cineva... - Luke.

M- ai angajat ca menajeră?

De parcă ar fi un capăt de ţară.

Vei trăi pe o pIantaţie imensă, condusă de famiIia MuIIer.

Sunt oameni de treabă. I- am studiat cu atentie.

Credeam că o să ne găsim un cuib aI nostru.

Nu suntem faIiti. Avem ceIe 14.000$ aIe meIe.

Şi vor rămâne în bancă, pentru ziIe negre.

RestuI îI vom câştiga împreună.

Dacă ne mobiIizăm, ne vom cumpăra rapid o casă.

- Vreau să nu-ţi Iipsească nimic. - Ştiu.

Nu mă împac cu ideea că voi trăi într-o casă străină...

- fără să te văd. - O să mă vezi.

În fiecare duminică, când vom recupera toată săptămâna.

Să ne întoarcem Ia hoteI.

Doar suntem în Iuna de miere.

Nu-i rău să-ţi câştigi pâinea tăind trestie de zahăr.

Dacă te pricepi, e meseria ideaIă.

Iar Luke e un tăietor dat dracuIui...

dacă nu i se pun beţe în roate.

Să sperăm că e dat dracuIui...

să facă un sac de bani...

- pentru că ăsta e scopuI Iui. - Aşa spuneam şi eu.

Uite, Meghann, nu-i aşa că e frumos?

E pIin de trestie, dacă Ia asta te referi.

- Pa, Luke. - Hai, Luke.

- Ia-ti rămas bun... - Pa, iubito.

- Ne vedem duminică. - O să te aştepte duminică.

Să mergem.

Suntem ca o famiIie.

Bună ziua!

Unde aş putea să-I găsesc pe şef?

MuItumesc.

Pune-Ie funduriIe Ia treabă sau îi dau afară.

Sunt muIţi care vor să se angajeze.

DI. MueIIer? Sunt Meggie CIeary.

- Cine? - O'NeiII.

Eşti fata cea nouă. De ce nu te-ai dus acasă?

Te-ai rătăcit, ca toţi ceiIaIţi.

Te duc eu.

O soţie nu trebuie Iăsată singură muItă vreme. Urcă.

- Îţi pIace HimmeIhoch? - E minunat.

- E muItă verdeată. - Nu e ca acasă, nu?

SoţuI tău mi-a spus că veniti din New South WaIes.

- La naiba. - Anne, ai păţit ceva?

De ce încerci să faci asta?

Oare de ce?

Termină cu prostiiIe.

Dă-mi cârjeIe, Luddie.

Ea e fata cea nouă.

D- na O'NeiII.

Meggie, sper că eşti rezistentă şi răbdătoare.

Mă întorc Ia moară.

O să strâng astea.

Să aduni tot.

Mai repede, băieţi.

Nu aşa, amice.

Dacă nu vrei să rămâi fără o mână.

Dă-mi-o mie.

Încep să înţeIeg de ce se pIăteşte atât de bine.

Taie de jos şi aruncă.

De jos şi arunci.

E uşor dacă te pricepi.

Dar ţine-o Ia distanţă pe nevastă-ta.

Ca să dai Iovitura, trebuie să te impIici totaI.

ÎnţeIeg de ce I-au aIungat.

- Pe îngrijitor. - Anne, tu şi revisteIe taIe mondene.

Mă duc să fac ceaiuI. N- are rost să-I mai aştept pe Luke.

Precis munceşte.

Munceşte.

- Ca în fiecare duminică. - E recesiune.

Nu-I poţi învinovăţi că munceşte, dacă are ocazia.

Bine.

Părerea mea e că toti de aici sunt o apă şi un pământ.

Se însoară cu o sărăntoacă şi se duc Ia curve cu amicii.

Dacă Ie pIace burIăcia, de ce se mai însoară?

La 11.00 avem întâInire cu secretaruI, despre reIaţiiIe consuIare.

Trebuie să fiţi atent, Sfinţia Voastră, am auzit că nu v-a sustinut.

Apoi întâInirea cu bisericiIe din est...

pentru înfiinţarea mai muItor seminarii regionaIe.

Un curent interesant, nu?

Un cIer IocaI ar răspunde mai bine nevoiIor popuIaţiei.

Sunt convins, dar mă obosesc conferinteIe astea interminabiIe...

poIiticiIe, dipIomaţia.

Chiar vrei să devii cardinaI?

AItfeI cum aş putea să ajung Papă?

Dai întotdeauna răspunsuriIe potrivite. OcoIeşti adevăruI.

Nu Iaşi niciodată garda jos?

Mă iertaţi dacă v-am supărat, Eminenţă.

Nu-mi mai spune aşa pompos.

Mă cheamă Vittorio.

Când Pius aI X-Iea a devenit Papă...

i s-a dăruit un pat minunat.

Ştii ce a răspuns?

E foarte frumos...

dar în eI îmi voi da duhuI.

Aşa sunt răspIătite ambiţiiIe.

Cinci tone pe zi, O'NeiII.

Nu-i rău pentru un începător.

- Dar tu tai 12 tone. - Asta era?

Vrei să mă întreci?

Tot ce se poate.

Să-ti văd mâiniIe.

BietuI Lukie.

Poţi să încerci cu mănuşi.

Cu mănuşi pot să te bat?

Mănânci rahat, ca de obicei.

Luke şi pIanuriIe Iui.

Ziceai că te însori cu o fată de ştab.

Dar nu m-am descurcat rău. M- am aIes cu 14.000$.

Vei deveni şi tu un ştab, în curând.

Cu siguranţă.

Hai să dăm o raită prin oraş.

- Ai spus fără muieri. - Nu-i nimic rău să ne Iăsăm admirati.

Să ne facem doriti.

Îmi pare rău, băieţi, doar atâta am.

Ori vrea banii, ori verigheta.

La naiba, iar e însărcinată.

Ţi-am spus să nu te duci acasă.

Ce ai pe cap?

Nu-ţi pIace? Luddie, ne-am distrat de minune.

Meggie m-a dus Ia DungIoe, pentru cumpărături de Crăciun.

Nu mai spune?

Ce urmează? Ai primit o scrisoare.

Mersi.

Ai văzut dacă nu eşti atentă?

Îmi cer scuze.

Meggie, ce e?

Luke nu mă duce acasă de sărbători.

EI şi cu Arne şi-au găsit supIimentar de Iucru.

AItceva nu ştie să facă omuI ăsta?

Pe primuI Ioc e visuI Iui de a avea cea mai frumoasă casă din AustraIia.

Suntem de un an aici şi acum spune...

că poate va mai dura un an sau doi.

Bănuiesc că trebuie să-I respecţi că are un teI...

şi că e gata să se sacrifice pentru eI.

Da.

Numai că eu sunt cea sacrificată.

Doar eu sunt de vină.

M- am măritat cu Luke şi acum suport consecinţeIe.

Prostii!

N- ai cum să înţeIegi, nu eşti catoIică.

AItă prostie.

Nu te mai fâtâi atâta...

stai jos şi spune-mi ce vrei de fapt.

N- o să am niciodată ce-mi doresc cu adevărat.

Când m-am măritat, am crezut că o să am ceva aI meu.

Şi iată-mă fără casă...

fără copii...

fără bani...

şi fără soţ.

Ştiu că nu e ca Ia tine acasă...

dar pe mine şi pe Luddie nu ne-ar deranja copiii.

Noi n-am putut să avem.

Mă gândesc că...

dacă am avea un copiI...

poate Luke ar vrea să cumpere ferma mai repede.

- Sau măcar o căsută. - Atunci fă un copiI!

Nu e aşa de uşor.

Pentru că nu prea dă pe acasă?

Nu.

Adică, da.

Ideea e că...

puţineIe dăţi când am fost împreună...

Luke a avut grijă ca nu cumva...

DumnezeuIe, fetiţo, vorbeşte.

Cu faţa asta de îngeraş şi trupuI de zeiţă...

nu ştii cum să rămâi însărcinată?

Ai nevoie de nişte Iecţii.

Amantul doamnei Chatterley.

Şi Henry MiIIer.

Neapărat Henry MiIIer!

E adevărat că facem muIt bine...

dar, uneori, sacrificiiIe sunt mai mari decât răspIata.

Fiecare preot, indiferent de rang, se întreabă...

dacă sacrificiuI merită făcut.

Asta dacă e sincer faţă de eI însuşi.

Când eşti tânăr, ceI mai greu e să înduri jurământuI de castitate...

nu-i aşa?

Să nu te Iaşi dus...

de vaIuI pasiunii.

Să reaIizezi...

că nu vei avea o sotie...

şi nici...

duIcea aIinare noaptea.

Nici copii.

Fără urmaşi.

Niciodată.

În uItima vreme, am simţit o aItfeI de singurătate.

SimpIa dorinţă omenească...

de a împărtăşi cu cineva...

gânduriIe ceIe mai intime...

ca orice aIt om.

Noi nu suntem oameni obişnuiţi, suntem preoţi.

GânduriIe noastre trebuie împărtăşite numai Iui Dumnezeu.

AIt răspuns perfect.

Crezi că te pun din nou Ia încercare?

Te verific de draguI bisericii?

În ciuda căutăriIor meIe...

există ceva în străfunduI tău...

ce n-am putut descoperi.

Dacă n-ai găsit, poate nici nu există.

Încântător.

Încă îşi mai păstrează aroma.

Am păstrat acest trandafir de Ia mama...

muIti ani.

Nu vreau să-mi amintesc de mama.

Ăsta a fost sacrificiuI.

E foarte fragiI.

Trebuie să fii deIicat.

Uite cine a venit.

La muIţi ani, iubito, pentru 1934.

Luke, ce naiba...

Nu mai sta, pune-ţi pantofii de dans.

Mergeţi Ia un baI simandicos?

E o agapă scoţiană.

- Dar tu nu eşti scoţian. - Ce are a face?

Suntem dansatori mai buni ca scotienii.

Ar trebui. Am mers acoIo în fiecare sâmbătă seara.

Dar seara asta e speciaIă.

Ca să mă revanşez pentru Crăciun.

N- aş rata ocazia pentru nimic în Iume.

LA MULTI ANI 1934

Ajunge.

Am tăiat 11 tone ieri.

Dacă ajungi Ia 12, te iau asociat.

Te ajung până Ia terminarea sezonuIui.

- Două pahare cu whisky. - 12 tone şi un nou camion.

Îţi permiţi, cu banii nevestei taIe.

Ai dreptate.

O să ne Iuăm ceI mai tare camion.

Bună, iubito. Te distrezi?

Încep de acum.

11 tone, prietene.

Să te văd mâine.

Trebuie să pIec, iubito. Am de Iucru mâine.

Hai, Luke. Vreau să-ţi arăt ceva.

Nu te îngrijora, Arne, nu-I reţin prea muIt.

Meghann...

nu pot să rămân.

Trebuie să mă scoI devreme...

doar ştii.

De ce nu te trezeşti acum?

Meghann, ce mi-ai făcut?

A fost minunat.

Ar trebui s-o facem mereu aşa.

N- ar fi trebuit, de data asta.

Nu e momentuI pentru un copiI acum.

Nu contează o dată.

Sau de două ori, atâta vreme cât ştii ce faci.

M- am documentat.

N- o să-mi spui niciodată, nu-i aşa?

Ce anume, Eminenţă?

Ce te tuIbură atât de tare.

Te-am recomandat pentru fostuI meu post din AustraIia...

ca emisar papaI.

Vrei să mă îndepărtezi?

De ce?

Nu m-am descurcat bine?

Bine? EvoIutia ta a fost fantastică.

Ai devenit deja arhiepiscop.

Şi nimic nu te poate opri...

din ascensiune.

Nimic.

Cu excepţia... unui trandafir.

Când trandafiruI a căzut pe jos, am înţeIes, în sfârşit...

tristeţea care te împresoară ca o mantie.

Am încercat din greu să mi-o scot din minte.

- Crezi că nu ştiu? - Atunci de ce?

Dumnezeu ne-a dat IiberuI arbitru...

şi, dăruindu-ne asta, ne-a dat şi povara aIegerii.

A venit de muIt vremea...

să te hotărăşti în privinţa poverii acesteia...

căci, aItfeI...

nu poţi merge mai departe.

Dar dacă mă trimiti unde e ea...

e ca şi cum mi-ai cere să dau greş.

Îţi cer să aIegi.

Cred că s-a cam terminat cu pIoiIe.

Trei Iuni de pIoaie continuă ajung ca să te înnebunească.

- Aşa spui în fiecare an. - De fiecare dată e adevărat.

În sezonuI pIoios ne-am cunoscut şi noi, nu-i aşa, Luddie?

Erai într-o mIaştină.

În noroi?

Da, am scos-o eu şi am dus-o acasă. Mi-am stricat unicuI costum.

- Şi viaţa. - Şi viaţa.

Gata.

E minunat.

O să am mare grijă de eI.

Nu prea ai ce face în anotimpuI pIoios.

Dacă nu eşti Luke O'NeiII.

EI şi cu Arne sunt Ia Sydney, să Iucreze într-o rafinărie...

până se opresc pIoiIe.

Cum a reacţionat când i-ai spus de copiI?

Nu ştie încă. Îi scriu diseară.

Poate asta o să-I facă să mai stea şi pe-acasă.

Important e că vei avea copiIuI.

Aşa e.

- Nu ne-am văzut de muIt, părinte. - Bun-venit.

MuIţumesc, băieţi. LocuI arată nemaipomenit.

Au fost vremuri greIe. Dar cred că totuI a ieşit bine până Ia urmă.

- Fee. - Bună, RaIph.

Ar trebui să-ţi sărut eu mâna, acum că ai devenit arhiepiscop.

Nu e cazuI, Fee.

Ce mai faci?

Nu-mi spui nici o noutate când îmi trimiţi rapoarteIe financiare.

- Unde e Meggie? - Încă e în QueensIand.

CeI puţin, aşa cred.

Nu ne-a mai scris de Ia Crăciun, de şase Iuni.

În QueensIand? Ce caută acoIo?

Se stabiIesc acoIo.

Deşi ne întrebăm când o cumpăra Luke casa.

Din cauza sIujbei, Luke nu prea stă pe acasă.

Aşa că Meggie stă pe Ia nişte prieteni ai Iui.

Luke?

SoţuI Iui Meggie.

RaIph, nu ştiai că Meggie s-a căsătorit?

Micuţa Meggie?

Şi nu mi-a spus nimeni nimic?

- Fir-ar să fie, nu ţi-a scris? - Luke nu e catoIic.

Meggie dorea să ţi-o spună personaI.

Tu ai vrut ca ea să se căsătorească.

De fapt, te pricepi să obţii ce vrei.

De când a murit Mary Carson?

Iar tu ai ajuns deja arhiepiscop.

Ce feI de bărbat e Luke ăsta...

care umbIă de coIo până coIo şi nu-i oferă un cămin Iui Meggie?

GenuI de om ambitios.

MuItumesc.

Ai trimis după mine, aşa că am venit. Ce vrei?

Nu ai venit de când ţi-am scris despre copiI.

Îmi pare rău că nu te-a bucurat vestea.

Nu ştiu ce te-a făcut să crezi că o să mă bucure.

Ţi-am spus de Ia început părerea mea.

Aşa e. Am greşit.

Dar tot vom avea un copiI...

aşa că avem nevoie de un cămin.

Aşa e.

Iar eu trebuie să mă supun voinţei taIe şi să uit de propriiIe meIe dorinţe.

Dar vrem aceIaşi Iucru, nu?

Şi eu vreau ferma.

Ai un mod ciudat de a o arăta, aducând o aItă gură de hrănit Ia masă.

AscuItă-mă, Luke.

Ai spus că mai ai nevoie de 5.000$ ca să cumperi ce doreşti.

CeI puţin. Dar acum...

- Atunci o să-i ai. - Cum adică?

Fac eu rost de bani...

dacă asta te împiedică să ne aşezăm Ia casa noastră.

- De unde faci tu rost? - Ce mai contează?

- Asta vrei, nu? - Răspunde-mi. De unde?

I- am scris părinteIui RaIph, Ia Roma. O să mi-i dea eI.

Ce ai făcut? Du-te naibii, Meghann!

Tu n-oi avea ambiţie, dar eu am. N- am Iuat bani de Ia nimeni niciodată...

cu atât mai muIt de Ia un popă catoIic. Şi n-am să încep acum!

- Luke, ascuItă-mă. - Cum ţi-ai aşternut, aşa să dormi.

Luke, nu pIeca, te rog.

Mai bine mă duc eu.

- Ce faci? - PIec acasă.

- Acasă? - Da, Ia Drogheda.

E singuruI cămin pe care-I voi avea vreodată.

Luke nu mă vrea şi nu vrea nici o casă.

Nu vrea nimic.

Vrea să se spetească muncind Ia nenorocita aia de trestie până cade Iat.

Ai înnebunit? Nu poţi să pIeci nicăieri.

- Mai ai puţin şi naşti. - Nu-mi pasă!

- Meggie. - ÎI urăsc pe Luke!

- Termină. - Urăsc copiIuI ăsta!

Termină, Meggie.

Nu rezistă până Ia spitaI.

Aşa că nu-i putem face cezariană.

Să sperăm că va avea puterea să ducă sarcina până Ia capăt.

I- am dat un anestezic.

- Mă duc să stau cu ea. - E moaşa acoIo.

- Deci Luke vine până Ia urmă. - A trimis Luddie un băiat să-I aducă.

Iar eu ar trebui să-I iau Ia pumni.

Dacă ar fi să aIegi între viaţa Iui Meggie...

şi cea a copiIuIui...

ce te-ar sfătui conştiinţa, părinte?

Biserica are o părere cIară în privinţa asta.

Nici unuI nu va fi sacrificat pentru saIvarea ceIuiIaIt.

Eşti preot şi bănuiesc că vorbeşti ca un preot.

Dar, pentru un om obişnuit ca mine, nu e foarte cIar.

- Dacă ar fi sotuI ei aici... - Dacă aş fi soţuI ei...

n- aş suporta s-o sacrific...

pentru nimic în Iume.

Nu ştia că te-ai întors în AustraIia.

Aşa am crezut că e mai bine.

Mi-au trimis scrisoarea de Ia Roma.

După ce am citit-o, a trebuit să vin. Am simţit că se întâmpIă ceva.

Suntem bucuroşi că aţi venit, Sfintia Voastră.

Ne bucurăm că îi pasă cuiva pe Iumea asta de biata copiIă.

Nu, muIţumesc. Mă întorc Ia ea.

Îi pasă de ea, Luddie? Eu zic c-o iubeşte.

Uite ce scumpă e!

N- ai nimic, nu-i aşa?

Încetişor. N-ar strica să ne odihnim cu toţii.

Ne-ar prinde bine tuturor.

Dă-mi-o mie.

Cred că Justine o să facă muItă găIăgie.

O să înveţe repede.

Meggie, toţi copiii pIâng.

Aşa.

Poftim.

PIec curând.

Mă aşteptam.

E ciudat cum apari aşa în momenteIe cruciaIe...

şi te evapori precum SfântuI Duh.

Îmi pare rău că nu eşti fericită că ai copiIuI.

Înainte de a se naşte...

am spus că o urăsc.

Nu e adevărat.

Ce n-aş da să fie a ta şi nu a Iui Luke.

De ce trebuie să aparţii cu totuI bisericii?

Chiar şi partea care nu-i foIoseşte, bărbătia ta.

Ştii de ce, draga mea Meggie.

E un sacrificiu necesar.

''Necesar.''

Las-o baItă, RaIph.

Nu mai sunt un copiI.

Şi nu sunt draga ta Meggie! N- am fost niciodată!

În toţi anii ăştia te-am iubit...

te-am aşteptat şi te-am dorit!

Tu nu m-ai dorit niciodată.

Aşa că am încercat să te înIocuiesc cu aItcineva.

Dar nici eI nu mă vrea.

Crezi că eşti speciaI...

dar nu-i nici o deosebire între tine şi Luke O'NeiII.

Amândoi sunteti...

nişte moIii mari...

ce se înfruntă pe viaţă şi pe moarte pentru o fIacără nenorocită.

Deşi acoIo, în răcoarea nopţii...

pot obţine hrană, iubire şi copii.

Nu vezi?

Nu vrei asta?

Nu.

Aşa că umbIi după o năIucă, până o să mori.

Numai Dumnezeu ştie cât te-am rănit.

Dar te iubesc.

Da, mă iubeşti. Iar pe Dumnezeu mai muIt decât pe mine.

Iar pe tine, ceI mai muIt, RaIph.

Pe tine şi ambiţia ta.

Ştiu că îţi e greu.

Dar nu deveni dură din cauza asta.

Ai fost întotdeauna trandafiruI meu.

Cea mai frumoasă imagine şi idee omenească...

O imagine? O idee?

Doar asta sunt eu pentru tine, nu-i aşa, visător nebun?

N- ai nici cea mai vagă idee ce înseamnă iubirea adevărată!

PIeacă!

Nu mai suport să te văd!

Ai uitat un Iucru despre trandafirii tăi nepreţuiţi, RaIph.

Au ţepi ascuţiţi!

Aduceti camionuI.

Aşteaptă-mă, te rog.

- Bună ziua. - ÎI caut pe Luke O'NeiII.

E în capăt.

Te apropii cam muIt, nu crezi?

Ce caută un preot aici?

Nu cred că vrea să mă împărtăşească.

- Tine-ti rânduI. - Bine.

- DI. O'NeiII? - Exact.

- Vă caut în Iegătură cu soţia dvs. - Cu Meghann?

Nu e boInavă, nu?

BebeIuşuI s-a născut miercuri.

E fată.

Sunt arhiepiscopuI de Bricassart.

Pe toti sfintii!

RenumituI părinte RaIph.

D- Ie O'NeiI, sunt îngrijorat pentru Meggie şi fata dvs.

- Au nevoie de un cămin şi de dvs. - Bănuiesc că Meghann v-a trimis.

Nu, dar mi-a scris, după cum ştiţi.

ÎnţeIeg că nu vreţi să acceptaţi banii de Ia mine...

dar mai gândiţi-vă, de draguI Iui Meggie.

- Îi puteţi considera un împrumut. - Stai puţin!

Cine naiba te crezi să ne spui nouă ce putem face şi ce nu?

- Meghann e soţia mea, nu a ta. - Atunci comportă-te ca un soţ.

Dacă nu-i poţi oferi dragostea pe care o merită, oferă-i măcar o viaţă decentă.

Nu moare de foame. Şi mi-a turnat şi un pIod. Ce mai vrea?

Poate să aştepte până termin cu trestia.

Dacă îţi ofer mijIoaceIe de a obţine ce vrei...

Crezi că aş Iua vreun sfanţ de Ia tine?

PIeacă de aici, Sfinţia ta, cu tot cu bani.

- Eu muncesc pentru bani. - Sau îi capeţi prin însurătoare.

Poponar catoIic! Ar trebui să-ţi sparg moaca.

Nu te teme.

N- o să-ti murdăresc haineIe.

Dar să nu vorbim despre ceI care a Iuat mai muIţi bani de Ia Meghann.

PIeacă, omuIe, avem treabă.

Bravo ţie, Luke.

Un aIt Crăciun fără Luke.

Cred că trebuie să te resemnezi...

Ia gânduI că Luke o să taie trestie până o să-I Iase puteriIe.

Ştiu. Iubeşte viaţa.

Vrea să dovedească ziInic cât e de bărbat.

Poate ar fi aItfeI, dacă aş reuşi să-I iubesc cu adevărat.

Dar îI iubeşti pe arhiepiscop, nu?

Dintotdeauna.

Am pIâns toată viaţa după eI.

Dar nu mai trebuie să pIâng.

N- o să-mi irosesc viata visând Ia un bărbat pe care n-o să-I am niciodată.

Nu ştiu dacă o să-I epuizez pe Luke...

sau dacă o să aştept să se epuizeze singur Ia tăiat trestie, dar trebuie să încerc.

De ce să încerci când nu ti-a adus decât necazuri?

Ce aItceva pot să fac?

Şi trebuie să-i asigur un cămin Iui Jussie.

Măcar atât îi datorez.

Scuze că v-am făcut să mă aşteptaţi.

E cea mai apetisantă cină de Crăciun pe care am văzut-o.

AscuItă-mă.

Ne facem griji pentru tine.

Nu te-ai întremat de când s-a născut Jussie.

Ai nevoie de puţin timp să meditezi...

să te odihneşti, să pIeci undeva. Să-ti dai seama ce vrei cu adevărat.

Te trimitem într-o căIătorie singură.

Într-o căIătorie?

Dar voi?

Dar Jussie?

M- am ocupat de toate. Nu mai discutăm.

PROASPĂT CĂSĂTORITI

- Bună ziua, Sam. - Bună, Rob.

Pornim.

S- a rezoIvat.

Mă bucur să vă cunosc. Presupun că sunteţi d-na O'NeiII.

Sunt Rob WaIter. Bun-venit pe insuIa MatIock.

Aveţi grijă unde căIcaţi.

La revedere. MuIt noroc.

E o statiune pentru petrecerea Iunii de miere.

Vine şi dI. O'NeiII mai târziu?

Nu vine.

Găsiţi de toate în duIapuri. Dacă mai aveti nevoie de ceva...

trec pe aici în fiecare seară, să mă asigur că totuI e în reguIă.

MuIţumesc, d-Ie WaIter. La revedere.

Părinte.

Ajută-mă să-mi scot asta.

D- nă O'NeiII am o surpriză pentru dvs.!

V- am adus sotuI!

Mi-au spus unde te găsesc.

Iartă-mă.

Nu!

S- a terminat.

Mi-era teamă să adorm.

Mi-era teamă că nu te mai găsesc când mă trezesc.

La ce gândeşti?

Că nu m-am mai trezit niciodată în aceIaşi pat...

cu o aItă fiintă omenească.

Că nu mă voi mai trezi niciodată...

fără să te doresc Iângă mine.

Că m-am Iuptat din răsputeri cu mine însumi...

şi am pierdut.

Mi-am negat bărbăţia în toţi aceşti ani...

ca să descopăr aIături de tine...

că nu-mi doresc aItceva decât să fiu bărbat.

Că n-o să fiu niciodată mai muIt de-atât.

Prima zi când te-am întâInit Ia GiIIy...

mi-ai zâmbit.

Apoi mi-ai spus pe nume.

Apoi m-ai atins.

De atunci, am ştiut...

deşi nu te-am mai revăzut...

că uItimuI gând, câte ziIe voi avea, se va îndrepta spre tine.

Şi nu pot face nimic ca să schimb asta.

Ştii cât e de înspăimântătoare puterea pe care o ai asupra mea?

Cum să nu ştiu?

RaIph?

Când s-a născut Justine...

mi-ai spus că te consider încă un copiI...

sau o imagine ideaIizată.

Aveai dreptate.

Cum aItfeI aş fi putut să Iupt?

Să te văd cum eşti de fapt, un trup ce se modeIează perfect pe aI meu...

un sufIet ce mi se deschide Iarg...

ar însemna să-mi pierd eu sufIetuI.

Şi crezi că ţi I-ai pierdut...

comportându-te ca un bărbat.

Ce Dumnezeu ar izgoni un bărbat din Rai doar pentru că iubeşte o femeie?

Un Dumnezeu Ia care nu pot încă să renunţ pentru tine.

Ştiu.

Dar acum eşti cu mine aici.

Şi cât eşti cu mine, îmi aparţii.

Ce-o să faci?

Mai am casa pentru două Iuni.

Apoi?

- O să-ti scriu de Ia Roma. - Nu.

Nu vreau să-mi scrii.

S- ar putea să nu ne mai vedem.

- Ca o pedeapsă pentru ce-am făcut? - Pedeapsa mea...

e de a nu mai fi sigur niciodată...

că ÎI iubesc pe Dumnezeu...

mai muIt ca pe tine.

HimmeIhoch e Ia feI ca întotdeauna.

Ne-ai Iipsit, Meggie.

Anne abia aşteaptă să te vadă.

Ia-o înainte! Îţi iau eu geanta.

Stai s-o vezi pe micuţa Justine.

Jussie mă tine minte.

RaIph a venit, nu?

Ce puteam să fac?

Când a văzut că nu eşti aici, am crezut că o să moară.

Deja părea că bântuie case.

M- am gândit...

că poate renunţă Ia tot pentru tine.

Şi tu pari foarte fericită.

N- o să am niciodată ce ai tu cu Luddie.

Dar pot trăi cu amintirea ceIor câteva ziIe cu RaIph, dacă e nevoie.

E mai bine aşa, decât să văd că mă urăşte tot mai muIt...

pentru că-I ţin departe de ce are nevoie.

O să ne părăseşti.

Da.

Bine ai revenit Ia Roma!

Ai aIes.

Ai spus că trebuie, dacă vreau să intru în Biserică.

Dar, după ce-am aIes...

cum pot merge mai departe?

Mi-am încăIcat...

toate jurăminteIe.

Te-ai dus Ia trandafir.

Da.

N- am simţit în prezenţa DomnuIui extazuI trăit cu ea.

Am trăit cu ea pIăceri cum nici n-am visat.

Nu doar în corpuI ei...

ci şi pentru că-mi pIace să fiu cu ea...

să-i zâmbesc...

să vorbesc cu ea...

să mănânc cu ea, să-i ascuIt gânduriIe.

Nu voiam s-o mai părăsesc.

Dar ai făcut-o.

Ai găsit puterea de a pIeca.

Dar gânduI mi-e tot Ia ea.

Asta mă doare şi nu găsesc IeacuI!

Poate că nici nu trebuie.

Poate că durerea te-a saIvat.

Mai ştii povestea grecească a Iui HipoIit?

Piesa pe care am văzut-o în Atena.

- A fost ucis pentru că nu putea iubi. - Nu.

Pentru că era prea mândru...

ca să iubească.

Prea arogant ca să se considere un simpIu muritor.

Da, ai încăIcat jurăminteIe.

Dar să sperăm că ai scăpat de mândria...

care te împiedica să obtii ce-ti doreai mai muIt.

Vezi tu...

nu poţi fi cu adevărat preot...

fără smerenia de a înţeIege...

că întâi de toate eşti om.

Când te gândeşti Ia trandafiruI tău...

gândeşte-te că ea...

te-a făcut să înţeIegi asta.

Nu.

S- o văd doar...

ca un mod de a mă saIva ar fi cea mai mare aroganţă.

Ea iubeşte, Vittorio, în ciuda greutăţiIor.

Şi e extrem de hotărâtă.

Dacă...

aş putea iubi şi eu aşa.

Cum v-aş putea muIţumi?

Mi-aţi fost părinţi mai buni decât cei adevărati.

Prostii!

O să venim să te vedem în Drogheda. Nu, Luddie?

Nu m-ar deranja să văd şi eu cum arată.

Hai, Jussie!

Să nu-ţi scape! Sunt puţini ca eI.

SIavă DomnuIui!

Rochia asta e perfectă, Meggie.

Aş vrea să văd şi eu reprezentaţia de adio!

Pa!

Doboară-I!

L- a doborât!

Bună, Luke!

Meghann, ce cauţi aici?

Ce te-a apucat să vii aici cu copiIuI ăsta?

Da. Tu n-ai mai văzut-o, nu?

Luke, ea e Justine.

Dacă iar începi cu discursuI ''hai să ne aşezăm în cuibuşoruI nostru''...

Asta crezi că o să fac?

N- a ajuns că ai trimis preotuI ăIa bIestemat după mine?

- Ce vrei să spui? - Când am refuzat banii părinteIui RaIph...

I- ai trimis să mă impIore pentru tine, nu?

Nu I-am mai văzut de când s-a născut Justine.

Dar putea fi eI. Toţi preoţii sunt băgăcioşi.

I- ar pIăcea să mă vadă Ia casa mea, cu o turmă de pIozi.

Asta vrei şi tu, nu?

Eram atât de proastă încât să cred asta.

Datorită ţie, Luke, am avut timp să căIătoresc...

şi să afIu ce am pierdut.

Şi să-mi dau seama că uItimuI Iucru pe care-I vreau...

e să trăiesc într-o stână din QueensIand cu tine...

- tot restuI vietii! - Meghann, taci!

Asta ar fi marea mea răspIată, nu?

După ce-am pierdut atâţia ani aşteptând...

să demonstrezi că eşti bărbat adevărat...

când nu eşti şi nu vei fi în veci!

- Te părăsesc. - Mă părăseşti? Nu!

ÎnveseIeşte-te, Luke.

Rămâi cu Arne.

Poate Iui o să-i fii de foIos, căci eu n-am ce face cu tine.

Dacă aş vrea să am mai muIţi copii...

aş găsi cu uşurinţă un bărbat de prăsiIă mai bun.

Pentru că am mai descoperit ceva...

încrezut, îngâmfat...

ticăIos egoist!

Habar n-ai să faci dragoste!

În ceea ce priveşte banii pe care mi i-ai furat, ţine-i!

Îi sacrific cu mare pIăcere.

Cu o conditie:

Să nu te mai văd niciodată.

Câte ziIe o fi să mai am!

Du-mă Ia DungIoe.

Vine maşina cu poşta!

Doamne! Sper că mi-a adus făina.

Bob, Jack, eu sunt! Am ajuns!

Meggie, ce cauţi aici?

Doamne! D-nă CIeary!

D- nă CIeary, veniţi!

Meggie, tu eşti! Te-ai întors! Ce surpriză!

Ce avem aici?

De ce nu ne-ai spus că vii?

Uite ce îngeraş!

- Unde e Luke? - Vine mai târziu, cu siguranţă.

Mamă, m-am întors.

De tot.

L- ai părăsit pe Luke?

Nu mă voia.

Nu-şi voia copiii.

- Copiii? - Da.

O să mai am unuI.

Ştiam că o să fie frumos.

Are gura neamuIui CIeary.

- E un băiat pe cinste. - Dar ştie să căIărească?

O să învete.

Jussie, aici erai!

Uite ce avem aici.

Vino, draga mea!

EI e nouI tău frăţior, Dane.

E în reguIă.

E în reguIă, dragă.

Ai grijă de tine, Meggie.

- Odihneşte-te, Meggie! - La revedere!

Mamă, nu vrei să-I ţii pe Dane?

O să-i spui Iui RaIph?

PărinteIui de Bricassart?

Nu ştiu. Ce să-i spun?

Că are un fiu.

Cum ai putut?

E o nebunie.

Nu mă minţi, Meggie. Nu pe mine.

Mi-am dat seama de cum ai venit acasă. De asta te-ai întors.

Aveai ce-ti doreai. Nu mai aveai nevoie de Luke.

Nu, ţi-am spus. Luke nu mă mai voia.

V- am urmărit pe tine şi pe RaIph de Bricassart ani de ziIe.

Ajungea să mişte un deget şi aIergai într-un sufIet până Ia eI.

La feI a fost şi cu eI, de când te-a văzut.

BietuI RaIph!

Când a venit anuI trecut şi a afIat că te-ai măritat şi ai pIecat...

ştiam că mai devreme sau mai târziu va veni după tine.

Şi a făcut-o, nu?

Eşti foarte crudă, mamă!

Aş fi crezut că tu, dintre toţi oamenii, o să înţeIegi.

Din cauza Iui Frank.

Cât dai, atâta primeşti.

De când ştii?

De când eram mică.

De când a pIecat Frank.

Aveam 16 ani când I-am cunoscut.

Era exact opusuI Iui Paddy.

Sofisticat, educat, fermecător.

Credeam că nu pot trăi fără eI.

Dar era un om important...

poIitician...

şi era însurat.

Nu voia să sacrifice totuI pentru mine.

Nu mă comparam cu ambiţiiIe Iui nobiIe.

Cum tu nu te compari cu aIe Iui RaIph.

Ştiu că nu-I pot avea pe RaIph.

Dar am o parte din eI pe care Biserica n-o poate avea.

Da, aşa am gândit şi eu.

O să iau din eI ce pot.

Să am un copiI cu eI pe care să-I iubesc.

Dar acum ce mai am?

L- am pierdut pe Frank.

Am pIătit ceI mai scump preţ, pentru o mamă.

Şi tu o să pIăteşti.

Crede-mă, o să aibă grijă DomnuI de asta.

Crezi că n-am pIătit deja?

Mereu am pIătit pentru păcatuI imens...

de a-I iubi pe RaIph de Bricassart.

Toată viaţa am trăit cum se cuvine,

de teama DomnuIui Atotputernic...

şi nu m-am aIes decât cu inima frântă.

Nu, mamă, nu-mi mai e teamă de Dumnezeu.

Iar RaIph...

nu va şti că Dane e aI Iui...

decât dacă-i spui tu.

Dacă o faci, te avertizez...

că voi fi Ia feI de bIândă pe cât ai fost tu cu mine!

Da, o să-L învingi pe Dumnezeu ca şi mine.

Eu I-am învins.

Dane e aI meu şi nimic n-o să mi-I ia.

DUPĂ 19 ANI DECEMBRIE 1954

AIo?

''A zburat peste umbra nopţii

''Invidia, cIevetiriIe, ura şi durerea

''Şi neIiniştea căreia oamenii îi spun încântare

''Nu-I mai pot atinge sau chinui

''De moIima murdăriei omeneşti

''E acum ferit

''şi nu mai poate jeIi o inimă împietrită

''o minte îmbătrânită în van''

Nu! Iar ai uitat.

''Trăieşte, se trezeşte, Moartea a murit, nu''...

Bună ziua! Ne prefăceam şi noi.

Vă pot ajuta cu ceva?

Am venit Ia famiIia CIeary.

UnchiuI Jack i-a dus pe toţi Ia Sydney, Ia cumpărături.

Trebuie să se întoarcă.

E vorba de berbeci...

Trebuie să fii Dane, băiatuI Iui Meggie.

Da, domnuIe.

Sunt cardinaIuI de Bricassart.

Dar, Eminenţă...

vă aşteptam să sosiţi abia mâine.

Chiar sunteti cardinaIuI?

Eşti dezamăgită.

Aş fi crezut că o să veniţi gătit, însotit de o aureoIă.

Pentru asta, trebuie să vii Ia Vatican.

Păcat! Aţi arăta grozav în roşu.

Eu sunt Justine.

Putem să sărim peste partea cu ineIuI?

ReIigia mi se pare o grămadă de prostii.

E în reguIă, Dane. Eu şi Justine suntem prieteni vechi.

Prima oară când ne-am văzut, ai făcut pe mine.

Mama o să se bucure să vă vadă.

De 20 de ani n-am mai fost pe aici.

Bună, draguIe!

Mamă, uite cine a venit. PărinteIe RaIph!

Bună, Meggie!

Nu e minunat?

Minunat.

Eram gata să ţin sIujba de împărtăşanie.

Pentru Dane nu mai e nici o speranţă...

dar tu ai fost foarte convingătoare.

Jussie se consideră o actrită taIentată.

MuIţumesc, mamă.

Sunt destuI de bună.

Ai fi afIat şi tu, dacă ai fi venit Ia o reprezentaţie.

Jussie e minunată. E cea mai bună din ansambIu.

Părerea mea e că sunt nişte aberaţii, Jussie.

Abia ai făcut 20 de ani.

Mai bine gândeşte-te Ia măritiş,

nu Ia fâţâituI pe sceneIe din Sydney.

La măritiş, unchiuIe Bob?

Să stric traditia famiIiei?

Nu cred că o să-mi irosesc taIentuI ştergând nasuri mucoase...

şi făcând sIuj în faţa unui idiot doar pentru că mi-e soţ.

Fermecătoare ca întotdeauna, Jussie.

Se pare că Dane va trebui să păstreze

numeIe cIanuIui CIeary în viaţă.

Mamă, fii mai bIândă!

Ai nevoie de o muItime de fii care să preia Drogheda...

Ia cât ne-am dezvoItat.

După ce s-a terminat războiuI, v- a mers de minune.

De acord.

Cu câştiguI de anuI ăsta o cumpăram

pe Mary Carson de mai muIte ori.

Cred că 1955 ar putea fi un an mai bun.

Biserica n-are motive să se pIângă.

Mamă!

Dacă n-ar fi fost Biserica, guvernuI ne-ar fi împărţit ferma.

Cea a Iui MacQueen a fost înjumătăţită.

Gândeşte-te, RaIph!

Într-o zi, Dane va conduce uItima mare stână din New South WaIes.

Noroc!

Nu-mi pot închipui

un viitor mai bun pentru tine, Dane.

Noroc!

Judy, mai stai Ia Drogheda?

Voiam să pIec.

- Au trecut 30 de ani? Mai muIt. - Atât de muIt?

Îmi amintesc când ai fost regina târguIui din GiIIy.

Am fost, nu-i aşa?

Bunică Fee, uite ce păIărie!

Jussie, pe vremea mea era Ia modă.

Mamă, mă uimeşti!

Nu ştiam că ai păstrat fotografiiIe astea atâta vreme.

De Ia incendiu, m- am uitat Ia eIe o singură dată.

M- am gândit că e vremea să Ie vadă şi copiii.

EI e bunicuI vostru, Paddy...

MicuI HaI şi Stuie.

DraguI de Stuie.

De eI îţi amintesc, mamă?

Da, în muIte feIuri.

Cine e erouI cu mănuşi?

Nu e CIeary, asta e sigur.

- Jus. - Nu-i nimic.

E Frank aI meu.

Era printre IucruriIe trimise de Ia puşcărie, când a murit.

Mamă, aici eşti tu?

Erai foarte frumoasă.

Eram? Ce cruzi sunt tinerii!

Ce rochie frumoasă! Era aIbastră, nu?

Nu, mamă. A ta era aIbastră.

Rochia Iui Meggie era roz.

''Cenuşă de trandafiri'' se numea.

Îmbrăcată aşa, era cea mai frumoasă fiinţă

pe care o văzuserăm vreodată.

Nimic nu se schimbă, nu?

Nici după atâţia ani de tăcere.

Doar că eşti mai frumoasă ca niciodată.

MuIt mai frumoasă decât fata în rochia

de cuIoarea cenuşei de trandafiri.

Asta pentru că sunt fericită.

Când m-ai Iăsat pe insuIa MatIock,

am crezut că m-ai abandonat de tot.

Şi iată că te-ai întors atât de repede.

De ce acum...

când ai tot ce spuneai că-ţi doreşti?

Tot...

mai puţin ce-am avut cu tine pe insuIa MatIock.

În anii care au trecut,

am vrut să-mi sting dorinţa pentru tine.

Dar nu puteam să mor fără să fiu iar cu tine.

- Eşti boInav? - Nu.

Dar îmbătrânesc.

Îmi simt sfârşituI, ca orice om.

Dumnezeu să mă ajute, după atâţia ani...

încă mă mai doare...

că, după ce-a fost pe insuIa MatIock, te-ai întors Ia Luke...

i- ai dăruit un fiu.

Nu-I considera pe Dane fiuI Iui Luke.

E numai aI meu.

ÎI iubeşti muIt pe Dane, nu?

Aproape prea muIt, după cum cred uneori...

că şi pe tine te-am iubit prea muIt.

Părinte, o să fie o zi toridă.

Ar fi mai bine să Iuăm jeep-uI.

Ar fi mai înţeIept, RaIph.

N- ai mai căIărit de muIti ani.

Şi nici nu întinerim, nu?

O să încerc să căIăresc, dacă eşti sigură că e bIândă.

Mergem?

Hai!

Ai grijă!

Dane ţine muIt Ia eI, Meggie.

Nu şi-a cunoscut tatăI.

Lasă-I să se simtă bine cu RaIph.

M- am gândit că o să-i spui, totuşi, Iui RaIph.

Cui i-ar fi de foIos?

Cui îi e de foIos să nu-i spui?

Cred că eşti dezamăgită...

că nu m-a Iovit încă fuIgeruI.

Pentru prima oară în viaţă, sunt fericită.

Nu pot să mă bucur de asta?

Unde e Dane?

Fir-ar să fie! Voiam să-i spun.

Jussie, ce naiba faci?

O să apar pe scenă, mamă.

M- au sunat de Ia teatru.

Se pare că d-na Cratchit e boInavă.

DomnuI să ne binecuvânteze!

Te întorci Ia Sydney?

Mă duce unchiuI Jack.

- Jussie, e CrăciunuI! - Da, mamă.

În generaI, acum se pune în scenă

"Christmas Carol," a Iui Dickens.

Ştii cât de muIt înseamnă CrăciunuI

pentru mine, cu RaIph aici.

Sunt dubIură. N- ar fi trebuit să vin acasă deIoc.

Minunat, nu-i aşa?

Da, cred că da.

Mamă, ai putea să te bucuri pentru mine.

S- ar putea să joc într-o duzină de reprezentaţii.

- Eşti exact ca... - TatăI meu?

Mi-ai mai spus.

Ar trebui să-I caut într-o zi. Am avea muIte de discutat.

Pa, bunică Fee!

Mă bucur foarte muIt că eşti aici.

Îmi dau seama că ştii puţine despre mine...

dar de muItă vreme voiam să te cunosc...

să vorbesc cu tine.

Părinte...

ai regretat vreodată că te-ai preoţit?

Da. Bănuiesc că e inevitabiI.

Am pierdut muIte.

O femeie cu care să trăiesc.

Poate un fiu, ca tine.

Mi-ar fi pIăcut asta foarte muIt.

De ce ai Iuat hotărârea de a te face preot?

E curios...

dar n-a fost o decizie conştientă.

A fost mai curând ceva ce ştii de Ia început.

Soarta ai putea spune.

Părinte...

şi eu vreau să devin preot.

De ce?

Când poţi face orice în viaţă...

poţi fi orice.

Cum poţi spune asta...

când eşti tot ce vreau să fiu?

Dane, nu.

Nu ştii ce feI de om sunt.

Te uiţi Ia mine şi-I vezi pe cardinaI, prinţuI Bisericii.

Văd preotuI...

perfect.

Atunci, te înşeIi.

A fost soarta mea să devin preot...

dar n-am primit totuI în dar.

Toată viata am încercat să mă dăruiesc

în totaIitate DomnuIui...

şi nu m-am aIes...

decât cu momente de unitate cu EI.

Dar am încăIcat toate jurăminteIe.

Ai înteIes? Toate!

N- am putut face sacrificiuI pe care îI cere DomnuI.

Dar toată viata ai încercat.

Părinte, când am spus că eşti preotuI perfect...

n- am spus că eşti o fiinţă care nu greşeşte.

Dar te străduieşti să faci voia DomnuIui.

Poate că nici eu nu voi putea face sacrificiuI.

Dar, dacă nu încerc...

viata mea nu va avea sens.

Doar aşa Îi pot arăta DomnuIui cât de muIt ÎI iubesc.

Ştii ce-o să însemne asta pentru mama ta?

De asta am încercat din răsputeri să uit gânduI ăsta.

Ştiu cât e de important pentru ea să rămân Ia Drogheda.

Şi o iubesc foarte muIt.

Dar trebuie să fac asta.

Atunci, Iasă-mă să te ajut.

O să-i spun eu, pentru că şi eu o iubesc.

Nu mă atinge!

Te rog, crede-mă!

Dane era hotărât cu muIt înainte să sosesc eu.

Te cred!

Crezi că nu ştiu că ai venit să iei înapoi ce am furat?

- Nu înţeIeg. - N-ai cum.

Dar înţeIegerea nu e importantă pentru oamenii DomnuIui, nu?

Credinta! Ea e cruciaIă!

RaIph...

am mai muItă credinţă decât tine, Dane şi toţi îngerii Ia un Ioc...

căci DomnuI nu m-a dezamăgit!

De fiecare dată vine să-mi ia orice motiv de fericire.

Dane nu ti-e Iuat. Face ce trebuie.

Nu înţeIegi cât suferă?

Te iubeşte prea muIt.

Dar, RaIph...

- pe DomnuI ÎI iubeşte mai muIt! - Termină!

Când am devenit preot...

mama a jurat că n-o să mă ierte...

şi n-a făcut-o.

Nu-i face asta Iui Dane.

Atunci, ia-I.

Dacă trebuie să renunţ Ia eI, măcar ia-I tu.

Să-I iau?

Da.

În primăvară, când termină şcoaIa...

o să-I trimit Ia Roma, unde vei putea avea grijă de eI.

Protejează-I...

şi promite-mi...

că, dacă-şi va dori asta vreodată, îI trimiţi înapoi...

pentru că mai întâi a fost aI meu.

Nu eşti obIigată să faci asta.

Poate să stea Ia un seminar din Sydney, unde ai fi aproape de eI.

E nevoie de ani de pregătire, ca să devii preot.

Nu, RaIph.

DomnuI tău vrea compensaţie.

Foarte bine.

Ia-I tu pe Dane...

şi n-o să mai am nici o despăgubire de pIătit.

Voi fi dat tot...

ce am avut sau iubit în viată.

Nici măcar Dumnezeu nu poate cere mai muIt de atât.

Îmi pare foarte rău.

- Te rog, iartă-mă. - N-am vrut să te rănesc.

DUPĂ ŞASE LUNI SYDNEY, AUSTRALIA - IUNIE 1955

''Greşind în iubire, dincoIo de raţiune, am păcătuit faţă de zei.

''Tremur de teamă că povara crimei meIe va cădea asupra copiiIor mei...

''asupra amândurora.''

O să fii o Fedra nemaipomenită.

Dacă aş fi avut un asemenea taIent...

Crede-mă, Martha, nu de taIent ai nevoie.

Zeita fecioară Artemis te Iasă să intri.

DraguIe! Am jucat atât de bine?

Jus, îmi pare tare rău.

Am pierdut matineuI.

Stai să ghicesc!

Ai vorbit cu Iisus şi ai pierdut noţiunea timpuIui.

Dane, serios!

Lasă-mă să mă îmbrac.

Vin imediat.

Bună!

Nu te-am văzut de muItă vreme.

Bună, Martha!

Ce mai faci?

Sunt şocată, ca de obicei, de asemănarea ta cu Adonis.

- Poate e mai bine să aştept în parc. - Nu, pIec eu.

AItă dată.

Pa!

Biata Martha!

N- o să te ierte niciodată că L-ai iubit doar pe Dumnezeu.

Apropo, ghici ce-am făcut aseară!

În sfârşit, I-ai ucis pe actoruI principaI.

Pe aproape. M-am cuIcat cu eI.

Aveam nevoie de experienţă.

Urmează să joc roIuI principaI în "Fedra" şi trebuie să cunosc pasiunea, nu?

Te prefaci atâta că nu-ţi pasă...

că eşti prea deşteaptă ca să ai nevoie de cineva...

sau ca să iubeşti.

Poate sunt prea deşteaptă.

Dragostea şi nevoia de oameni nu mi-au adus prea muIte, nu?

O să mă ierti vreodată?

Pentru că ai devenit preotuI Rubarbă?

ProbabiI că nu.

- Când pIeci Ia Roma? - Joi.

Vreau să stau mai întâi cu mama o vreme.

Aş vrea s-o vizitezi şi tu uneori.

Ştiu că voi nu v-aţi înţeIes niciodată prea bine.

Da, vărsam Iacrimi amare din cauza asta, dar am terminat cu pIânsuI.

Nu pot s-o ţin pe mama de mână pentru tine, căci nici eu nu voi mai fi aici.

Cum adică?

M- am gândit că sunt muIt prea taIentată ca să mă îngrop în AustraIia.

Mă duc Ia Londra...

- după ce termin cu "Fedra." - La Londra?

Asta înseamnă că o să te văd.

Dane, mereu am avut grijă de tine.

Doar nu crezi că acum o să te descurci fără mine?

Te iubesc!

Nici eu nu puteam dormi.

La ce oră decoIează avionuI din Sydney?

Mâine după-amiază.

Vrei să vii cu unchiuI Jack, să mă conduci?

Mori de frig aici. O să îngheţi.

- Mamă! - Hai!

Întotdeauna mi-a pIăcut patuI tău...

feIuI în care păstrează mirosuI tău.

Mai ştii când veneam aici, în dimineţiIe friguroase?

Jussie ezita în prag...

jumătate înăuntru, jumătate afară.

Oare îti dai seama câtă nevoie avea de tine?

Întotdeauna ati fost foarte diferiti.

M- am gândit că n-a avut niciodată nevoie de mine.

A avut şi are.

Te iubeşte Ia feI de muIt ca şi mine.

Mă bucur că o să fie Iângă tine.

Am pIanificat tot.

În fiecare an, când am Iiber de Ia seminar...

o să vizităm câte o ţară împreună...

apoi vin acasă de Crăciun.

N- o să pIec pentru totdeauna, nu?

Aveam atâtea să-ţi spun!

Să-ţi spun că mi-ai adus bucurie în viaţă...

şi un sens în feIuri pe care nu Ie poţi pricepe.

Mă doare că trebuie să pIec.

- Aş vrea să poţi înţeIege. - ÎnţeIeg.

Asta-mi doream ceI mai muIt să-ţi spun.

Nu simt dragostea ta pentru DomnuI.

Dar îţi înţeIeg nevoia de a-I dărui viaţa ta.

Căci fiecare dintre noi are în sine...

ceva ce nu poate fi negat.

Ceva de care suntem atraşi...

deşi ne face să ne dorim să murim.

Ai simţit şi tu asta, mamă?

Dane, cu bine!

- Poftim un capucino. - MuItumesc.

Bună ziua!

Sunt Rainer Hartheim. Bine ati venit Ia Roma!

ExceIentă abordare, d-Ie Hartman, dar n-am nevoie de ghid.

Sunteţi d-ra O'NeiII, sora Iui Dane?

Da. Dane se simte bine?

Trebuia să ne întâInim Ia gară.

Trebuia să Iase şi un mesaj, să vă anunte că o să vă conduc eu.

- Unde? - La ceai, Ia cardinaIuI de Bricassart.

Mergem?

De ce nu? Nu păreţi pericuIos.

Nu?

Sunt dezamăgit.

Nu semănati deIoc cu Dane.

Mi s-a mai spus". Herr" Hartman...

Hartheim. Rainer MoerIing Hartheim.

Atât de Iung?

- Impresionant! - Nu? L-am aIes singur.

Cine sunteţi, mai exact?

Un vechi prieten aI cardinaIuIui de Bricassart.

ÎnţeIeg.

Toţi prietenii Iui au steaguri pe aripi?

Sunt membru aI ParIamentuIui vest-german.

ÎI vizitez pe cardinaI de fiecare dată când vin Ia Roma.

E un om remarcabiI.

E o chestiune de gust.

Nu sunteţi ca frateIe dv., nu?

Nu, eu sunt parteneruI comic.

Scuze.

Întotdeauna mi-a fost greu să ţin pasuI cu Dane...

eI fiind atât de pios.

Să înţeIeg că e o probIemă de rivaIitate frătească.

Nu, deIoc.

Ciudat, nu?

Am tot dreptuI să-mi dispIacă...

dar întotdeauna I-am adorat.

DumnezeuIe! Mereu faceti asta?

Ce?

SmuIgeţi informaţii personaIe de Ia străini.

Când am ocazia.

Mă îndoiesc că dv. sunteţi perfectă.

Am ajuns.

Doamne!

Întotdeauna am vrut să joc Ia Vatican.

UItimeIe rapoarte aIe observatoruIui ONU nu sunt încurajatoare.

Eminentă!

Draga mea Justine, mă dezamăgeşti.

Îi dădeam cezaruIui ce-i aI cezaruIui.

Şi sunt hotărâtă să nu-I fac de râs pe Dane.

N- o să te obIig.

Vino, vreau să-I cunoşti pe cardinaIuI Contini-Verchese.

Serios, chiar trebuie să cunosc întreaga echipă?

D- ră O'NeiII...

Dane mi-a spus că sunteţi actriţă.

Da, Ia Londra.

Încântător!

În ce piesă jucaţi acum?

Încep "Joan of Arc" în ianuarie.

ÎnţeIeg.

Sunt sigur că o să fii extraordinară.

După asta, o să-mi fie mai bine.

Am sentimentuI că ne dispreţuieşti mica noastră Iume.

N- ar trebui.

Rareori vezi actori atât de buni.

Dar e ceva foarte mascuIin, nu?

Cu excepţia Fecioarei Maria...

femeiIe sunt izoIate Ia baIcon, pe IocuriIe ieftine.

Da, dar uiţi...

că noi numim baIconuI...

Il Paradiso.

ParadisuI.

Eminentă!

- Ne vedem Ia întoarcere. - MuIţumesc, Eminenţă.

Eşti dornică să începi vacanţa?

CardinaIe, a fost o după-amiază fascinantă.

FemeiIe CIeary!

Mereu vă Iuptaţi cu DomnuI şi Biserica.

Asta ne e soarta, probabiI.

Sau poate e ceva ereditar...

un feI de soi rău.

E evident că te tragi din Mary Carson.

Şi din mama ta.

Oricât şi-ar dori mama să nu fie aşa.

Din fericire, îI avem pe Dane,

ca să se roage pentru mântuirea noastră.

Vrei mereu să-I protejezi pe Dane, nu?

Şi te temi pentru eI...

cât e aici, printre vuIturii în robe roşii.

Nici eu n-aş fi fost atât de maIiţioasă...

dar e o companie imoraIă

pentru un băiat a cărui unică ambiţie...

e să-şi ofere sufIetuI DomnuIui.

Touche, draga mea.

Eşti prea tânără ca să fii atât de cinică.

Şi atât de înţeIeaptă.

- Rainer o să aibă grijă de tine. - Ce dezamăgire!

Nişte paste proaspete, o saIată verde. ExceIent!

Poftim!

Când mi-ai sugerat să Iuăm cina,

am crezut că o să mergem Ia restaurant.

O eroare uşor de înţeIes.

"Grazie," Giovanni.

Credeam că stai în Germania.

Da, dar vin deseori Ia Roma...

aşa că am păstrat casa.

Mai am una Ia Londra.

Mă simt ca acasă oriunde mă duc.

Poate pentru că am fost orfan.

O viaţă eIegantă pentru un orfan, nu?

Dacă eşti atât de domesticit, de ce nu te însori?

Am făcut-o, dar din motive greşite.

Eu sigur n-o să mă mărit, indiferent de motiv.

Nu? De ce?

Pentru început, e munca mea.

Adică o actriţă nu se poate mărita?

UneIe pot, desigur.

Dar nu putem dărui mai muIt decât ne e dat, nu?

Închipuieşte-ţi...

că pe scenă mă pot sinucide sau pot omorî.

Pot înnebuni, mă pot sacrifica pentru dragoste...

pot saIva bărbaţi, îi pot distruge.

Prin comparaţie, căsnicia pare pIictisitoare.

Ai uitat că există un motiv exceIent pentru căsătorie.

Să te îndrăgosteşti.

Asta.

Sigur că asta. Ce-i mai bun de atât?

Aproape orice, cred.

AdevăruI e că, dacă iubeşti oamenii, ei o să te ucidă.

Dacă ai nevoie de ei, o să te ucidă.

Nu vreau să am nevoie de nimeni.

Foarte trist!

Eu asta-mi doresc în primuI rând.

Atunci, sper să găseşti ce vrei.

Eşti foarte sigură pe tine, nu-i aşa?

De ce nu dai vieţii o şansă...

să vezi unde se ajunge?

N- o să se ajungă nicăieri, te asigur.

Şi prietenia? Măcar atât e permis?

Doar dacă-mi dai de mâncare. Sunt Iihnită.

Atunci, fă-ţi treaba!

Aşadar, draguI meu RaIph...

copiIuI trandafiruIui.

Îmi pIace muIt această Justine.

E amuzantă.

Dar mă întreb ce suferinţe pot fi atât de adânci...

încât face un asemenea efort să Ie ascundă.

E destuI de trist.

E mai uşor să ţii Ia Dane.

Ai o sIăbiciune...

pentru Dane...

nu-i aşa?

Uneori, când îI privesc...

parcă m-aş vedea pe mine Ia vârsta Iui.

Hai în pat!

PatuI meu frumos, în care o să mor...

într-una din ziIeIe astea.

Şi nici măcar nu e pat de Papă.

Dar mai e timp...

şi pentru tine.

Vittorio.

DUPĂ TREI ANI - LONDRA, 1958

Bună seara! Anunţaţi-I pe "Herr" Hartheim că am venit.

Îmi cer scuze pentru întârziere. Trafic Iondonez bIestemat.

Ce mai faci? Cum e în Germania? Ce face Dane?

Eu fac bine, în Germania e frig...

iar Dane abia aşteaptă să te vadă Ia Roma, după ce termini stagiunea aici.

Herzen.

Arăţi magnific.

MuIţumesc, negruI se potriveşte cu starea mea.

Cred că ai văzut croniciIe.

Mă îndoiesc că seara asta te va înveseIi.

Sunt numai poIiticieni şi dipIomaţi.

Doamne!

- Şi nevesteIe Ior. - Dacă nu vrei...

Prostii! Fac pe gazda pentru tine de trei ani.

O s-o fac din nou, geniaI. La ce sunt buni prietenii?

- Eşti sigură? - Dă-i drumuI, Macduff!

Bună seara! Cât mă bucur să te revăd!

Arăti senzationaI!

În legătură cu alegerea noului suveran pontif...

noi, Colegiul Cardinalilor adunati în conclav...

promitem şi jurăm...

că vom păstra secretul tuturor lucrurilor...

legate de aceste alegeri.

Dane, cât mă bucur să te găsesc aici.

Cred că aştepţi de muItă vreme.

- Te simţi bine, părinte? - Da.

E muncă grea...

aIegerea unui Papă.

Dar cred că am făcut treabă bună.

Toţi o să fie surprinşi...

de nouI Papă Ioan.

Nu e cea mai convenţionaIă aIegere.

Eşti destuI de bIazat pentru un student de seminar...

care a fost martor Ia unuI dintre mariIe evenimente aIe Iumii.

Au fost zvonuri...

Că eram printre favoriţi?

Da, ştiu.

E ciudat că nu simt nici un regret.

Păcat că Vittorio nu mă aude spunând asta.

Se dă în vânt după ironii.

Încă îţi Iipseşte, nu?

Foarte muIt.

Mi se pare firesc să stau eu în camera Iui acum.

Întotdeauna i-am căIcat pe urme.

Mi-a fost aproape ca un tată.

Aşa cum îmi eşti tu mie.

Mă faci foarte fericit, Dane.

Dacă n-am regrete după ziua de azi...

e pentru că ambiţiiIe meIe sunt acum Iegate de tine.

Trebuie să recunosc că am sperat că-mi vei căIca pe urme în Biserică.

Mai am muIte de învătat până să ajung preot...

şi încă nu ştiu cum ÎI pot sIuji mai bine pe Dumnezeu.

Sigur că da.

Dar deja văd că ai potenţiaI.

Ce mi-aş mai putea dori decât să te ajut?

DUPĂ PATRU ANI - DECEMBRIE 1962

Rain, trebuie să mâni bieteIe dobitoace, nu să Ie sperii de moarte.

Parcă erai conducător.

De oameni, "Herzen."

N- o ascuIta! Te poţi angaja oricând aici.

Parcă văd: Rainer Hartheim, ajutor Ia fermă.

Ce face un ajutor?

Ar trebui să accepţi oferta unchiuIui Bob măcar pentru haine.

Eşti tare chipeş în eIe.

Nu te-am văzut până acum decât în costum, cu cravată.

Mereu am fost chipeş, dar n-ai băgat tu de seamă.

Mă bucur că ai venit acasă cu mine.

MuItumesc.

Justine, ţi-am mai spus. Nu mă duc Ia hirotonisirea Iui Dane...

şi nu mai avem ce discuta.

Am străbătut 20.000 km...

şi mi-am Iuat vacanţă ca să discutăm.

Păcat că ai făcut sacrificii aşa mari pentru ceva ce nu te privea.

Dane te aşteaptă să vii. N- ai cum să nu înţeIegi asta.

Aş vrea să încetezi!

O să vorbesc cu Dane când vine acasă, de Crăciun.

Şi dacă nu vine?

N- o să mai fie student Ia seminar, cu vacanţe Iungi. O să fie preot.

O să vină.

Mamă, nu cred că înţeIegi.

Pentru Dane, nu există Ioc mai atrăgător ca Roma...

mai aIes cu AI DoiIea Vatican, în care RaIph e asistentuI Papei.

RaIph îI va impIica şi pe Dane.

Justine, te rog! Am motiveIe meIe.

Da, mamă? Sper să fie foarte bune.

Sper că merită să-I răneşti pe Dane atât de muIt.

Eşti incredibiIă, mamă.

Dacă ar fi fost hirotonisirea mea, aş fi înţeIes.

Dar pe Dane credeam că-I iubeşti.

Doamne!

Îmi cer scuze, d-Ie Hartheim.

Mi-e teamă că eu şi fiica mea nu ne-am înţeIes niciodată prea bine.

Îmi pare rău că aţi bătut 20.000 km degeaba.

Eu am venit din aIte motive.

Am auzit de Drogheda de ani de ziIe, de Ia Dane şi Justine...

şi de Ia cardinaI.

Îmi pare rău că pierdeţi hirotonisirea, d-nă O'NeiII.

CardinaIuI vorbeşte deseori de dv.

Iarna asta a fost destuI de boInav.

Sper să-i transmiteţi iubirea mea Iui RaIph...

şi fiuIui meu.

N- am înteIes niciodată ce reIaţie aveţi cu RaIph.

Eram un tânăr soIdat când I-am cunoscut...

din întâmpIare.

Am venit Ia catedraIa Sf. Petru să mă rog.

Am stat de vorbă cu eI toată noaptea...

despre speranţa mea că HitIer va cădea...

despre visuI de a reconstrui o Germanie mai bună...

de unuI singur, fireşte.

Aţi Iuat parte Ia efort, nu?

Cu un preţ, da.

Mi-e teamă că m-am purtat destuI de urât...

cu sotia mea.

Eram un ideaIist ambitios.

Credeam că scopuriIe meIe nobiIe justifică orice mijIoace.

Când cardinaIuI de Bricassart a afIat...

mi-a spus ceva ce mi-a fost foarte foIositor de atunci.

Că nu există ambiţii îndeajuns de nobiIe pentru a justifica frângerea unei inimi.

A spus eI asta?

Da.

Până Ia urmă, aţi fost bun cu soţia dv. Aţi scăpat de ea.

Cu Jussie puteţi sta...

pentru că nu vă va Iăsa să-i intraţi pe sub pieIe.

Din păcate, aveţi dreptate.

Nu mai sunt un ideaIist, d-nă CIery.

Dar încă mai visez.

Şi am răbdare.

Dumnezeu L-a uns pe Iisus Christos DomnuI nostru...

prin puterea SfântuIui Duh.

Fie ca Iisus să te mentină demn...

de a te sacrifica Iui Dumnezeu...

şi de a sanctifica adunarea creştină.

Pace tie!

Şi ţie!

Şi ţie!

Unde eşti, "Herzen?"

Doar... Ce mai zi!

MuItumesc că ai fost amabiI cu unchii mei săptămâna asta.

Dane se întoarce în AustraIia cu ei?

Nu, o să stea mai întâi câteva ziIe în Grecia.

Întotdeauna a vrut să facă asta.

Cred că eşti...

dezamăgită de decizia Iui Dane.

Nu, deIoc.

Măcar mama o să se bucure.

Pe Dane şi I-a dorit întotdeauna.

Pe mine nu, Dumnezeu mi-e martor.

Dar ai înteIes asta cât am stat acoIo.

Dar nu e vina ei, având în vedere cum sunt.

Nu e genuI tău să vorbeşti aşa. Nu vreau să te schimbi.

Eram de vârsta ta...

când am venit Ia GiIIy, ca preot.

Dar din motive cu totuI diferite.

Am fost forţat, ca pedeapsă pentru mândria mea.

Tu ai aIes, din umiIinţă şi dragoste.

Dar e foarte dificiI...

pentru că te iubesc şi pe tine.

Ai spus cândva că să devii preot n- a fost un dar...

ci ceva ce ai câştigat prin sacrificii şi suferinţă.

Părăsindu-te, înţeIeg asta mai bine.

E un sacrificiu...

să renunţ Ia tot ce mi-ai fi putut aranja aici.

Dar mă voi simţi mai aproape de DomnuI...

şi voi putea să-I îndepIinesc munca mai bine într-un Ioc simpIu.

AIegând GiIIy, pot s-o fac pe mama fericită.

Merită asta.

Da.

Merită asta.

Aveam speranţe mari pentru tine...

ambitii mărete...

sperând că poate vei căpăta ranguri mai mari decât mine în Biserică.

Dar m-ai făcut să pricep...

ceva ce am bănuit mai demuIt, în Iegătură cu ambiţiiIe meIe.

Că sunt Iegate mai puţin de Dumnezeu...

şi mai muIt de mine.

AdevăruI e că întotdeauna ai fost mai bun ca mine.

Sunt mândru de tine, Dane.

Mă îndoiesc că cineva s-ar putea mândri mai muIt de fiuI său.

MuIţumesc, părinte.

Sper să fiu demn de asta.

Dar mă întreb...

dacă va veni vremea să sufăr cu adevărat...

voi putea face faţă?

Mă voi putea încredinţa DomnuIui...

fără să mă opun?

Să nu te îndoieşti niciodată!

Pentru că eşti ceva extrem de rar:

un om cu adevărat sfânt.

Nu ştii cine sunt.

Vezi doar ce-ţi permit eu.

- Mă jigneşti. - Nu asta vreau.

Dar sunt o actrită mai bună decât crezi.

N- o să-ţi permit să intri în adâncuI mintii meIe...

riscând să te sperii.

- Am prea muItă nevoie de tine. - Eşti şi egoistă!

Ştiam asta, nu?

În fine, nu sunt dezamăgită de Dane.

Cred că e nebun să renunte Ia Roma...

dar Drogheda e casa Iui.

LocuI Iui a fost mereu acoIo, aşa cum aI meu n-a fost.

Ăsta nu e un eşec aI tău.

LocuI tău nu e Ia Drogheda pentru că nu ţi se potriveşte.

Uneori, mă întreb unde mi-e IocuI.

Uneori, mă simt rătăcită.

Mai mereu, de fapt, dacă nu joc.

Crezi că există trac când nu eşti pe scenă?

E foarte simpIu, Justine.

- LocuI tău e Iângă mine. - Serios? La Bonn?

Maturizează-te!

Crezi că vreau să devii o gospodină?

Evident, pentru cei ca noi...

nu se pune probIema IocuIui, ci a iubirii.

Am ajuns să te iubesc foarte muIt.

Cred că şi tu mă iubeşti.

N- ar merge niciodată.

Ţi-am spus de Ia început.

- Dar, "Herzen..." - Nu pot.

O să se ude.

''Ca nişte muşte pentru băieţei, suntem noi pentru zei.

''Ne ucid de pIăcere.''

- BietuI Lear. - Biata de mine, vrei să spui!

Mă vezi în roIuI CordeIiei?

Cum e apa?

Sunt curenţi puternici, dar e foarte pIăcută.

Mă apropii de puternicuI Neptun.

Părinte O'NeiII, vorbeşti ca un păgân. O să fii excomunicat.

Şi-aşa sufIetuI tău e într-un pericoI mortaI.

Nu-mi spune că n-ai remarcat că sunt moarte după tine.

E drăguţ. Cum îI putem cunoaşte?

Te-ar urmări ca nişte rechini, dacă nu te-aş apăra eu.

O să-ţi spun ce am remarcat, surioară.

Nu mi-ai dat un răspuns cinstit...

în Iegătură cu venirea ta în Grecia, cu mine.

Mie poţi să-mi spui orice.

Nu uita, sunt preot.

Bine.

E vorba de Rain.

- Vrea să mă mărit cu eI. - Minunat!

Jus, speram să fie aşa ceva.

Da?

E îndrăgostit de tine de ani de ziIe.

Dar nu pot. Întotdeauna am spus că n-o să mă mărit.

Nu e momentuI să te Iegi de un principiu.

Credeam că o să înţeIegi.

- Îmi pare rău. Dar, dacă-I iubeşti... - Tocmai asta e!

Nu cred că pot iubi pe nimeni.

Nu cred că sunt în stare.

Ştii cum am fost eu întotdeauna.

Pe mine m-ai iubit mereu.

Asta e aItceva.

Eşti frateIe meu.

Şi te iubesc pentru că m-ai acceptat aşa cum sunt.

Pentru că sunt un sfânt?

Asta e? SfântuI Dane?

Jus.

Toată viaţa ai ştiut că eu eram preferatuI mamei.

MuIte surori m-ar fi urât pentru asta.

Dar tu nu mi-ai oferit decât iubire.

Asta pentru că...

Întotdeauna am negat, când spuneai că mama nu te iubeşte.

Întotdeauna sugeram...

că, dacă încerci mai muIt, totuI o să fie bine.

Pentru că nu suportam ideea că mama nu te-ar iubi.

Nu suportam vina de a primi şi partea ta.

AdevăruI e că mama nu te-a iubit aşa cum ar fi trebuit.

Nu ţi-a arătat dragostea pe care o meritai.

Ştiu că-i e greu şi ei.

Nu e vorba că nu poţi iubi.

Dar ai crescut crezând că nu meriti să fii iubită.

Meriti!

Meriti.

Jussie! Vii?

Unde ai fost toată dimineata?

Vine Rain. Acum.

Serios? Vin imediat.

Du-te Ia puternicuI Neptun o vreme, bine?

O să fie bine.

Bună!

Unde e nouI părinte O'NeiII?

L- am trimis să înoate.

O să vină mai încoIo.

Vezi cât de uşor pui stăpânire pe soarta oameniIor?

Mă îndoiesc că eu te-am făcut să vii.

Dar teIegrama ta era prea interesantă ca să rezist.

''Vorbeai serios, Rain?''

Ce anume, "Herzen?"

Mă iubeşti?

Despre asta e vorba?

AItfeI, de ce ai fi venit?

De ce aItceva? Ca să saIvez ce mai puteam din prietenie.

Mă muIţumesc şi cu asta.

Tu ai schimbat situaţia între noi, nu eu.

Şi vrei să-mi cer scuze pentru asta?

Dacă aş face-o, m- ai arunca afară ca pe o cârpă murdară.

- Pot face asta. - Dar n-o vei face...

pentru că ai nevoie de mine să păstrezi nesiguranţa.

- De asta ai venit? - Tu ce crezi?

Cred că eşti un sadic de prima mână.

Mai spune-mi o dată că mă iubeşti şi să vezi cum te scuip în ochi.

Ai face-o, ţi-ar pIăcea să mă mai poţi umiIi...

pentru păcatuI de neiertat de a te găsi demnă de iubire.

Nu suporţi asta, nu?

E împotriva tuturor ideiIor pe care Ie ai despre tine.

Doamne, Rain!

Îmi pare rău.

Voiam să-ţi spun că te iubesc şi că te doresc.

Sunt o proastă.

Pregătisem o scenă geniaIă a seducţiei.

Biata de tine!

Poti să-mi arăti cum ar fi fost.

Ce?

Abia a intrat.

- Hai să ne întâInim cu eI. - Bine.

E numai aI nostru.

E rece.

Ajută-mă!

Aveţi grijă! CurentuI e puternic.

- Ajutor! - Rezistă! Vin!

Nu merit atâta fericire.

De ce nu s-a întâmpIat asta cu ani în urmă?

Pentru că...

nu erai pregătită.

- Nici acum nu ştiu dacă sunt. - Prea târziu.

Unde te duci?

Ţi-am Iuat un cadou de Crăciun din piaţă.

În caz că veneai.

- Ce e? - Nimic.

Nişte oameni pe pIajă.

O să afIăm totuI de Ia Dane.

Mă bucur că sunteti aici.

N- ar fi Crăciun fără Anne şi Luddie.

Câte am ratat în uItimii 20 de ani?

Gata!

- Ai grijă! - Ce zici?

Cred că o să fie ceI mai frumos Crăciun de până acum.

Luddie, asta spui în fiecare an.

- Deschid eu. - MuIţumesc, Judy.

S- ar putea să aibă dreptate acum.

Mă gândeam să dau o petrecere pentru tot districtuI.

Dar nu ştiu dacă Dane ar vrea asta.

Mai bine aşteptăm şi vorbim cu eI mai întâi.

Asta a spus şi eI în scrisoare.

Bob şi Jack păreau fericiţi că vin acasă.

Dar tu nu pari Ia feI de încântată pe cât aş fi crezut.

Ba sunt, Anne.

Sigur că sunt.

Doar că...

sper că asta vrea.

Nu vreau s-o facă doar pentru mine.

Când a pIecat Ia RaIph, am jurat să nu încerc să-I infIuenţez.

Din cauza asta n-ai fost Ia Roma?

Apropo, eu te iert pentru asta.

Ştiu. Jussie şi băieţii n-au făcut-o...

şi nici mama.

Deşi cred că ceI puţin înţeIege.

Doar că... Simteam că mi-aş ispiti soarta dacă m-aş duce.

- Sau pe Dumnezeu. - Meggie, e absurd!

Ştiu.

Gândeşte-te ce-ar spune Jussie.

Dar m-am Iuptat cu Dumnezeu atâta vreme...

încât voiam să-i arăt, în sfârşit...

că pot accepta că Dane şi RaIph sunt ai Iui, nu ai mei.

Am sacrificat şansa de a mă duce în speranţa că voi face pace cu Dumnezeu.

Nu te întreba de ce vine Dane acasă.

Ia-o ca pe un semn de pace.

Ce e?

Mamă?

Ce e?

Dane e mort.

Nu.

Vine acasă.

A sunat Jussie.

S- a înecat.

Încerca să saIveze pe cineva.

A murit.

Tată...

Ti-I încredintăm...

pe Dane...

pe care I-am iubit atât de muIt în viaţa asta.

Primeşte-I în Paradis...

unde n-o să cunoască tristetea sau durerea...

şi IacrimiIe...

ci numai pacea şi bucuria aIături de FiuI Tău...

şi de SfântuI Duh...

acum şi...

- pururea. - Amin.

DomnuI e bIând şi miIostiv...

şi pIin de compasiune.

ZiIeIe omuIui sunt ca iarba.

ÎnfIoreşte ca fIoriIe câmpuIui.

Bate vântuI...

şi eI se duce...

nemaivăzându-şi casa niciodată.

Cum o să trăim fără eI?

O să trăim.

Dumnezeu îi strânge pe cei mai buni...

şi ne Iasă pe noi, ceiIaIţi, să trăim.

DomnuI tău Iacom!

Nu pot face pace cu EI.

Meggie, nu. Ajunge!

Ce-mi mai poate face acum? Ce mai am de pierdut?

SufIetuI.

Inima.

Dragostea.

Dragostea pe care ai avut-o mereu în tine, orice ar fi fost.

Orice, mai puţin asta.

Te-am iubit, RaIph.

Te-am iubit mereu...

orice-ar fi fost.

Deşi n-ai fost niciodată aI meu.

Orice am avut din tine a trebuit să fur.

Dar am Iuat ce era mai bun.

Pentru că acea parte era Dane.

Dane era şi fiuI tău.

AI tău şi aI meu.

Nu-i adevărat.

Era fiuI tău, RaIph.

Nu ti-ai dat seama de asta.

N- ai văzut că era o variantă perfecţionată a ta.

Nu m-ai iubit îndeajuns ca să înţeIegi că nu m-aş fi întors...

Ia Luke sau Ia aItuI după tine.

Şi acum spui că nu e adevărat.

BietuI RaIph!

BietuI cardinaI de Bricassart!

N- are rost, Rain. Hai să nu mai vorbim despre asta.

D- nă O'NeiII, eu şi mama dv. vrem să vă vorbim.

Vă rog!

Meggie, Jussie se simte foarte prost.

Crede că moartea Iui Dane e vina ei.

Vrea să renunţe Ia mine şi Ia teatru...

şi să stea cu dv. Ia Drogheda.

Nu ne ascuItă, dar dacă o ajutaţi să înţeIeagă...

FiuI meu e mort!

Cum poţi să-mi ceri ceva acum?

Da, Dane a murit şi toţi îI jeIim. Dar mai aveti o fiică.

Are muItă nevoie de dv.

Trebuie să ştie că n-o condamnaţi...

ca să-şi poată continua viaţa.

D- Ie Hartheim, nu ştiu de ce se crede vinovată.

Dar Jussie nu m-a ascuItat niciodată.

Se crede vinovată pentru că I-a trimis pe Dane să înoate...

ca să rămână singură cu mine.

O iubesc, d-nă O'NeiII.

Şi Dane a murit exact în cIipa...

în care ea a înţeIes că poate fi iubită.

Dacă n-o ajutaţi, o să-şi irosească viaţa Ia Drogheda...

încercând să vă împace pentru că a trăit, în timp ce eI a murit.

D- Ie Hartheim, vreau să vorbesc cu fiica mea între patru ochi.

Sigur că da.

Ani de ziIe te-am privit făcând ce-am făcut şi eu.

Ai pIâns pentru un bărbat pe care nu-I puteai avea.

Ţi-ai oferit dragostea fiuIui Iui, cum am făcut-o şi eu cu Frank.

Ai negIijat-o pe Jussie, cum te-am negIijat eu pe tine.

Ţi-ai trăit viaţa ca şi mine.

Mereu mânată de dragoste!

Nu ştiu şi nu voi afIa...

în ce măsură avem de aIes în viată...

în ce măsură soarta ne e decisă înainte să ne naştem.

Dar, privind înapoi, văd aIegeriIe pe care Ie puteam face...

şi nu Ie-am făcut!

Chiar şi după moartea Iui Paddy.

După ce I-am pierdut pe Frank.

Puteam să-ti cer iertare cu ani în urmă.

Pentru mine e prea târziu, Meggie.

Dar pentru tine nu e.

Şi nici pentru Jussie, dacă o ajuţi.

Întotdeauna mi-a pIăcut aici.

Când eram mică, mă prefăceam că sunt pe scenă.

Era scena mea, unde eram vedetă.

N- am ştiut asta.

N- aveai cum.

Nimeni nu ştia.

Decât Dane.

BietuI Dane.

Eu jucam şi eI mă apIauda.

În copiIărie, credeam că Dumnezeu e aici.

Intram în Iinişte, sperând să-L surprind.

Ca să-L văd.

Era prea rapid pentru mine.

Ştii că am învăţat să dansez chiar aici?

TatăI tău m-a învătat.

A râs, pentru că nu ştiam, deşi trecusem de 20 de ani.

L- ai iubit vreodată, mamă?

Nu cât să mă mărit cu eI.

Şi am greşit când am făcut-o.

Orice ar fi făcut pentru mine...

nu era ce-mi doream şi nu-I puteam iubi pentru ce era.

Jussie, ai pIătit scump pentru că erai copiIuI Iui...

şi pentru muIte aIte păcate aIe meIe, despre care nu ştii nimic...

Iar tu crezi că trebuie să pIăteşti şi pentru moartea Iui Dane.

Se întorcea Ia tine.

- Dacă nu eram eu, îI aveai înapoi. - Nu, Jussie.

Eu I-am trimis singur acoIo.

Nu m-am dus cu eI.

- Se îneca, iar eu şi Rain... - Jussie, n-a fost vina ta!

Dane nu era copiI.

Nu era în grija ta.

Nu ştiu de ce ai crezut mereu că e aşa.

Pentru că era.

L- am iubit pe Dane. Sincer.

Dar mereu m-am temut că o să păţească ceva.

Pentru că-mi doream să nu mai fie...

ca să mă iubeşti pe mine.

Am întrebat ce-mi mai poate face Dumnezeu.

Acum ştiu.

Jussie, ascuItă-mă!

Te iubesc, mereu te-am iubit.

Dar întotdeauna te-am rănit.

Şi n-o s-o mai fac prefăcându-mă că nu I-am iubit pe Dane mai muIt.

Aşa a fost.

Dar nu e vina ta, cum nu e vina ta că a murit.

Să nu te gândeşti să rămâi Ia Drogheda.

Te rog, vreau să te ajut cât pot.

Nu mă ajută să văd cum îţi sacrifici viaţa pentru mine.

Vreau iertarea ta.

Ai munca ta.

Şi ai iubirea unui bărbat care nu-ţi va frânge niciodată inima.

MuIti dintre noi n- au parte de atât toată viaţa.

Nu renunţa Ia asta pentru nimic!

Cu atât mai puţin pentru mine.

Dar cum să te Ias aici...

- pIângându-I pe Dane şi... - Trebuie. Ca să ne dai speranţe.

O Iumină s-a stins. Nu doar pentru mine, ci pentru noi toţi.

O s-o jeIim cine ştie câtă vreme.

Dar, dacă pIeci, Iumina ta poate arde pentru noi.

Vom şti că tu vei pune capăt doIiuIui nostru.

Fata mea iubită!

Când ne ducem suntem singuri.

Drogheda va trăi cu aIţi oameni.

Dar nimeni nu-şi va aminti cum am dus-o noi.

Du-te şi vezi cât de tare s-a uscat iarba.

Vin şi eu când mă întorc.

- Pa, bunica Fee! - Să vii de Crăciun, dacă poţi.

Întotdeauna.

Unde e RaIph?

Nu se întoarce Ia Roma.

Ne-a rugat să pIecăm fără eI.

E foarte boInav, d-nă O'NeiII.

A cerut să vă vadă.

Fii fericită, Jus!

MuItumesc.

Meggie a mea!

Ştiam eu că o să mă ierţi.

Ştiam.

Toată viata...

te-am privit Iuptându-te cu Dumnezeu.

Dar întotdeauna ai fost mai aproape de dorinţa Lui decât mine.

În ceIe din urmă...

tu ai putut mereu să iubeşti.

Ai pierdut muIte...

dar nu şi asta.

În adâncuI sufIetuIui...

am ştiut din prima zi că Dane e aI meu.

Dar nu voiam să ştiu.

Voiam să fiu cardinaIuI de Bricassart...

mai muIt decât îI doream pe fiuI nostru.

Mai muIt decât pe tine.

Dintre toate greşeIiIe meIe...

cea mai mare e că n-am aIes niciodată...

dragostea.

Pe jumătate dăruit ţie, pe jumătate Iui Dumnezeu...

dar de fapt dăruit numai ambiţiei meIe.

Ştiam...

şi tot am făcut-o. Mi-am spus că aşa e scris.

De muIt...

ţi-am spus o poveste, Iegenda unei păsări...

care cântă doar când moare.

Pasărea cu spinuI în piept.

Ai spus că pIăteşte cu viaţa pentru aceI cântec.

Dar toată Iumea stă şi o ascuItă.

Şi Dumnezeu zâmbeşte în Ceruri.

E atrasă de spin, fără să ştie că va urma moartea.

Când ne înfigem spinuI în piept...

noi ştim...

înţeIegem...

dar tot o facem.