Original subtitles

Download this episode from: https://userload.co/f/9f6b0e7431c2

Episodul 3: "CURAJUL DE A VORBI"

Vinul e viitorul umanităţii.

Unu, doi, trei, patru...

La zi se trezeşte medicul care păzeşte.

Lumea trebuie să ştie, dragă lume, trebuie să ştii

că băutura e viitorul Lumii.

Viitorul Lumii e viitorul.

Mamă ! V-au lucrat frumos...

Pozează, nu atinge.

- Bună ziua, doamnă Rizzato ! - Bună ziua, domnule mareşal !

Dacă te împiedici aici, îţi distrugi faţa.

- E nevoie de puţină răbdare. - Vă aştept la bază pentru plângere.

- Ce plângere ? - Cum adică ?

V-au făcut toate astea şi nu faceţi nicio plângere ?

Pentru ce ? La ce mă ajută o plângere contra unor necunoscuţi ?

Necunoscuţi ? Domnule Rizzato, suntem siguri că nu îi cunoaşteţi ?

Bine ar fi să-i cunosc. N-am nicio idee.

Sigur n-am de unde să-i cunosc, pentru că or fi nişte derbedei...

Mireasa, soseşte mireasa !

De trei zile nu avem telefon. De ce nu vă duceţi să vorbiţi ?

O să vorbesc cu depanatorul, dar acum să ne grăbim.

Da, mă grăbesc. Trebuie să mă duc să cânt şi la orgă.

Salut Nerino ! Ai venit si tu la nuntă ?

Nu, am venit pentru că ştiu că pot apela la dv. când am nevoie.

Ai făcut foarte bine, îmi povesteşti după liturghie.

Nu mai avem casă.

Don Matteo, ce faceţi ? Biserica e plină.

Am înţeles, sunt gata. Vin imediat.

Bine.

Nerino, cum adică nu mai aveţi casă ?

Ne-au dat ordin de evacuare. Am încercat să văd dacă mai e ceva,

dar, în câteva zile, ne dau afară.

Eu mă descurc, dar e bunica.

Unde o duc pe bunica ?

Nu-ţi face griji, Nerino, o să aranjăm totul.

- Ei bine ? - Nimic.

- Nu vor să facă nicio plângere ? - Nu. Zice că a fost un derbedeu.

- Le e teamă, dar de cine ? - Nu ştiu. Sunt ciudaţi.

Vino, mareşale. Să mergem, Lauro !

- Bună ziua ! - Bună ziua ! Frumoasă, aşa e ?

Da, mult.

Fără acea mantie neagră, adăugată în cine ştie ce epocă,

ar fi fost şi mai important.

Dacă era al meu, ştiam cum să-l restaurez

şi să redevină capodopera care era.

Încântat ! Sunt Santini, directorul adjunct al băncii de mai jos.

- Sunteţi un expert ! - Îmi plac numai aceste lucruri.

Sunt aici de opt luni şi nu credeam că într-o bisericuţă, ca aceasta,

se poate găsi un astfel de tablou.

E o operă extraordinară, ce ar merge restaurată

şi dusă într-un loc mai sigur.

Poate la un muzeu.

Dacă sunteţi de acord, aş putea vorbi cu episcopul. Ce ziceţi ?

Mulţumesc, dar această Madonă e aici dintotdeauna, aici e casa ei.

Cum doriţi.

Stai !

Patru !

- Te-am învins ! - Dar cum e posibil ?

Cine e la ora asta ?

- Alo ! - Mă scuzaţi.

Am nevoie de ajutor. Vă implor !

- Cine e ? - Nu ştiu.

O doamnă care zice că are nevoie de ajutor.

- Să coborâm atunci. - Da.

Am venit.

- Lenka ! Ce s-a întâmplat ? - Spatele...

- Natalina, cheamă ambulanţa. - Nu, don Matteo. N-avem telefon.

- Du-te la Florenza. - Eu mă duc, dar sunt la nuntă.

- Nu-ţi face griji, Lenka. Te duc eu. - Mulţumesc.

Cum vreţi s-o duceţi la Urgenţe ?

Mirii în faţă, vă rog.

Priviţi !

Asta e părerea mea. Acum să aflăm ce spune specialistul.

Oricum, n-ar trebui să fie mari probleme.

E important să continue să urmeze terapia.

- Mă scuzaţi. - La revedere, dle doctor!

Din fericire, nu e nimic rupt. Vă mulţumesc, părinte.

Gino ! Don Matteo m-a dus la spital după ce am căzut.

Cum adică ? Nu vreţi să denunţaţi agresiunea ?

Ce agresiune ? Soţia mea s-a lovit căzând pe scări în casă.

Trebuie să nu-mi mai pun tocuri.

Mulţumesc, încă o dată, pentru tot.

La revedere, don Matteo ! Mulţumesc.

La revedere !

- A adormit. - Ferice de el, care doarme...

Poate că trebuie să căutăm o altă soluţie.

Ce putem face ?

Uite cum ai ajuns. Nu e posibil să continui aşa !

Gino, calmează-te. Vorbeşte încet, doarme copilul. Ne aud şi vecinii.

Dar cui îi pasă ? Nu mai pot continua aşa.

Ai înţeles ? Nu mai pot !

- Luciano, ce ţi s-a întâmplat ? - E jos, cu doamna Rizzato.

Aş vrea să te văd şi pe tine, cu o soţie ca aceea...

Se comportă foarte ciudat, nu crezi ?

- Da ! - Dar aveţi vreo explicaţie ?

Ne-am făcut deja o idee despre ce a păţit familia Rizzato.

Pentru ei, asta nu e ceva nou.

Ieri, am mers la magazin şi am găsit totul...

Salut, la revedere..

- Cu cine vorbeai ? - Mă informam.

Cică dna Rizzato a fost agresată.

Te informează. Mie mi se pare că informai pe cineva...

Nu, cum aşa ?

Don Matteo, voiam să vă spun... Au sunat mai devreme de la episcopie.

- Excelenţa Sa vrea să vă vadă. - Mulţumesc, Natalina.

A spus vicarul că nu am vârsta sinodală. Ce e asta ?

- Trebuie să-mi fac griji ? - Nu, nu-ţi face griji.

Matteo, vino !

Îl cunoşti pe vicarul nostru, monseniorul Giovanni Della Vaile ?

Domnule vicar...

Ia loc şi începem imediat.

Te-am rugat să renunţi la acest, să zicem, instinct de a-ţi băga nasul,

dar am primit deja nişte plângeri.

Ţi-am zis o dată cum e cu discreţia.

Acest cuvânt magic... discreţia.

Apropo de discreţie, permiteţi-mi, Excelenţă,

să-l informez pe prietenul nostru despre problema vârstei sinodale.

Îmi pare deranjant traiul cu o domnişoară atât de tânără.

Natalina ? Dar ea locuia acolo încă de pe vremea lui don Luigi.

Don Luigi, Dumnezeu să-l odihnească, avea o vârstă venerabilă.

Vreţi să spuneţi că eu sunt mult mai expus la tentaţii ?

Spuneţi-ne-o dv. La ce vă gândiţi când vedeţi o tânără frumoasă ?

Îi mulţumesc Domnului că a făcut o creatură atât de încântătoare.

- Iar dacă fata e urâtă ? - Îi mulţumesc că m-a făcut preot.

- Cred că putem avea încredere. - Dar, astfel, ne expunem la bârfe.

Timotei zice să nu le dăm adversarilor motive să ne vorbească de rău.

Biblia spune şi că e un apostol cel care înfrânge calomnia.

Cartea proverbelor...

Nu trebuie să ne lăsăm condiţionaţi de bârfitori.

Tu ce zici ?

Cei care bârfesc sunt ca noi. printre noi,

iar, uneori, suntem noi.

- Luca ? - Nu, Frankie Hi-NRG, un cântăreţ.

- E fata aceea... - El e...

El este...

- Uită-te în stânga... - E fata aceea.

- O zi bună, don Matteo ! - şi vouă ! La revedere !

Bună, Pippo !

- Bună, Lenka ! Cum e cu spatele ? - Dv. eraţi, părinte.

Nu e rău, mulţumesc. Spatele e cea mai mică problemă.

Şi motoarele se comportă ca noi. E de ajuns ca ceva să le blocheze.

Dar noi avem ceva în plus, cuvântul.

Ele fac zgomot, dar noi vorbim.

Când vorbim, reuşim să ne luăm o greutate de pe suflet

şi suntem mai bine, nu-i aşa ?

Nu pot să vorbesc, părinte.

Să vedem cum stăm cu distribuţia.

Dar l-aţi văzut la biserică, iar acum şi în piaţă. Nu se abţin...

- E clar! Nu ştiu cum să spun ! - Nu e posibil aşa ceva !

- E o indecenţă ! - Nu au pic de ruşine !

- Mai limpede de-atât nu se poate. - Se vede imediat.

- Cum se poate ? - Nu e posibil ! Câtă neruşinare !

Nu mai stau să mă uit. Iau măsuri.

Vă avertizez !

Excelenta Sa, episcopul, o să primească un telefon de la mine.

Un telefon pentru ce ?

Era la avizierul fotografului. Mi-a adus-o vicarul.

Circulă vorbe ciudate despre tine. Am primit şi câteva telefoane...

- Daţi-mi voie să explic... - Ce anume ?

Doar nu crezi că plec urechea la asemenea aberaţii !

Nu, problema e alta.

Eşti un preot, paroh în dioceza mea,

iar eu, noi, biserica, nu putem să ne bucurăm că vorbeşte lumea.

Femeia aceea are probleme, aşa e ?

Da, nu ştiu încă ce, dar, sigur, sunt grave.

Nu-ţi pot spune să nu te ocupi,

dar se poate să nu te bagi în probleme complicate ?

Doar când au de-a face cu enoriaşii mei...

Bravo ! Un răspuns bun.

Foarte nobil !

Dar pune-te în locul meu.

Gândeşte-te că zboară vestea şi că mă cheamă. Ce le voi spune ?

"Staţi liniştiţi, don Matteo e un amic, îl cunosc, toate sunt prostii,"

"lăsaţi aşa, numai bine, la revedere şi mulţumesc ?"

Dacă ajungi atât de departe...

Calomnia e o vorbuliţă în stare să implice consecinţe grave.

- Ridică-te în picioare ! - De ce ?

Ridică-te în picioare şi stai acolo.

Acolo !

- Aici ? - Da.

Tu... Tu arăţi cum arăţi. *

Dacă aveai părul alb, chelie, burtă...

Matteo, pentru lumea de rând.

doi plus doi, din păcate,

egal doar cu patru.

în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh...

Părinte, ce vă spun nu puteţi spune nimănui mai departe, aşa e ?

- Da, desigur. - Sunt disperată, părinte.

Ce te face să plângi ?

Am păcătuit. Mi-am dus familia într-o situaţie îngrozitoare.

Nu aveam de ales.

Don Matteo, n-aş fi făcut asta niciodată.

De ce te temi ? Aici poţi vorbi liberă.

Mi-e teamă că şi pereţii au urechi.

Eu şi soţul suntem căutaţi de cămătari.

- Atunci, asta e problema. - Ne-au împrumutat 50 de milioane.

Din încasările magazinului nu reuşim să plătim dobânda,

iar asta creşte, acum ajungând aproape la 100 de milioane.

Cămătăria e un fapt grav. Ar trebui să-i denunţaţi.

Nu e atât de simplu, părinte. Avem un fiu de cinci ani.

Anul trecut, am descoperit că suferă de o malformaţie cardiacă.

Pentru el ne-am îndatorat. A trebuit să-l operăm în Elveţia.

- Cum se simte acum ? - Bine. Slavă Cerului !

Dar pentru a-i plăti pe nenorociţi, banii niciodată nu sunt de ajuns.

Azi i-au dat copilului nostru o scrisoare pentru noi.

în care ziceau că, dacă nu plătim în şapte zile, va plăti copilul.

N-o să reuşiţi niciodată singuri. Trebuie să cereţi ajutorul poliţiei.

Pentru asta sunt aici, părinte, ca să vă cer ajutorul.

Lenka, promit că nu te las singură,

dar trebuie să mergi la poliţie.

Don Matteo, aveţi dreptate. O să urmez sfatul dv.

O să-mi trimit fiul la sora mea, la Praga. Acolo, va fi în siguranţă.

În rest, părinte, după ce am primit această scrisoare... ţineţi-o !

Mulţumesc de tot. Bună ziua !

Aveţi timp până luni.

Dacă nu plătiţi, viitoarea scrisoare va aduce veşti despre fiul vostru.

- Bună ziua, don Matteo ! - Bună ziua, domnule mareşal.

Mă scuzaţi că v-am chemat, poate aveaţi ceva de făcut.

Nu, la ordinele dv. Care e problema ?

- Don Matteo, dv. sunteţi problema. - Atunci, am înţeles.

Eu nu mă refer la bârfitori. Aia e lume care vorbeşte...

- Nu, alt lucru îmi stă pe suflet. - Care anume ?

Rizzato. Soţii Rizzato au probleme mai grave decât o simplă trădare.

Iar acea trădare... Dacă aţi vorbi...

Ştiţi că nu pot.

I-aţi ajuta pe soţi, justiţia şi chiar şi pe dv.

Astfel, aţi ieşi din gura bârfitorilor.

- Corectaţi-mă dacă greşesc. - Nu vă corectez.

Bănuim că soţii Rizzato ascund ceva grav şi au probleme cu cămătarii.

Nu puteţi vorbi din cauza secretului confesional, dar situaţia e dramatică.

Dacă cineva se împrumută de la nenorociţii ăştia,

ei pun dobânzi pe care nimeni nu le poate plăti.

Atunci îi ameninţă, îi sperie, nu îi denunţă şi ar trebui s-o facă.

Noi ne implicăm complet. Problema e că avem puţini oameni.

În Italia, peste un milion de oameni iau bani cu camătă, ştiţi ?

Ştiţi de ce ne e greu ? Nu există contracte.

Aceşti nenorociţi nu fac contracte scrise.

Îl vedeţi pe ăla, cu vesta ? Îl cheamă Bebbe Intorti.

Toată lumea îl ştie. E cămătar. Dar e un peşte mic, nu contează.

El e doar un executant. Noi vrem să dăm de peştele mare.

De balenă. Ba nu, de rechin ! Balena e mare, dar rechinul nu e rău.

Alo !

- Ce ţi-au spus ? - ştii...

Ei ştiu că am trimis copilul,

dar dacă nu plătim dobânda de 30 de milioane până poimâine,

vom avea probleme.

Au zis că, ce mi-au făcut atunci, au fost numai nişte mângâieri.

Mi-e frică, părinte. Mi-e frică să nu-mi rănească soţul.

Deseori, frica se învinge făcând ceea ce ştim că e bine.

De acord, ar trebui să-i denunţ. Am acea scrisoare de ameninţare.

Dar ar fi dificil de demonstrat cine sunt cămătarii.

Ar fi cuvântul nostru împotriva cuvântului lor.

Trebuie să găsesc rapid acei bani, cât mai rapid.

- Bine, o să te ajut. - Mulţumesc, părinte.

- Bună ziua ! - Bună ziua.

Banca Populară

Pot să ştiu la ce vă trebuie aceste 30 de milioane ?

Să zicem că e vorba de o iniţiativă binefăcătoare, de urgenţă majoră.

Recunosc că..

... mă surprindeţi, părinte.

Credeam că unii preoţi există doar în poveştile pentru creştini.

Dacă e un compliment, îl accept.

Oricum, poveştile ne ajută să înţelegem.

Problema, totuşi, e..

... că nu oferiţi garanţii adecvate pentru împrumut.

Dacă e vorba de asta, staţi liniştit. Vă dau cuvântul că vă înapoiez tot.

Nu sunt de mult aici,

dar am în parohie iniţiative care vor aduce mulţi bani.

Părinte, îmi pare rău, dar nu pot.

Cu o asemenea sumă, nu pot.

Nu e ca la dv. , dar şi eu am superiori cărora le răspund.

Mulţumesc oricum.. La revedere !

- Părinte ! - Da ?

Spuneţi.

Pentru acel tablou,

restaurarea acelui tablou, oferta mea e întotdeauna valabilă.

- Mă voi gândi. - Nu vă gândiţi prea mult, părinte.

Dacă se află că există un tablou preţios în biserica dv.,

poate vreun rău intenţionat ar putea să-l fure.

O sa am grijă de el.

Da, alo.

- Bună ziua, Gino ! - Dv. sunteţi. Bună ziua, părinte !

Păcat... Poate se mai poate face ceva.

Da, cu puţin silicon arată ca nou. Totul se repară.

Da, dar există si lucru mai dificil de reparat.

Ce vreţi să spuneţi ?

În anumite circumstanţe, ar fi mai indicat dialogul.

- Să vorbim ? Despre ce ? - Despre ce trăiţi tu şi soţia ta.

Părinte, se bârfeşte mult deja despre dv. şi soţia mea,

iar lumea crede că asta e problema noastră.

Ştim amândoi că nu asta e problema.

Gino, de ce nu-i denunţi pe cămătari la poliţie ?

Anumite lucruri n-ar trebui să le dezvăluie soţia mea,

nici măcar la spovedanie.

Pentru că, la mijloc, e copilul nostru.

Noi suntem deja hărţuiţi.

Dacă descoperă unde e fiul nostru, suntem terminaţi, părinte, terminaţi.

- Gino, ascultă-mă. - Nu, părinte, ascultă-mă tu !

Nu am nevoie să veniţi şi să-mi ţineţi predici.

Ştiu să mă descurc şi singur. E clar ?

Nu mai băga idei ciudate în capul soţiei mele.

Dacă nu, o s-o oblig să nu vă mai frecventeze la biserică.

- Bună ziua. - Ziua bună.

- Vrem să aruncăm un ochi. - Vă rog, îndrăzniţi.

Ascultaţi-mă, don Matteo. Mergeţi la biserică la treaba dv.

Eu lucrez mai ales pe lângă biserică. Ne vedem !

Salutări soţiei !

Las-o pe soţia mea, uită de ea !

Don Matteo !

Priviţi un pic cine e !

- Nerino, unde te duci ? - Ne-au dat afară.

Nu ştim unde să mergem.

Am vorbit ieri la case de ajutor şi au spus că v-au pus pe listă.

Dacă le aşteptăm pe alea, mai repede îmi vine mie încorporarea.

- Nu ne-ar trebui mult. E loc aici ? - Nu e, îmi pare rău.

Ar fi loc.

E mult spaţiu !

Da, bine. Am înţeles, dar nu vă putem primi.

- Dacă află episcopul... - Va-nţelege.

Altcineva trebuie convins.

Dar de ce vă uitaţi la mine ? Ce treabă am eu ?

Salut, Gino ! Am venit cu un prieten să-ţi amintesc faptul că azi e luni.

Nu am banii.

Ce s-a întâmplat ?

- L-au înjunghiat pe Rizzato ! - Soţia l-a înjunghiat ?

Cine, doamna Lenka ?

- De ce ? - Au urlat. Probabil despre preot...

Mă scuzaţi, dar atunci el ar fi trebuit s-o înjunghie pe ea, nu ?

Exact! El o ameninţa, ea a pus mâna pe un cuţit

şi a făcut o gaură în burtă.

Uite-i...

Faceţi loc, vă rog !

Gino ! Lăsaţi-mă să trec.

Voi chiar credeţi că ea l-a înjunghiat ?

Nu, eu nu cred. Ea zice că da, că a trebuit să se apere,

pentru că se certau, iar soţul e gelos pe dv.

Dle mareşal, Lenka e terorizată, de aceea minte.

ştiu. ştim şi noi asta, dar dacă nu vor să vorbească,

dacă nu denunţă, avem mâinile legate.

Ce putem face ?

Acum o interoghează căpitanul Anceschi.

Speram că o va face să vorbească.

Să zică adevărul... Ce ştiu eu ?

Eu speram să-i scot din belele.

- Bună ziua, părinte. - Bună ziua !

Nimic... Sunteţi deja aici, dar acum v-aş fi chemat eu.

Doamna v-a chemat în acest caz.

Înţeleg cât poate fi de stânjenitoare toată această situaţie.

Lenka spune în continuare că ea e vinovată.

Da, a semnat declaraţia, chiar dacă ea e mai mult victimă...

Dle mareşal, doamna Rizzato rămâne aici.

Părinte, puteţi pleca fără probleme.

- Mulţumesc. Domnule mareşal... - La revedere !

Mă scuzaţi, părinte. dar scrisoarea pentru verişoara mea ?

- Nu-ţi face griji, a plecat deja. - Mulţumesc.

Don Matteo !

Mă scuzaţi, părinte.

Nu ştiam ce să zic, n-am avut de ales.

Te iert, Lenka, dar aminteşte-ţi că mereu avem de ales.

Drama geloziei Amantul e preot

S-a spart buba.

Scrie că soţia l-a înjunghiat din cauza ta.

La Roma, ţi-au dedicat deja un titlu...

Nu te mai pot ajuta.

Spuneţi, Excelenţă, vă ascult.

M-a chemat Eminenţa Sa, cardinalul.

I-am explicat, i-am zis...

Nimic..

Am ordin să te trag la răspundere.

Îmi pare rău, Matteo, trebuie să mă supun.

Trebuie să părăsesc parohia ?

Din păcate, da.

Cât timp am la dispoziţie ?

Ai o zi ca să te grăbeşti.

Trenul către Roma pleacă la 11. Poimâine, trebuie să-l iei.

Mulţumesc, Excelenţă, pentru tot ce aţi făcut pentru mine.

N-o să vin la gară să te salut.

Acum, du-te.

Du-te !

Du-te !

- Don Matteo ! - Căpitane !

- Ce s-a întâmplat ? - Nimic. Eram puţin distrat.

V-aţi lovit la mână. Luaţi batista mea.

- Mulţumesc. - Veniţi puţin la bar cu mine.

- Doare ? - Puţin, glezna.

- Sprijiniţi-vă de mine. - Mulţumesc.

- Cum e ? - Merge.

- Să ne aşezăm la masa aceea. - Mulţumesc.

Aşteptaţi...

Doamnă farmacistă, de ce nu mergeţi să-i aduceţi ceva lui don Matteo ?

Pentru că farmacia mea e închisă la ora aceasta.

- Deschideţi-o. - Nu e nevoie.

Când sunteţi la serviciu, puteţi să beţi ?

- Desigur! Noi avem mâna largă. - Ce bine ! Două coniacuri, vă rog.

Imediat !

Îi mai dăm şi să bea preotului. Apoi ce urmează ?

- Ce ? - Calmează-te, căpitane.

Mă minunezi, căpitane. Comportamentul dumitale mă jigneşte.

De fapt, ne jigneşte !

- Îl auziţi ? - Eu nu, dar dv. ?

Nici eu.

- Salut, Gino ! - Bună ziua, părinte.

De data asta, a mers cum a mers.

Ştiu cum gândiţi, dar vă voi spune în continuare acelaşi lucru.

Trebuie să mergeţi la poliţie.

Dar e ceva ce nu ţi-am spus încă. Cred că eşti foarte curajos.

Când s-a îmbolnăvit fiul tău şi ţi-au trebuit bani pentru operaţie,

fără să găseşti pe nimeni să te ajute, tu nu te-ai descurajat.

Ai mers la bancă să ceri un împrumut, dar ţi l-au refuzat.

Cred că banca te-a făcut să înţelegi că poţi avea banii mult mai uşor.

Nu e aşa ?

Pun pariu că Santini, directorul adjunct,

te-a pus în legătură cu cămătarii.

Nu e aşa ?

Asta căutai ?

Spune-i şefului tău că dacă vrea acest tablou,

eu voi fi cel care i-l dă personal.

Acum ieşi de aici !

- Bună ziua, părinte ! - Bună ziua !

- Ai rezolvat acea problemă ? - Nu încă, dar sper că repede.

- Ce e ? - Soluţia pentru problema dv.

Problema mea ?

Poftim !

Nu ştiu să evaluez tabloul, dar, din câte am înţeles, e mult pentru dv.

Cu siguranţă, da. La fel ca pentru toţi iubitorii de artă de oriunde...

V-am întrebat la cât l-aţi evalua dacă ar fi să-i puneţi un preţ.

Aşa pe loc, n-aş şti...

- Să zicem o sută de milioane ? - Îmi pare destul de corect...

Chiar dacă, după intervenţia de restaurare,

pentru a reveni la frumuseţea originală, ar putea ajunge...

Eu cred că n-o să pice niciodată.

- De ce ? - Când vorbeşte ?

Nu, vreţi să punem pariu ? Pe o cină pentru dv. şi...

- Pentru cine ? - Logodnica dv...

- Să ascultăm. - Să ascultăm e mai bine.

Părinte, unde vreţi să ajungeţi ?

Domnule Santini, iubiţi arta, dar şi obiceiul de a circula banii

şi nu doar aici.

Am stabilit preţul, eu mi-am dat cărţile pe faţă,

aşa că, să facem afacerea.

Părinte, eu nu iau bunuri furate.

Sincer, afacerea propusă nu-mi place.

Eu v-am înţeles foarte bine, dar dv. nu m-aţi înţeles.

Nu am venit aici să vorbesc despre afacerile mele.

Vă propun acest tablou

în schimbul anulării datoriei lui Rizzato.

Sunteţi surprinzător, ştiţi asta ? Pe bune !

În acest punct, aş putea să vă las să credeţi că sunt...

... peştele cel mare ?

Totuşi...

Bravo, aţi înţeles. Jocul nu se schimbă.

Eu nu ştiu despre ce vorbiţi.

Această bancă, ca, de altfel şi eu, nu am împrumutat niciodată pe...

- Cum aţi spus că îi cheamă ? - Lenka şi Gino Rizzato.

Don Matteo...

Don Matteo...

Răul există.

Răul este.

Nu există mântuire, îmi pare rău.

Nu voi face niciodată parte din clerul dv.

Rămân aşa cum sunt, iar dv. aşa cum sunteţi.

Nu există justiţie.

Fără nicio ironie, părinte. Respectele mele !

V-am zis eu ! Când o să vorbească ?

- Lauro, ai înregistrat totul ? - Totul, domnule.

Avem înregistrarea.

Când va fi externat Gino Rizzato ?

În seara asta. Cred că diseară îl externează.

Mâine-dimineaţă, vreau s-o văd pe soţia lui la secţie, la ora 07:00.

- La ora 07:00 ! - Bine ! Chiar şi la 06:00 !

Nu, domnule, e bine la 07:00. Să nu exagerăm...

- Domnule căpitan ! V-am jignit ? - De ce ?

- Cu cina pentru două persoane... - Poftim ?

Mareşale, să mergem, te rog.

De data asta, am exagerat.

Pentru a-i demasca pe cămătari, aş fi dat acel tablou.

Chiar dacă fost bine gândită cursa,

unul ca mine trebuie să nu uite că scopul nu scuză mijloacele.

Nu ?

Diseară vreau să fac o mămăligă cum făcea bunica mea. Ce ziceţi ?

Am zis că vreau să fac o mămăligă. E bine ?

Dacă nu o să vă placă mămăliga, să nu vă legaţi de mine.

- Dar ce aveţi azi, la ce vă gândiţi ? - Nu-i nimic, Natalina.

Bine, cum doriţi. După cină, termin de călcat cămăşile şi gata.

Cum adică trebuie să vă luaţi tot ? Când vă întoarceţi ?

Când mă întorc ? E dificil de zis. Nu ştiu.

Vreţi să auziţi cât de frumoasă e compunerea nepotului meu ?

- Bunico ! - Vreţi să o ascultaţi ?

Sunt lucrurile mele !

Bine, dar e frumoasă. Lasă-mă să le-o spun.

Hai !

Bine, o zic ?

Tema e "Familia mea". Desfăşurarea acţiunii...

"Familia mea dintâi aproape nu mai există".

"Mama a murit, tata e absent din motive pe care nu le pot spune".

"nu am fraţi sau surori."

"Am o bunică puţin confuză, dar frecventabilă şi o iubesc".

Acum am o nouă familie",

"pentru că ne-am mutat în casa lui don Matteo".

"un preot foarte tare, care joacă şi puţin rolul de tată."

"Apoi mai e Natalina, guvernanta, care strigă mereu,"

"dar e ca un câine care latră şi nu muşcă."

"Deseori, mai e şi Pippo."

"Ministrantul e un pic prostuţ, dar bun."

"Mă simt bine cu toţi, dar preferatul meu e don Matteo,"

"care, şi când se va întoarce tata, îl voi considera al doilea meu tată",

"pe care, în viaţă, nu-l ai."

Nu e frumos ?

Bravo !

Mă interogaţi de două ore. Măcar de-am fi fost delicvenţi.

Eu sunt şi în convalescenţă.

Da, după înjunghiere, pe care aţi împins-o pe soţie, s-o facă,

într-un, moment de gelozie.

Domnule Rizzato, de ce tot minţiţi ?

- Pentru că ne e frică. - Lenka, te rog.

Nu vorbesc, Gino, dar au înţeles.

Doamnă, scuzaţi expresia, dar ne-aţi luat de proşti ?

Domnule Rizzato, vreţi să înţelegeţi că, fără dv. , avem mâinile legate ?

Denunţaţi-l pe Giuseppe Intorti, care v-a şantajat, v-a agresat soţia,

v-a înjunghiat, iar acum aşteptaţi să moară cineva ?

Cine spune că nu mă mai întorc ? Să avem încredere în providenţă.

- Nu v-am învăţat nimic.. - Ba da, multe.

Dar asta nu-mi convine.

Ştii ce-o să fac ? O să fug şi o să te caut la Roma.

- Iar bunica ce-o să zică - Da, şi eu cu el.

- Eu şi Nerino vom veni să te căutăm. - Vin şi eu.

Asta e consecinţa reticenţei voastre.

Singurul care pierde e don Matteo.

Din cauza tăcerii voastre, lumea a crezut minciunile despre voi.

Bravo ! El a încercat să vă ajute şi e obligat să-şi părăsească parohia.

Tăcerea vă face rău atât vouă, dar şi lui şi fiului dv.

Cum puteţi să permiteţi aşa ceva ?

O să-mi lipsiţi mult.

- Ce s-a întâmplat ? - A fost o spargere ?

Cine e ?

E Santini, directorul adjunct al băncii !

E directorul adjunct ! În sfârşit, l-au prins.

Vă rog, faceţi loc să trecem.

Lua taxe de la cei cu magazinul de ceramică.

De la măcelar, vânzătorul de maşini, de la tăbăcar... .

Faceţi loc !

Faceţi loc ! Domnule mareşal, uite-i ce frumoşi sunt !

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Acum ştiţi toţi adevărul. Înainte vă plăcea...

Don Matteo, avem amantul..

Don Matteo a fost singurul care i-a ajutat.

Tu ce faci aici ? De ce nu mergi la şcoală ?

De aceea era preotul cu Lenka, mereu.

Don Matteo a fost singurul care i-a ajutat.

Aş dori să ştiu cine a împrăştiat acele zvonuri despre don Matteo ?

Alo !

Da... Desigur.

Excelenţă, sunteţi căutat.

Nu răspund nimănui.

- Îi spun căpitanului Anceschi... - E căpitanul ? Nu ! Dă-mi-l !

Da, domnule căpitan. Da...

Spuneţi.

Don Matteo !

M-a trimis episcopul. Soţii Rizzato au vorbit,

i-au denunţat pe cămătari, iar aceştia au fost arestaţi.

S-a rezolvat totul, iar dv. puteţi să vă întoarceţi în parohie.

- Sunteţi fericit, don Matteo ? - Eu, da.

- Dv., dle vicar ? - Eu ? Da, desigur.

Se vede.