Original subtitles

Download episode: https://userload.co/f/3ec948fa83b4

Episodul 8 MICUL ÎNGER

- Vorbeşti cu mine ? - Nu !

Vorbeşti cu mine, te rog ?

Trebuie să vorbeşti cu mine, ai înţeles ?

Nu poţi să vii aici şi să faci pe mortul !

- Taci din gură ! - Tu să taci !

Eu locuiesc aici, înţelegi ? Sunt oameni care dorm deasupra.

Si ce să fac ? Ce-mi pasă mie de alţi oameni ?

Ar trebui să-ţi pese ! şi vorbeşte mai încet, că-i trezeşti.

Sigur, că tu nu-i trezeşti !

Eu sunt singura proastă aici, bine ? El e fiul tău. Să-ţi intre-n cap.

Poftim ! Bea ceaiul acesta cât este cald.

Lasă-l acolo ! Îl beau mai târziu.

Un ceiuţ, un Ave Maria şi să mergem la culcare cu pace.

- Auzi ce ţipă ? Ce-o fi ? - O fi Cristina. Se ceartă cu cineva.

Eşti nebună ! Vii, dispari, nu aud de tine luni de zile

şi apoi mă suni, mă chemi şi-mi spui dintr-odată: "el e fiul tău" ?

De ce nu mi-ai spus asta de la bun început ?

Pentru că mă gândeam să nu-l păstrez.

Credeam că nu voi reuşi de una singură, dar m-am răzgândit.

- Ce era să fac ? - Şi ce vrei de la mine acum ?

Cum ce vreau ? Am nevoie de ajutorul tău. E fiul tău !

- Fiul meu... Aşa spui tu ! - Cum îţi permiţi ? E adevărat !

Uite, facem un test ADN.

Dacă este fiul meu, voi plăti tot ce e de plătit.

Dar să fie clar: plătesc doar întreţinerea lui şi atât !

Auzi ? Pleacă de aici ! Nu vreau să te mai văd !

- Termină ! - Nu vreau banii tăi !

Pleacă !

Francesco, te-ai trezit devreme azi ?

Sau nu ai dormit deloc ?

- Cum să dorm ? - Ce s-a întâmplat ?

Cristina...

Au dreptate fraţii mei. Mereu mă ia de prost.

Nu am mai vorbit de când ne-am despărţit.

Şi brusc apare şi-mi spune: "Acesta e fiul tău !"

- Aveţi un copil ? - Ea. Cristina are un copil.

Zice că nu a spus nimănui pentru că nu voia să-l păstreze.

- Şi apoi s-a răzgândit. - Ce bine !

Ce bine.

Dacă eşti aşa sigur că nu e copilul tău, de ce eşti aici ?

Spune că a născut pe 18 luna trecută, iar după calcul aşa iese.

Acum nouă luni noi eram împreună. Dar cine îmi poate garanta ?

Fraţii mei au dreptate: cum faci ceva bani, se duc pe apa sâmbetei.

Nu poţi să ai încredere în nimeni.

Ai văzut copilul ? Nu ai simţit nimic ?

Părinte, crede-mă ! Vă spun cu mâna pe inimă.

Pe inimă sau pe portofel ?

- Dnă Ana, poşta. - Mulţumesc !

- Mă scuzaţi, aveaţi două. - Mulţumesc !

Ioachim, mai udă un pic căci e uscat.

Dnă. Cristina, a venit poşta !

Uite, e uşa deschisă. Poate să intre oricine.

Dnă Cristina, a venit poşta !

Doamnă Cristina !

Ce e ?

- Ce s-a întâmplat ? - E moartă ! Hai la poliţie, repede I

- Ghisoni, te rog să nu omiţi nimic. - Bine.

- Buna ziua ! - Bună ziua !

- Voi aţi găsit fata ? - Da.

Dacă nu eraţi voi, era deja moartă. Bravo !

Măcar l-aţi prins pe nenorocitul de Rinaldi ?

Doamnă, liniştiţi-vă ! Dle plutonier, să-i alungăm pe curioşi. Hai !

Vă rog, circulaţi ! Haideţi, mergeţi acasă. Haideţi !

- Uite cine e aici, cine a venit. - Locuieşte aproape. E biserica.

Biserica e la opt kilometri, dle plutonier.

A luat-o pe strada mai lungă şi a cotit...

- "A cotit...” Tu i-ai spus, nu ? - Nu.

- Bună ziua ! - Ce s-a întâmplat ?

Nu face pe inocentul cu mine ! Adică ai venit din întâmplare ?

Nu, am venit s-o văd pe Cristina Piersanti.

A păţit ceva ? De dimineaţă, am vorbit cu fostul ei iubit.

- L-aţi văzut pe Francesco Rinaldi ? - Da, acum câteva ore.

- ştiţi unde mergea ? - La el acasă.

Mai bine dacă a mers acolo, îl aşteaptă ai noştri.

- Copilul era cu el ? - Cum, copilul ? Nu e cu Cristina ?

Copilul a dispărut. Despre mamă încă nu ne pronunţăm.

Singura declaraţie e despre Rinaldi văzut plecând cu o geantă.

Sigur ai spus totul, dle plutonier, nu ai scăpat nimic ?

Poate să îi laşi o declaraţie scrisă lui don Matteo.

Noi avem informaţiile, nu ştiu dacă îţi scapă...

Nu, îi spuneam lui don Matteo ce informaţii ne ajută pe noi. Aşa...

Dle plutonier, te rog, e o urgenţă !

A dispărut un nou-născut. E posibil să fie în pericol.

Nu avem timp de pierdut. Te rog să mergi înăuntru !

Don Matteo, aşteptaţi aici, eu trebuie să intru un pic.

Apoi îmi puteţi spune tot ce aţi vorbit cu Rinaldi şi aşa eu...

Pot să vin cu tine ?

- Nu l-aţi auzit pe căpitan ? - Ba da dar l-am şi văzut.

- Adică l-am şi văzut plecând. - Eu mă fac că nu vă văd.

- Ghisoni, te rog să ne laşi un pic. - Bine. Să mergem !

Don Matteo, corpul i-a fost găsit aici. Era lovită la cap.

Francesco mi-a pomenit doar de un schimb de vorbe.

Ce schimb de vorbe ? Aproape că a omorât-o.

Nu îl văd pe Francesco în stare să facă aşa ceva.

Don Matteo, dumneavoastră îi iertaţi pe toţi.

Unul care răpeşte un copil nu merită să fie iertat.

A fost văzut. Există o declaraţie.

L-a văzut doamna în vârstă, cea de afară, îngrijitoarea.

L-a văzut ieşind cu o geantă în mână. Sigur era copilul înăuntru.

Un nou născut mic are loc într-un coşuleţ.

- Sunteţi practic. - Practic la pătrat. Am doi copii.

- De exemplu, acesta ce este ? - Un marsupiu.

Se pune aşa, iar acest ursuleţ ţine locul copilului.

Îl pun aici. Uitaţi, aşa.

Dle plutonier, ce părere aveţi ?

Dacă Francesco ar fi vrut să plece cu copilul,

nu ar fi fost logic să-l ia în marsupiu ?

Şi-ar fi pus o bluză peste şi nu-l vedea nimeni.

Se vede că nu cunoaşteţi aceste lucruri.

Marsupiul se foloseşte când copilul are deja câteva luni.

Un nou-născut atât de mic nu se pune. Dacă îi cade capul...

Ce faci, eşti prost ?

Mă scuzaţi, dle plutonier. V-am văzut aşa şi v-am pozat...

Mergi şi fă-i poze surorii tale, bine ?

Haideţi, domnişoară, veniţi cu noi.

Don Matteo, asta e tot ?

V-am repetat exact ce mi-a spus Francesco Rinaldi.

Atunci putem semna.

- Pot să vă ofer ceva... - Dle plutonier, l-au prins !

- Rinaldi, unde e copilul ? - Vă jur că nu ştiu.

Te-au văzut plecând cu un port-bebe.

Ce port-bebe ? Era o geantă.

Le-am spus şi lor. Plecam în călătorie.

Nu am avut încredere s-o las în maşină şi am luat-o cu mine.

Trebuie să mă credeţi.

Părinte, vă jur că n-am nicio legătură.

Eu îl respect pe don Matteo, însă aici pe mine trebuie să mă convingi.

Căpitane, Francesco nu avea copilul când a vorbit azi cu mine.

Şi ce legătură are, părinte ? Poate l-a ascuns înainte.

Duceţi-l la mine in birou !

Dle plutonier, de dimineaţă Francesco nu era sigur că el e tatăl copilului.

Deci eu nu cred ce spune căpitanul, că el ar fi luat copilul.

Poate că Francesco v-a spus dv. că nu l-a luat ca să-şi facă un alibi.

Câte cazuri de acest fel n-am văzut eu...

Doi se cuplează, se despart şi este copilul la mijloc.

Judecătorul lasă copilul cu mama, tatăl se îmbată, îşi pierde răbdarea,

îşi pierde cumpătul şi e-n stare de orice ca să aibă copilul.

Părinte, dumneavoastră nu ştiţi cum e să fii părinte !

- Cum ? - Adică tată de copil.

- Voi ştiţi cum se fac copiii ? - Sigur. Mi-a spus tata.

Sămânţa din tată intră în burta mamei şi aşa iese copilul.

- Şi unde e sămânţa asta ? - Asta nu mi-a spus.

Nu ştiţi nimic ! Adulţii au seminţele în gât. De aceea i se spune "măr".

- Şi cum ajunge în burta femeii ? - E suficient să se pupe.

Măr ? Pupic ?

- A mărturisit ? - Nu.

- Poate nu are ce mărturisi. - Părinte, mereu eşti aşa sigur ?

Nu sigur de tot, dar destul de sigur.

Căpitane, pregătesc mandatul de arest preventiv ?

Nu, îl lăsăm să plece.

- Don Matteo, uite că l-aţi convins ! - Nu cred.

- Căpitanul are altceva în minte. - Ce anume ?

Copilul. Cel mai important lucru: copilul Cristinei.

- Dle căpitan, comandaţi ! - Urmăriţi-l pe Rinaldi zi şi noapte.

Din acest moment sunt suspendate toate licenţele şi permisele.

Eu vă organizez tururile de filaj. Vreau acel copil. Haideţi !

Mă bucur că ai venit cu mine. Intri şi tu ?

- Da. Cum e Cristina ? - E în stare stabilă.

Ce poate să facă Rinaldi dacă este cu părintele ?

Sunt ordinele căpitanului.

Intrăm ?

Nu, părinte. Nu pot.

Mă scuzaţi, vă aştept în maşină.

Don Matteo...

A plecat de acasă la doar optsprezece ani.

Nu am primit niciodată veşti de la ea.

Parcă îşi dorea să îşi uite familia.

Mi-ar fi plăcut să o pot proteja, dar...

Această Biblie m-a însoţit în jurul lumii. M-a protejat mereu.

Sunt sigur că acum o va proteja şi pe Cristina.

Mulţumesc !

A venit cu don Matteo. Cine ştie unde ne poartă acum ?

Să ne poarte oriunde. Trebuie să îl urmărim şi gata.

Sper să îl prindă cât mai repede pe delincventul care a lovit-o !

Iar eu sper să găsească copilul cât mai curând.

Cred că poliţiştii urmăresc o pistă greşită.

Totuşi, eu sunt singurul suspect.

Când va ieşi din comă,

Cristina ne va spune cine a lovit-o şi i-a luat copilul.

Părinte, există speranţe să iasă din comă Cristina ?

Eu sper. Tu ?

- Deci ? - Nimic, dle căpitan.

L-am urmărit, însă nimic...

Dle căpitan, mă scuzaţi că îmi permit.

Dacă Rinaldi a dat copilul cuiva şi nu îl mai are el ?

Bravo ! Schimbăm strategia.

Îl arestăm şi apoi îi percheziţionăm casa în detaliu.

Ascultaţi, fata aia i-a adus fratelui meu numai probleme.

Noi suntem oameni cinstiţi, muncitori.

Nu ne stă în caracter şi lovim femei şi să le furăm copiii. Fiţi serioşi !

Dacă nu aţi făcut nimic, puteţi sta liniştit,

Şi noi ne vom cere scuze pentru deranj. Bine ?

- Normal. - Căpitane !

Ce e, dle plutonier ? Ne scuzaţi.

Am căutat peste tot. Nu am găsit copilul. Nu ştim...

Dle plutonier! Căutaţi peste tot în proprietate. Nu neglijaţi nimic.

Căutaţi în pivniţe, în butoaie, peste tot. Haideţi !

Ghisoni şi Lauro, veniţi cu mine ! Dacă e-aici copilul, să-l găsim !

Dle Casciani, v-am mai spus. E greşit diagnosticul. Ar trebui...

- Maria, mă scuzi... - Da ? Vorbim după...

- Don Matteo, ce vă aduce aici ? - Am nevoie de o favoare.

- Spuneţi. - Cristina Piersanti e din parohie.

- Cine, sărmana de la reanimare ? - Da.

- A născut pe 28 martie. - Da.

Vreau să ştiu cine e declarat ca tată.

Şi ca să aflaţi...

Am înţeles.

Slavă Domnului că nu e nimeni aici azi.

Sigur că pentru dumneavoastră aş face orice. Chiar şi arhiva...

Oare există indulgenţe speciale pentru infirmiere care ajută preoţi ?

- Mă voi interesa, Maria. - Ar trebui.

Nu uitaţi, sunt informaţii confidenţiale.

Ar trebui să fie... Aici e.

Ianuarie, februarie... martie !

Copilului e născut pe 28 martie din Rinaldi şi Piersanti ?

Nu apare niciun Rinaldi. şi nicio Cristina Piersanti.

Se pare că nu a născut aici.

- Ciudat! - Putea să nască şi acasă.

În acest caz cum se înregistrează naşterea la registratură ?

Similar. Obstetricianul eliberează certificatul de asistare la naştere.

Părinţii îl înregistrează apoi cu acela la registratură.

Aşa...

- Pot să pun întrebări ? - Mai bine să nu.

Copilul ăsta a dispărut pur şi simplu ?

Nu se aude, nu se vede. Am căutat prin toate spitalele.

-Ştiu. - Am căutat chiar şi la...

Mă scuzaţi, dar de unde ştiţi ? Acestea sunt informaţii confidenţiale.

Cine v-a spus ?

Am şi eu informatorii mei. Cristina ar fi putut naşte acasă.

S-o fi născut undeva... Sunt martori care l-au văzut.

Dar nu este înregistrat la registratură.

Acum mai putem doar să interogăm obstetricienii.

Sunt şase în localitate. Îi interogăm.

- Trebuie să plec. La revedere ! - Bine. Să mă ţineţi la curent.

Don Matteo, să jucăm şah cu prima ocazie, să-mi iau revanşa.

Da, da, revanşa...

Nouă luni copilul creşte în burta mămicii şi apoi iese afară.

Asta ştiam deja, dar nu reuşesc să înţeleg cum intră acolo. Tu ştii ?

Am o idee vagă.

Când eram mic, îmi spuneau că sunt prea mic ca să aflu,

iar când m-am făcut mare, era inutil să-mi spună

pentru că aflasem deja.

Nerino, adevărul este că nu sunt mare cunoscător în materie.

- Mai e ceva, dle plutonier ? - Nimic.

- Deci nu o cunoşti. - Nu.

- Bine. La revedere ! - O zi bună !

- Deci, dle plutonier ? - Am interogat-o şi nimic...

- Câte au mai rămas ? - Încă una.

Bine. Curaj !

- Să intre următoarea ! - "Următorul", dle plutonier !

Vă rog, intraţi !

Bună ziua, dle plutonier ! Mă numesc Andrea Gilleri. Ce faceţi ?

Bună ziua, bine. Mă aşteptam să intre o doamnă.

Nu vă faceţi griji, sunt obişnuit. Suntem în minoritate. Spuneţi !

O întrebare simplă...

În ultima vreme aţi asistat la naştere vreo Piersanti Cristina ?

Piersanti Cristina... Nu !

În orice caz, dacă sunt probleme, verificaţi registrul spitalului.

Am căutat. Dacă aţi asistat la ea acasă.

Nu se mai naşte de mult acasă...

Bine. Deci, n-aţi mai auzit de Piersanti Cristina.

- Nu. - Nu o cunoaşteţi? Bine, mulţumesc !

Eu vă mulţumesc ! Îmi pare rău că nu v-am putut fi de ajutor.

În slujba noastră totul e util, chiar şi lucrurile inutile.

Bine, mulţumesc din nou, dle plutonier.

Dacă aveţi nevoie de mine, ştiţi unde să mă găsiţi.

Unde o fi născut femeia asta, la un bar ?

Nimic. Am interogat toţi obstetricienii şi n-am aflat nimic.

Şi ce părere aveţi ?

Că e posibil să fi fost înregistrat sub un alt nume.

Dle plutonier, un moment. Aţi spus că "e posibil".

Deci şi dumneavoastră credeţi că Rinaldi ar putea fi nevinovat.

Sigur că există dubii, însă Rinaldi rămâne principalul suspect.

- Bună ziua, dr. Gilleri. - Bună ziua, dle plutonier !

Am încercat să îi interoghez pe toţi. El e Gilleri, obstetricianul bărbat.

Acum ar ajuta o listă cu copiii înscrişi la registratură de curând.

În ultima lună s-au născut paisprezece copii.

Localitatea e mică. Deja am făcut un control.

Îmi puteţi da şi mie o copie a listei, ca de obicei ?

Ca de obicei, nu...

Din păcate, căpitanul a simţit ceva şi toate documentele...

Ce înseamnă asta ?

A pus toate actele în birou, şi l-a încuiat cu cheia.

Iar cheia nu o am. De data asta nu pot face nimic.

- Am nevoie de o favoare. - Dacă pot...

Îmi puteţi face rost de lista cu cererile de botez recente ?

Da, îţi pot face rost, dar pentru ce ?

Ştiţi deja. A fost răpit un nou-născut.

Da, am citit în ziar. Groaznic !

Doar nu te apuci să investighezi tu ! Nu uita că ai sutană, nu uniformă.

Cum aş putea să uit ? Mă împiedic de ea mereu.

Adevărul este că fata căreia i s-a furat copilul e din parohia mea.

Şi tânărul în speţă e nevinovat şi aş vrea să-l ajut.

Da, bine,

dar nu uita să nu cumva să provoci scandal.

Ce te aştepţi să găseşti pe listă ?

Nu ştiu. Ceva ce să mă direcţioneze pentru a putea găsi copilul.

Bine. Mâine-dimineaţă, vei primi această listă.

- Don Matteo ! - Bună, Francesco !

- Cum sunteţi, părinte ? - Bine, mulţumesc ! Tu ?

Bine.

Părinte, v-am chemat pentru veşti.

Nimeni nu-mi spune nimic aici. Şi trebuie să ştiu.

Nu sunt noutăţi, nici despre Cristina., nici despre copil.

Trebuie să-l găsiţi. Eu nu pot face nimic de aici.

Cum e posibil ca poliţiştii să nu îl găsească încă ?

Văd că te frământă.

De ce, dacă nu crezi că tu eşti tatăl copilului ?

Nu ştiu, sunt confuz. Nu mai înţeleg nimic.

Fiind închis aici, în închisoare, am capul plin de gânduri.

Părinte, eu nu am ridicat la Cristina nici măcar un deget.

Şi totuşi, i-am făcut mult rău.

Poate spune adevărul. Şi atunci copilul acela e al meu.

Ce ar trebui să fac, părinte ?

Francesco, trebuie să priveşti în tine şi să-ţi asculţi inima

şi pe nimeni altcineva. Nici măcar pe fraţii tăi.

Bine. Sigur, de acord. Şi nu uitaţi de cărţile acelea.

Mulţumesc ! Intră. Matteo, ia loc.

Aici e lista ta.

Am aruncat un ochi pe ea şi am observat ceva straniu.

- Ce anume ? - Un cuplu. Soţii Bolzeni.

I-am căsătorit eu acum vreo zece ani.

Mi-i amintesc pentru că el era teribil de gelos.

Era să facă o scenă chiar şi la nuntă.

Apoi nu i-am mai văzut. Nu prea frecventau biserica.

Iar acum văd aici că au făcut cerere să îşi boteze copilul.

- Şi ce e ciudat ? - E ceva.

Ştiam de când ne-am căsătorit că Monica nu poate avea copii.

O iubeam şi era suficient. Mi-a fost suficient mult timp.

Dar după mai mulţi ani...

Acum

mi-o puteţi lua în nume de rău.

Însă vă recunosc că am avut şi alte relaţii.

Dle Bolzeni, eu nu judec pe nimeni.

Dintr-o asemenea relaţie s-a născut un copil.

Fata nu avea nicio intenţie să îl păstreze,

şi în final am decis să îi spun totul soţiei mele.

Iar ea, cum e o femeie extraordinară, m-a iertat.

Şi nu doar atât. Mi-a propus să adoptăm acel copil,

care acum e fiul nostru.

Vi se pare absurd şi imoral ?

Nu, dacă o doamnă nu vrea sau nu poate să păstreze copilul,

e bine să îl dea cuiva care-l doreşte. Astfel alege viaţa.

- Asta mă uimeşte, părinte ! - Eu o admir mult pe soţia dv.

Cred că a fost greu pentru ea.

Dragă, ţi-l prezint pe don Matteo. Soţia mea.

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Ce copil frumos ! - Mulţumesc !

Alo ? Don Matteo ? Da, am făcut ce m-aţi rugat.

Am căutat mai bine în arhivă. De fapt, pe 28 martie

s-a născut un copil din Aldo Bolzeni şi Giovanna Pozzessere.

Am înţeles, mulţumesc !

Ai cumva şi adresa doamnei ?

Mulţumesc ! La revedere !

Mă scuzaţi, dna Pozzessere ?

Sigur, e îngrijitoarea. O găsiţi înăuntru.

- Mulţumesc ! - Pentru nimic.

- Eu mănânc ciocolata ! - Staţi locului cinci minute, Giulia !

Şi ai grijă, nu vezi că alunecă ?

- Bună ziua ! - Bună ziua !

- Doamna Pozzessere ? - Da.

Giorgia, te rog, fii atentă... Giorgia !

Fii atentă cu cei mici, te rog !

- Voiam să vă vorbesc de fiul dv. - De care ?

Nu despre ei. Despre cel avut cu domnul Bolzeni.

Încetaţi, copii !

Părinte, am deja patru copii. Nu puteam să mai am unul.

În plus, îi va fi foarte bine în casa celor doi.

Sigur. Trebuie să vă fi fost greu să vă despărţiţi de copil.

Sigur că nu a fost uşor.

- E un copil superb. - Ştiu.

Vă seamănă mult, ştiţi ? De la tată a luat doar părul.

- Negru şi des. - Da, aşa este.

De ce minţiţi ? Copilul nu e brunet, ci roşcat.

Părinte, eu nu l-am văzut...

Când am spus că e frumos, aţi spus că ştiţi.

- Mi-au spus-o Bolzeni. - Desigur...

Însă dv. nu l-aţi văzut nici măcar pe dl Bolzeni, aşa-zisul tată.

Pentru că nu are părul brunet. Des nici atât. Are chelie.

Părinte, eu sunt văduvă. Am patru copii.

Lucrez aici ca îngrijitoare. Vă rog să mă lăsaţi în pace.

Vă înţeleg, dnă Pozzessere. Aţi făcut-o de nevoie.

V-au spus că e suficientă o semnătură în formular şi că nu vor fi probleme.

Totuşi, e posibil să fi avut consecinţe grave.

Trebuie să-mi spuneţi cine v-a plătit.

Eu nu ştiu nimic. Nu vă pot spune nimic.

Părinte, vă rog să mă lăsaţi în pace.

Îmi pare rău. Vă rog, mai gândiţi-vă !

- Bună ziua, părinte ! - Bună ziua !

- Cum merge ? - Bine, mulţumesc !

Soţul nu e acasă. E plecat într-o călătorie de afaceri.

- Ştiu. Voiam să vorbesc cu dv. - De ce cu mine ? Vă rog, luaţi loc !

Doamnă Bolzeni, data trecută mi-aţi părut îngrijorată.

Povestea pe care mi-a spus-o soţul dumneavoastră,

că ar fi avut un copil cu o altă femeie, nu e adevărată.

- Nu e aşa ! - Ce spuneţi ?

Aţi plătit pentru acel copil. Am vorbit cu dna Pozzessere.

Bine. E ceva ilegal. Însă ştiţi cât de greu se obţine o adopţie ?

Mai ales dacă nu e atât de mic ?

Părinte, ni s-a spus că există o metodă de adopţie

fără ani de aşteptare, proceduri...

Dacă o femeie nu poate sau nu vrea să îşi păstreze copilul,

bărbatul îl poate recunoaşte ca fiind al lui

dintr-o relaţie extraconjugală. Aşa îl poate păstra cu soţia lui.

- Asta a făcut soţul dumneavoastră ? - Da.

Ni s-a spus de o doamnă care nu îşi poate întreţine copilul.

De această dnă Pozzessere. Nici nu am cunoscut-o.

Ştiu.

Până la urmă, am făcut o faptă bună. Nu e lucru mic să dai o familie

unui copil pe care l-ar fi putut aştepta orfelinatul.

Îmi pare rău să vă spun, însă nu e aşa cum v-au spus.

- Cum adică ? - Copilul nu e al dnei Pozzessere.

Ea doar a semnat pentru el în schimbul banilor.

- Atunci al cui este ? - Speram că ştiţi dumneavoastră.

Nu ştiu nimic în plus de ceea ce v-am spus deja.

Nu-l ştiţi nici pe intermediar ? Persoana pe care aţi plătit-o ?

Nu, îmi pare rău, nu ştiu.

Soţul meu a vrut să nu mă implice în această problemă.

Nu a vrut să-mi spună nimic.

- Intrăm ? - Vă rog, dle plutonier!

- Bună ziua ! - Bună ziua, tuturor !

Angelo, adu-mi două cafele !

Deci credeţi că această Pozzessere a dat doar cu subsemnatul.

Da. A acceptat să apară ca mamă a copilului în schimbul banilor.

- Angelo ! - Spuneţi, dle plutonier I

- Ce beţi, don Matteo ? - Un suc de portocale.

- Mie o cafea cu îndulcitor- - Pregătesc acum.

- Deci copilul e cel al lui Piersanti. - Eu aşa cred.

Bine. E viu şi l-am găsit.

Bolzeni a agresat-o pe Piersanti şi i-a furat copilul.

- Nu. - Atunci n-am înţeles.

Eu cred că a fost astfel:

Cristina a aflat că e gravidă după ce s-a despărţit de Francesco.

Rămasă singură s-a gândit că singura opţiune este avortul.

Aşa a apelat la cineva.

Însă acel cineva trebuie să-i fi făcut o ofertă mai puţin dureroasă:

să nască copilul şi în schimbul banilor,

să îl dea unei familii care nu poate să aibă copii.

- Lui Bolzeni ? - Exact !

Însă pentru a fi legală această adopţie clandestină,

Bolzeni a recunoscut copilul ca fiind al său dintr-o relaţie extraconjugală.

Însă ceva nu a funcţionat.

Ce anume ?

A intervenit dragostea maternă a Cristinei.

Şi a decis să păstreze copilul.

- Cine v-a spus asta ? - Această persoană.

- Care ? - Dumneavoastră !

- Eu ? - Da.

Vă amintiţi când mi-aţi explicat funcţionalitatea accesoriilor

care erau în casa Cristinei ? Marsupiul, pătuţul...

Îmi amintesc.

Mi-aţi spus că se folosesc când copilul are deja câteva luni.

Ce sens avea să le cumpere Cristina, dacă urma să renunţe la copil ?

Aşa este.

Cum spuneam, Cristina a refuzat banii

şi a cerut ajutorul fostului iubit, care nu a ajutat-o.

Şi atunci ?

Mediatorul, ca să nu piardă afacerea, a încercat s-o convingă cu forţa.

A lovit-o, a crezut că a omorât-o, a luat copilul şi l-a dat lui Bolzeni.

Însă soţii Bolzeni nu ştiau nimic de această situaţie.

Şi toată vina a căzut pe Rinaldi, care e nevinovat.

Se explică schimbul de nume.

Cristina s-a răzgândit şi nu a mai vrut să îl mai dea spre adopţie.

Exact! Mediatorul a falsificat actele şi a plătit-o pe Pozzessere,

să figureze ea ca mamă a copilului.

Dle plutonier, aveţi suficiente dovezi ca să vorbiţi cu căpitanul acum ?

Teoretic.

E nevoie de ceva mai concret ca să putem identifica mediatorul.

Eu cred că veţi găsi ceva concret chiar în biroul căpitanului.

În biroul căpitanului ?

Da. Acolo sunt documentele despre copiii născuţi recent.

Cu siguranţă apare numele obstetricianului care a falsificat

actul care i-a permis lui Bolzeni să recunoască copilul.

Dacă nu este direct responsabil, sigur este implicat.

Sigur. Înainte să merg la căpitan, să îmi clarific totul în minte.

- Poate e mai bine să iau notiţe. - Aşa o să ne prindă miezul nopţii...

Dle căpitan ! Aduceţi o cafea domnului căpitan.

Am băut deja.

- Adu-mi mie încă una. - Nu e timp.

Nimic...

Pot să vin şi eu să deschid biroul sau sunt în plus ?

E biroul dumneavoastră..

Don Matteo, nu sunteţi surprins că mă vedeţi.

Cum spune Sf. Ioan: "dacă cineva ascultă cuvântul,"

"e asemene celui ce se priveşte în oglindă?"

Am înţeles. Dle plutonier, să mergem să deschidem biroul.

lată lista dorită. E Gilleri.

Gilleri ? Care o fi ea ? Nu-mi amintesc.

Nu e femeie, e bărbat. Mi l-aţi arătat zilele trecute. Vă amintiţi ?

Da, el. Părea om bun. Chiar dacă era obstetrician...

Don Matteo, vă ţin la curent după ce ajung la spital.

Mă îngrijorez dacă nu îi spui totul de-a fir a păr.

Să mergem. Ghisoni !

Don Matteo, aşteptaţi ! V-a căutat asistenta la biserică.

Mama copilului a ieşit din comă. Trăieşte. Vorbeşte !

- Vorbeşte ? - Da.

Atunci e în pericol.

Cum să fie în pericol ? A ieşit din comă.

Vă rog, pe aici !

Auziţi, obstetricianul Gilleri e aici ?

- Da, îl găsiţi acolo. - Mulţumesc !

TERAPIE INTENSIVă

Ce aţi pus în perfuzie ?

E interzis accesul. Ieşiţi imediat !

Ce faceţi ?

Linişteşte-te !

Bună ziua !

Doamnă, vă înţeleg dorinţa de a avea un copil.

Însă e infracţiune să o faceţi aşa cum aţi procedat.

Soţia mea nu ştie nimic. Eu sunt unicul responsabil.

Domnule Bolzeni, judecătorul va hotărî asta.

Ne doream un copil, însă nu atât încât să-l răpim de la mamă.

Da, însă acum daţi-i-l lui don Matteo.

Don Matteo, luaţi-l dumneavoastră şi duceţi-l mamei.

Vino aici !

Vino aici ! Micuţul meu ! Dragule !

- E superb. Vă seamănă. - Mulţumesc !

Mulţumim pentru tot, părinte. La revedere !

- La revedere ! - Numai bine, părinte !

- Eşti aici ! - Am venit să vă mulţumesc.

Am ieşit din închisoare doar datorită dumneavoastră.

- De ce nu intri ? - Nu am curaj.

Totul s-a întâmplat din cauza mea.

Cristina mă iubea...

Cristina te iubeşte şi acum. Mergi, că te aşteaptă !

Nerino, s-a întâmplat ceva ?

- Ce te preocupă ? - Mi-am lăsat prietena gravidă.

Nu se poate !

- Câţi ani are prietena ta ? - Aproape opt.

Nerino, ştii, la vârsta voastră e imposibil să faceţi copii.

- Sunteţi sigur ? - Foarte sigur.

Serios ?

- Îmi împrumutaţi bicicleta ? - Sigur.

Beatrice ! Vino puţin. Trebuie să-ţi spun ceva

Ce alergătură nebună !

Beatrice, am o veste fantastică: nu suntem gravizi.

- Eşti sigur ? - Da.

Câţiva ani de acum înainte e imposibil să fim.

- Atunci putem s-o mai facem ? - Sigur, încep eu, sau începi tu ?

Încep eu.

- Cum e ? - Superb !