Original subtitles

Download Episode here: https://userload.co/f/bf6cda385b0f

Episodul 6: "O PROBLEMĂ DE MIROS"

Stella, uite ce mâncare bună ţi-am pregătit!

Stella ! Ste...

Stella !

Stella...

Stella, ce ţi s-a întâmplat ?

- Nerino, ieşi ! - Imediat!

De ajuns ! De ce nu respecţi ordinea ?

Nu respect nimic, dar tu nu întrebi niciodată, nimic.

Da, facem o şedinţă de casă. Am alte lucruri de făcut !

Nu înţelegi că există priorităţi ?

Dar, în casa aceasta, cea mai "prioritară" eşti mereu tu !

Te avertizez că. dacă mai blochezi baia un sfert de oră, te ciufulesc !

Nu ! E rândul meu Bunico, ieşi !

Nu te mai încuia, că, după aceea, nu mai reuşeşti să ieşi !

- Natalina, ce se întâmplă ? - Nimic !

Nimic nu se întâmplă în casă !

Vrei să-mi explici ?

Nerino şi bunica nu respectă ordinea de a merge la baie.

- Vi se pare corect ? - Trebuie să ai puţină răbdare.

- Uite unde am pus coletul... - Eu nu am răbdare.

- Copilul ăsta mă "oripiluieşte" ! - Înnebuneşte...

Nu, eu spun că mă "oripiluieşte" !

Natalina, aminteşte-ţi că răbdarea e virtutea celor puternici.

Bine. O să încerc să ţin minte.

Ştii ce o să fac ? Scriu şi o să pun pe perete..

E o idee foarte bună !

Trebuie să plec pentru binecuvântarea animalelor.

- Ai nevoie de ceva ? - Da, de un lăcătuş.

- Vrei să zici că bunica Elide... - Da.

Vei vedea că, de data asta, o să iasă singură.

Nu.

- Natalina ! - Mă duc să chem lăcătuşul.

Buna ziua, părinte ! Pot să vă ajut ?

- Da, puteţi. - Desigur !

Frumos...

- Cum îl cheamă pe căţel ? - Scionik.

- Îl aduceţi la binecuvântare ? - Da.

Dar mai bine m-aţi binecuvânta pe mine în locul câinelui.

- De ce ? Ce ai ? - Ce nu am ?

N-am de muncă, nu am bani.

În scurt timp, n-o să mai am nici casă.

Părinte, am o idee. Dacă azi binecuvântaţi animalele,

de ce nu binecuvântaţi şi o săracă bestie ca mine ?

E groaznic să fii sărac..

- Mă scuzaţi ! Mareşalul Cecchini ? - Etajul unu, la stânga.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

- Câte fotografii trebuie să fie ? - Trei...

Ceruse deja un transfer. A mers bine aşa...

- Bună ziua ! - Bună ziua !

Bună ziua !

Nu e nevoie. Avem facsimilul. Da...

- Mă scuzaţi ! - Un moment. La revedere !

- Mareşalul Cecchini ? - La biroul acela... Mergeţi.

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

Mă scuzaţi... Sunteţi mareşalul Cecchini ?

Mareşale, vă caută domnul.

Continuă tu...

Vă rog, luaţi loc.

- A sosit Baraldi ? - Încă nu. Îl aşteptăm pentru denunţ.

Va face un denunţ ?

Trebuie să raportaţi dispariţia... Cum se numeşte ?

Stella. Dar nu e dispărută...

- A murit aseară. - A murit ? Îmi pare rău.

- E o pierdere gravă. - Pentru mine. Stella era Stella.

Era ca o fiică, o soră, o prietenă...

O persoană dragă, de neînlocuit.

Un părinte ?

Stella e...

Era...

- Căţeaua mea. - Căţeaua ?

Îmi pare rău. Şi eu iubesc animalele,

dar nu mă duc la poliţie dacă îmi moare câinele.

Domnule mareşal, a fost ucisă !

- Vrem să raportăm un masacru ! - Daţi-mi datele victimelor.

Lola...

- Kim ! - Ginetta !

- Diana... - Toate femei ?

- Ce femei ? Căţele ! - Câini ?

Mă gândeam că nu ştiu ce tragedie a avut loc...

Pentru noi, căutătorii de trufe, pierderea unui câine e o tragedie.

Mai ales azi, când începe recolta... Fără câinii noştri, nu putem lucra.

Până dresăm un nou câine, se termină sezonul.

Pe noi cine ne compensează pentru pierderi ?

Câinii sunt prietenii noştri, uneltele noastre de muncă.

Pentru unii dintre noi, sunt singurii prieteni adevăraţi rămaşi.

Au murit toţi aseară ?

Pe pariu că i-au ucis şi câinele lui Duccio !

Dacă e vorba de câini, nu e grav. Aşteptaţi acolo.

Dacă sunt câini, nu contează ?

- Ce e ? Ce s-a întâmplat ? - Cum adică ?

Aseară ne-au ucis câinii.

Cum v-au ucis câinii ? Până şi lui i-au ucis câinele...

- Toţi câinii căutători de trufe. - Căutătorii de trufe ?

- A fost un carnagiu de câini ? - Da, se pare că da.

Apropo... Folena unde e ?

Soţia lui a spus că a plecat...

E imposibil. L-am văzut de curând..

- Dar soţia lui spune... - Care soţie ?

L-am văzut mergând spre biserica Sânt Antonio

Şi îl "tracta" pe don Matteo cu camioneta lui.

Era şi câinele lui cu el. Cum se numeşte ?

- Scionik ! - Era viu si vioi.

- Scionik ? - Cine e Scionik ?

Scionik e singurul câine, căutător de trufe rămas viu în zonă.

Există două posibilităţi. Fie Folena e un om foarte norocos.

Fie, domnule mareşal... spuneţi dv.

Staţi puţin ! Să vedem dacă am înţeles..

V-au ucis toţi câinii, căutători de trufe ?

Cu excepţia acestui... Cum se numeşte ?

- Folena ! - Unde e biserica Sant Antonio ?

Doamne, care eşti în Ceruri,

Ştim că bunătatea Ta se revarsă asupra tuturor creaturilor.

Ajută-ne, Doamne, pentru a avea un raport armonios cu creaţia Ta

şi să învăţăm să Te servim şi să Te iubim mai presus decât orice.

Ascultă-ne, Doamne.

Dumnezeule, izvor al oricărui bine,

pentru animalele pe care ni le-ai dat pentru a ne ajuta în fiecare zi,

ajută-ne, Doamne, să avem...

Aţi văzut statuia ?

E abatele Sfântul Anton, protectorul animalelor,

care, astăzi, vor fi binecuvântate.

E o sărbătoare foarte veche.

Amin !

Vă binecuvântez în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.

Tată !

Acolo e !

Cicciobello !

Am zis să nu-mi mai zici aşa de faţă cu lumea.

- Şi cum să-ţi spun - Nu mă chema.

- Sunteţi Folena Salvatore ? - Da. De ce ?

- Ei bine.. - Spune-i de ce !

- Ne-a ucis toţi câinii ! - Vă rog ! Suntem în biserică.

Ai venit la biserică să te ascunzi ?

Aveţi puţin respect...

Suntem în biserică. Mă scuzaţi. A avut loc o crimă, un fapt grav.

- Folena Salvatore, veniţi cu mine. - Dar eu nu am făcut nimic !

Vino cu mine la secţie ! Mergeţi şi rezolvăm tot.

Voi mergeţi acasă.

Hai !

Vă rog, faceţi-ne loc !

Fruntea sus. Ne-au ucis câinele, dar el, Camillo... Uite ce frumos e !

E sănătos. El va rămâne mereu cu noi.

Nu va deveni şuncă, îţi jur!

Nu, doamnă, staţi liniştită. E doar un telefon de verificare.

Nu, nu vă faceţi griji. La revedere !

Căpitane, ea şi mama ei nu ştiu nimic.

Folene, cum ţi-a venit ideea să inventezi un alibi care nu există ?

Ai spus că te-ai dus la Citta di Castello, să te întâlneşti cu mama.

Mama nu ştia nimic. Nici măcar nu o avertizezi ?

Nu-ţi faci alibiul ? N-ai mai văzut filme poliţiste, în care se înţeleg...

Domnule mareşal, aşa îl înveţi cum să-şi pregătească un alibi.

Ce să mai facă ? Să mestece gumă din SUA ?

Nu.

Folena, cum facem ?

Alibiul nu e bun, ai minţit.

Ce faci, îţi baţi joc de mine ?

Dar nu am fost eu ! Jur !

Acum, poţi să pleci.

Reţine ! Crima de care eşti acuzat,

chiar dacă e vorba de animale, nu de oameni,

e un delict penal.

Nu pot să fac nimic...

- Bravo, Natalina ! - Mulţumesc.

Citeşte puţin ce ai scris.

"Răbdarea e virtutea celor puternici".

Nerino ! Opreşte muzica asta ! Mă ucizi !

E o muzică frumoasă.

Îmi face o deosebită plăcere sensul în care merge această casă.

- Nu mai există respect, pace... - Nu mai e cheia de la baie I

- Au furat cheia de la baie ! - Nu a furat-o nimeni.

Am luat-o eu. Eu am luat-o. Vrei să ştii de ce ?

Pentru că, aşa, nu te mai blochezi.

Eu nu mă duc la baie dacă uşa nu e închisă. Bine ?

Să-ţi spun cum facem..

Tu te duci la baie, iar eu te închid pe dinafară.

- E bine aşa - Bine.

Să mergem. Mă scuzaţi, părinte.

Promiţi ?

Dă-i mai tare, Nerino Mulţumesc.

Scionik !

Stai cuminte, că trebuie să intru. Aşteaptă-mă aici.

Mă bucur să te văd. Pot să te ajut cu ceva ?

Părinte, dacă aţi putea... Nimeni nu mă poate ajuta.

Numai Dumnezeu ştie în ce belea m-am băgat.

El ştie cu siguranţă. Dar poate că nu e singurul...

Cred că şi eu ştiu unde ai fost aseară.

- Ştiţi, părinte ? - Da...

Strada de la tine la biserica Sant Antonio e asfaltată.

Atunci, de ce camioneta ta era plină de noroi proaspăt ?

Şi cum de câinele tău avea blana murdară ?

Părerea mea e că nu veneai de acasă, ci din pădure. Am ghicit ?

Da, părinte, aşa e. În seara aceea, am plecat după trufe cu Scionik.

Am vrut să merg înaintea celorlalţi. Aşa, am şanse să găsesc mai multe.

Aşa, câştig şi eu. Aveam nevoie de acei bani.

Dar nu ca să mă îmbogăţesc, ci pentru că o să fiu dat afară.

Acei bani mi-ar fi servit să plătesc chiria noii case.

- În loc de asta... - Ce ?

Nu am găsit nici măcar o trufă. Acesta e adevărul.

Părinte, eu ar trebui să fiu binecuvântat.

De ce nu ai spus adevărul poliţiei ?

E interzis să cauţi trufe noaptea. Dacă află, îmi iau permisul.

Aia ar fi o nenorocire ! Fără permis, nu pot căuta.

E singura mea sursă de venit !

Dacă ai povesti toate astea, ai avea un alibi pentru seara aceea.

Un alibi ? Nu-mi mai spuneţi ! Ce face acest alibi ? Care alibi ?

Nu m-am întâlnit cu nimeni, n-am găsit nicio ţrufă.

Cine m-ar crede ?

Eu te cred.

Mulţumesc, părinte, dar nu avem nicio dovadă.

Atunci, să mergem, s-o căutăm.

Frumoşilor !

Ce e, frumosule ? Ce e ?

- Bună ziua, domnule mareşal ! - Bună ziua ! Don Matteo, ce căutaţi ?

V-am căutat la secţie mai întâi, apoi acasă.

Iar soţia dv. mi-a spus că sunteţi aici.

Am venit aici pentru că fiicele mele au auzit că vor ucide câinii.

Noi avem unul mai bătrân, iar ele vor doi căţei.

- E o idee dună. - Ce idee bună, don Matteo ?

Ce mă fac, unde îi ţin ?

Acasă am deja doi canari, două pisici, un hamster, o ţestoasă.

Ce fac, un zoo ? E un semn bun.

Asta înseamnă că fiicele dv. iubesc mult animalele.

Şi eu iubesc animalele,

dar dacă începe să latre câinele, pisicile să miaune, hamsterul...

Face un sunet insuportabil. Aţi mai auzit o cretă pe tablă ?

Observ că ai multă răbdare.

Don Matteo, dacă aş avea loc, aş lua toţi aceşti câini.

Dar nu pot.

Nu înţeleg cum a putut Folena să ucidă acele sărmane animale.

- Dar dacă nu a fost Folena ? - Bine... E vinovat o mie la mie.

Eu cred că nu are nicio legătură. Cred că are şi un alibi.

Care ? Că s-a dus seara după ciuperci ? Vi se pare un alibi ?

De ce nu verificăm ?

- Cum ? Cum adică ? - Să mergem cu el.

- Cu el ? Cum, unde ? - În pădure. Mergem cu el.

Pe aici ! Veniţi !

- Părinte, ajută-mă, te rog ! - Ce este ?

Cred că e inutil. Ce dovadă vreţi să găsim aici ?

Să zicem că Folena spune adevărul. Mie mi se pare că nu e nevinovat.

Unul care îşi binecuvântează câinele nu poate ucide câinii altora.

Poate că da, dar are o faţă... Nu ştiu.

Folena, aici scrie că intrăm pe o proprietate privată.

- Nu se poate trece. I - Ba nu, se trece.

Mi-aţi spus să fac exact ce am făcut seara trecută.

- Asta şi fac. - Ce urmă e asta ?

Se numeşte "sapin". E folosit pentru a săpa trufele.

- Cum se numeşte ? - Sapin.

Dar nu sapă doar trufe. Priviţi ! Scionik, să mergem !

Părinte, unde vă duceţi ?

Ce aţi găsit ?

- Asta căutam. - Ce e ?

Mi-am amintit că geaca lui Folena avea o ruptură,

ca şi cum s-ar fi agăţat de ceva.

Asta e dovada că Folena spune adevărul.

O păstrez eu. Voi face un raport detaliat.

Să trecem de astea care înţeapă.

- La naiba ! S-a rupt ! - Nu vă enervaţi, mareşale !

Puteţi să faceţi cumva raportul mai puţin detaliat ?

Cum adică ?

Dacă se află că Folena s-a dus seara să caute trufe, îi iau permisul.

Domnule mareşal, gândiţi cu o mână pe conştiinţă...

Trebuie să-mi pun o mână aici, pentru că erau pantaloni noi.

- Îi vor lua permisul ? - Da...

Bine... Mai închidem un ochi de la reguli.

- Pentru domnia ta. - Mulţumesc, dle mareşal.

Bravo, Scionik ! Bravo !

Aici trebuie să fie o trufă frumoasă.

Ciudat, pentru că ieri Scionik nu a găsit nimic.

Asta pentru că trufa nu era aseară.

- Bună ziua, domnule Mariani ! - Salut, Salvatore I

Trufa am pus-o eu de dimineaţă pentru a-l antrena pe Casper.

- El cine e ? - E medicul veterinar.

E şi un mare crescător. El a dresat toţi câinii pentru trufe din zonă.

Inclusiv pe Scionik.

Uite-o.

Natalina !

Unde mă duc cu astea ?

- Natalina ! - O secundă ! Vin !

Uite-mă ! Ajung.

- Cine sunteţi ? - Mă scuzaţi. Uşa era deschisă.

- Doamna urla şi... - Bine că m-a auzit.

- Ce se întâmplă ? - El e salvatorul meu.

Natalina m-a închis în baie şi a plecat.

Da... Nu e adevărat!

Am fost să iau rufele pe care trebuie să le spăl.

Cinci minute am plecat.

În casa asta, sunt de ajuns cinci minute pentru scandal.

Aţi înţeles ? L-am găsit pe domnul acesta şi nu ştiam cine e.

- Puteam să mor înăuntru ! - Gata !

Suntem prea mulţi în casa aceasta !

Mă scuzaţi, dar cred că am ajuns la momentul oportun.

Sunt un angajat public şi vă confirm casa publică solicitată.

Mâine vă duc s-o vedeţi.

Sunteţi mulţumită ?

- Poate nu aţi înţeles... Aveţi casa ! - E bine I

Am înţeles.

Cum puteţi vedea, suntem la nivel rezidenţial.

Gândiţi-vă că sunteţi printre primii care semnează. Aşteptaţi puţin.

Vă rog, faceţi-vă comozi. Acesta e salonul. Foarte luminos.

- Auziţi cât e de liniştit ? - Da. La fel ca la cimitir...

Aici e bucătăria, camera bunicii cu baia ei,

iar aici ar putea fi camera copilului, una mare.

- E prea mare ! - Nu te bucuri ?

- E mai mult spaţiu pentru jucării. - Cine îmi dă aceste jucării, statul ?

Ai şi o baie privată. O baie aici şi una acolo.

Cred că e o separare agreată de toţi.

O altă separaţie nu e agreată...

- Se poate ? - Ghisoni !

Facem ca în scenete ? Mai întâi intri, apoi ciocăneşti ?

- Mă scuzaţi. - Vino. Unde te duci ?

- Deja ai intrat. Ce e ? - Nimic. Mi-am terminat tura.

Dacă nu mai aveţi nevoie de mine, aş pleca.

- Bine. Du-te, ne vedem mâine. - Mulţumesc, căpitane.

- Mă scuzaţi că v-am întrerupt... - Ce-ai întrerupt ? Aştept ştirile !

- Du-te ! - Da. Noapte bună !

Nu ai văzut...

Dle mareşal, de când ai găsit probele

că Folena era în pădure, în seara aceea...

Mă scuzaţi, căpitane, dar ciupercile din sezonul acesta...

- Poate că Folena putea găsi trufe. - E interzisă căutarea lor seara.

În raport scrie ciuperci, aşa că la ele ne referim.

Să facem aşa... Sunt mai greu de urechi şi nu am auzit asta.

Continuăm.

De când a fost exonerat Folena, am tot căutat o altă pistă.

Mareşale, cred că, în sfârşit, am găsit-o. Aşa stau lucrurile...

Eram la cină cu nişte prieteni, copilul se uita la un film cu Chaplin.

Şi fiicele mele se uită la Chaplin. Şi mie-mi plac. Nu a trecut mult...

- Încă îmi plac aceste filme. - Ai terminat ?

- Da. - Pot să continui ?

- Da. - Mulţumesc.

Aseară, mă uitam la film, adică acel copil se uita...

- Da, la filmul cu Chaplin... - Mareşale, poţi să nu mă întrerupi ?

Nu mă mai întrerupe ! Îţi explic un lucru serios !

- Dar aţi fost la secţie aseară. - Vrei să nu mă mai întrerupi ?

Nu vă întrerup. Vorbiţi şi eu tac. Puteţi vorbi până mâine...

- Pot să continui ? - Închid gura şi vorbiţi.

- Acum vorbesc, bine ? - Nu vă întrerup.

În filmul "Piciul", e un copil care sparge geamurile cu pietre.

De ce ?

- De ce ? - Nu vă întrerup.

Dle mareşal, acum că trebuie să nu-ţi ţii gura. Vorbeşte !

Pentru că piciul îi dă de muncă lui Chaplin, care e geamgiu.

Aşa, Chaplin câştigă bani. Corect ?

Aşa e. Atunci noi, dacă vrem să găsim asasinul câinilor,

trebuie să cercetăm cine are de câştigat de pe urma morţilor.

- Cine a câştigat ? - Mătuşa mea, care nu suportă câinii.

Cel care vinde câinii pentru trufe ?

- Ce e cu gălăgia asta ? - Sunt Folena ! Don Matteo e ?

- Da, este ! Ce vrei ? - Vă rog, e de viaţă şi de moarte.

- Am secundele numărate... - Bine, am înţeles.

- Scuze, Folena, dar Natalina... - Părinte. Scionik nu se simte bine.

Mi-e teamă că l-au otrăvit. Vreau să-l duc la veterinar,

dar trebuie să mă ajutaţi cu motoreta. Scionik e în starea asta...

Tremur tot !

Trebuie să mă duc...

Bine, să mergem !

- Tu caută acolo, tu acolo I Eu, aici. - Da, dle mareşal !

Doctore, mai e ceva. E adevărat că un câine dresat să caute trufe...

- Poate valora şi zece milioane. - Aşa e. Sunteţi bine informat.

Aşa ştiu o grămadă de lucruri. În ultima vreme, aţi făcut afaceri.

şi asta e adevărat. Dar de ce vă interesează câinii pentru trufe ?

Nu câinii mă interesează, ci cine îi ucide.

Eu am grijă de câini, nu îi ucid.

Căpitane, uitaţi ce am găsit !

Erau acolo. Mai sunt şi altele. Am găsit şi am suspectat...

Doctore, am găsit ceva.

- Aia e otravă de şoareci. - Da ?

- Atunci, de ce e atâta în bucătărie ? - Casa e plină cu mâncare de animale.

Suntem la ţară, aşa că e normal să existe şi şoareci.

- Dar sunt cât caii, aceşti şoareci ? - Doctore, de ce o ascundeţi ?

Pentru că am doi fii, iar un părinte ştie de ce sunt în stare copiii.

Aşa e. Ieri fiică-mea a băut apă oxigenată crezând că e...

Din nou ?

Doctore, discuţia aceasta mai bine o terminăm la secţie.

Doctore, bine că v-am găsit ! Scionik a fost otrăvit !

Vă rog, faceţi ceva !

- Trebuie să intervenim rapid ! - Vă rog să faceţi tot ce se poate !

Doctore Mariani, trebuie să ne însoţiţi.

Acum, trebuie să am grijă de câine.

- Căpitane, vă rog ! Moare... - Folena...

Ştii că e posibil să fi fost chiar el cel care a otrăvit toţi câinii ?

Căpitane, e ultima mea speranţă. Lăsaţi-l să încerce !

Bine. Hai, până nu mă răzgândesc.

- Dar noi vom aştepta aici. - Trebuie să-i facem o spălătură.

N-o să fug, nu vă faceţi griji.

Câinii fac spălătura gastrică la fel ca şi oamenii ?

Domnule mareşal, începeţi ?

Ţigara. Ghisoni !

Da, căpitane, mă scuzaţi. Ştiţi cum e cu tensiunea.

Şi eu am un câine...

Don Matteo. cât durează ? Credeţi că e un semn bun ?

"Da şi nu", zicea Confucius.

Depinde de dv., dacă sunteţi optimist.

- L-a salvat ! - Bravo, doctore !

Atunci, sunteţi optimist.

Sunt la dispoziţia dv. Am avut o probă de analizat.

Sunt sigur că nu e vorba de otravă pentru şoareci.

Cum de ştiţi asta ?

Simptomele lui Scionik mă duc cu gândul la o otrăvire cu alcaloide.

- Cred că stricnină... - Acestea sunt, momentan, bănuieli.

Noi vom compara acea probă cu mostrele de la ceilalţi otrăviţi...

Domnule mareşal !

Scuze, încă nu au ajuns rezultatele analizelor ?

Mă scuzaţi, dar nu aţi spus la laborator

să nu se grăbească, pentru că e vorba de câini ?

Dle mareşal. m-am înşelat şi eu o dată...

- De data asta, ne grăbim ! - Să mergem !

Doctore, daţi-mi proba.

Atunci, eu pot să rămân ? Nu trebuie să mai vin la secţie ?

Mareşale. să mergem !

- La revedere ! - La revedere !

Căpitanul ştie să-şi recunoască greşelile.

- Doctore, ştiţi la ce mă gândesc ? - Ce anume ?

Aţi putea, împreună cu Scionik, să ajutaţi la găsirea vinovatului.

Cum aşa ?

Puteţi dresa un câine să găsească urmele unei otrăvi ?

Teoretic, da...

Atunci, să încercăm asta în practică.

Scionik, eşti de acord şi tu ?

- Încet, că e grea ! - Nu e grea...

- Unde punem comoda ? - Lângă pat.

Toată lumea ştie că o comodă vine lângă pat.

- Da... - Lângă pat.

Hai, Nerino ! Nu e un adio. Casa nouă e în apropiere.

Ne putem vedea zilnic. Ce se schimbă ?

Se schimbă...

Căpitane, fiicele mele nu mai vor să meargă la şcoală zilele astea.

De ce ?

Se tem să nu vină asasinul să ne ucidă câinele şi pe noi.

- Aici, la ţară, a devenit o fobie. - Da, o nebunie...

Domnule mareşal, aveţi un câine care ştie să găsească trufe ?

Ce câine de trufe ? Avem un câine, vai de el.

E mereu în fata televizorului. Nu iese niciodată. Are 18 ani...

Căpitane, dacă i-au otrăvit câinele lui Folena, el e nevinovat.

Nevinovat... E de văzut.

Mareşale, îţi aminteşti de "Zece negri mititei" ?

- Zece ? - Zece negri mitiei... E un clasic.

- Cred că da. L-am văzut la televizor. - Acolo cine era asasinul ?

- Mortul asasinat... - Bravo !

Unul care şi-a simulat moartea, dar, de fapt, era viu.

În timp ce toţi îl credeau mort, el continua să ucidă.

Am înţeles. Mi-am amintit drama, dar ce legătură are cu Folena ?

Dacă eu sunt cel care ucide câinii şi arăt că şi al meu a fost otrăvit...

- Mareşale, ai înţeles ? - Da.

Dacă arăt că şi al meu a fost otrăvit, atunci sunt nevinovat...

Dacă ne luăm după asta, toţi căutătorii sunt posibili suspecţi.

- De ce ? - Îmi ucid câinele, pe ai tuturor...

Nu-I ucid pe cel al lui Folena, iar vina cade pe el.

- Din păcate, ai dreptate. - Din păcate ? De ce din păcate ?

- Am raţionat. - Am înţeles. Bravo !

Am zis "din păcate", pentru că aşa...

- Suntem constrânşi... - Să o luăm de la început.

- Bună ziua, domnule mareşal ! - Bună ziua !

- Avem vreo veste ? - Da. Vă aşteptam.

Mă scuzaţi că vă deranjez.

- Ştiţi filmul cu negri ? - Ce film ?

- Zece negri mititei. - Da, în care mortul e asasinul...

Şi eu m-am gândit la asta, dar nu voiam să cred

că cineva şi-ar ucide propriul câine ca să scape de suspiciune.

Acum trebuie să o luăm de la capăt, pentru că toţi sunt suspecţi astfel.

Nu toti.

Doar aceia care vom descoperi că nu au stricnină.

Dar nu e uşor. Cum să dea judecătorul un ordin de percheziţie ?

- E imposibil. - Dle mareşal, să vă spun ceva.

Un poliţist şi un preot an putea să sară puţin peste reguli...

- Cum adică ? - Vă explic eu.

- Au folosit stricnină. - Câinele a învăţat să o descopere ?

Un alcaloid, cum zicea dr. Mariani, e greu de găsit aici, în Italia.

- Poate vom găsi acasă, la cineva. - Dar sunteţi atât de sigur, părinte ?

Câinele e foarte inteligent şi are un miros extraordinar.

- Dresajul a fost cam scurt. - Scionik o să se descurce !

Mie mi se pare un lucru nebunesc.

Aşa e, domnule mareşal.

Dar fapta lui Dumnezeu, socotită o nebunie, e, de fapt, înţelepciune.

- Ziceţi dv. ? - Nu eu, ci Biblia.

Prima epistolă către Corinteni.

Să sperăm că şi căpitane a citit această epistolă.

Sunt Bertolacci Neri. Vă amintiţi de mine, aşa e ?

Prietenul lui don Matteo, cel care lucrează pentru Domnia Ta.

Eraţi prezent ? După cum vedeţi, am primit casa.

Vă sunt recunoscător, ne lipsea, dar aici, ne simţeam în familie.

Ştiţi cum se zice ? Casa "şi" familia.

Nu se spune casa "sau" familia. Eu de ce trebuie să aleg ?

Să mergem !

Bravo ! Aici !

Scionik, aici !

- Nici aici nu e nimic. - Ce înseamnă asta ?

- Că Scionik nu poate ? - Că aici nu e stricnină.

- Da. dar dacă Scionik se înşală ? - Scionik nu se înşală I

Să mergem la celălalt.

Să trecem la următorul.

Nici aici nu e nimic.

Câte case mai avem ? Eu nu mai pot...

Aproape am terminat. Lipseşte doar casa lui Aldo Baraldi.

- Apoi... - Apoi gata. Salvatore !

Stricnina e toxică, iar câinele s-ar putea să se resimtă, mirosind-o.

- Priviţi ! - A găsit ceva ?

Părinte, aici e stricnină ! Sunt sigur !

Trebuie să forţăm poarta pentru a avea dovada.

Poftim ? Nu, opriţi-vă ! E interzis prin lege !

- Nu se poate viola domiciliul. - E necesar.

Ce necesar ? E împotriva legii, părinte.

Trei contra unu... Cu câinele, patru.

Daţi-vă la o parte. Mă ocup eu.

Ce mă puneţi să fac...

- Mareşale... Mă ocup eu. - E beton armat !

E bun câinele. A găsit stricnina.

Dar asta nu e stricnină !

Sunt trufe !

Trufe ?

Ce legătură au trufele cu porcul...

- Bună ziua, Natalina ! - Bună ziua, părinte !

- La ora asta ? - Da, am fost în toate discotecile.

- Da, da... Vreţi nişte cafea ? - Nu, o oră de somn. Doar o oră...

Alo !

Nu, dle mareşal, mă scuzaţi. A venit de dimineaţă la ora 6:00.

A zis că aţi fost la discotecă. Da, care discotecă...

Vreau să ştiu de ce e nevoie să mergeţi la cercetări împreună.

Nu, a spus că vrea să doarmă o oră, dar nu îl trezesc, să mai doarmă.

- Cine e ? - S-a trezit.

E pentru dv.

Alo ! Domnule mareşal I

Da ?

Poftim ?

Bine, vin imediat.

- Nu doriţi o cafea ? - Nu.

Părinte, nu am închis un ochi aseară. N-am dormit deloc.

Bunicul meu avea o vorbă... Nu-I ştiţi, a murit tânăr.

Câteodată, e mai bine să te opreşti la primul local...

tiţi ce voia să spună ? Că poate avea dreptate căpitanul.

- Mariani ar fi primul local ? - Da.

Mariani e un veterinar bun, are grijă de câini, îi dresează.

Nu poate să fie genul care să le facă vreun rău.

- Aţi percheziţionat peste tot ! - Ne-am oprit la otrava de şoareci.

Nu căutam stricnina. Apoi, priviţi ce am găsit în maşină.

Uitaţi ! Asta citeşte protectorul de animale.

Patricia Highsmith, Delicte bestiale". Nu am citit-o, cum e ?

E o carte pe care o citeşte doar lumea care are o problemă.

Aici povesteşte de un porc. Samson, un porc de căutat trufe,

care şi-a mâncat stăpânul. Gândiţi-vă ce citeşte ăsta...

Porc de căutat trufe ?

Atunci, şi porcii pot să...

În seara asta trebuie să mai dăm o tură prin discoteci.

Discoteci ? Despre ce vorbiţi ?

Natalina e mai liniştită când ştie că mă duc la discotecă.

Aşa făceam când mă duceam, pe ascuns, să caut trufe noaptea.

Folena, mă prefac că nu am auzit nimic.

Cine a inventat sistemul cu umbrelă ?

E cineva !

Priviţi !

Pare că e Sant Antonio.

Dar nu e Sant Antonio, ci Baraldi cu porcul lui pentru trufe.

Aranjează-ţi cravata !

Lauro, du-te la căpitan. Am o surpriză.

- Vino cu mine ! - Imediat, domnule mareşal !

Mă scuzaţi.

Îmi cer scuze.

Scuze...

Iertaţi-mă !

Mareşalul a fost foarte tare. Ne-a ajutat foarte mult.

Aşa e !

Anul trecut, mi-a mers bine vânzarea de trufe.

Cred şi eu ! Cine vă cumpără aceste trufe albe...

Apoi, le vindeţi la negru. Alb...

- După ce plătim taxele, mă scuzaţi. - Balardi, uităm de treaba asta.

Am cumpărat un mic bar.

Nu am putut să plătesc,

am făcut datorii,

iar apoi nu mai ştiam pe unde să scot cămaşa.

După ce s-a deschis sezonul la trufe,

m-am gândit că singura soluţie ar fi să elimin concurenţa.

Desigur! Pentru a nu fi bănuit, ţi-ai otrăvit până şi câinele tău !

Ştiu că am făcut ceva oribil, dar era bătrân, nu mai avea mult...

Pe ascuns, am dresat un porc, pe Camillo. Nu îl ştia nimeni.

Am citit o carte în care scrie că porcii pot fi dresaţi cu trufe.

Şi porcii pot găsi trufe. Am citit eu asta.

De când citeşti dumneata ? Unde ai citit asta ?

Am citit în cartea "Delicte bestiale",

despre un porc, Samson, care, la final, îşi mănâncă stăpânul.

Din păcate, Camillo nu m-a mâncat.

Acum am ajuns aici.

Dar el, trufele pe care le-a găsit,

le-a mâncat pe toate...

Nerino, e aproape ora 08:00 ! O să întârzii la şcoală...

Nici eu nu mă pot obişnui cu ideea că au plecat.

Uneori, mi se pare că aud vocea bunicii care mă cheamă la baie.

"Natalina !"

Natalina !

Şi mie mi se pare că o aud.

Bunico, Nerino !

- Cum aţi intrat ? - Am păstrat cheia.

E păcat să faci gunoaie, nu-i aşa, don Matteo ?

Până iese tata din închisoare, putem rămâne aici

şi să dăm apartamentul cuiva care are mai mare nevoie de el.

Aşa, facem şi o faptă bună, iar ei ar fi fericiţi.

- Iar noi... - Şi noi, Nerino !

Ce frumos ! Priviţi ce minunăţie !

Azi ne îmbogăţim ! Poftim, don Matteo !

Ce savoare ! Bravo, Salvatore !

Astea sunt.primele trufe din sezon, cu cel mai bun gust.

Soţia mea merită toate laudele. A folosit totul ideal.

- Brvavo, Maria Giuseppina ! - Bravo !

Bravo doamnei şi lui Scionik, care a avut un miros excepţional !

Mulţumesc celor trei.

Eu trebuie să vă mulţumesc. Fără voi nu ştiu ce mă făceam.

Până şi casa aceasta mi-a căzut din cer!

- Unde e bunica Elide ? - La baie, să se spele pe mâini.

- La baie ? - Natalina !

Natalina !