Original subtitles

Download Episode here: https://userload.co/f/89b450a6bfe4

E lăudată carnea argentiniană, dar şi chianina noastră e...

E foarte bună !

Dar despre vin ce-mi spui ?

E foarte bun !

E de aici. Mi-l aduce un concitadin. E un vin sincer, curat, sănătos.

M-aţi învăţat foarte multe, Excelenţă, dar nu şi savoarea mesei.

- Vreau să te rog ceva. - Pentru asta e cina...

Nu, n-are nicio legătură. E o nimica toată.

Don Gustavo, preotul închisorii, e bolnav, aşa că...

Nu ştiu cum să-l înlocuiesc. Voiam să te rog dacă te poţi ocupa.

- Provizoriu... - Desigur, nicio problemă.

Am făcut asta mulţi ani în New Mexico.

Da, dar nu te entuziasma prea tare. Trebuie să faci ce ai făcut şi acolo.

Dar, în loc să mă scuteşti de o problemă, să nu-mi faci alta.

Matteo, nu vreau probleme.

Ştii... Acolo am avut probleme pentru că strângeam probe

pentru a-i scuti pe deţinuţi de pedeapsa cu moartea.

Matteo, nu vreau probleme..

Slavă Domnului că aici nu e pedeapsa cu moartea.

Acum că te-am asigurat,

ai putea să iei mâna ca să pot continua să mănânc ?

Vă rog !

Am ajuns.

- Ne vedem după ! - Mulţumesc.

Părinte, mă scuzaţi, dar ce s-a întâmplat cu don Gustavo ?

- Nimic grav. Are gripă. - Credeam că l-au transferat.

De nouă ani suntem împreună. El ca părinte, iar eu ca deţinut...

Să nu ne înţelegem greşit. E prima persoană cunoscută aici.

- Îi voi transmite salutări. - Mulţumesc, părinte. La revedere !

- Părinte. - Da ?

- Mă scuzaţi. Puteţi intra puţin ? - Desigur.

Don Gustavo nu v-a dat nimic pentru mine ?

- Trebuia să-mi aducă nişte culori. - Nu am apucat să-l văd încă.

- Mă duc diseară. - Îţi place ?

E paradisul din spatele gratiilor.

- Îmi place. - Mi-ar trebui o pilă.

Don Matteo !

- Bună ziua ! Ce mai faceţi ? - Salut, Vanni !

- Sunteţi celebrul don Matteo ? - Nu ştiam că sunt faimos.

Fiul meu îmi scrie despre dv. de fiecare dată.

Citesc şi eu scrisorile de la Nerino. Suntem colegi de celulă.

- De mine nu e atât de bucuros. - Nu e adevărat. ţine la tine.

Ţi-a trimis astea.

Sunt biletele de la meciul Italiei.

Mai sunt trei săptămâni, iar el speră că va putea merge cu tine.

Şi eu sper asta dacă îmi vor acorda regimul de semi-libertate.

Dacă vei continua să te comporţi bine, nu văd de ce nu.

Desigur ! Părinte, aveţi o poză cu Nerino ?

- Nu am la mine, dar fac rost. - Mulţumesc.

La ora asta nu trebuia să fii la şcoală ?

- Nu, am fost exmatriculat. - Exmatriculat ? De ce ?

I-am dat un pumn lui Brachetti.

A ştiut că poate voi merge la stadion cu tata...

- Şi ce e cu asta ? - A făcut pe tâmpitul.

A spus că la stadion, de regulă, se face abonament la tribună,

iar tata are abonament la tribunal.

Nerino, ţi-am spus de multe ori că răzbunarea nu e o soluţie.

Da ? Atunci trebuia să mă las insultat de tâmpitul de Brachetti ?

Să-ţi spun ceva. De dimineaţă m-am văzut cu tatăl tău.

- Ţi-a transmis salutări. - Îmi lipseşte mult.

- Ştiu... - Eu îi lipsesc ?

Cum să nu ? Foarte mult.

Vrea o surpriză specială ?

Foarte frumoasă ! Încă una...

Mi-au îngheţat mâinile.

E mai frig azi pe soare decât ieri pe întuneric...

Azi bate tramontanul.

Uită-te aici !

Telecomanda... Domnule mareşal, mă ocup eu.

Stai acolo, Capaccio !

- Bună ziua, părinte ! - Bună ziua !

- E frig azi... - Înăuntru nu merge căldura.

Sperăm că Fascetti va reuşi s-o repare.

Pe frigul acesta puteaţi veni şi într-o altă zi.

De aici nu iese nimeni.

Pentru că e frig cei de dinăuntru au nevoie de puţin confort.

Aveţi dreptate.

- Bună ziua ! - Bună ziua, părinte !

Eu îl repar mereu, dar acest TV nu funcţionează niciodată.

- Nu e că... - Bună ziua, don Matteo.

- Bună ziua. - Aţi adus ceva cu sacul...

Materialele din închisoare sunt cam terminate,

aşa că am făcut nişte achiziţii.

O să mă băgaţi în probleme mai devreme sau mai târziu.

- Pentru cine sunt ? - Pentru dv.

Am văzut că acest televizor nu funcţionează bine.

Cred că e o problemă cu antena.

- Antena... - Capaccio, deschide !

Salut. Sardeli ! Ţi-am adus verdele.

Mulţumesc. Aşa pot termina gardul.

- Ce pictezi aici ? - Zgomotul de după gard.

Bravo ! Te-ai inspirat dintr-un roman bun.

Vanni !

- Don Matteo. - Pozele cu Nerino.

Mulţumesc, părinte.

- Cum merge la şcoală ? - Bine. Mai puţin purtarea...

Se vede că asta a luat-o de la mine.

Părinte, dacă nu eraţi dv... I-aţi dat o casă, o viaţă normală.

Dar tu îi lipseşti mult.

O aştept pe psihologă ca să vorbesc despre cazul tău.

Luni se reuneşte comisia pentru cererea de semi-libertate.

Voi fi drept, părinte, nu vă faceţi griji.

O să ajung la acel meci.

A venit psihologa.

- Bună ziua, părinte. - Bună ziua.

Părinte, ne vedem mai încolo.

Aveţi ceva veşti pentru Vanni, tatăl lui Nerino ?

Vom evolua cazul în cadrul următoarei reuniuni.

Eu am impresia că Bertolacci

nu-mi inspiră o părere pozitivă în ceea ce priveşte buna purtare.

Trebuie să vedem ce părere au şi ceilalţi membri ai comisiei.

Mă scuzaţi ! Cine e el ? Nu l-am mai văzut niciodată.

Îl cheamă Pascetti. Are de ispăşit şase luni...

Stă acolo singur pentru că nu are prieteni.

Aici se spune că e un infam, dar cred că îi e şi frică.

Se pare că şeful lui, care e aici, l-a ameninţat cu moartea.

La mijloc ar fi o femeie...

Nu era lovitură liberă ! Ce lovitură liberă ?

Arbitru vândut !

- Nerino, ajunge. Du-te la culcare. - Nu, rămân aici.

Nu mă face să repet. Du-te la culcare.

Dar nu, stau aici. Vreau să mă uit la TV !

Te duci imediat la culcare fără discuţii ! Ai înţeles ?

- Nerino, de ce nu eşti la şcoală ? - Din cauza lui Brachetti.

V-aţi certat din nou ?

Să nu-mi spui că te-au exmatriculat din nou.

- Nu, am făcut pojar. - Pojar ?

- El zice că a făcut-o intenţionat. - Sigur că a făcut-o ! Uite cum arăt.

Când mă întorc la şcoală, vede el. Am să-i spun vreo câteva...

Nerino !

- Dă-mi voie să văd. Ai febră ? - Nu-l atinge ?!

Pojarul e contagios.

Stai liniştită.

Am petrecut ani de zile în misiune printre bolnavi.

La New Delhi am reuşit să mă feresc şi de lepră.

V-aţi întors demult de la New Delhi ?

Da, de o oră.

Domnule director, îmi pare rău că vizitele rudelor sunt cam limitate.

Nu puteţi face ceva ?

Ştiţi că avem nişte directive.

Vizitele sunt reglementate de minister.

Înţeleg exigenţa, dar, din păcate, nu putem lua multe iniţiative aici.

Peste două săptămâni voi ţine o liturghie în capela de aici.

Ce ziceţi dacă vin soţiile şi copiii cu această ocazie ?

Vedem ce se poate face.

Repede ! Sună alarma ! Avertizează-l pe inspector !

- Domnule director, veniţi repede ! - Mă scuzaţi, părinte !

E Gaetano Serravalle.

L-a găsit mareşalul Capaccio. Ca de obicei, nimeni nu a văzut nimic.

Poliţia a fost avertizată.

Vin, domnule director.

- Ce frig e ! - Capaccio, ce faci ?

Dacă e frig, închid fereastra.

N-ai învăţat că nu trebuie să atingi nimic înaintea investigatorilor ?

Mă scuzaţi, domnule inspector.

Doamne, primeşte sufletul acestui frate al nostru

Şi în infinita Ta bunătate ai milă de cine l-a ucis.

În numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.

Tot nu pot să înţeleg cum de s-a putut întâmpla asta.

Am stabilit că dacă între doi deţinuţi e o stare de tensiune, vin separaţi.

Serravalle şi-a făcut duşmani ?

Era printre cei temuţi şi respectaţi.

Acum ceva vreme a ameninţat un deţinut pe nume Pascetti.

De ce ?

Serravalle l-a acuzat că are o relaţie cu femeia lui.

Credeţi că ar putea fi o crimă pasională ?

Ceva-mi dă cu virgulă, domnule mareşal.

De ce e fereastra deschisă pe acest frig ?

Sigur nu pentru a fugi. Barele sunt la locul lor.

Poate că a vrut să aerisească, săracul,

într-o cameră mică plină cu oameni.

Bună ziua, don Matteo. aţi ajuns deja şi aici ?

Bună ziua, domnule căpitan. Vorbeam cu directorul în acel moment.

Preotul închisorii, Gustavo, s-a îmbolnăvit, iar don Matteo...

- Ce face ? - Îl înlocuieşte.

Don Matteo, v-ar trebui un avocat. Păstraţi-l pe mareşalul Cecchini.

Care e arma crimei ?

A fost recuperată din bazinul boilerului.

Mareşal, compară amprentele de aici cu ale unui anume deţinut Pascetti.

Să trăiţi !

De data asta, vinovatul îl găsim deja la închisoare...

Vă jur că nu am nicio legătură. Trebuie să mă ajutaţi.

El voia să mă ucidă pentru că spunea că i-am furat femeia.

- E corect ? - Nu, o secundă.

Nu am luat nimic de la nimeni. Nu sunt un neruşinat cum zic aici.

Când am cunoscut-o pe Maria, a spus că nu mai vrea să ştie nimic,

pentru că era un delincvent şi un asasin.

Eu şi Maria ne-am îndrăgostit şi nu a mai lăsat-o.

A spus că Maria e sclava lui. Aţi înţeles ?

Zicea exact aşa, că e sclava lui ca şi cum ar fi un obiect.

Vă puteţi imagina când a aflat că vrem să ne căsătorim...

Mi-a jurat, dar sunt nevinovat.

Când l-au ucis, eram jos la cazane să văd ce s-a stricat. Eu mă pricep.

Erau şi gardieni cu tine ?

Mă ocup eu de întreţinere de un timp şi mă lasă să merg singur.

De la cazane nu se poate ieşi, de acolo nu poţi evada.

- Te-a văzut vreun deţinut ? - Nu, erau toţi afară la ora de aer.

Eu nu prea am treabă cu ei, aşa că au profitat să facă treaba.

Dar mă credeţi, aşa e ?

Pascetti, eu vreau să te cred, dar probele sunt contra ta.

Cuţitul a fost făcut dintr-un mâner de la cazane,

iar pe acesta au fost găsite amprentele tale.

Acum ce mă fac ? Ăştia o să mă închidă pe viaţă.

Părinte, am scris o scrisoare Mariei

şi mi-ar face plăcere să i-o daţi dv.

Desigur.

- Salut ! - La revedere, părinte.

Dragă Maria,

Mi-ai cerut de multe ori să-ţi scriu o scrisoare,

şi nu am reuşit niciodată.

Îţi tot ziceam că mă gândesc la tine

uitându-mă la o stea în fiecare seară.

Eu mă uitam la stea, dar adevărul era că mi-era ruşine.

Nu sunt capabil să scriu, iar acum că sunt constrâns,

pentru că nu te pot întâlni, îmi pare rău,

pentru că nu ştiu să scriu

o scrisoare ca în filmele cu îndrăgostiţi

în care el îi spune lucruri romantice despre dragoste.

Mi-ar face o mare plăcere, să ştiu şi eu să fac asta.

Acum îl rog pe Dumnezeu să mă ajute să nu plătesc pentru ce n-am făcut.

Ştiu că tu nu ăi dubii, eşti sigură că sunt nevinovat

şi ştiu că acum ţi-e la fel de rău cum îmi e şi mie.

Pentru asta te rog să ai încredere,

să nu încetezi să crezi că putem să avem o viaţă normală

şi să ne construim un viitor şi o familie.

Acum că am făcut asta, nu-mi mai pare dificil să scriu.

Poate pentru că e noapte şi toată lumea doarme,

dar acum mă uit afară şi te simt ca şi cum ai fi aici,

ca şi cum aş sta lângă tine.

care eşti singura stea de pe cerul meu.

Preotul e un om de ispravă.

L-ai văzut ?

Vrea să ne ajute.

Dar trebuie să avem răbdare.

Sunt sigur că lucrurile se vor aşeza.

- Dar tu rămâi închis... - Ai încredere, Maria.

Se va rezolva totul şi jur că aici nu mai pun niciodată piciorul.

Dacă nu aş fi făcut toate greşelile, acum n-aş fi fost aici.

Dar tu nu erai înainte.

Şi eu îmi fac griji.

Gândul că risc să rămân departe de tine pentru totdeauna...

Nu vreau să mă gândesc. Voi ieşi repede, stai liniştită.

- Vei vedea că totul va fi bine. - Da.

Trebuie să mai ai puţină răbdare.

- O să reuşeşti ? - Pascetti, să mergem !

S-a terminat timpul.

- Pa, iubita ! - Pa !

Eşti atât de sigur că vei ieşi rapid ?

Nu sunt sigur de nimic. De fapt, începe să-mi fie frică.

Dar ce era să-i spun ?

Uite cum e...

Don Matteo, mereu am avut încredere în intuiţia dv. puternică,

dar de data asta nu ştiu. Nu înţeleg cum puteţi avea dreptate.

După dv., cum credeţi că Pascetti e nevinovat ?

De exemplu, pentru că amprentele lui sunt pe arma crimei.

Dar tocmai asta e proba importantă în vinovăţia lui, amprentele...

În general aţi avea dreptate, dar în cazul acesta mi se pare ciudat.

Ar trebui să acceptăm că Pascetti

e atât de abil încât se duce şi vine din celulă

fără să fie văzut de gardian,

apoi ucide şi uită un lucru atât de important ca amprentele.

Nu se poate să mai uiţi ? Amprentele sunt acolo, le-am văzut.

Da, aşa e, dar ştim amândoi că Pascetti era pe final cu condamnarea

şi ne putem întreba...

- Până si eu... - Da, chiar şi dv.

Ne putem întreba de ce să rişte condamnarea pe viaţă

şi viitorul lui. Pascetti vrea să-şi refacă viaţa,

să se căsătorească cu Maria şi să aibă o familie.

Ce viitor ca să-şi rişte viaţa ?

Credeţi că Serravalle l-ar fi lăsat să se însoare şi să-şi vadă visul ?

Nu l-ar fi lăsat să iasă viu. Pascetti se temea să nu-l ucidă,

aşa că a zis să-l ucidă el înainte să fie ucis.

Cum e si vorba... Mă scuzaţi. Ori eu, ori el.

Dacă nu a fost Pascetti, cine a fost ?

Nu ştiu asta. Dv. trebuie să găsiţi vinovatul.

Eu mă preocup doar să salvez un nevinovat.

13 şi 26 ies sigur. Să punem două numere din 80,

două din 50 şi ăsta e sistemul. Sarde, te bagi sau nu ?

- Nu, lasă-mă în pace. - Dar sunt o groază de bani...

Ţi-am zis că nu mă interesează. Am treaba mea.

Bine, dar să nu spui că nu ţi-am spus.

Eu zic să punem...

Dacă vrei să stai ia soare, trebuie să-mi dai cinci ţigări.

- Cinci ? Nu erau trei ? - Cinci.

Măi să fie. Cu cât e mai frig, cu atât vreţi mai multe...

Fă loc !

- Mulţumesc. - Veniţi !

Mă scuzaţi, părinte, dar pentru soare trebuie să se plătească.

Pentru dv. facem o excepţie.

În cinci minute e liturghia. Vă aştept în capelă.

Adevăr vă zic vouă că dacă unul nu se naşte din nou

nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu. Nicodim îi spuse...

Cum poate un om să se nască dacă e deja bătrân ?

Poate intra din nou în pântecele mamei şi să se nască ?

lisus îi spuse... Dacă unul nu se naşte din apă şi din Spirit,

nu poate intra în împărăţia lui Dumnezeu.

Cine se naşte din carne e carne, iar cel născut din Spirit e Spirit.

- Cuvântul Domnului... - Laudă ţie, Hristoase.

Să ne naştem din nou.

Asta ne cere Domnul pentru a intra în împărăţia Lui.

Să renaştem în Spirit.

Pentru noi e deseori greu să înţelegem ce spune Domnul,

dar cred că ne putem ajuta dacă privim viaţa în timpul prezent.

În momentul de faţă, adică acum.

Cum ştiţi, un om a fost ucis aici în închisoare,

iar unul dintre voi a fost acuzat pentru această crimă.

Dar cel care a fost acuzat jură că este nevinovat.

Vă zic atunci... Dacă vreunul ştie, ar fi bine să vorbească,

pentru că tăcerea i-ar lua acelui om ceea ce toţi câştigaţi aici.

Posibilitatea de a reîncepe... De a fi mai bun pentru el şi alţii.

Cum aţi auzit adineaori, posibilitatea de a renaşte...

Don Matteo, i-am întrebat pe toţi deţinuţii prezenţi la slujbă,

dar au confirmat toţi că nu ştiu nimic.

- Mulţumesc, domnule inspector. - Cu plăcere.

Vanni, scuză-mă !

- Ce e, părinte ? - E ceva în neregulă ?

Nu, părinte. Sunt puţin îngrijorat pentru Nerino.

- Pentru Nerino ? - Cum era azi ?

Mai bine. Aseară a avut febră, dar de dimineaţă deja zburda.

E mai bine aşa. Mulţumesc. La revedere !

Nicio noutate ? Nu a ieşit nimeni în faţă ?

Din păcate, nu.

În închisoare, tăcerea e lege.

Toţi au treburile lor.

Dacă Pascetti nu găseşte un alibi, va rămâne închis tot restul vieţii.

Totuşi, e ceva ciudat. De exemplu, fereastra...

Nu reuşesc să-mi explic de ce anume era deschisă.

Cine l-a ucis pe Serravalle a făcut o treabă inutilă...

N-ar mai fi dus-o oricum mai mult de două-trei luni.

Cum aşa două-trei luni ?

La autopsie a reieşit că avea leucemie.

Legistul a spus că nu mai avea mult.

Nimeni nu ştia că era bolnav ?

Cineva de la infirmerie îi făcea rost de medicamente contra cost.

- Evident, se trata pe ascuns. - De ce se ascundea ?

Don Matteo, în închisoare, un şef bolnav nu contează deloc.

- Bună ziua, părinte ! - Salut !

- Aţi jucat acele numere ? - Desigur.

Sarde, ai terminat să pictezi închisorile mele ?

Închisorile mele nu e un tablou, ignorantule, ci o telenovelă...

Să scriem o carte...

Bine. Salut !

- Uite ce ţi-am adus ! E ce voiai ? - Mulţumesc. E perfect.

- Ce fac acolo ? - Sunt scorpioni mulţi sub pereţi.

Îi prind, îi pun să se bată... V-am spus că aici pariază pe tot.

Mă scuzaţi, părinte.

Am combinat de toate, altfel nu eram aici înăuntru.

- Îmi pare rău pentru acele bestii. - Bravo !

Părinte, când un scorpion e în pericol încearcă să se sinucidă.

Îşi ia acul şi şi-l bagă în creier. Aşa sunt scorpionii.

Sunteţi bine, don Matteo ?

Da.

- Părinte, asta e celula. - Mă poţi lăsa singur puţin ?

Doamne, ai milă de el.

Domnule mareşal, sunt Don Matteo. Poţi să mă ajuţi cu ceva ?

Poţi să-mi faci rost de o copie

a raportului referitor la amprentele din cazul Serravalle ?

Da, cred că da. Aveţi noutăţi despre crimă ?

Da, am noutăţi, dar nu despre crimă, ci despre suicid.

Suicid ? Cu lama în spate credeţi că era contorsionist ?

Ştiu că pare ciudat, dar exact aşa s-au întâmplat.

- Îi spun căpitanului Anceschi. - Dacă veni?i, vă explic.

Bine, venim !

Serravalle nu putea accepta relaţia lui Pascetti cu Maria, fosta.

Mai mult decât gelozie. Serravalle era furios.

Era furios pe tot ceea ce el nu mai putea să aibă.

În starea lui i-a lipsit ?i ultimul sentiment posibil...

Speran?a că ar putea avea un viitor în afara închisorii.

?tia că boala lui nu i-ar mai fi dat prea mult timp.

Nici medicamentele pe care a reuşit să le ob?ină în celulă

nu îl ajutau prea mult.

În scurt timp ar fi pierdut puterea pe care o avea înăuntru.

Datorită supravegherii stricte din interiorul închisorii,

Serravalle nu se putea răzbuna direct pe Pascetti

?i a făcut ca un scorpion care se vede terminat...

Preferă să se sinucidă decât să piardă în fa?a adversarului.

Astfel a plănuit suicidul, încât să pară un delict.

Nu a fost dificil, dar unul ca el

a făcut rost de un mâner cu amprentele rivalului său

?i l-a transformat într-o armă mortală în celula lui.

Vă aminti?i de întrebările legate de fereastra deschisă ?

Ce rost avea pe acel frig ?

Azi am înţeles că Serravalle

l-a deschis ca să-i elibereze cu?itul ?i să-l lase înfipt în spate.

Cum a făcut asta ?

Căpitane, Serravalle nu a murit imediat.

- Da. - Am controlat ridicarea amprentelor.

Da, suntem în celula lui Serravalle, iar pe fereastră sunt amprentele lui.

Da, dar mâna a pus-o într-un anumit mod.

Arătătorul şi degetul mare au relevat o pozi?ie anormală.

- Anormală ? - Erau puse...

Să vă arăt cum erau puse. A?a. Unul deasupra celuilalt..

Acum e clar, nu-i a?a, căpitane ?

E o ipoteză. Don Matteo, e ipoteza dv.

Vreau să vă reamintesc faptul că munca mea se bazează pe probe.

aţi înţeles ? Probe.

Cine zice că Serravalle nu s-a prins de mâner când lupta cu asasinul ?

Mă scuzaţi.

Pascetti are un motiv, amprentele lui sunt pe arma crimei,

iar, cel mai important, nu are niciun alibi.

Părinte, vre?i să mă faceţi să cred că un de?inut,

în timpul orei de plimbare, preferă să repare cazanele ?

El susţine asta pentru că e sigur că nimeni nu-l va putea contrazice.

Cine vrei să circule prin cazanele unei închisori ?

Domnule mareşal, te rog, mâna anormală...

Luca, ocupă-te tu.

- Bună ziua, părinte. - Salut, Vanni ! Toate bune ?

Da, desigur. Comisia se reuneşte mâine şi, dacă toate merg bine,

data viitoare ne vedem la dv., nu aici în închisoare.

Da, dar nu mi se pare că eşti fericit.

Te-am văzut ieri în curte trist după liturghie.

Ce spuneţi, părinte ? Poate e puţină tensiune...

Măcar data trecută ai inventat scuza cu pojarul lui Nerino...

Eşti sigur că totul e în regulă ?

Da, don Matteo, nu am nimic.

Atunci îi pot spune lui Nerino că îl vei duce la meci ?

Desigur.

Cred că a venit momentul să vorbim, părinte.

Dacă nu vrei să vorbeşti tu, o s-o fac eu.

Paola, nu ! Aşa te distrugi.

Părinte, în ziua aceea eu şi Vanni l-am văzut pe Pascetti la cazane,

nu a avut cum să-l ucidă el pe Serravalle.

Cum putem să nu spunem nimic ?

E în joc viaţa unui om.

Doar noi, spunând adevărul, îl putem ajuta.

De aproape un an avem o relaţie.

După ce o să iasă, am decis că vom locui împreună.

Aici, înăuntru, din păcate, povestea noastră

ne-ar fi făcut probleme, înţelegeţi.

Deţinuţii nu pot avea o viaţă afectivă normală,

iar profesia mea... E foarte stânjenitor.

Astfel, pentru a sta împreună şi pentru a avea puţină intimitate

eu şi Vanni suntem obligaţi să ne ascundem.

În ziua aceea, după deschiderea celulelor,

ne-am refugiat în camera cazanelor.

L-am auzit pe Pascetti venind şi ne-am ascuns.

Era prima dată când am mers acolo

şi nu ştiam că Pascetti, de câteva zile,

profita de acea oră pentru a repara sistemul de încălzire.

De aceea am ştiut întotdeauna că Pascetti nu putea comite crima.

Dacă ziceam ce am văzut, ar fi pus în pericol viitorul nostru.

Am sperat până la final că nevinovăţia-i va fi dovedită altfel.

Paola are dreptate. Pascetti nu a putut s-o facă,

pentru că crima s-a produs în timp ce el era la cazane.

Dacă nu ar fi fost alarma, el ne-ar fi descoperit cu siguranţă.

Ce să întâmplă ?

- Veţi spune asta poliţiei ? - Da.

Da, eu risc nişte luni în plus,

dar săracul nu poate sta pe nedrept închis pentru 30 de ani.

- La revedere, Pascetti ! - Nu te baza pe asta !

Iubire !

Ce faci ? Lasă-mă jos ! Sunt maşini !

Dumnezeu să vă binecuvânteze

în numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.

Amin !

Liturghia s-a sfârşit. Mergeţi în pace !

Mulţumim lui Dumnezeu.

Aşteptaţi puţin !

Înainte să vă las să plecaţi aş dori să mulţumim împreună

directorului care ne-a permis să ne reunim familiile.

Mulţumim, domnule director.

Mulţumesc !

Nu, să nu începi ! Eşti închis de şase ani.

Îmi trimiţi câte un tablou pe săptămână şi am ajuns la 300 !

Facem o tombolă.

- Tombolă ? Fii bună şi dă-i drumul. - Bine, am plecat, că aşa e mai bine.

Nu m-ai înţeles niciodată !

Vreau să rămân singur cu tablourile mele !

Sunt un artist, ai înţeles ?

- Sardelli, eşti bine ? - Pe naiba !

Acum mă duc la inspectorul-şef şi îi dau un şut în gură.

- Ce ţi-a făcut ? - El, nimic. E un om bun.

Dar, în loc să ies în şapte zile,

mai am trei ani de zile cu netrebnica aia de nevastă-mea !

Sardelli !

Bună ziua, don Matteo !

Îmi pare rău, dar nu au ieşit numerele.

Asta înseamnă că trebuie să mai joc de câteva ori.

Da, dar dacă ies împărţim la trei ?

Da, dar ar trebui să împărţim la trei şi atunci când nu ies...

Da, cum să nu ? El e cel care plăteşte. Şi eu...

- Bine. - La revedere, părinte !

La revedere !

- Nerino, aşteaptă-mă ! - Vanni !

A picat rău. Credeam că voi ieşi în câteva zile.

Aţi făcut ceea ce era corect.

Paola şi-a dat demisia.

A preferat să o facă ea înainte să se ia o măsură disciplinară.

- Pentru tine sunt noutăţi ? - Directorul m-a sfătuit să aştept.

Nu e cazul să cer tribunalului să se pronunţe după ce s-a întâmplat.

- Vei vedea că totul va fi bine. - Aş vrea să spun că mai aştept.

Îmi pare rău pentru Nerino.

Poftim, părinte. Mergeţi cu el să vedeţi meciul Italiei.

Data viitoare voi fi si eu. Să-i spuneţi asta.

Mă bazez pe asta !

Don Matteo, am aflat că părintele Gustavo şi-a revenit.

E mai bine aşa. Săptămâna viitoare veţi fi în libertate.

Am legat prietenii aici. Voi trece mai des pe aici.

Îmi doresc asta. Sper.

Dacă veţi avea nevoie de TV, vă chem imediat.

De când mi-aţi făcut cadou antena nu mai pierd nimic.

- Mulţumesc, don Matteo ! - La revedere !

Nerino, dacă ai chef, putem merge la partidă săptămâna viitoare.

Ascultă...

Nu ştii asta, dar ar trebui să fii mândru de tatăl tău.

- De ce ? Pentru că e închis încă ? - Da. Exact aşa.

A renunţat la regimul semi-liber pentru a salva un om.

L-a costat mult, pentru că i-ar face plăcere să vadă meciul.

Mai ales când lângă el ar fi un băieţel care strigă Italia !

- La meci voiam să merg cu tata. - A promis că va fi data viitoare.

Poate următoarea partidă a Italiei e şi mai bună.

- Nu e un amical, ci un meci oficial. - Cu siguranţă !

O partidă oficială e cu totul altceva.

Haide !

Să mergem !

Urcă !

Tatăl tău e un om care se poate uita în oglindă fără să roşească.

Nu se poate spune la fel şi despre tine.

Uite pojarul ! Cine îi spune asta Natalinei ?