Original subtitles

Oglindă, oglinjoară,

cine-i mai frumoasă-n țară?

Oglindă, oglinjoară,

cine-i mai frumoasă-n țară?

Una dintre cele mai cunoscute întrebări din lume,

dintr-o mult iubită poveste.

Dar nu cu mult timp în urmă era

una dintre cele mai periculoase întrebări din lume.

Oglindă, oglinjoară,

cine-i mai frumoasă-n țară?

În anii '30 în Germania, cine nu corespundea idealului nazist de perfecțiune,

era exterminat.

Și ce se întâmpla când dădeau peste cineva ca mine?

Sau ca familia Ovitz, șapte artiști pitici evrei?

Ce s-a întâmplat când naziștii au dat de ei...

...depășește și imaginația celei mai sumbre povești.

Vă voi spune povestea celor șapte pitici adevărați.

PERSPECTIVE

Warwick Davis și Cei Șapte Pitici de la Auschwitz

"Vine o vreme în viața oricărui om...

când trebuie să plece în lume, în căutarea gloriei și norocului"

"Ce să fac oare? Să intru în politică?"

"Warwick Davies, Prim Ministru, liderul națiunii."

- La ce vârstă era asta? - Nu știu, vreo 12?

O, Doamne! Serios? Doamne!

Ce e cu asta?

Un film cu mine când am primit rolul de Ewok.

Nu l-a văzut prea multă lume.

"Vreau să joc în filme!"

"Mulțumesc foarte mult."

"Puteți să-mi spuneți unde trebuie să se prezinte Ewokșii?"

"Ewokșii?" "Păi da, Ewokșii."

"Ewok, n-a fost ușor, dar n-am fi reușit fără voi."

"Bine! Multe mulțumiri. Ați muncit din greu. La revedere."

Asta a fost acum 30 de ani.

Am continuat cu filme ca Willow, sau Harry Potter.

Mi-am cunoscut și soția, Sam, și ea tot o pitică,

...când jucam în Albă ca Zăpada.

"Transmite salutări Ewokșilor!" "Sigur că da."

Mă simt perfect comfortabil cu mărimea mea,

...nici n-aș putea lucra altfel.

OK, asta este.

Foarte bine.

Am fost din totdeauna fascinat...

...de artiștii mici, din cele mai vechi timpuri.

De la bufonii de curte, la Tom Degețel.

Unii au avut succes deoarece erau priviți ca niște ciudățenii,

...alții pur și simplu erau buni artiști.

Aveau loc mai mult pe scenă.

Există însă o familie de pitici care poate ilustra

ce înseamnă să fii artist pitic.

Frații și surorile Ovitz. Și - țineți-vă bine...

... - erau șapte cu totul!

Elizabeth, Franzika, Rozika, Micki, Avram, Freida,

și cea mai mică, Perla.

Perla Ovitz în 1999

Diamantele sunt mici, dar prețioase, ca și mine

Sunt mică, dar am valoare

Voiam de mult să aflu mai multe despre frații Ovitz,

așa că am venit în Transilvania, în nordul României,

unde începe povestea lor.

S-au născut într-un sat care, spun poveștile din bătrâni,

...a fost numit după un uriaș care s-a îndrăgostit de o pitică.

Hello. Bună.

Au cu toții niște unelte. Ar trebui să cânte Hai-Ho...

Ce faceți? Mmm...

- Unde mergeți? - Nu sunt sigur că...

Nu cred că sunt de acord. Mă numesc Warwick.

- Câți ani aveți?

Warwick Davis.

Cum ai aflat despre ei?

Auzisem de ei și de povestea lor de mulți ani,

și m-a interesat; am vrut să aflu mai multe.

Să privesc totul prin ochii unei persoane mici, dar și

...a unui artist, cu aceeași meserie ca și ei.

De ce crezi că e important să le cunoaștem soarta?

Ideea că nu s-au lăsat învinși, cu toată mărimea lor...

El e Johnny, un reporter radio local și istoric amator.

S-a oferit să mă însoțească.

Spune-mi, unde ne aflăm acum?

Exact în locul unde se afla casa Ovitz,

....cu mulți ani în urnă.

Iar dânsul este proprietarul actual.

Hello, bucuros să vă cunosc. Eu sunt Warwick.

Ioan Timiș, fost Primar din Rozavlea Întâmplător, este printre puținii...

...dacă nu singurul localnic, care i-a cunoscut pe Ovitz.

Adevărat? Îi țineți bine minte?

Mi-i amintesc foarte bine.

Chiar am câteva fotografii cu ei...

Aveau o bancă lângă casă...

...și stăteau de vorbă cu trecătorii...

Eraucunoscuți ca o familie educată...

Familia Ovitz era una neobișnuită.

Tatăl lor era pitic...

...dar două dintre mame și alți trei frați erau chiar înalți.

Prin comparație, părinții și sora mea au o talie medie.

Și când m-am născut eu, a fost un șoc pentru ei.

Eram nedespărțiți...

Eram uniți ca verigile unui lanț...

Mama spunea...

Ce meserie v-ar putea ajuta să vă câștigați traiul?

Și s-a gândit la școala de actorie. Din asta, puteam trăi.

Ne-am numit Trupa Liliput, pentru că eram așa mici...

I-ați văzut vreodată în spectacol?

Desigur. Au dat multe spectacole.

Uneori aici, la școală...

...sau cântau la nunți...

De regulă cântau la instrumentele lor...

Cântam mai mult în ungurește.

Eu aveam o ghitară mică, specială...

Nimeni n-avea haine frumoase ca ale lor.

Arătau ca niște actori de Hollywood.

Cam așa par. Așa se îmbrăcau.

În poza asta, arată ca un actor din filmele mute.

Știi genul? Cam ca Harold Lloyd,

...sau ca Buster Keaton. Genul ăsta.

Erau apreciați în satul nostru.

Mm-hm.

Plecau foarte des în turneu, prin Austria, prin Ungaria...

Erau cunoscuți.

Mai presus de toate, frații Ovitz erau artiști,

...și asta este ce am încercat întotdeauna să fiu și eu.

Când ai un metru înălțime, te simți mai vulnerabil.

Și compensezi asta printr-o personalitate supradimensionată.

Asta fac toți piticii din show business din toată lumea.

Era perioada de apogeu a interesului în pitici artiști.

Publicul era fascinat de pitici...

...și luau parte la show-uri de ciudățenii.

Existau 75 de agenți de pitici în toată Europa.

Și răscoleau peste tot, căutând să angajeze alți pitici.

În Coney Island, New York,

...exista un oraș Lilliputan unde piticii erau plătiți să locuiască.

Exista o frizerie cu un bărbier pitic,

...o stație de pompieri operată de pitici...

Și se estimează că în 1939,

...circa 1,500 de pitici își câștigau existența din show business.

Dar o făceau prin expunerea diformității lor.

Și exact asta dorea familia Ovitz să evite.

Ei doreau ca lumea să vină să-i vadă...

...pentru interpretarea lor ca actori sau cântăreți.

Familia Ovitz se deosebea de

alte numere de pitici.

Făceam muzică, cântam, jucam teatru, scheciuri...

Petreceau mult timp repetând, pregătind recuzita, costumele,

...pentru ca spectacolul lor să fie cel mai bun posibil.

Știau cum să captiveze audiența. Nu era un truc.

Plănuiseră totul de la inceput, în stil mare.

Am jucat în România, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia...

Au apărut pe cele mai mari scene din Europa.

Cu audiențe de 800, 1,000, săli arhipline.

- Frații Ovitz au dat multe spectacole. - Aici? - Da.

Așa arăta sala asta atunci.

Sala în care ne aflăm acum?

Exact. Pe vremea aia era cel mai mare restaurant,...

...au fost aici și capete încoronate. - Formidabil.

Dar nu făceau spectacol pencă erau mici.

O făceau pencă erau buni artiști.

Cred că reputația lor de buni artiști...

...este cea care le-a asigurat o carieră.

Cam asta e și filozofia care m-a călăuzit pe mine în carieră.

Am intrat în actorie pentru că eram mic, dar nu pe asta m-am bazat.

M-am gândit că, pentru o carieră de actor,

...trebuie să-mi șlefuiesc arta de interpret și actor.

În cele din urmă, să fiu cunoscut ca un actor...

...care este, întâmplător, mic de statură, cum cred că erau și Frații Ovitz.

În fiecare seară audiența ne arunca flori...

...primeam ciocolată, bomboane...

Aplauzele erau asurzitoare!

Era sfârșitul anilor 30, și vedeai pitici peste tot,

...iar din 1937, când Disney a scos Albă ca Zăpada și Cei Șapte Pitici,

...nebunia pentru interpreți pitici a ajuns la apogeu.

"Și cel mai fermecător dintre toți,

Albă ca Zăpada și Cei Șapte Pitici a lui Disney"

Dar nimeni n-ar fi putut prezice...

...cine avea să fie unul dintre marii admiratori ai filmului.

Ca orice basm bun, și Albă ca Zăpada avea o parte întunecată.

Precum Regina cea Rea din basm, obsesia naziștilor cu

...perfecțiunea fizică avea să devină mortală pentru cei ca frații Ovitz.

"Ein Volk! Ein Fuhrer! Ein Reich!"

Lui Hitler îi plăcea așa de mult filmul, încât și-a făcut propria versiune,

ca propagandă nazistă.

Oglindă, oglinjoară,

Cine-i mai frumos în țară?

În versiunea germană, Albă ca Zăpada era o fecioară ariană,

amenințată de un străin malefic cu o formă schimbătoare.

Oamenii cu orice fel de diformități fizice,

...inclusiv piticii, ca mine, au devenit o obsesie pentru naziști.

Ei au fost fie uciși prin programul lor de "eutanasie",

...fie folosiți drept cobai în experimente de laborator,

...în încercarea de a crea ”rasa supremă”.

Ce avea însemne asta pentru familia Ovitz,

...când naziștii au început să cotropească Europa,

...ei fiind nu doar pitici, dar și evrei?

Pentru ei, totul era departe, în Germania.

Nu simțeau că îi privește și pe ei,

...erau niște lucruri groaznice, care se întâmplau în altă parte.

Asta nu schimba lucrurile. Spectacolul trebuie să continue.

Sperau doar ca războiul să se termine cumva,

înainte ca focul să ajungă și la ei.

Odată, fratele meu Micki nu putea adormi...

...și asculta la radio.

Deodată, a auzit că Germania a invadat Ungaria

Mulțumesc, mulțumesc foarte mult!

Noroc bun!

Evreii și câinii nu mai aveau voie pe stradă.

Evreii nu mai aveau voie în magazine.

Dacă ieșeai din casă...

...te alegeai cu un glonț...

...sau cu o bătaie zdravănă.

A venit unul cu o tobă și a spus...

Că toți evreii trebuie să-și părăsească casele...

...și să meargă în ghetou. 'Ce-i aia un ghetou?

Nu știa nimeni, încă.

Acesta este Dragomirești,

...la 10km de satul fraților Ovitz, unde au fost duși cu forța.

Mă întâlnesc cu fiul preotului local,

...care locuise chiar vizavi de ghetou.

- Bună ziua. Eu sunt Warwick. - Salutare.

- Cum te cheamă? - Mihai. Mihai.

În locul ăsta erau ținuți?

- Cam câți oameni erau? - Câteva sute.

- Oho! - Din vreo... șase sate.

- Cât au stat aici, știau ce-i așteaptă? - Nu. Credeau doar...

...că vor fi duși în lagăre de muncă.

- Și dacă ar fi încercat să fugă? - Erau împușcați pe loc.

- Chiar așa? - Da.

Pozele astea au fost făcute aici, în zona asta.

Era cam în perioada în care au ajuns ei aici?

Da, poza asta a fost făcută când au ajuns aici...

...și au coborât din căruță.

De necrezut.

Poza a fost făcută chiar aici, unde ne aflăm, o căruță ca asta...

E uimitor.

- Cine e acesta? - Un simplu soldat, pentru comparație.

Scrie aici că are o înălțime medie.

Scrie asta aici ca...

....să-ți poți da seama cât de mici sunt?

Hmm.

Își bat joc de ei. Își bat joc de ei.

Îi consideră "bagaje".

Asta scrie, în ungurește.

Bagajele au sosit la Dragomirești...

....și trebuiesc descărcate din căruță.

Psss.

Nici n-am cuvinte să descriu ce simt...

E un jurnal în care tata...

...a consemnat zilnic tot ce a văzut că s-a întâmplat în perioada aceea...

Este uimitor.

1944, iată.

Pomenește despre ghetou în jurnal?

Totul a început pe 16 Aprilie 1944.

A treia zi de Paști, a urmat deportarea lor aici, la Dragomirești...

Au fost îmbarcați în căruțe...

...care au fost obligate să-i transporte.

Așa au părăsit comuna toți evreii, spre o destinație necunoscută.

Cu această ocazie, unii au murit mergând, de oboseală.

Unii, opunându-se să plece, au fost împușcați

Când scriu aceste rânduri...

...deja sunt plecați toți evreii și din Dragomirești...

...neștiind nimeni unde se vor opri.

E și greu de imaginat tot ce s-a petrecut aici.

Mmm...

Pentru familia Ovitz, să fie luați pe sus într-o căruță,

...și descărcați aici, trebuie să fi fost înspăimântător.

Mă întreb dacă copiii aceia au idee ce a fost odată aici?

În cele din urmă, ajungem aici, cum a făcut și familia Ovitz.

Probabil așa arăta și în anii 1940.

Cu siguranță că da.

Doar că frații Ovitz erau într-un vagon de vite.

Așa ceva e imposibil. Mi-e imposibil.

N-aș putea urca, și ăsta e vagon de pasageri...

....iar vagoanele de vite nici măcar nu au scări.

Vagonul de vite este atât. Fără scări.

Nu pot urca, orice-ar fi.

Nici nu încerca.

Am început călătoria într-o duminică.

Erau 40 de vagoane de vite.

În fiecare se înghesuiau 80 de oameni.

Geamurile erau blocate cu scânduri...

Nu puteam vedea unde suntem duși...

Nimic.

Frații Ovitz credeau că vor fi doar strămutați,

...așa că-și luaseră uneltele meseriei: machiaj, costume, instrumente.

Mă întreb despre ce vorbeau în tren...

Oare discutau...

...despre ce avea să li se întâmple?

"Oare unde vom putea munci?"

Poate că discutau o strategie?

La ce s-or fi gândit oare?

Eram total dezorientați. Nu știam încotro suntem duși...

Am întrebat un soldat ''Unde ne duceți?''

''Ce-ți pasă?...

...mergeți într-un loc de unde nimeni nu se mai întoarce.''

Așa arăta o zi obișnuită...

...în Mai '44,...

...când soseau numeroase transporturi din Ungaria Mare.

Frații Ovitz erau din Transilvania,

...care atunci făcea parte din Ungaria Mare.

Așadar trenul sosește aici....

...la rampa de descărcare.

Vedeți aici, cum erau dați jos din tren.

Cum Auschwitz era un lagăr de muncă, dar și de exterminare,...

...trebuia să se decidă cine va trăi și cine va muri.

Iar persoana care decidea asta era un doctor.

Urmau să trăiască cei în putere de muncă.

Deși nici asta nu era sigur. Puteai fi foarte solid și totuși trimis la moarte.

În general, putem zice, femeile cu copii,...

...bătrânii,...

...și toți cei percepuți ca invalizi,...

...erau în mod automat trimiși la moarte.

Majoritatea lor habar n-aveau că în 30 de minute,

...aveau să fie morți.

Între 30 și 45 de minute.

- Deci omul ăsta ar fi fost...? - Este un pitic.

Interesant, oare a trăit, sau a murit?

Aș spune că nu, n-ar fi avut nicio șansă să trăiască.

Nu vedeai decât barăci și flăcări...

...de mărimea unui om...

Am întrebat un soldat, ''Ce sunt toate astea?''

A zis, ''Nu întreba, mai bine să nu știi.''

''E mormântul Israelului.''

Chiar și acolo, Micki și-a păstrat încrederea în sine.

Avea buzunarele pline cu cărți de vizită.

Și Micki, acolo pe peron,

...a dat o carte de vizită unui gardian SS.

E uimitor.

Era un soldat nazist...

Ne-a zis. ''Nu mișcați de-aici până vin cu Dr.Mengele.''

- Cine-i Dr.Mengele? - O să vedeți voi.

Aici îl puteți vedea pe Mengele.

Era un reputat membru al comunității academice germane.

După cum vedeți, avea o prezență impunătoare.

Era un bărbat chipeș. Și era și erou de război.

A ajuns la Auschwitz după ce a luptat pe front.

Așadar... un om foarte puternic.

Foarte puternic.

A venit Mengele și a spus...

''Pe ei să nu-i dezinfectați.''

Așa numeau ei...

Colecționa tot felul de oameni, foarte înalți, sau foarte mici,

....sau cu capul țuguiat...

....cu tot felul de diformități, de fapt.

Și toți ceilalți nemți știau că colecționa specimene...

...pentru așa-numita "Grădina Zoo a lui Mengele".

Să fii selectat acolo însemna....

"Nu te vom extermina încă....

...pentrucă prezinți interes." Da.

Dacă am fi fost de dimensiuni normale...

...toată familia ar fi fost arsă în acea noapte...

...am fi dispărut fără urmă...

E incredibil. Frații Ovitz au fost duși acolo pentru că erau evrei,

...dar au câștigat timp pentru că erau pitici.

Apoi Mengele a zis...

''Acum am ce studia pe următorii 20 de ani...

...dacă nu mai mult.''

Când am auzit noi '20 de ani'...

...ne-a luat leșinul la gândul...

...că vom sta atât în locul acesta...

Colegiul Regal de Chirurgie, Londra

Doctorii au fost dintotdeauna interesați de oamenii mici...

...din motive medicale reale.

Când eram copil, mă internam foarte des în spital,

...datorită problemelor medicale cauzate de nanism.

Wow.

Dar aș vrea să înțeleg de ce doctorul nazist, Josef Mengele,

...a fost așa de interesat de frații Ovitz.

Acesta este Charlie Byrne, sau Charles Byrne,

...cunoscut ca Gigantul Irlandez, pe vremea lui.

Unul dintre cei mai înalți oameni care au trăit vreodată.

Uimitor, nu-i așa?

Mai cunosc câțiva indivizi înalți ca el.

Peter Mayhew, care a jucat în rolul lui Chewbacca din Star Wars,

...e și el destul de înalt. - Nimeni nu-i perfect.

OK, eu am un model ușor diferit.

Da, putem spune asta.

Mengele provine dintr-o tradiție de biologie comparată,

....antropologie comparată.

Măsurătorile craniului, de la începutul sec XX din Germania,

...devenite mai sofisticate.

Și interesul crescut în genetică,

...au dus la interesul în familia Ovitz.

Și nu e vorba doar de Mengele.

Fostul său șef, Verschuer, un om de știință faimos,

...și un antropolog celebru,

...l-a trimis la Auschwitz, spunându-i: "Vei aveao o ocazie

...fantastică să experimentezi acolo.

Să faci lucruri care nu pot fi făcute altundeva."

Mengele credea într-adevăr că...

...familia Ovitz poate dezvălui secretul creșterii.

Am putea învăța din asta. Și știi ceva?

Intuiția lui era bună, însă lucrurile pe care le-a făcut,

...experimentele la care a supus această familie.

...n-ar fi putut să ducă la vreun rezultat științific.

Erau doar niște experiențe bizare, irelevante, îngrozitoare.

Era un fel de vacuuum moral,

în care oamenii de știință aveau prilejul...

...să facă absolut orice, indiferent de cost sau de consecințe.

Aveau dreptul de viață sau de moarte.

Despre asta e vorba.

Copii...

...gemeni,...

...romi.

Mengele a făcut experimente pe mulți oameni.

Și ce le-a pregătit familiei Ovitz?

Iată, avem aici documente...

...de la așa-zisul Institut de Higienă SS.

Acesta era de fapt un laborator medical mare.

- Și iată, acolo, numele Ovitz. - Da, exact.

Lua sânge, scotea dinți sănptoși...

Uite câți dinți de aur mi-am pus! Nu mai aveam cu ce mânca.

A făcut asta tuturor.

Ne-a smuls părul și genele...

...ca să vadă dacă sunt la fel cu ale oamenilor înalți.

- Ce anume reprezintă asta? - Acesta e ordinul de analiza sângelui.

Arată că pe 28 iunie 1944, s-a prelevat sânge...

...de la acest prizonier, Ovitz Perla.

Și aici este semnătura lui Mengele.

Aceasta e semnătura lui?

Ne turna apă rece ca gheața în urechi...

...care ne făcea să ni se zgâlțâie capul.

Apoi turna apă fiartă de pe foc...

Credeam c-o să ne pierdem mințile...

...sau chiar c-o să murim.

Părea obsedat de analizele de sânge.

- Mengele lua sânge zilnic.

Foarte, foarte des.

Dar nu putea afla prea multe din asta, nu?

Tot repetând analize de sânge, nu obții prea multe date.

Trăia cu impresia că face ceva foarte important...

...pentru viitorul celui de al 3-lea Reich. - Înțeleg.

Era cu siguranță unic...

Dar n-aveam ce face, trebuia să-l lăsăm...

...altfel se descotorosea de noi.

Soră-mea mai mare a zis...

"Stimate Dle Căpitan SS...

...cât timp va trebui să stăm aici?"

El a răspuns, 'Cât timp sunteți aici, nu sunteți în partea cealaltă.'

Adică, nu sunteți încă arși.

Aici dormeau frații Ovitz.

Baraca era făcută pentru 400 de oameni,

...dar din cauza supraaglomerației, numărul ocupanților era dublu.

Unii martori spun că se ajungea și la 1000 de oameni pe cameră.

- O mie de oameni aici? - Mda...

Frații Ovitz ar fi trebuit să doarmă pe una din astea, nu?

Probabil pe rândul de jos. Așa cred.

Rândul de jos nu era un loc prea sigur, din cauza diariei,

...care era ceva frecvent și oamenii nu mai puteau controla boala.

Nici rândul de sus nu era bun, din cauza acoperișului găurit.

Aceasta era realitatea cu care trebuiau să se lupte zilnic,

...ca să rămână în viață.

Ne uităm la poze și citim povestiri și descrieri de întâmplări...

Dar cumva, ne simțim detașați de ele...

...dar abia când te afli la fața locului, începi să realizezi...

...că astea nu-s povestiri, nu-s basme.

Astea sunt lucruri care s-au întâmplat, și s-au întâmplat chiar aici.

Copiii mei sunt pitici,...

...soția mea e pitică,...

...dar în alt timp, în alt loc...

La Auschwitz au fost uciși circa 100 de pitici,...

...așa că statura mică n-ar fi fost de ajuns ca să-i salveze pe Ovitz.

Ca să câștige timp, trebuiau să-și folosească alt atu.

Unul care rezona cu logica dementă a lui Mengele...

...și a celorlalți ofițeri.

Durata medie de supraviețuire era de circa trei luni.

Te obișnuiai cu frica.

Da.

Anita, ca și frații Ovitz, este muzician...

...ceva atractiv pentru cei care conduceau Auschwitz.

Oricine putea face ceva considerat folositor, avea valoare în ochii lor,...

...cine nu, era expendabil.

Am ajuns acolo în timpul nopții.

Ne-au băgat într-o baracă, să așteptăm.

Nu mai știu cum, probabil am fost întrebată,...

..."Ce făceai înainte de război?" și am răspuns "Cântam la violoncel."

Mi-au răspuns, "Fantastic, avem o orchestră aici." Norocul meu, nu?

Aici se vede o paralelă între povestea ta și ce a familiei Ovitz.

Exact. Pentru că și ei erau diferiți. - Oricine era un pic altfel,...

...devenea, brusc, interesant.

Asta înseamnă că fără interesul lui Mengele în privința lor,...

...nu văd cum ar fi putut supraviețui.

Ne-a adus pudră de ten...

...a noastră fusese confiscată...

Și ne-a adus ruj și farduri...

Ne-a întrebat dacă avem un coafor...

Când era în toane bune, ne spunea în germană...

'Peste șapte munți, am șapte pitici.'

Spunea asta cântănd...

Cânta o dată, de două ori...

...ca să ne înveselească...

Ne-a întrebat, 'Știți să cântați?'

I-am zis, 'Desigur, dar nu avem muzică...

'Și el a răspuns...

'Eu pot să cânt și fără muzică.'

'Vreți să auziți?'

Și a început...

'Peste șapte munți, am șapte pitici...'

Cumva, nu mă surprinde că frații Ovitz și-au folosit...

....tot talentul lor de interpreți ca să aibă o șansă.

Acesta este spiritul oamenilor mici, al piticilor.

Mantia artistică i-a ajutat să se distanțeze...

...de ce se întâmpla acolo.

Pentru ei, era doar o altă piesă în care jucau.

Dar jucau pentru viața lor.

Germanii puteau veni oricând în block-ul nostru...

...și să ne ceară să cântăm.

- Și trebuia să fiți gata? - Da.

Așa a venit odată Dr Mengele,...

...celebru pentru experimentele pe oameni ieșiți din comun...

...a venit în block la noi, cerând să-i cântăm Traumerei de Schumann.

Și a trebuit s-o fac, doar era în repertoriul meu.

Mi se pare interesant faptul că naziștii doreau muzică,...

...și mă întreb de ce asta,...

...când în timpul zilei ucideau oameni.

Muzica era pentru ei o distracție.

Sau era o terapie?

Într-un fel, cred că trebuie să fi fost...

Și știi, duminica dădeam chiar concerte,...

...iar ei veneau și ascultau.

Părea ceva grotesc, de fapt. Da.

Traumerei

Când l-am auzit cântând, am prins curaj...

Dar ni s-a spus...

...nu vă amăgiți singuri...

Dacă îl apucă nebunia...

...vă omoară pe toți...

Nici nu pot să-mi imaginez. Cred că aș fi fost...

E imposibil să încerci să-ți imaginezi prin ce-au trecut...

Și chiar cu ce pot să-mi imaginez, nu cred că aș fi putut face față.

Este atât de greu să trăiești sub teroare,...

...în frică, în mod constant...

Frații Ovitz știau că în clipa în care Mengele se plictisea de ei,...

...ar fi ajuns aici, în pădurice,...

....anticamera camerei de gazare.

Am văzut fotografii cu oameni așteptând în pădurice,...

...imediat după ce erau debarcați din tren...

Umm...

Crematoriile erau uriașe.

Constructorul crematoriilor spunea...

...puteau arde 5.000 de cadavre pe zi.

Partea asta mă înfurie.

Da, e de-a dreptul... Mi-e greu și să fiu aici...

Știi, pot chiar să simt...

...nu cum trebuie să fi fost, dar... ...despre ce e vorba aici.

Da, toate astea... Mi-e greu să fiu aici...

Coșmarul fraților Ovitz a luat sfârșit în Ianuarie 1945.

La opt luni după ce au sosit la Auschwitz, lagărul a fost eliberat.

Ca și majoritatea celorlalți ofițeri SS,

Mengele fugise deja,...

...luând cu el și cercetările sale.

Cei 7 pitici au plecat transportați cu o căruță,

....și au ajuns înapoi în satul lor un an mai târziu.

Faptul că frații Ovitz au scăpat cu viață este incredibil.

Au fost singura familie care a supraviețuit lagărului intactă.

Eu nu-l urăsc pe Mengele...

N-ar trebui să zic asta...

De fapt, ar trebui să-l urăsc...

Dar ne-a lăsat să trăim...

...ca să poată experimenta pe noi.

Așa că nu pot să-l urăsc.

Mergând pe urmele acestei povești și vorbind cu acești oameni,

...simt că am putut arunca o privire în viața lor,

...și am simțit ce i-a făcut oamenii care au fost.

Povestea lor are un sfărșit fericit.

Nu a fost așa pentru foarte mulți, dar pentru frații Ovitz, a fost.

Dar nu și fără un preț greu.

Au trebuit să trăiască cu amintirea chinurilor prin care au trecut.

Eu am rămas deopotrivă șocat și uimit,...

...și îi găsesc și mai demni de admirație, decât înainte.

Îmi pun machiaj pentru că nu vreau să stârnesc milă.

Cum se zice...

Buzele zâmbesc, dar inima plânge.

În 1949, frații Ovitz au emigrat în Israel.

Acolo au reînceput să joace în spectacole, cu săli pline,...

....ca și înainte de război.

Iar mezina Perla, ultima dintre acești pitici nemaipomeniți,

...s-a stins din viață în 2001, la vârsta de 80 de ani.

Subtitrarea: petrake kokoricogagu@gmail.com