Original subtitles

Ionescu a

încercat

să -și creeze o poziție...

MULȚUMIT PENTRU VIZIONARE

Că -mi dați voie?

Caius, tu ești. Te salut, amice.

N -aș putea afirma că nu te -ai schimbat, dar te -am recunoscut din

Și tu te -ai schimbat.

Au trecut atâți ani.

Nu e vorba numai de gust.

Dar de mai ce?

Nu -mi dau seama precis.

Așa, în general.

Cafene.

Și coniac.

Am aflat mai întâi prin foștii colegi că ai devenit inginer.

Apoi din presă că ești unul dintre constructorii hidrocentralei de la Vama.

nu puteam imagina alt viitor pentru premiantul promoției noastre.

Ești un erou pozitiv.

Tu ce mai faci?

Eu, în schimb, n -am reușit să aflu nimic despre tine.

E un reproș?

N -ai aflat nimic? Încă n -am făcut nimic.

Cum nimic?

Nimic?

Se poate face azi așa ceva?

În ce cantități?

Totuși, cu ce te ocupi?

Tot cu literatura A.

Mai ține -te cât am absolvit?

32.

Andrei Făcut Vasile, Apostol Paraschiv, Bergea Ștefan.

Bergea a murit în 55 la Bicaz.

Eram în alt punct al șantierului. Am aflat mai târziu despre accident.

Costea Matei, excelent matematician, mă intimida. Și eu eram matematician bun.

Tu nu mă intimidai.

Sunt foarte ofencat.

Te cred.

Costinescu Iulian, băiat popist a Matei.

Eminent fotbalist.

Băiatul nu popa. Da.

Am început să ne prostim.

Suntem buni, Caius.

Cosma, spune -mi dacă mă detești. Eu?

Pentru Irina.

Liniștește -te, Caius.

Am uitat -o de mult.

Sunt însurat de zece ani.

Am trei copii și o nevastă pe care o ador.

Ești teribil, Cosma.

Mă uit la tine, te văd în carne și oase și exclam ca individul din poveste în

fața girafei.

Așa ceva nu există.

Ai avut necazuri, Kels.

Erai din adolescență un dificil.

Nu consider acest lucru un defect capital.

Fac rău doar mie însu.

Crezi?

Îți închipui că Irina a suferit din cauza mea?

Rezupun că da.

Sunt primusul regret.

Știi bine că nu am fost vinovat.

Nu știu ce a mai devenit.

Am pierdut -o cu totul din vedere.

Și eu.

Cu diferența că la tine este mai greu explicabil.

Nu mă condamna, Cosma.

Lucrurile astea sunt în general inexplicabile.

Noi oamenii suntem ființe complicate.

Asta o știm chiar și noi, inginerii.

Bravo! E un progres pentru umanitate.

Ultima oară...

Am văzut -o după examenul de stat.

Ne -am întâlnit, nu știu cu ce prilej.

Sunt mai multe zece ani.

A fost o vreme cercetătoare într -un institut, apoi a fost numită undeva în

provincie.

Eu pierdut timp de mult orice speranță să o cuceresc.

Dar tu?

Ce faci prin părțile astea?

Încerc să scriu ceva pentru o revistă.

Un reportaj de la Combinatul Chimic.

Se pune în funcție unui procede de o tehnologie românescă.

Tu?

Merg la mama la ţară. Am nevasta şi copiii acolo.

Cel mare -i în vacanţă.

Nu te speria, nu -ţi arăt fotografii.

Cosma... Nu vrei să rămâi cu mine câteva ore în oraş?

Continui drumul pe urmă.

Dacă -ţi fi cu multă bucurie.

De altfel, vrem de mult să văd combinatul.

Ai idee despre ce procedeul tehnologic e vorba?

Vag. Lucrarea aparține unei inginere.

Despre ea trebuie să scriu.

Un portret. Portretul unei femei.

Presupun că e ușor pentru tine.

Nimic nu e ușor pentru mine, Cosma.

Tu singur ți -ai amintit că sunt un dificil.

MULȚUMIT PENTRU VIZIONARE

După cum vedeți, procesul este mai mult intern și nu are nimic spectaculos.

Tovarăși, în acest moment, uzina noastră produce prima șarjă de azot printr -un

procedeu tehnologic românesc.

Tovarășii ingineri, vă felicităm!

De la scuteia, dragomii! De la romaninul meu! Lucrați de mult, a combinat? Chiar

de la proiectare. Cui dedicați descoperirea dumneavoastră? Tuturor

au nevoie de ea. Cum vă petreceți timpul liber?

În natură. Iubiți natura? O cercetez.

Relatați -ne o amintire puternică din viața dumneavoastră. N -am amintire, am

proiecte. Atunci un proiect.

Obținerea unui produs chimic superior azotului.

Vorbiți -ne despre femeia secolului XX.

Să discutăm despre femeia secolului XXI. Ce credeți despre feitire? E o formulă

chimică la care se mai lucrează.

Ce vârstă aveți, dacă nu vă supăr? Dacă Brigid Bardo are 33, îmi pot permite și

eu să am 39.

Mulțumesc.

De la femeie. O fotografie color

pentru coperta. Racursit pe fundalul uzinii.

Fără ochelari.

Mersi.

Caius.

Irina.

Ce -a întâmplat?

Ce fericită sunt să vă văd!

Ești de mulți ani aici?

De mulți.

Nu mai știam nimic despre tine.

Eu îmi schimb stiu tot despre voi.

Și despre tine, Cosma.

Și chiar despre tine, Cairo.

Era și mai dificil.

Sunt o personalitate obscură.

Am fi putut să ne revedem și să ne recunoaștem cu greu.

Au trecut atât de ani.

Peste unii mai ușor, peste alții fără milă.

Sunteți oaspetii mei. Vă conduc în oraș. Hai să -l revedem împreună. Ești pe

ora, Antren. Am făcut doar o scurtă oprire. Mă aștept ai mei la țară. Te

Mergem cu toții.

Refacem vechiul nostru itinerar.

Alec?

Fi bun și locuiește -mă pe lângă gazetari. Dă -le, te rog, explicațiile

au nevoie. Cum nu rămâi de noi?

Vrem să sărbătorim împreună evenimentul.

Îl sărbătoresc și eu.

Și încă cum.

Îi dai voie unii forți toți să te felicite? Un forț toți este liber să

vrea.

Dragii mei, ce fericită sunt să vă văd.

Îmi cântesc tot cei mai dragi oameni de pe lume.

Am crescut împreună, ne -am făcut mari, ne -am încurcat în niște cățișuri

sentimentale care ne -au sfârșiat prietenia.

Nu merita nicio dragoste un asemenea sacrificiu.

Aveți curajul acestei confruntări?

Irina, ești sadică.

Te temi, Caius?

De ce crezi?

Zidurile școrii nu mă pot speria mai tare decât prezența ta victorioasă.

Constitui un desăvârșit reper.

Eu? De ce nu Cosma?

Cosma este un exemplar firesc. Și tu?

În succesul meu devine dureros mai ales în prezența succesului tău.

Și într -un fel, cele două fenomene se explică unul pe altul.

Nu înțeleg.

E simplu.

Când există asemenea femei, poetii nu au ce căuta.

E stupit și jignitor ce spui.

Dacă e stupit, nu mai poate fi jignitor.

Sper că nu o să vă certați iarăși.

Avem atâtea altele să ne spunem.

Irina, iartă -mă.

Nu am nici scuza că aș fi spiritual.

Simplu acrel.

Uitați -vă la ei, când au năvălit în viață ca într -un vagon de trambai.

Gălăgios brutali.

Exagerez.

Ce știu ei despre mine?

Ignoră sacrificiile făcute.

Cred că totul a fost așa de când lume.

Ce trebuie să știe, învață la istorie. Caius, faci glume proaste.

S -au să o duc la realitate.

E un vechi obicei al ei.

Nevoia de mituri.

Sigur că da, Caius.

Simţi -l fanfarei.

Bună ziua, domnule profesor.

Bună ziua, bună ziua, dragul meu.

Uitasem aici umbrela.

Tocmai amintiţi de mine, domnule profesor.

Iartă -mă, dragul meu.

Mi -ai fost cumva elev?

Am avut atâţia, atâţia elevi.

Tinerii se schimbă.

Îmbătrânesc şi ei.

Primii mei elevi sunt astăzi la fel de bătrâni ca și mine.

Nu, nu -mi amintesc.

Iartă -mă.

Cocorii îi decau iarna cu pere sfraie de aur.

Mânsca nuncilor urca prin mine și -a târnat ciorchine pe creț.

Unde mi -e inima?

Mă întrebam părășit în șuvoaie de unul, ca o stea de omă.

Unde mi -e inima?

Bengescu Caius.

Bengescu Caius.

Da, da.

Scrieai versuri.

Unele frumoase.

Bengescu Caius.

Vezi, am încă memoria versurilor.

Iartă -mă.

Chipurile se schimbă, se uită. Bineînțeles, domnule profesor.

Nu mai sunt profesor.

Sunt pensionar. Am fost invitat la servare de sfârșit de ani.

Vengescu Caius.

Ce faci? Ce drum țineți?

Literatura. Am încercat.

Încerc. Da, da.

Foarte bine, foarte bine.

De lume ar prinde ploaia.

Dar vă plăceau versurile mele, domnule profesor?

Îmi amintesc precis ce spuneți.

Vă plăceau, nu -i așa?

Desigur, desigur.

Am avut în cursul carierei mele mulți elevi foarte talentați.

N -am mai aflat nimic despre ei.

Poezia este un lucru indispensabil.

Credeți asta?

De vreme ce se face.

La revedere, băiatule. La revedere.

Ce

sentiment

amar.

Că nimic nu -ți mai păstrează urmă.

E doar locul în care ne -am îngropat tot aurul din vise.

Aurul acelor vise a fost pasiunea pentru știința Irinei.

A fost talentul tău, Caius.

A fost prietenia noastră.

A fost dragostea mea pentru tine, Caius.

A fost dragostea mea pentru tine, Irina.

A fost, a fost, a fost.

Vă prezint pe prietena mea, Rita, proaspăt absolventă acestei școli. Într

fel, imaginea mea din adolescență.

Nu te speria, draga mea.

Nu -i absolut necesar să ajungi ca mine.

Ei sunt prietenii mei, Cosma și Caius.

Unul inginer, celălalt poet.

Rita e fiica unui inginer, coleg de uzină.

Domnișoara vrea să devină și ea inginer? O, nu.

Eu vreau să devin artistă.

Dumneavoastră sunteți poetul Caius Bencescu, nu?

Mă cunoașteți? Am și recitat o poezie a dumneavoastră. Apoi am căutat un volum,

dar... Știu, nu ați găsit.

La primul meu volum am să vă trimit un exemplar cu dedicație.

Adevărat? Mulțumesc.

Hai să ne grăbim, că ne prinde ploaia.

Irina, ce frumoasă ești astăzi!

Vă mai aduceți aminte de luarea prefecturii?

Știi ce mă frământă de atâți ani, Cosma?

Trebuie să ți -o spun.

Am avut sentimentul că atunci ai avut un moment de prudență.

Că te -a fost frică.

Asta nu ți -am putut o ierta multă vreme.

Ce spuneam eu?

Cicnică dacă ai zis.

Simtul fanfarei.

Aveam vârsta la care curajul ștobru nu m -a retrecere.

Îmi plăcea tot ce avea o anumită poză eroică.

Visele mele de adolescentă revoluționară fabricaseră un focul ce -și aștepta

doar eroul.

Primului bărbat care avea ceva din aliura lui Mayakovski îl am așteptat.

Nu te supăra, Kari.

După atâția ani nu mai e vorba despre tine. Deși tu ai fost eroul.

Îți descriu numai fenomenul sufletesc. Poate te interesează.

Cum să nu?

Continuă.

Vreți muzică?

Ce -mi reproșesc aici?

Nu -ți reproșez nimic.

Încercam să te regăsesc. Sunt atât de schimbată?

Cainus, acum că am atins vârsta Eleniei, sper din inimă să nu -i

semnă.

Nu te neliniști, Irina. Nu -i semnă.

Deși eu prevăzusem asta.

Formula sufletească a Eleniei aparține alte epocii.

Vorbim de la aceleași primizi azi, dar tipuri deosebite. Ce -a devenit?

Am despărțit de cușoare.

Irina, nu vrei să vii la iarnă să -ți petreci vacanța împreună cu noi la Vama?

M -ai schis tot atât de bine. Nu, nu cred.

Cercetările din ultimii ani mi -au luat tot timpul.

De altfel e pasionat și nu mă văd trăind în afara lor.

Nu ți -ai dorit niciodată altceva?

Altceva?

Ce mi -aș putea dori?

Eu că vor să iau țigări.

Voi de care vreți.

Mulțumesc, am rămas nefumătoare.

Iar eu m -am lăsat de tuturor, terrorizat de nevastă. Avem

tinerețe.

Linu.

Cosma.

N -ai impresia că prietenul nostru e nefericit.

Îl găsesc atât de îmbătrânit.

Irina, dragă, deși observația te atinge prea puțin pe tine, am impresia că noi

toți am văzut asta.

Eu nu, Cosma.

Nici tu.

Vai de mine!

Aș fi foarte nefericit să fi rămas ca acum 15 ani.

Pe Caius îl găsesc la fel de viu ca pe vremea tinereții noastre.

Poate cu un stil puțin amar.

Sper că ați profitat de absența mea ca să vă comunicați impresiile. Este tocmai

ceea ce am făcut.

Irina remarca aerul tău preocupat. Nu preocupat, ci nefericit. E exact, Cosme.

Nu am avut niciodată un aer exuberant.

Asta e adevărat.

Era marele tău farmic.

Aveai toate elanurile plus un zâmbet trist care le anula.

Formula era irredictibilă.

A rămas numai zâmbetul care transmite starea interioară.

Formula e săracă și nu mai are mister.

Atenție!

Irina se află în prim proces de analiză și sinteză.

Nu rădeca eu.

Am vârsta la care reacțiile sufletești mi -apar tot atât de clar ca și cele

chimice.

Sunt mândră de anii mei ca de o cucerire personală.

Ei mi -au gonit din minte ultimile nebuloase.

Și sentimentul că oamenii mai pot avea mistere.

Calc în viață până eren tot atât de ferm ca acela pe care pășesc în chimie.

Am asanat totul.

Și în jurul meu e crom și sticlă.

Și un frig cosmic.

Nu.

Un calm geometric.

locuiesc undeva, de altă dată e la cer, într -un copac de beton și le

fier.

Pământ nu mai e.

L -am comprimat în geometrii de rom și patrat.

Interesant. Continuă.

Mă opresc aici.

Mai departe nu cred că ți -ar mai place.

De altfel...

Ce spui tu e cu mult mai interesant.

Continuă.

Vă mai aduceți aminte de primăvara aceea?

Noi toți eram îndrăgostiți de Irina. Iar eu îl iubeam pe Caius.

Dragostea ta va rămâne, cred, singura gloria vieții mele.

Iar pierderea dragostei tale, singurul eșec al vieții mele plină de izbând.

Te cercetezi și cauți aflu misterul acestei incompatibilități.

Și?

Nimic, deocamdată.

De ce deocamdată?

Poate că formula mea te depășește. Nu, nu cred.

Doamne, cât am urât -o!

Nu vedeai cât era de prefăcut?

Nu pricepea nimic din ce scriai tu și mima un extat?

Crezi că m -ar fi ajutat mai mult dacă îmi făcea o critică sinceră și

Era o burgheză cu toate tarele clasei ei.

Începe ploaia. Nu credeți că ar fi mai bine să ne adăpostim? Eu tot voiam să

aripa care se restaurează.

Nu mi -e deloc agreabil locul.

Am rămas în copilărie cu sentimentul că biserica e un loc legat mai mult de

moarte. Te obsedează sentimentul morții?

Nu mă obsedează.

Sperie. Eu ador viața, deși se pare că ea nu mă iubește. Poate că formula ei te

depășește.

Poate.

Știi că n -ai deloc aerul cuiva care adoră viața.

Dacă fiecare din noi am avea exact aerul același... Înțeleg?

Vrei haina mea?

Nu, mulțumesc.

De ce te sperii ca un primitiv?

Sunt doar simple fenomene electrice. Ce prosii sunt astea? Cum o să mă sperii?

Păi continuarea poeziei... Nu cumva ce teamă și de șarici.

De unde știi?

Din cunoașterea vieții, cum ar spune amicii mei critici.

Să știi că nu m -ai speriat cu aerile tale de femeie savantă.

Îmi pare rău de pustiul de crom și sticlă din jurul tău.

Ci de calmul geometric de care ești atât de mântră.

Astăzi în zi nu ți era teamă.

Acela e un univers pe care l -am creat și -l stăpânesc.

Sub cerul liber mi se face în ori frică.

Simt un univers trăinș, rebel, cu prea multe capricii.

Nu l -am apucat încă bine de coamă să -l împlânzim și să -i creem reflexe

condiționate.

Ți -ar place să treci într -un astfel de univers?

E visul oricărui om de știință.

Eu sunt fericit că mă mai udă ploaia și că mai pot oferi protecția mea unei

femei speriată de furtună.

Să cercăm să imprăm.

Te simți mai apărată?

Orice acoperi și eu apărare.

Oricum, o biserică în schele e total de mistificată.

Dino, mă -npăși pentru prima și ultima oară în fața altarului, împătrâniți în

dragoste și ură.

Cainu, abia acum realizez că nu mi -ai scris niciodată o poezie de dragoste.

În tot ce -am făcut bun, te -am cântat pe tine.

Cât am fost de nebună să te cred.

N -am mințit niciodată, Irina.

Ce bine ar fi să te mai pot crede.

Iată!

Polta s -a încheiat.

Zidurile așteaptă chipurile sfinților.

Schelele sunt înălțate până la cer.

Iar Michelangelo e în cărșe.

Acum nu știu câți ani, aș fi cutremurat de emoții ascultându -te.

Și astăzi?

Astăzi dâmbesc.

Ne cheamă Cosma.

Îți mulțumesc pentru o crotire, Kyle.

A fost un gest bărbătesc, dând de un cavalier medieval.

Soarta noastră a bărbaților devine tristă, Irina.

În societatea modernă, pericolele sunt din ce în ce mai mici. Iar în curând,

puderatizările...

Mai avem o bucată

bună de drum. Nu ești obosită, Irina? De fel, Cosma.

Ploaia asta mi -a făcut foarte bine.

Regiunea asta plânge de câteva ori pe zi ca o fată sentimentală.

Și după fiecare scuturătură de lacrimi se face mai frumos.

Cosma, nu te știam poet.

Mi -am descoperit această coardă în ziua în care un gazetar a scris despre mine

numindu -mă un poet al betonului armat.

Imbecilu.

Pe el cum să -l numim, Cosma?

Știu eu.

Cavalerul tristei figuri.

Dar eu?

Cum aș putea fi numită Caius?

Nu sunt încăvătărit.

Îți las timp să te gândești.

Mă gândesc.

Ăsta -i Sanfir.

Ăsta -i Petrica.

Ăsta -i Grigore.

Iar ea e Veronica.

Draga mea, ei sunt prietenii mei, Irina și Caius. Îi știi, nu?

Mamă, ți -am adus pe Irina și pe Caius.

Pe Irina o mai ții minte, nu?

Da. O țin minte cum să n -o țin.

Am îmbătrâniți cu toții, dar o țin minte.

Ce faci?

Ești măritată, ai copii? Nu.

Nu?

Ce familie frumoasă ai, Cosmă.

Și ce încântătoare casă.

Că aici e de prin părțile noastre, mamă.

De dincolo acestor, de dincolo de alt. Mama împarte lumea în două emisfere,

meridian prin Bistrica.

Că aici e născut la Bengești, mamă. E fiul doamnei Pia.

A, rămâneți cu noi la masă. Va fi gata -n dată. Cosma, coboară tu la pivnic să

-și adu vină. Da, mamă.

De ce a venit femeia asta aici?

Ce mai vrea de la tine?

Nimic, mamă, eu am portit -o. Irina e azi o mare ingineră, e o savantă. Să fie

la ea acolo.

Vezi, duc copilul în casă, sunt mult de oameni.

Ce veseli ești azi, Cosma.

că tunelul galeriei de fugă a fost străpuns cu 20 de zile înainte de

stat. Un nou cargou mineralier de 12 .500 tone, destinat marelui combinat

metalurgic de la Galați, a fost lansat în cursul dimineții în apele Dunării.

Combinatul chimic de la Breasta a produs astăzi prima șarjă de azot printr -un

procedeu tehnologic realizat de un inginer român.

Consiliul de stat a conferit inginerei Irina Dinu, autoarea acestui procedeu

tehnologic, Ordinul Steaua Republicii Socialiste România, clasa a doua,

dedicându -se inițial muncii.

Cum a desfășurat în ultimii ani o intensă activitate de cercetare

publicând mai multe lucrări despre compușii azotului în sinteza

activând deopotrivă pe plan... ... reprezentând

studenții în asociația lor națională, iar în ultimii ani a activat ca deputată

în Sfatul Popular Regional.

Sunt puncte din viata ta necunoscute mie.

De mie.

Ce -i dedicați descoperirea dumneavoastră?

Tuturor acelora care au nevoie de ea. Cum vă petreceți timpul liber?

În natură. Iubiți natura? Orice cetezi.

Relatați -ne o amintire.

Felicitările mele, Irina.

Mulțumesc, Ivan.

Ești obosită sau emoționată?

Puțin. Îmi revin îndată.

N -ai vrea să mă lași pe mine la volan?

Cu câtă plăcere.

Poți avea perfectă încredere.

Posezi și un carnet.

Ce voluptate caiesc.

Mă aflu într -o mașină în care alături de mine un bărbat ține volan.

Și bărbatul ești tu.

Ești fericită?

Sunt fericită.

Minți.

Am impresia că ar trebui să mă supăr.

De ce nu te -ai măritat, Irina?

Tu mă întrebi asta ca eu să spun.

Știi bine cât am suferit când ne -am despărțit.

O rană ca aceea nu s -a vindecat.

Și -am făcut tot ce -am putut ca să o vindec.

Am muncit cât șapte.

M -am şi mărit, Adi.

N -am ştiut.

Cu un om care avea nevoie de o piesă bună la dosar.

Dar am trecut odată printr -un moment gri şi m -a părăsit.

A fost singurul lucru bun care l -a făcut pentru mine.

Apoi au venit anii mei de glorie şi singurătate.

Îți închipui că astăzi nici unui bărbat nu i -ar trece prin minte, dacă tună, să

-mi ofere brațele sale protectoare.

Și nici eu nu le -aș mai putea accepta.

Oamenii nu bănuiesc că mai pot avea plăbițiuni și spaime.

Că sunt o femeie.

Și că mai trebuiesc uneori și o crotită.

Treacă abia.

Îţi aminteşti Irina?

Da.

Ai nostalgie?

Doar nostalgie adolescenţii.

Coboară, Caide. Nu -ţi fie teamă.

Din vârful porții nu ne mai privesc ca scrutători, corbi îngemănați ai neamului

tău. Nu râde, Irina.

E un neam care a dat țării doi mari cărturari și un poet.

Și era cât place să mă dea și pe mine.

A dat și un lutător progresist.

Cunosc.

Înainte de revoluție, boierii cu idei de stânga dovedeau o excentricitate de un

anume șic intelectual.

Când ideile au devenit concrete, nu am impresia că au rămas tot atât de

convinși.

Ești intelectuală și nu ai dreptul să nu crezi în ideile dezinteresate? Sunt

fică de muncitor și n -am dreptul să cred într -un burghez.

Nici dacă burghezul sunt eu.

Am credut odată și am plătit -o scump.

Și astăzi consider ruptura noastră o urmare a incompatibilității de clasa.

Când te jănaie în fața fandosiților la care mă duceai în vizită, că făceam

zgomot cu lingurița în ceașca cu ceai, recunoaște că incompatibilitatea era

declată.

Astăzi gata sunt eu.

Iar criteriile lumii mele sunt mai serioase.

Și mai severe.

Știu. Dar nu inumine.

Căutați pe cineva?

căutam pe mine.

Vreau să știm ce -i aici.

Căminul cultural, cel vechi, cel nou, nu -i încă gata.

Și mai înainte ce a fost? O casă.

A cui nu știți?

Nu, noi eram copii mici.

Spuneau că a fost conacul. Dar nu mai ții minte al cui ziceau că a fost.

Dar de Dumitru Bencescu, mare rescritor, ați auzit?

A, unul cu barbă.

Am învățat ceva de el la școală.

De când?

Istoria reține esențial.

Memoria ei este selectivă și precisă.

Ce nu trebuie să uite, nu uită.

Într -adevăr, dintre cele două bărbi, doar barba spre bunicului

meu a rămas memorabilă.

În zadar, Caius,

vremea cireșelor a trecut.

Și nici eu nu mai sunt la anii când se pot purta asemenea cercei.

Dacă împătruneam împreună, a fi ignorat semnele anilor. Dar între noi stă un

deceniu.

Un deceniu și mai cu seama o zi.

Am fost făcuți unul pentru altul.

Tot ce s -a întâmplat atunci cu noi spune exact contrariu.

M -ai înzelat.

Nu te -am încercat niciodată.

A fost o simplă evadare dintr -un climat incandescent.

Conținui să nu înțeleg și să nu te iert.

Nu rămâneți cu noi la bal?

Nu, mulțumim.

Suntem și prea grăbiți și prea bătrâni.

Buzia și n -am alta de schimb.

Aveți nevoie de ceva?

O buzie.

O clipă.

Mergeți la oraș? Da.

Și eu.

Sunt doctorița Ioana Damian.

Familia mea e de aici din sat. Sunt în vacanță. Sunt inginera Irina Dino.

Iar prietenul meu este poetul Caius Bengescu.

Ați spus Bengescu?

E numele foștilor stăpâni a acestor locuri. Foștii stăpâni nu au nicio

legătură cu prietenul meu.

Sunteţi, deci, Caius Bengescu.

Nu mă mai ţineţi minte?

Ar fi şi greu.

Ultima oară când ne -am întâlnit aveam zece ani şi umblam de sculţă.

Pe tata vi -l mai amintiţi?

Ionita.

M -am întrebat de multe ori ce aţi devenit.

Fumați. Nu trebuie să mă priviți cu îngrijorare.

Gata. S -a terminat. Caius a fost întotdeauna poet militant.

Trăguți din partea lui.

Și acum ce faceți?

În continuare literatură.

Poezie.

Eu ador proza.

Și părinții dumneitare ce fac?

Trăiește numai tata.

Locuiește cu fratele meu.

Dă că băiatul peltic care culegea mingile de teni.

Când mai veniți prin părtile astea, treceți evident.

Mergeți toți la oraș?

Da, promoția noastră are întâlnire.

Pe trecere frumoasă! Drum bun!

Ai avut multe necazuri.

Poate că totul ți se trage de la nebunia mea de -atunci.

Ai crezut tot ce -ai spus atunci despre mine?

Altfel cum mai stai acum lângă mine?

Ia -și, mă.

Nimic nu mă poate consola de ce ți -am făcut.

Tot mai suferi?

Simplu reflex.

Rănile s -au închis.

Câte vreme sângerau, se mai putea spera ceva.

Acum port numai niște cicatrice.

Caius, iartă -mă.

Într -o clipă ca asta o pot privi de la egal pe soția lui Cosma.

Ai văzut cu ce milă mă privea?

Cred că te privea cu îngrijorare.

Îngrijorare?

Erai femeia de care fuzese îndrăgostit cu pasiune soțul ei. Eram femeia de

Se mira cel mult ce -o fi găsit Cosma la mine.

E crede probabil că m -am născut mâncată de a cinci.

Imaginezi.

Se uita cu admirat și respect.

Așa -i că arăt groznic.

Abia azi am observat că am riduri.

La o femeie deșteaptă ridurile se numesc circonvoluțiuni.

Caius, vrei să mergi cu mine noaptea asta într -un bar?

Răbdă -te, să ne amuzăm.

În orașul ăsta în care muntesc de zece ani, nu s -a bârfit niciodată pe

făcoteala mea.

Fă -mi acest serviciu și așează -mă rândul oamenilor.

Irina, nu ai cumva prin casă un ax și puțină ața albă? Bineînțeles că am.

Dar ce s -a întâmplat?

M -am schimbat în grabă și mi s -a rupt un nastăr.

Nu bănuiam că ții în casă asemenea ustensile de modat?

Am și eu muzeul meu.

Am și un degetar.

E drept că nu prea știu să -l folosesc?

Îmi dai voie?

Nu ții minte să mai fi făcut vreodată o asemenea operație?

Da. Mi -am cus întotdeauna astăzi.

Ziua de ieri s -a ținut toată viața după mine, crezând că e legată cu ceva.

Cu vreo curea de viața mea.

Dar la o răspântie cu statui... S -a întors văzând că nu -i.

Caiu, spune, fac un dus și răspoiște revistele astea.

Nu ții niciun fel de alcool în casă. Vrei ciocolată? Nu, mulțumesc.

Pot să fumez? Cât vrei.

De ce să spun?

Că s -a subduș să revină.

Alo, da?

Alo?

Casa tovarășii ingineri?

Da.

Tovarășii ingineri este acasă? Da.

Dar vă rog să reveniți peste 10 minute.

Sau să vă sune dânsa.

Cine întreabă?

Câțiva colegi.

Vreau să o felicităm pentru decorare.

Scuzați -ne că v -am deranjat.

Dacă nu ați deranjat, o să -i facă plăcere.

Bună seara!

Cine era?

Un grup de tovarăși.

Am avut impresia că au fost surprinși de prezența mea.

Te cred?

Să -mi bract ai oră asta?

Altceva mai puțin sobru, nu ai?

Nu mă îmbrac niciodată altfel.

Atunci să improvizăm ceva.

Cum să improvizăm?

Dar cu rochea asta ce -i?

Am făcut -o de revelionul trecut.

Dar m -am răzgândit și n -am mai purtat -o. Am îmbrăcat -o tot un taier.

Și crezi că autoritatea ta a avut de câștigat? Nu știu dacă a avut de

dar în orice caz n -a avut de pierdut.

Presupun că nu a cutezat nimeni să te invite la dans. Ba da.

Tovarășul director, secretarul organizației de bază, secretarul UTC și

doi tovarăși.

Aveau sarcină.

Se poate.

La asta nu m -am gândit.

Am îmbătrânit, Caius.

Tu mai puțin ca oricine.

Eu mai mult ca oricine.

Anii în război se socotez dublu, iar eu am fost într -o permanentă luptă.

În adolescență uram societatea care mă așezea pe mine fața mecanicului de la

moară, sub imbecila de fica prefectului.

Ți -o amintești cât era de anemică mental?

Caius.

Fiind minte precis clipa în care te -am cunoscut.

De sărbători am pornit cu școala Hăcolindă.

Prima casă la care am venit a fost la voastră.

Și pentru prima oară am văzut ce însemna un pom de Crăciun.

Și te -am văzut și pe tine.

Atâtea lumini și o muzică pe care am descoperit -o mai târziu că există cu

adevărat.

Atunci credeam că venea din pereți sau din cer.

Apoi ai apărut tu lângă mine.

Și totul a început să fie altfel.

În studenție îmi purtam lodănul meu uzat cu sentiment de prințesă deghizată.

Mă iubeai tu.

Și asta m -a așezat deasupra lumii întregi.

Nici cel mai elegant vizon nu m -a mai dat în credere aceea nimic.

Și ca să revenim la fica prefectului... Tot. N -ai uitat -o?

Cum aș putea uita?

Mai întâlnesc uneori.

Acum eu nu știu ce pe la serviciul administrativ al ultimului.

Am intervenit eu pe -o primată.

E convinsă că am ajuns datorită originii mele umile. Și că ea n -a făcut carieră

din cauza strămoșilor.

Nu pentru că e tâmpită pe cont propriu.

Iartă -mă!

Uitate -mi că familiile vă destinate răul altuia.

Nu rădecaiesc.

Până la urmă, tot m -ai părăsit pentru o burgheză de -a ta.

Irina... Dar ai putea să -mi amintești și ce ți -am făcut eu, ține.

Dar tu nu o faci și ăsta -i hazul tău.

Ce ți -am făcut eu a fost cu mult mai grav.

Deși aparent avea o înaltă ratificare.

Irina, uite -te -o, te rog.

De ce îmi cer mie să uit?

Dacă nici tu n -ai putut uita.

Caius, spune -mi adevărat.

Tu cel care nu minți niciodată.

Spune -mi dacă mă urești.

Nu -i lina.

Te -am iubit și te iubesc și acum.

Caius, ești un mincinos și te betesc.

Modul lor de a petrece mi -e străin, iar dansurile sunt oribile.

Sunt dansurile unei generaţii sănătoase şi sportive.

Generaţie scuturată de romantismul adolescenţii şi tinereţii noastre.

Era cea mai bună profesoară la liceu, Seral. Nu era atât de încruntată.

Eu mă duc să -i invit la dans.

Zău mă duc. N -ai tu curajul ăsta.

Îmi permiteți să invit pe tovareșea inginer la DAF?

Băieți o felicită! Azi a fost decorată.

Colegii mei nu credau că o să am curajul să vă invit la danță. Cred și eu. Sunt

o fiară periculoasă.

Vă mai amintiți de mine?

Am fost elevul dumneavoastră la Seral.

Am mai crescut.

Și acum bărberez.

Mi -aduc aminte de dumneata. Era un elev bun.

Știți.

Noi toți eram îndrăgostiți de dumneavoastră.

Nu știu dacă ați observat că mă bâlbâiam de câte ori mă ascultați.

E un defect de adolescență.

Trece cu timpul.

Bâlbâlbâi?

Și bâlbâi tu.

M -am gândit tot timpul la dumneata.

Care timp?

Aceste ultime ore.

A.

Oricum, răguţi din partea dumneitare, un alcool?

Doamna, e logodnica dumneitale?

Nu. Perfect.

Intenționești cumva să mă ceri de bărbat?

Vai de mine, conașul!

S -ar răsuci în mormânt 10 generații de bengești.

Încerc să -ți găsesc chipul în memorie.

Nu -l mai căuta.

E inutil.

Îmi amintesc eu de dumneata.

În vara lui 44 ai venit odată cu doi coligi.

Nu v -ați mai scump ca dumneata și o fată.

O fată frumoasă, cu cozi lungi, plombul.

V -ați plimbat cu toții pe câmp, prin parc?

În vara aceea a bătut clopotul de mort mai mult ca oricând.

Era vremea cireșilor.

Aia a plecat o creangă și i -a cules cireș.

I -a eternat la urechi ca pe niște cercii.

Era foarte frumoasă fata și se vedea cum iubeai.

Și clopotul de mort pătea.

Eu m -am ținut tot timpul după voi.

La un moment dat ați rămas singuri.

Dumneata și fata aceea.

Te -am văzut sărutându -o.

În clipa aceea am simțit că sunt și eu femeie.

Și m -am îndrăgostit de dumneata cu un plin.

Cu disperare.

Iar pe ea am urât -o de moarte.

Un moment.

O mai ții minte?

Ce -o fi devenit?

Nu știu eu.

S -o fi tuns coziile.

Nu știu dacă ea aș mai amintește de dumneata și de ziua aceea.

Eu, da.

Am sperat ani de zile să te revăd și să -ți spun povestea asta.

În adevărat, a fost păcat să mor fără să o cunosc.

Poate că ne mai vedem.

Sper.

Lucrez la clinica universitară din Cluj.

N -aţi mai dansat?

Vă învăţ eu.

Săptămâna asta m -a învăţat două fete de la noi din secţie.

De altfel vă datorez o revanşă pentru lecţiile de chimie. A danţii e rândul

Asta, mâinile aşa...

Legănaţi -vă!

Nu fiţi rispată!

Vedeți cânări?

Nu

vă

încruntați. Zâmbiți, vă rog. E doar un dans.

N -aș putea să analizez logica fiecare mișcări. Metoda mea e mai empirică.

Am văzut că ai rămas singur și am venit să -ți simt de urât.

Mulțumesc, doamnișoară. Dumneata, de ce nu dansezi?

N -am dansat niciodată.

Așează -te.

Nu -mi oferi o țigare?

Nu. De ce?

Hai să strigi focea.

Curios.

Nici pe Irina n -am văzut -o dansând până acum.

Spune -mi, te rog, voi cum vă distrați când erați tine?

Pardon, vreau să -ți spun când erați așa ca noi.

Adică tine.

Ai spus foarte bine, domnișoară.

Și nu vă amuzați? Nu petreceați?

Revoluția e o femeie fără sură, domnișoară.

Noi am iubit și iubim mereu gravitatea celor ani.

Asta nu înseamnă că nu ne bucurăm de râsul vostru.

Vreau să te rog ceva. Da.

Mă pregătesc pentru examenul de teatru.

Mi -ar place să spun o poezie de dumneata.

Una modernă, de un caracter mai intimist.

Vedeți că se poate?

Totul e să ai voință.

Și mai ales nu vă încrunteați.

Să dansezi încruntat nu are sens.

Și să muncești încruntat nu are sens.

Eu fac și una și alta cântând.

Așa -i lipsit de seriozitate.

De ce?

Am să -ți explic o altă ocazie.

Întrebi? Dar eu nu știu.

Ești?

Rănit, m -am întors la vatra iubirilor prime.

Și le -am găsit știnse.

M -a ajuns deopotrivă uitarea prietenilor și cea a dușmanilor.

Orfeu, o peretă.

Aș fi vrut ceva mai modern.

De un caracter intimist.

Genul ăsta face impresie.

Se poate recita simplu și firesc.

Sunt dezolat, domnișo.

Nu pot scrie asemenea poezie.

Coarta mea sună prelung și grav, ca un

clopot de mitropolie.

Nu pot să cânt pe ea introspecții de o clipă.

Îmi pare rău.

Mi -ar fi plăcut atât de mult.

Caută un poet de vârsta dumitare.

În mod sigur vei găsi în el poezia de care ai nevoie.

Una care se poate recita simplu și firesc.

Ai avut dreptate, Kaiza.

Sunt danturile unei generații poftide și sănătoase.

Ce idee e să pun rochea asta?

E penibil ce dezbrăcată vă zic.

Îmi pare rău.

A fost ideea mea.

De altfel, venisem aici ca să te comprometi. După cum vezi, nu reușesc.

Stau de pavăză atâţi ani de roche ce nu ştiu.

Şi o pereche de ochelari de care nu ai avut nevoie.

De altfel, e timpul să mergem. E târziu.

Da, e târziu.

doar am trei pleci.

Caius,

îmi fă continui să -mi aștept versurile tale, ca nani pe icon.

Am să țin minte că cineva, undeva, mă -i așteaptă.

M -așteptat întotdeauna, Carlos.

Fiecare ceas al vieții mele n -a făcut decât o așteptare.

Caius, hai până la stația următoare.

Ii trenul de acolo. Te duc la vreme.

Nu mi -ai spus până acum cum ați putea fi numită?

Poate... Gioconda fără surâsă.

Este titlul unui articol?

Poate.

N -am încă o trânca, Iosif.

Te predau unei alte generali, mai din viitoare.

Îi pare să găsești în el?

Până după rău, de mult!

Cainu, hai mai departe!

Mai avem atâtea, să ne punem! N -ai să pierzi, prenu -ți promit!

Caius, rămâi.

Nu ne -am spus nimic din ce aveam cu adevărat să ne spunem.

Unde pleci?

De ce pleci?

E târziu, Irina.

Când ne -am despărțit, ne -am despărțit brutal și fără vreun drept de apel.

Fiecare epocă își are formula ei specifică de Romeo și Julieta. Hai să

Am să te fac fericit.

Îmi datorezi asta, Caius.

Te -o datorez eu.

Dacă e adevărat că -mi surâs puțin în anii minune, e sigur că după revederea

asta nu voi mai putea surâni vreodată.

De ce a trebuit să te mai întâlnesc și să -mi întrăvești și cealaltă jumătate a

vieții?

Te uitasem și trăiam mântre de mine ca să reapare și să faci să mă văd cu ochii

tăi care mă reputiază.

Cine ești tu să ai puterea să -mi împăști de fiecare dată viața din

Ești un ratat.

Și ce crezi tu despre mine mă lasă indiferent.

Irina, ia aminte.

Nu pune irreparabilul între noi.

Irreparabilul a făcut de multe.

Te disprețuiesc. Ești un ratat.

Lucruri de stat știam și eu.

Aș fi fost însă extrem de fericit ca tu să nu -l afli niciodată.

De aceea nu te -am căutat.

Cred că... nu o să ne mai vedem vreodată.

Și să știi că nu intenționam să public portretul tău.

Ca și un chirurg, un scritor nu face de disecție pe o ființă dragă.

Caiu!

Caiu!

Caiu!

E bine că nu cred nimic din ce a spus despre tine. Știu, Irina. Că nu te

disprețuiesc, că te iubesc.

Că nu te -am iubit și nu te iubesc decât pe tine.

Știu, Irina. Și orice ai face și orice s -ar întâmpla, va fi totdeauna așa.

Știu, Irina.

Caius, dacă ai să treci prin clipe grele, să -mi dai un semn.

Am să trec prin foc să te ajut.

Caius, spune -mi ceva!

Caius!

Respiră puternic și aruncă țigară.

Ce cauți aici?

Pulsul e normal.

Despărțirea voastră a fost cam lungă și începuse să mă enerveze.

De ce să te enerveze?

Ghicește!

Am atâţi ani mai mult decât tine şi unii din ei se pot să păti dublu.

Voi alerga din răzputeri şi te voi ajunge din urmă.

Voi merge eu mai încet şi te voi aştepta.

Te -am căutat atât.

Ştiam că până la urmă te voi găsi.

Te aşteptam de mult şi -mi team că vei veni.

Îşi prefera să -mi vorbeşti în plotă.

E cu mult mai greu.

Acum că te -am găsit, am să stau toată viața neclintită lângă tine.

Nu.

În felul mine doar am urcur.

Pentru că apoi să răsar din nou pe un alt țăr.

Pentru un alt măritor.

Nu.

Ba da.

Nici eu nu -ți pot dărui decât o jumătate.

ne aparține pentru totdeauna.

Tovarășa inginer, bine ați venit!

Ce bucurie! Vă așteptam!

Auziți -mă că sunteți restabilită!

Aveți pe birou corespondența din timpul cât ați lipsit.

Comunicări, felicitări pentru procedeul dumneavoastră tehnologic, care a dat

peste tot rezultate formidabile.

Câteva invitații la congrese în străinătate, m -am ocupat eu de

Aici sunt ziarele de astăzi.

A, uitați -mă, ați primit un pachet, l -a adus poșta.

Costumul de schi.

Îl găsești frumos?

Splendid! Cum, dumneavoastră, schia?

Splendid!

O telegramă pentru dumneavoastră.

Amintește -mi, pe rog, să -mi schimb dioptriile.

Astea nu mai merg deloc.

Poveste proaste.

Nu. Din potriva.

Îmi pare bine.

De ce pleci?

N -am terminat ce aveam să -ți spun.

Îmi faci o deosebită plăcere dacă -l păstrezi.

Cred că -ți vine mult mai bine dumneavoastră.

Și acum notează.

Convoacă pe inginerii din schimbul 2 pentru ora 20.

Rămân după această legăl corespondentă.

Nu -i nevoie să te deranjezi și dumneata.

Voi încerca să mă descurc fiind singură. O să aveți o noapte grea.

Toate nopțile sunt grele.

Și iată -i rău costumul ăsta de aici.

Ce curios.

Dună ca vară.

Zadar?

Tunetul ăsta nu mai poate anunța decât cețuri și brume.

Sau poate o tână frumoasă.