Original subtitles

- Dl cavaler de la Valette ? - Da, domnule.

Din ordinul Eminentei Sale, Cardinalul de Mazarin,

luati cunostinta de acest document.

Repede ! Suntem grabiti.

- O veste proasta, domnule ? - Fugi ! Au venit sa te aresteze.

MASCA DE FIER

�n fortareata din insula Sainte Marguerite,

cel mai ad�nc mister �nconjoara de trei ani prezenta prizonierului anonim.

Nimeni nu are dreptul sa-i vada fata, sub amenintarea pedeapsei cu moartea.

�n celalalt capat al regatului, pe dunele care marginesc Marea Nordului,

armata franceza se pregateste sa dea, �mpotriva armatei spaniole,

o batalie decisiva pentru viitorul tarii.

- Dle de Saint Hilaire ! - Dle de Turenne...

Va rog sa va asigurati ca miscarile inamicului sunt cele prevazute de mine.

Nu vad dec�t nisip.

Ba da, acum vad un iepure ! Fuge.

- Asta va fi si soarta dusmanului. - E un lucru de bun augur, domnule.

Inamicul e �n spatele nostru ! Suntem �nconjurati !

Nu ! Sunt muschetarii domnilor de Maulevrier si d'Artagnan.

Ei iau pozitie �n ariergarda, asa cum s-a stabilit.

Aripile drepte sunt �n fata aripilor st�ngi si invers.

Nu le mai ram�ne dec�t sa se �nfrunte.

Dle de Boulene l Mergeti cu c�tiva dragoni �n recunoastere.

Dle de Maulevrier !

Dle d'Artagnan !

Atunci, porniti �n directia unei fabrici de tigle aflate dincolo de dune.

Daca sunt muschetarii dvs, d'Artagnan, va felicit !

Atunci spre dvs se �ndreapta felicitarile mele.

Si ale mele...

Bravo, dle de Maulevrier !

Ce minune sa fi avut un tata intendent general

care �n 5 minute, v-a cumparat postul de capitan.

Eu l-am obtinut �n 20 de ani, d�nd si primind lovituri de spada,

iar dvs v-ati petrecut acest timp �mbrac�ndu-va compania...

Ati cheltuit mai mult dec�t solda mea pe 10 ani !

Dragul meu, cine v-a suparat ?

- Cautati cearta ? - Nu, dvs faceti asta.

E posibil... Sunt �ntr-o dispozitie ucigatoare.

Impresia mea este ca aceasta dispozitie se datoreaza rezistentei unei citadele

pe care o asediati de o luna.

Ce vreti sa spuneti ?

O citadela fermecatoare, pe nume doamna de Chaulmes...

Pe onoarea mea !

Da, e adevarat. Femeia asta ma face sa mor de ciuda.

Sunt at�t de abatut,

�nc�t nici n-am pofta sa va pedepsesc indiscretia cu o lovitura de spada.

Indiscretie ? Sa nu exageram...

Nefericirea dvs amuza toata Curtea, �ntreg orasul

si chiar pe muschetarii dvs care b�rfesc despre asta cu ai mei.

Iata... Priviti unde am ajuns !

Am 40 de ani si o companie �mbracata �n zdrente

care ia �n r�s nefericirea �n dragoste a capitanului sau...

Daca m-ati fi cunoscut acum 20 de ani...

Femeile ma urmareau cu caleasca p�na si pe c�mpul de lupta !

Trebuia sa le vedeti cum se �ngramadeau agit�ndu-si batistele...

O batista !

Nu... E un miraj.

Daca e un miraj, e unul foarte real.

Recunosc livreaua vizitiului doamnei de Chaulmes.

Dumnezeule mare !

- Va multumesc, domnilor spanioli ! - O sa plec de �ndata.

Imposibil, doamna ! O sa para ca va temeti de spanioli.

Va multumesc nespus, domnilor !

- Draga prietene, am venit doar sa... - Ca sa-mi rasplatiti focul...

Doamna ! Ce idee buna ati avut c�nd ati ales sa stati cu noi,

c�nd ati preferat zgomotul tunurilor muzicii orchestrelor...

Nu...

Nu, d'Artagnan ! Va rog, fiti cuminte !

Caruta din spate e �ncarcata cu diverse lucruri pentru soldatii dvs.

Cizme, vestoane, teci pentru sabii...

Am adus de toate, pentru ca muschetarii dvs

sa le poata da o lectie usturatoare de eleganta domnilor spanioli...

Domnilor muschetari ! La atac ! Toate astea sunt pentru voi !

Va multumesc, doamna !

Dar, daca �mi coplesiti oamenii, sper ca nu aveti de g�nd

sa-l lasati pe capitanul lor sa se ostoiasca de sete...

Nu, domnule l Dorinta mea e sa fug. Nu ma tem de gloantele dusmanului,

ci de spectacolul oferit soldatilor regelui Frantei !

Ce minunatie !

- Iata, capitane ! Pentru dvs. - Fantastic !

- Tu ce cauti aici ? - Eu am vazut-o primul !

- Nu. E haina mea. - Ba nu !

Ti-am zis ca era aici !

Domnilor muschetari, �ncheiati-va superbele vestoane...

Vom avea onoarea sa atacam !

Traiasca doamna de Chaulmes !

S-a sf�rsit.

- Credeti ca batalia s-a �ncheiat ? - Da.

Dar este oare victoria sau �nfr�ngerea de pe dune ?

As da oric�t sa stiu...

Ma rog, oric�t e doar o vorba. As da ceva totusi...

- Soarta tarii depinde de cea a bataliei. - M-am rugat at�t de mult...

Doamna, rugaciunea reginei Frantei e pretioasa,

dar spaniolii sunt foarte interesati de aceasta afacere,

asa �nc�t probabil ca n-au precupetit nici ei rugaciunile... �i cunosc bine.

Si atunci, puneti-va �n locul lui Dumnezeu.

E implorat si din dreapta, si din st�nga. Nu mai stie �ncotro sa se �ntoarca,

asa ca va lasa lucrurile sa-si urmeze cursul.

- Suntem la m�na dlui de Tourenne. - Regele are �ncredere �n el.

Dar fiul dvs are doar 20 de ani, mia cara !

- Dvs nu aveti �ncredere ? - Ba da...

Numai ca n-am niciodata �ncredere deplina dinainte...

Eu am �ncredere doar dupa aceea.

Mia cara, tineti-mi companie la jocul de carti p�na la sosirea dlui de Tourenne.

Sper sa c�stig.

Nu stiu de ce, dar �mi place nespus de mult sa c�stig.

Maiestate...

Eminenta ! Domnul de Tourenne mi-a lasat onoarea de a...

Lasa introducerile. Ce s-a �nt�mplat ?

Armata inamica, compusa din bandele valone si italiene,

care �nconjurau redutabila infanterie spaniola,

era mai puternica dec�t a noastra !

Vorbiti mai �ncet, va rog.

Trupele noastre erau �nsufletite de curajul inspirat de nevoia statului...

La vederea ardorii dlui de Tourenne,

erai �ndreptatit sa te �ntrebi daca �si dorea victoria sau moartea...

Dreapta dusmanilor si-a facut datoria

si a �nceput sa clatine st�nga noastra.

Mai �ncet !

Salva flancului drept inamic a fost suficient de puternica

pentru a speria caii care s-au napustit spre st�nga

si au cazut �n mare, t�r�ti de un curent din care nu se mai �ntorcea nimeni.

Am vazut un stegar �not�nd cu un brat si salv�nd drapelul cu celalalt !

Domnul de Tourenne a auzit salva si a aruncat �n lupta aripa sa st�nga,

care a �mpins flancul drept inamic si l-a izbit �ntr-o parte !

Dl de Tourenne ducea peste tot teroarea

si �i uimea cu privirea sa scaparatoare pe cei neatinsi de loviturile sale.

- Si am c�stigat ! - Asteptati...

Mai ramasese redutabila infanterie a armatei spaniole...

Batalioanele lor mari, cu r�ndurile str�nse, seman�nd cu niste turnuri,

ram�neau de neclintit si aruncau flacari �n toate directiile.

De trei ori a �ncercat dl de Tourenne sa-i risipeasca pe acesti inamici

si de trei ori a fost nevoit sa se retraga !

Si am fost �nvinsi...

Eminenta, ce uimire pe aceasta trupa viteaza si pe ofiterii ei plini de curaj

c�nd au fost nevoiti sa cedeze sub loviturile francezilor dlui de Tourenne...

Alungati catre mare, pe punctul de a pieri cu totii �necati,

au �nteles ca nu au alta salvare dec�t sa cada �n bratele �nvingatorului,

si s-au grabit spre acestea !

Asa s-a sf�rsit aceasta zi, cu triumful dlui de Tourenne !

Dle d'Artagnan... Pentru bucuria pe care tocmai mi-ati facut-o,

as fi vrut sa-mi exprim recunostinta,

dar am ajuns prea t�rziu, ma tem.

Nu sunt at�t de bogat pentru a ma �ntrece �n generozitate cu dna de Chaulmes.

O sa va dau totusi un sfat bun.

Nu-mi aduceti niciodata altceva dec�t asemenea vesti bune.

Aceasta mi se pare at�t de buna,

�nc�t mi-ar face o mare placere s-o aud din nou.

Va pricepeti foarte bine sa povestiti bataliile...

Armata inamica era mai puternica...

Nu chiar acum ! O sa va explic. Veniti cu mine, dle d'Artagnan.

Ce-ati mai pus la cale ?

Mia cara, vedeti...

�n spatele acelei usi se afla senor Pimentel,

trimisul secret al curtii spaniole.

Lasati-ma singur ! Domnul de Tourenne se lupta av�nd �n spate multe regimente,

dar bietul Mazarin trebuie sa intre singur �n lupta...

Acum sunt al dvs.

Noi doi vom pregati o pace buna.

Regele, stap�nul meu, �si doreste cu mare ardoare pacea,

�nsa mi-a dat niste instructiuni...

Nu... Nu vreau sa aud instructiunile dvs,

vreau sa vorbim ca doi vechi prieteni,

prietenul Mazarin si prietenul Pimentel !

Iata ce-i cere prietenul Mazarin prietenului sau Pimentel...

Mai �nt�i, control complet �n Lorraine...

Vad ca nu va sfiiti, Eminenta...

Apoi, vrem control complet �n Flandra si �n Olanda.

Stap�nul meu considera ca Olanda...

Apoi, cedarea Roussillonului

si a altor c�torva fortarete despre care va voi da detalii mai t�rziu.

E o nebunie...

�n sf�rsit, unirea maiestatii sale Ludovic al XIV-lea cu infanta Spaniei.

Ea va veni cu o zestre de 500.000 de scuzi.

E o propunere onesta, dle Pimentel.

�mi vorbiti ca un �nvingator unui �nvins !

Anticipati rezultatele bataliei pe care o poarta acum armatele noastre.

Nu ! Eu nu anticipez nimic, dle Pimentel. Eu g�ndesc.

Armata franceza fiind prima din lume, desigur ca a �nvins �n dupa-amiaza asta.

N-am nevoie sa astept rezultatul pentru a-l cunoaste.

Eminenta !

Eminenta, m-a trimis dl de Tourenne.

Foarte bine ! Va rog sa ne povestiti...

Armata inamica era mai numeroasa dec�t a noastra.

La vederea ardorii domnului de Tourenne,

erai �ndreptatit sa te �ntrebi daca �si dorea victoria sau moartea...

Dreapta dusmanilor si-a facut datoria si a �nceput sa clatine st�nga noastra,

N-are importanta. Acestea sunt doar peripetiile �nceputului.

Continuati, dle d'Artagnan.

Salva flancului drept inamic a fost suficient de puternica

pentru a speria caii care s-au napustit spre st�nga

si au cazut �n mare, t�r�ti de un curent ucigator.

Am vazut un stegar �not�nd cu un brat si salv�ndu-si drapelul cu celalalt.

Domnul de Tourenne a auzit salva si a aruncat �n lupta aripa sa st�nga.

Dar redutabila infanterie a armatei spaniole...

- Vedeti ? - Simple peripetii...

Spuneti-ne finalul, dle d'Artagnan !

Alungati catre mare, pe punctul de a pieri cu totii �necati,

inamicii au �nteles ca nu au alta salvare dec�t sa cada �n bratele �nvingatorului,

si s-au grabit spre acestea !

Asa s-a sf�rsit aceasta zi, cu triumful armatelor noastre !

Dle Pimentel, ar fi oare bine, pentru renumele armatei franceze,

sa ma �ndoiesc �ntr-at�t de victoria ei, �nc�t sa accept un pariu...

Dati-i totusi din partea mea 1000 de pistoli aducatorului de vesti bune.

Trasura dvs e gata. Porniti spre Madrid.

Cunoasteti conditiile mele. Faceti-l pe regele Spaniei sa le accepte.

Casatoria infantei cu regele Frantei

e un balsam care va �nmuia toate asprimile acestui tratat...

Casatoria e fundamentala, eminenta, dar...

- Vedeti vreo dificultate aici ? - Ea nu vine oare din partea regelui ?

N-o zaresc chiar pe nepoata dvs, pe Marie Mancini, �n parc ?

Ba da. Biata de ea a iesit la aer...

Nu cumva �l asteapta pe rege ? Se spune ca e �ndragostit de ea.

Zvonuri, prietene...

Da, e regele, �nsa...

Stap�nul meu prefera nenorocirile razboiului

spectacolului unei infante a Spaniei umilita �n acest fel...

- Nu cunoasteti m�ndria castiliana. - Nici dvs viclenia italiana.

C�nd tratatul de pace va fi semnat,

infanta nu va avea un amant mai fidel dec�t maiestatea sa.

O sa ma ocup de aceasta aventura cu nepoata mea.

O sa trag perdeaua asupra ei.

�l caut pe capitanul d'Artagnan ! D'Artagnan !

- Ce spune ? - Pe cine ?

- Pe d'Artagnan ! - E acolo, �n spate.

Capitanul d'Artagnan ?

�mbrac�ndu-mi muschetarii ca niste printi, mi-ati dat...

- O dovada de iubire... - Ba nu ! De simpatie.

Dovada de iubire urmeaza sa mi-o dati.

Corsajul meu ! D'Artagnan...

Nu ! Fustele mele ! Scrupulele mele...

Ce scrupule, doamna, �n epoca �n care traim...

Capitulati, doamna ! Juponul va fi steagul dvs alb.

- Capitane d'Artagnan ! - Nu ! Nu sunt aici pentru nimeni.

Nici pentru Eminenta Sa, cardinalul de Mazarin ? Va cheama de urgenta.

- Vrea sa-i povestesc �n nou batalia ? - Nu.

Bine, vin acum.

De data asta, o sa scurtez povestea.

Ma �ntorc de �ndata.

Veniti ! Pe cai !

Cum s-a �nt�mplat ?

O febra fulgeratoare a lovit-o pe maiestatea sa la apusul soarelui.

Dle d'Artagnan, voi fi al dvs �n c�teva minute.

Stiti monseniore, m-am luptat toata ziua...

- Si ati dori sa va odihniti ? - Nu, eminenta !

As vrea sa continui.

Sunt asteptat pentru asta �ntr-un cupeu...

Nu exista nici un leac �n fata mortii.

Ma rog pentru fiul meu, domnule.

Vad bine, doamna, �nsa...

Exista momente �n care ma �ntreb daca dvs credeti �n Dumnezeu.

Nu sunt un cardinal obisnuit si nici dvs o mama obisnuita.

Fiul meu e pe moarte. Sunt doar o mama.

- Nu mai avem nici o clipa de pierdut. - Pentru a-l salva ?

Nu, doamna. Pentru a-l �nlocui.

Fara rege, nu mai avem alianta prin casatorie si nu mai avem pace.

Ce pot sa fac, domnule ? Mi-as da viata pentru cea a fiului meu.

Nu va cer asta.

Doamna, viata celor mari e alcatuita din sacrificii pentru binele statului.

Acum 20 de ani,

c�nd ati nascut gemeni si c�nd ne temeam pe drept cuv�nt

ca �ntrecerea dintre ei ar putea compromite unitatea regatului,

n-ati acceptat sa...

Cine va spune ca Cerul nu ma pedepseste

pentru ceea ce i-am facut fratelui sau ?

Dimpotriva, ne rasplateste.

Pentru a �ncheia casatoria si a semna pacea, am nevoie de un rege viu.

Daca Dumnezeu ni-l ia pe acesta, faca-se voia Lui,

dar d'Artagnan ni-l va aduce pe celalalt,

care �i seamana leit.

- Eminenta... - Aveti o �nt�lnire, nu ?

Nu cumva e pe malul Mediteranei, �n fortul insulei Sainte Marguerite ?

- Nu, eminenta... - Pacat, caci veti pleca ne�nt�rziat.

Veti prelua un prizonier

al carui chip nu aveti dreptul sa-l vedeti, caci va paste moartea.

Va ordon sa mi-l aduceti �n viata.

Mascat si �n viata !

O sa dati dovada fata de el de cel mai ad�nc respect.

Asa cum as face cu dvs, daca v-as face prizonier...

Nu, mai mult. O sa cititi instructiunile pe drum.

Salvarea statului depinde de picioarele cailor dvs.

Situatia e at�t de grava, �nc�t o sa ma rog pentru ei.

Prizoniere din turn...

Vreau ca iubirea mea...

- O sa mai c�ntati mult ? - De ce ? Vocea mea nu e frumoasa ?

E fermecatoare, dar eu va iubesc, Isabelle.

C�ntecul asta ma exaspereaza fiindca stiu ca-l c�ntati pentru el.

Sunteti nebuna.

Daca ati vrea sa ma luati de sot, am pleca departe,

departe de zidurile si de zabrelele astea !

Dar dvs preferati iubirea unui om sortit sa fie vesnic prizonier.

De Lourmes, se vede un vas ! �nvatati-l pe �ndraznet sa respecte edictul

ce interzice traversarea apei �n fata citadelei Sainte Marguerite. Hai !

Capitane, e praf de pusca ! Vasul e plin cu praf de pusca.

Mizerabilule ! Ar sari �n aer toata fortareata !

- Ce amuzant ar fi fost ! - Fugiti ! E periculos !

Nu, dle capitan. Nu e nici un pericol.

- Se man�nca. - E bun ?

Gustati, domnisoara.

- E delicios ! Cum se numeste ? - Ciocolata.

- Cum ? - Ciocolata.

Va rog sa deschideti. Tatal meu mi-a permis sa-i ofer prizonierului

un nou produs adus tocmai din Mexic.

E foarte bun.

- Are un gust ciudat. - Dar e foarte bun.

Ce iubit trist sunt...

Va riscati viata pentru a-mi vedea chipul...

Stiti ca regulamentul e clar.

Orice om care �i vede chipul monseniorului prizonier fara masca,

va fi executat fara proces.

De aceea, chipul dvs e si mai pretios pentru mine.

N-am dreptul sa va condamn sa �mpartasiti soarta unui prizonier,

fara nume si fara chip.

- Uitati-ma, Isabelle ! Trebuie. - Sunteti nebun...

- Cine a adus praful asta ? - Un vas.

- Un vas ? - Desigur. Cel al negutatorului.

- C�nd pleaca ? - A obtinut permisiunea sa doarma aici.

- Ce noroc ! �n sf�rsit, am noroc ! - Nu vreau !

E sansa vietii noastre. �n sf�rsit !

Nu vreau sa ram�n aici singura. Nu pot.

Am fost nebuna c�nd v-am dat coarda.

Chiar sunteti hotar�t ?

Voi merge la Paris sa-l vad pe rege pentru a mi se face dreptate.

Apoi ne vom regasi pentru totdeauna.

Atunci o sa va ajut din toate puterile mele.

Jurati-mi doar ca veti astepta �nainte sa sariti din turn sa va fac semn de jos.

Va jur.

Omul acela va dormi aici sub paza, iar m�ine-dimineata va pleca mai departe.

- Cine e individul ? - Spune ca e negutator.

- Si ce vinde ? - Un fel de pudra cu o culoare ciudata.

Si pudra asta se man�nca ?

Din c�te a spus el, da. Am gustat-o si e un pic amara.

- Amara ? - Da.

Si cum arata omul asta ?

- Arata... - Simpatic ?

Seamana cu un traficant grec. �ntelegeti ce vreau sa spun...

Domnul sa ne fereasca de idioti !

De acum �nainte, micul meu Cresus, o sa te cheme Chocolat.

Acum, te-am botezat. Trebuie sa man�nci. Hai, nu spune ca nu-ti place !

Eminenta Sa, din mila crestineasca...

Pentru eminenta sa, mila se sf�rseste acolo unde �ncepe ratiunea.

Doamne ! Ce l-a apucat pe Cresus ? El e asa de bl�nd...

E turbat, daca m-a muscat.

- Cu siguranta e turbat. - O sa-l omor, domnule.

As putea sa mor �n fata dvs, dar preferati sa ucideti un c�ine dec�t sa ma �ngrijiti.

- Repede, un medic ! - Stiti bine ca nu exista medic pe insula.

E adevarat. Unde mi-a fost capul ?

Am citit pe vremuri �ntr-o carte

ce remedii se recomanda pentru a preveni turbarea...

- Vorbeste, Isabelle ! Spune ce ai citit. - Ce rau ma simt !

Stati ! �mi amintesc trei remedii.

Primul... Trebuie sa sorbi un pocal cu s�nge de porc-spinos !

- Lourmes, vreau porci-spinosi ! - Porci-spinosi ?

- Repede ! - Grabiti-va !

Dar nu avem porci-spinosi pe insula, asa cum nu avem nici medici...

- Doamne ! Care era al doilea leac ? - Sa arzi rana cu fierul �nrosit.

- Ma duc sa aduc unul ! - Stati !

Poate ca al treilea leac e ceva mai putin crud...

O baie �n mare timp de o ora...

Numai ca trebuie facuta imediat dupa muscatura. Si complet gol.

Renaud, adu un fier �nrosit...

Isabelle, nu mai pierdeti nici o clipa ! Faceti baie �n mare.

Pentru nimic �n lume n-as intra goala �n mare

�n timp ce toti soldatii ar fi cu ochii atintiti asupra mea. As muri de rusine.

- Mai bine �nrositi un fier... - O sa faci baie �n mare cu forta !

- Nu ! - Ba da !

Daca nu luati toate masurile necesare pentru a apara pudoarea fiicei dvs...

�ncuiati-i pe toti cei care nu sunt de garda �ntr-o camera fara vedere la mare.

- Si cei care sunt de garda ? - Ei trebuie sa ram�na la post.

- Atunci, nu fac nici o baie ! - Lourmes !

Dati ordin tuturor santinelelor sa stea cu spatele la mare.

- Si sa-si acopere chipul cu m�inile. - Bine...

- P�na le voi spune eu ca se pot �ntoarce. - Bine.

P�na c�nd fiica mea �i va anunta ca se pot �ntoarce !

Si preveniti-i ! Daca fata mea �mi spune ca vreunul mi-a tradat �ncrederea,

o sa-l omor cu m�na mea !

- Ma scuzati ! - Iertati-ma. Dupa dvs !

Tu de colo ! Ai grija ! Tata o sa te omoare !

Frumos spectacol ! Fecioara afurisita... Si g�nganie blestemata !

- Ai auzit ? - Nu vreau sa aud nimic. Daca auzi, vezi.

Daca vezi, privesti. Iar daca privesti, esti ucis, asa ca...

- Ce e cu exercitiul asta nou ? - Habar n-am. E o noutate.

�n compania asta, nu mai stiu ce sa inventeze ca sa ne enerveze.

Nu mai ajungem odata ?

Capitane avem destul timp... E o plimbare frumoasa, nu ?

N-am venit de la Paris omor�nd 10 cai sub mine ca sa ma plimb pe mare.

- Suntem �n serviciul regelui ! - Valurile nu sunt �n serviciul regelui.

Iar daca vasul crapa, ne scufundam cu el.

Priviti acolo !

- Alearga ca un cal la galop ! - El are v�ntul din pupa.

- Ai stat �n apa mai mult de o ora. - Voiam sa fiu sigura ca ma vindec.

Poate ca ai scapat de turbare, dar o sa faci precis o pneumonie.

Ce mai e si asta ?

Du-te si vezi !

- Ce-i asta ? - Masca monseniorului prizonier.

- Pe toti dracii ! - I-ai vazut chipul ?

- Nu. - Atunci, ce-i cu asta ?

- Chiar asa ! - Am gasit-o pe jos.

- Deci i-ai vazut chipul. - Nu.

- Cum asa ? - Celula era goala.

La arme !

- Nu e departe ! Priviti ! - �l vad, domnule.

- Salupa la apa ! - Capitane ! Mi s-a furat vasul !

Nu e departe. O sa vi-l �napoiem.

Aduceti-l �napoi �n viata ! �n viata si mascat !

Ma bucur sa va regasesc, monseniore.

Monseniore... Ce maniere frumoase au oamenii pe insule...

- Predati-va ! Nu va facem nici un rau. - Mii de draci !

Atentie, monseniore ! Venim dupa dvs.

Asta e prea mult

Nu !

Amarati vasul !

Aduceti-l pe insula !

Vitejii mei !

Prindeti-l viu !

Al cui e r�ndul ?

Usurel... Nu-l raniti.

Acum !

Nu te uita, Isabelle !

Daca �l aduc fara masca, iar tu �i vezi chipul, voi fi obligat sa te ucid.

Doar n-o sa-i ucizi pe soldatii pe care i-ai trimis dupa el !

E prea �ntuneric sa-l vada. Si nu tin deloc sa-mi vad soldatii �mpuscati.

- Iata-l, domnule ! E viu. - Si mascat ?

Da, dar nu pentru mult timp.

- Nu i-a vazut nimeni chipul ? - Nu. E o noapte foarte �ntunecata.

O sa va �nvat sa va mai purtati asa cu un capitan al muschetarilor regelui.

Dar nu sunteti...

Aveti de g�nd sa-mi scoateti masca asta ? Ma sufoc !

- Imediat. Scoateti-i capitanului masca ! - Da, domnule.

Ma scuzati.

�mi dati voie ? Cred ca sunt mai priceputa la asta.

- Va multumesc, domnisoara. - D'Artagnan !

�n persoana !

- Domnule, va stau la dispozitie. - O sa ne batem la Paris, daca doriti.

Deocamdata, sunt �n serviciul regelui.

Acestea sunt instructiunile pe care mi le-a dat cardinalul Mazarin.

Va rog sa-mi �ncredintati prizonierul.

Domnule, prizonierul a evadat.

Mii de draci !

Hangiule ! Calul meu e mort de oboseala. Ne puteti gazdui pe am�ndoi ?

Nu, tinere.

N-o sa gasesti loc nici c�t sa arunci un ac.

- Sunt la fel de obosit precum calul meu. - Mergeti �n t�rgul vecin. Nu e departe.

Un t�nar cavaler caruia i-am �nchiriat un pat �ntr-o mansarda

se ofera sa-l �mparta cu dvs. Hector, ia calul !

- Unde e, ca sa-i multumesc ? - Nu stiu unde s-a ascuns.

Vreti sa cinati ?

Multumesc, dar trebuie sa plec �n zori. Ma grabesc sa atipesc.

- Ce-i asta ? - Nu va temeti.

Iertati-ma, dar hangiul mi-a spus ca un domn...

�n primul r�nd, nu ma faceti domn.

Ce prostanac e !

- Cum te cheama ? - Henri. Dar pe tine ?

Marion.

De ce esti �mbracata �n cavaler ?

Din acelasi motiv pentru care o sa ma �mbrac acum �n abate.

- Ce ai de g�nd ? - Uita-te pe geam.

- O sa sf�sie pe cineva �n patru ? - Exact.

Acum ghicesti ?

Vrei sa-l salvezi ?

Am fost suficient de draguta cu tine ca sa ma ajuti ?

Urasc jandarmii, calaii, camatarii, judecatorii,

locotenentii si toata politia calare !

Sunt omul tau.

Capitane, sunteti foarte grabit sa ajungeti la Paris si sa ma parasiti.

Voi regreta nespus ca va voi parasi, domnisoara,

dar cardinalul asteapta explicatiile e care i le va da tatal dvs.

�n plus... Am o �nt�lnire !

Nu e un motiv sa ne faceti sa calatorim zi si noapte !

Ar fi trebuit sa va paziti prizonierul zi si noapte ca sa nu ajungeti aici !

- Mai repede, abate ! - Ne faci sa pierdem vremea.

Tot �n iad o sa ajunga !

Dle abate, multimea e nerabdatoare.

Calaule, fa-ti meseria !

Porniti !

- Fuge ! - E o femeie !

Faceti loc !

Faceti loc, ma grabesc !

Lasati-ma �n pace. Am un prizonier care mi-a scapat.

- Si eu, domnule ! - Cu at�t mai rau pentru dvs.

Iar daca ma deranjati, pun sa fiti arestat pentru oprelisti aduse mersului justitiei.

Iar eu o sa va �nvat sa-i mai stati �n cale capitanului d'Artagnan.

Domnule, condamnatul si falsul abate s-au suit �ntr-o trasura. Au fugit !

- Bun. Acum lasati-ma sa trec ! - Celalalt, complicele, e tot sus.

Lasati caii !

- Fuge ! - O sa coboare �n curte !

O sa cada !

- Ce faceti ? - Le dau o m�na de ajutor.

- Vreau sa ma dezmortesc. - Vi s-ar potrivi mai bine sa-l salvati.

- Poftim ? - Daca �l salvati...

O sa va spun unde e Masca de Fier.

- Stiti unde e ? - Da.

- Si jurati ca-mi veti spune ? - Va jur ! Dar numai daca �l salvati.

Mii de draci !

Fie-va mila ! Veniti s-o �ncalziti !

Micuta a �nceput sa se raceasca.

Doamne !

Domnilor, ce parfum !

Opreste-te !

Sunteti �mputiti, domnilor !

Nu ai arme ! Preda-te !

Hai !

- Va simtiti mai bine ? - El e ! Acolo !

Mergeti �napoi �n trasura. Vin imediat !

E acolo ! Aduceti repede o scara !

Va salut, domnilor !

- Unde s-a dus ? - Acolo !

Hai ! Mai repede !

Dragi prieteni, va astept !

Asa !

Pe acolo !

Cum e ? L-ati gasit ?

Din pacate, nu. Cred ca a sarit pe fereastra.

Nu, domnule. S-a prefacut. E tot acolo sus.

Taranca �l ascunde. E �ntr-un cufar !

Multumesc. De data asta, e al meu !

Tineti cu dintii de el !

N-o sa trec niciodata...

- Uite un cocosat ! - O sa ne aduca noroc.

Hai, la drum !

Domnisoara de Saint Mars, nu aveati ceva sa-mi spuneti ?

La urmatorul popas.

Opreste !

- Asadar ? - Sunteti sigur ca a scapat ?

L-am vazut de pe acoperis alerg�nd pe o straduta.

- S-a suit �ntr-o caruta care �l astepta. - Dle d'Artagnan, ati fost minunat.

Daca m-ati fi vazut acum 20 de ani...

Ei bine, dupa 20 de ani, eu va gasesc superb.

Complimentele dvs �mi merg drept la inima.

Numai ca... Nu aveati si altceva sa-mi spuneti ?

- Altceva ? - Mi-ati jurat ca...

Mi-am amintit. Masca de Fier...

Asadar ?

Domnule, va rog sa-mi permiteti sa merg deoparte cu domnisoara

pentru a asculta ce are sa-mi spuna.

- Ce idee ! - Credeti ca se cuvine ?

- Ratiuni de stat ! - �n acest caz...

Si acum, va ascult.

Sunteti pe c�t de magnific �mi �nchipuiam dle d'Artagnan...

- Cu toate astea, ma dezamagiti. - Mii de draci ! De ce ?

Credeam ca aveti un accent gascon superb.

Mi-am pierdut accentul la Paris, odata cu iluziile mele...

- Trebuia sa ma auziti acum 20 de ani... - Mirositi !

- Unde e Masca de Fier ? - Dle d'Artagnan, nu va plac florile ?

Va rog sa nu schimbati subiectul. Unde e Masca de Fier ?

- Masca de Fier ? - Da.

- Unde e �n clipa aceasta ? - Da.

- Habar n-am. - Cum asa ? Doar ati jurat !

Am jurat sa va spun �n momentul �n care juram asta...

- Si unde era atunci ? - Era pe acoperis si �ncerca sa scape.

Mii de draci !

- Mii de draci ! - Fie-va mila !

Ce rusine !

Domnisoara de Saint Mars, ati meritat-o !

O sa ajung sa cred ca ratiunea de stat

a dob�ndit un sens pe care nu-l avea �n tineretea mea...

N-o sa vina.

Iata-l !

- Sunt marchizul de Vaudreuil. - Iar eu, Van den Enden. Va asteptam.

- Nu v-a vazut nimeni afara ? - Nimeni.

- Dar unde suntem ? Alaturi e o scoala ? - Da.

M-am stabilit aici ca profesor, pentru a �nlatura orice banuieli.

Nici macar nu se stie ca sunt olandez.

�nsa oamenii ar putea fi uimiti ca tin ore noaptea...

Domnilor, motivele care ne fac sa actionam sunt diferite.

Stiu asta. Dvs reprezentati guvernul olandez,

care nu vrea cu nici un pret ca Franta sa semneze un tratat cu Spania.

Care ar da mica noastra tara pe m�na Frantei...

Eu vreau pielea lui Mazarin ! Si sa mi se redea brevetul de capitan al garzilor.

Dizgratia regelui mi-a rapit tinutul Poitou pe care �l guvernam...

Am rezolvat o problema. Trebuie sa-l rapim pe rege.

Dar cu cine �l vom �nlocui ?

Domnul e pe cale sa ne �ndeplineasca dorinta, cu ajutorul febrei...

Nu. Ambasadorul Olandei tocmai m-a anuntat

ca starea regelui se �mbunatateste pe zi ce trece.

Au reusit deja sa-l aduca la Paris.

Pe scurt, nu putem conta dec�t pe noi �nsine.

Fiindca e usor sa-l rapim, hai s-o facem !

Da, dar cu cine �l �nlocuim ?

Trebuie sa gasim pe cineva care sa fie acceptat de Curte...

- De parlament... - De cler...

- De armata... - De starea a treia...

- Si chiar de catre popor ! - Nu v-ar conveni o republica ?

O republica �n Franta ? Poporul n-ar accepta niciodata asa ceva !

Francezii au nevoie de cineva pe care sa-l iubeasca sau sa-l urasca.

Atunci pe cine ? Pe cine ?

- Ce faceti ? - Gata ! Am ajuns la Paris.

Cobor�ti ! Fiecare porneste pe drumul sau. Ne vedem mai t�rziu.

- Si el ? Cu el ce fac ? - E un domn de vaza.

Ne-am atasat de el fiindca ne-a facut un serviciu.

Si cred ca ne mai poate face c�teva...

Nu va bazati pe mine. N-am un sfant si tocmai am iesit din �nchisoare.

Asta e dragut !

- Ce-ai facut ? - Nimic.

E posibil. Eu sunt liber, iar �nchisorile goale. Le-or fi umplut cu nevinovati.

O sa v�nd calul si caruta furate de tine ca sa-mi cumpar rochii frumoase.

- Pentru ce ? - Pentru teatru.

M-ai pus sa joc un preot �n Provence, o sora de caritate la Caen,

un notar la Avignon, o vrajitoare batr�na la Senlis, o t�nara burgheza la Rouen,

un ucenic brutar la Toulouse, un jandarm la Carcassonne...

Cred ca as putea sa joc cu adevarat pe o scena de teatru, nu ?

Un rationament excelent !

C�nd voi avea niste rochii frumoase, o sa ma duc la Moliere sa ma angajeze.

- Acum cobor�ti si plecati ! - Asadar, ne lasi balta ?

Pe tine, fara nici o remuscare. Pe el, cu un pic de regret...

Dar datorita tie, sper sa-l revad.

- Hai, amice, trezeste-te ! - Vin acum...

Hai !

- Unde suntem ? - La Paris.

Vino ! Trebuie sa mergem pe jos, fiindca Marion a luat caruta.

Eu ma duc la "Pomme de Pin",

fiindca n-am chef sa hoinaresc pe strazi. Daca ma recunosc jandarmii ?

- Vii si tu ? - Nu.

O sa fac mai �nt�i o vizita urgenta, de la care astept foarte multe.

Daca vrei sa ma revezi, vino la "Pomme de Pin" din strada Marii Hotii.

- Poate... - Si multumesc pentru ajutor.

- Cu bine ! - Cu bine !

- Ai fost eliberat ? - Nu. Am evadat.

O sa-i cer dreptate regelui. Numai dvs ma puteti ajuta.

Nu ! Eu nu pot ! Pleaca ! Pleaca repede !

Dar ce crima am comis ?

Daca se afla ca te-am revazut... As fi ucis imediat.

- De ce ? - Din cauza chipului tau.

Condamnarea ti-e �nscrisa pe fata. Ascunde-te !

Ascunde-te bine, daca vrei sa ram�i �n viata.

Adio, Henri ! Pleaca repede ! Du-te !

Si nu te mai �ntoarce niciodata aici. Te implor, Henri !

Punga sau viata !

- Ce faci aici ? - Iar am ratat o sansa de a face avere.

Hai, vino !

- Ce e cu fata mea ? - Eu zic ca ai o moaca draguta.

De altfel, asta crede si Marion.

E ciudat. �mi amintesti de cineva...

Dar de cine ? Habar n-am.

Oricum avem aceeasi problema.

O sa iesim doar noaptea, si gata... Vino ! Mergem la "Pomme de Pin".

Ceremonia m-a epuizat.

E adevarat ca episcopul nu mai termina, dar...

Sunt de aceeasi parere, dar a fost un moment agreabil pentru toti

sa tinem o slujba de multumire pentru ca regele si-a recapatat sanatatea.

Daca Domnul ar binevoi sa puna si nitica minte �n creierul maiestatii sale...

- A mai vazut-o pe Marie Mancini ? - �si scriu zilnic. Si ce scrisori !

- Trebuie neaparat sa le rupem relatia. - Dar �n ce fel ? Eu tot caut o cale...

- Capitanul d'Artagnan ! - Doamne !

- �nsanatosirea regelui m-a facut sa uit. - Lasati-mi mie grija asta, ma descurc.

- Ce-o sa faceti cu bietul copil ? - O sa gasesc cea mai buna cale.

Ati mers repede. Felicitari !

Nu va mai ram�ne dec�t sa va duceti prizonierul la Bastilia.

Imposibil, eminenta.

Ca sa vezi ! As vrea sa stiu de ce.

O sa aflati, eminenta...

Ce e cu toti oamenii astia ? Unde e prizonierul ?

- Eminenta, a evadat... - �nainte de sosirea mea.

- Eu n-am nici un amestec. - Nu e nici vina mea, eminenta.

- Eu ma �mbolnavisem de turbare... - E vorba de vasul ala nenorocit.

- Negutatorul ala de ciocolata... - Ce negutator ?

- De ciocolata, eminenta ! E foarte buna. - Vine din Mexic.

Pot lasa celor �n drept sarcina de a lamuri aceasta afacere tenebroasa ?

Poate ca ati uitat, dar am o �nt�lnire...

- Vreau sa �nteleg ! - E simplu, eminenta.

Cresus n-a vrut sa man�nce, m-a muscat si am turbat.

Nu pricep nimic.

Dar voi o sa �ntelegeti ce �nseamna sa lasi sa scape un prizonier de stat...

O sa �ncep prin a va trimite pe toti trei la Bastilia !

Regele !

Sire, ceremonia nu a obosit-o prea mult pe maiestatea voastra ?

Sunteti tatal ei ?

- Cum va numiti ? - Sire, sunt baronul de Saint Mars.

Guvernator al citadelei Sainte Marguerite...

- Si fiica dvs ? - Fiica mea ?

- Cum o cheama ? - Sigur...

- Isabelle, sire. - Numele i se potriveste foarte bine.

Sunt de aceeasi parere cu dvs, sire.

- Aceasta copila e o stea stralucitoare. - E mult mai mult dec�t at�t.

V-as fi recunoscator daca ati asista �mpreuna cu ea la urmatorul bal al Curtii.

- Sire, din nefericire, nu voi putea... - �ndrazniti sa refuzati ?

Cardinalul tocmai m-a anuntat ca ma trimite la Bastilia.

Nu... N-ati �nteles bine, dragul meu domn de Saint Mars...

Am spus ca va trimit la Bastilia, dar ca guvernator.

C�t despre fiica dvs, voiam sa va anunt

ca �i rezerv un loc de domnisoara de onoare pe l�nga regina.

Iata o alegere foarte potrivita.

- Maiestatea Sa dorea sa-mi vorbeasca. - Despre cineva, da...

Despre Marie Mancini.

Dar daca ma g�ndesc mai bine, e mai putin urgent dec�t credeam.

Mergeti sa va odihniti dupa un drum at�t de lung, bunii mei prieteni.

As vrea ca micuta Isabelle sa fie c�t mai frumoasa la bal.

Caci �mi pun mari sperante �n dvs, copila mea...

Dvs, nu ! Am nevoie de un vinovat.

Veti merge la Bastilia pe alt drum, domnule de Lourmes.

�ntre doua garzi.

Cum v-as mai putea ajuta, daca sunt la �nchisoare ?

- �n timp ce liber... - La ce mi-ati putea fi de folos ?

Sa regasesc Masca de Fier, daca �mi dati acest ordin, eminenta.

- Ati putea ? - Da, Eminenta.

Atunci, aduceti-l la mine. Mort sau viu !

Dar mai degraba mort dec�t viu...

Pretioasele Ridicole

Domnisoara, ati avut un debut promitator �n piesa domnului de Moliere.

O subreta mica, un rol mititel... Asa se �ncepe !

- V-am apreciat foarte mult. - Sunteti prea bun.

- As putea sa va ajut mult �n cariera. - �ntr-adevar ?

I-ati dat o singura replica lui Mascarille, dar era at�t de precisa...

O replica at�t de reala... Mi-as dori foarte mult sa ma bucur de talentul dvs.

- Unde ? - La mine. Am fi mult mai linistiti.

Si ati fi singurul meu public...

Fara sa ma laud, ce public as fi...

Trasura mea e aici.

- Dar o astept pe a mea. - De ce sa mai asteptati ?

Doamna, va conjur sa ma ascultati...

Fara sa �ncetez nici o clipa sa ma g�ndesc la dvs,

am traversat de doua ori Franta de la un capat la altul...

- Nu va cred. - Au vrut sa ma �nece si sa ma �nchida.

M-am luptat cu jandarmii pe acoperisurile unui t�rg de provincie.

Si toate astea, numai cu g�ndul la dvs...

Cum am ajuns la Luvru, am facut galeriile sa rasune

cu o �ntrebare repetata la nesf�rsit: "Unde e doamna de Chaulmes ?"

Eu prefer comedia domnului de Moliere.

Ma faceti comediant, �n tim ce sinceritatea mea...

Dar prizonierul pe care pretindeti ca v-ati dus sa-l cautati e fermecator.

Are niste bucle brunete superbe si ochi langurosi

care au sedus chiar si inima regelui !

Va jur, doamna ! �ntre mine si Isabelle...

Exact ! Pe "el" �l cheama Isabelle. Bazile, acasa !

Am fost asigurat ca va gasesc "Au Petit Bourbon", dar nu-mi venea a crede.

- Buna seara ! Si la revedere ! - Opriti !

Ma deranjati ! De altfel, va credeam la Bastilia.

Dati-mi voie sa va explic motivele care m-au �mpins sa va caut.

Cardinalul mi-a dat misiunea de a captura Masca de Fier.

Daca reusim, recompensa va fi considerabila.

- Noi ? Ce treaba am eu aici ? - Va propun sa ne asociem, domnule.

Sunt soldat ! Nu ma intereseaza urzelile astea politice.

Fugiti sau va rup urechile !

Bazile ! Mergem acasa !

Ascultati-ma, domnule !

Asta o sa mi-o platiti ! De altfel, n-am ramas datori cu un duel ?

Mi-am �ncheiat misiunea si sunt al dvs !

Din pacate, domnule, eu nu sunt al dvs caci misiunea mea de-abia �ncepe.

Sunt �n serviciul cardinalului.

E cea mai buna ora. Noaptea apartine celor care sterpelesc pungi cu bani.

- Eu n-am mai facut asa ceva. - Ai �ncredere �n mine.

Cum nu mai avem un sfant, sunt nevoit sa am �ncredere.

- Ajutor ! - Repeta ce-ai spus...

Nu, domnule... Tac. Vad ca am de-a face cu oameni cinstiti,

care nu au nimic cu viata mea, ci numai cu punga mea...

Iata un om inteligent.

Fiindca ma rugati at�t de politicos, v-o dau din toata inima.

Asa ! E foarte simplu.

Asadar, nu mai exista moralitate ?

N-o spun pentru tine, burghezule !

Ti-ai dat punga, esti un om corect... Vezi-ti de drum !

Va multumesc, domnule...

Pareti doua puslamale serioase.

Cu ce drept jefuiti acolo unde eu si colegul meu avem dreptul sa lucram ?

Lucram...

- Asta o sa va coste scump. - Foarte scump.

Extrem de scump ?

Sergent ! Mi-au luat punga.

Sunt aici la doi pasi ! �narmati p�na-n dinti ! Niste t�lhari adevarati !

- Stai ! - Acolo !

- Ati spus acolo ? - Da, domnule sergent. Acolo.

St�nga-mprejur ! La st�nga ! �nainte ! Mars !

La mine, prieteni !

- Feriti-va, domnule ! - Mii de draci ! Nu-mi sta �n obicei.

Acolo e o banda de t�lhari at�t de rai, �nc�t si rondul a luat-o la sanatoasa.

�n sf�rsit, o sa-mi pot varsa nervii pe cineva !

E un muschetar !

Doi contra zece ! �mi place asta...

- �mi place ! - Va credeam niste amatori, dar...

Pastrati punga, si am �ncheiat discutia.

V-o las si eu pe a mea.

Nu e cazul sa-mi multumiti...

Ma simt rasplatit cu placerea de a ma amuza �n compania dvs.

E un muschetar adevarat !

Cei ca el mi-ar face armata simpatica. Vino !

- Sunteti oameni de vaza... - Vreti sa va citesc norocul ?

- Hai, da-mi m�na ! - Pentru un scud, �ti citesc viitorul.

Pe mine ma intereseaza trecutul, nu viitorul.

Eu tot pe esafod o sa ajung. De ce as plati un scud sa aud asta ?

- Nu... - Ba da !

Fugiti, capcaunelor !

Punga ! Mi-au furat punga burghezului.

Debutantule !

Punga ! Mi-au furat punga muschetarului !

Pentru unul versat, nu e motiv de lauda...

Nu ! Nu e cazul. Am o idee.

Ne-a mai ramas o sansa. Tutorele tau...

Vino sa-ti explic !

Afacerea aceasta este esentiala pentru Eminenta Sa, Cardinalul Mazarin.

Chiar daca sunteti un gentilom, riscati sa fiti sp�nzurat.

Daca nu ma credeti, �mi puteti cerceta casa.

Daca �l gasiti, sunt de acord sa ma sp�nzurati.

Poate ca nu �ndrazniti sa-l ascundeti aici, dar sunt sigur ca �l ajutati.

Nu e adevarat ! Am refuzat ! L-am alungat !

Asadar, recunoasteti ca l-ati revazut.

- Stiti unde e ? - Va jur ca nu stiu.

Tortura o sa va dezlege limba...

Dati-mi-o !

Nici un cuv�nt sau trag !

Intrati !

Poftiti !

As vrea sa vorbesc cu cavalerul de la Valette.

- Lipseste, domnule. - Ia uite ! Asta-i culmea...

Sunt fiul sau. Va pot ajuta cu ceva ?

Da, ma puteti ajuta cu siguranta.

E vorba de bani. Vin din partea finului sau.

A dragului de Henri ? Intrati, va rog !

- Ce mai face ? - Nu prea bine �n privinta...

Nici o problema. Poftiti !

Monseniore !

- Asadar ? - Batr�nul nu era, dar fiul n-a cr�cnit.

N-are nici un fiu. Ai cazut �ntr-o cursa.

- Priveste ! Ai fost urmarit. - Cursa s-a �nchis si ati cazut �n ea.

- Lourmes ! Sunt pierdut. - Fugi ! Ma ocup eu de el.

- Hotul ! - Stai !

- Sergent ! - Sunteti singur ?

- Da, din pacate... - Luati-l !

Sunteti nebuni ! Dati-mi drumul ! Lasati-ma odata ! Ce v-a apucat ?

C�nd te-am gasit la "Pomme de Pin", politia era pe urmele tale.

- Exact. - Nu m�ncasesi nimic din ajun !

E adevarat.

Ziua dormeai �mbracat �ntr-o ascunzatoare �mputita,

iar noaptea ieseai sa jefuiesti trecatorii.

- Nu aveam ce sa man�nc. - Eu, fata buna, v-am luat aici.

Tu si Lastreamont duceti o viata de belferi...

- E un cuv�nt foarte potrivit. - Da.

Dar nu va ocupati deloc de mine. E ca si cum n-as exista.

Lastreamont se duce sa bea toti banii pe care i-i dau, iar tu...

Tu nu faci nimic sa ma amuzi.

Stii bine ca iubesc. Ma tot fram�nt �ntreb�ndu-ma ce s-a ales de ea.

Nu-ti cer sa ma iubesti, ci sa fii tandru.

Mai e si protectorul tau, sursa fericirii noastre...

Dragul marchiz de Vaudreuil este �ntruchiparea cornului abundentei.

- Chiar tu mi-ai spus ca e gelos. - Da, dar nu e niciodata aici...

Vagabondule, o sa mi-o platesti ! E prea mult !

Sire... Maiestatea voastra sa-mi ierte aceasta clipa de ratacire...

�mi cer scuze ca am navalit pe neasteptate...

Daca d�nsa mi-ar fi spus ca are onoarea de a fi preferata maiestatii voastre...

Aveti dreptul sa va suparati, dar nu sa ma luati peste picior.

S-o iau peste picior pe maiestatea voastra ?

Nu-mi mai spuneti asa, ca va sparg moaca !

Evident, Maiestatea Sa nu foloseste asemenea termeni...

De ce tineti mortis ca el este regele ? E un bun prieten de-al meu.

- Sunteti sigura ? - Absolut.

Ca sa vezi !

Viitorul dvs e asigurat ! Si al meu la fel...

Dle Cardinal de Mazarin, va salut !

Nu. Nu semanati deloc cu el. Ar fi fost prea frumos.

Ce doriti ?

Pai... Eram �n trecere...

Treceam pe aici si...

Prosternati-va, domnilor !

Veti vedea intr�nd un rege dupa dorinta dvs...

- Suntem pierduti ! - Marchizul ne-a tradat !

Sabiile dvs nu-si au rostul ! Potoliti-va ! Intrati...

- Cum va numiti ? - Nu stiu.

Acest t�nar �si cauta numele.

- Ludovic al XIV-lea ! Regele ! - Regele !

Regele �nlocuit de el �nsusi, asa cum v-am promis !

- As vrea sa �nteleg. - E simplu, dragul meu.

Datorita asemanarii dvs extraordinare cu regele,

o sa va instalam pe tron �n locul lui.

Nu �nteleg nimic din conspiratia pe care o pregatiti �mpotriva Maiestatii Sale,

dar va previn ca nu voi juca nici un rol �n ea.

Sunteti nebun !

Dle marchiz, sunteti un cretin.

Dle Van den Enden, daca n-ati fi o secatura, v-as cere socoteala !

- Potoliti-va am�ndoi ! - Omul acesta stie totul.

- Ne cunoaste planurile, ne va trada ! - La moarte ! Tradare !

- Nu-l lasati sa iasa ! Tineti-l aici ! - Trebuie sa examinam situatia.

Dar p�na atunci...

Hai ! �ntoarce-te !

Ce faci aici ? Si tu ai fost pedepsit ?

- Daca �l lasam �n viata, suntem pierduti. - Asculta !

Trebuie sa-l eliminam imediat. �l ucidem pe loc !

Si noi ne jucam de-a conspiratorii.

Partizanii asteapta semnalul meu pentru a ma elibera.

Dl Robert Enden, profesorul nostru, �si �nchipuie ca stie totul.

Ne spune c�ti chinezi sunt �n China, dar nu stie ca aici e o trapa...

Prin ea ajungi �n pivnita, iar apoi �n strada.

- Te las pe tine primul. Eu astept cina. - Multumesc.

Vino ! O sa-ti arat drumul.

- Si ai refuzat ? - Da.

Ce pacat... �ti dai seama ce pierdem ?

Si toate astea, din respect pentru Ludovic al XIV-lea.

De parca el te-ar respecta pe tine !

Stii ce-ti face el ? �ti pune coarne.

- Poftim ? - Da, cu faimoasa ta Isabelle...

Marchizul mi-a povestit totul. Nu ti-am spus, fiindca eu sunt draguta.

Toti cei de la Curte stiu.

Isabelle de Saint Mars a devenit domnisoara de onoare a reginei !

- Nu se poate ! - Dar asta nu e totul.

Regele a instalat-o �ntr-o casuta frumoasa din apropiere de Paris.

Se duce la ea �n fiecare noapte.

- Stii unde e casa ? - Da. Mi-a aratat marchizul.

- Daca regele a facut asta, ma razbun ! - Nu mai spune...

Ajutati-ma !

Ce ma pui sa fac ? Eu sunt hot, nu saltimbanc !

Usurel...

Am venit doar sa va anunt vizita Maiestatii Sale.

Ce pacat...

- Masca de Fier a fost gasita ? - Nu �nca.

Atunci mai pot sa sper. Nu-mi ram�ne dec�t sa am rabdare.

At�t de mult �l iubiti ?

Maiestatea Sa, regele !

La drum !

E adevarat, sire...

Am lesinat c�nd v-am vazut �nt�ia data, dar...

Dar numai fiindca vederea unui rege v-a impresionat.

Si eu care am luat acel gest drept iubire...

E iubire, sire.

Atunci, nu va �nteleg atitudinea ! De ce ma respingeti ?

E vorba de iubire pentru chipul dvs.

Dar chipul dvs...

Ce e cu el ?

Era chipul altcuiva.

Stati !

L-am pierdut pe rege ! Regele nu mai e aici !

Mii de draci ! Trasura e goala !

- Ce facem ? - Ne �ntoarcem acolo ! Mii de draci !

La drum !

M-am saturat de impertinentele dvs.

M�ine plec cu �ntreaga Curte la Fontainebleau.

O sa veniti si dvs. Aceasta este vointa mea.

Maiestatea Sa, regele !

A fost c�t pe ce sa astept !

La drum !

E de acord !

Poate ca sunt o fiinta cruda, dar dvs sunteti mojic, fiindca nu ma salutati.

Ce cautati, dragul meu prieten ?

Pe dvs va cautam !

Dar sunt �n fata dvs.

Cred ca am halucinatii. De exemplu, lacheul acela...

Eu vad doi.

Si eu.

- Sunteti sigura ? - Absolut.

De asemenea, sunt sigura ca am fost mult prea rea.

Eu sunt responsabila pentru starea dvs...

Vreau sa va �nsanatosesc.

Exista un singur leac pentru a ma vindeca.

- Unul singur, da... �n seara asta ! - �n seara asta !

�n seara asta, capitane d'Artagnan, �l veti escorta pe rege la Fontainebleau.

Multumesc.

Fontainebleau !

Merg si eu.

Pe diseara, capitanul meu plebeu !

La Fontainebleau �l veti gasi pe marchizul de Vaudreuil. El va va ghida.

Atentie ! Iata-i !

Mii de draci ! Ce e cu podul asta nenorocit ?

Iesiti odata de acolo !

Hai, tineti-va caii de capastru !

Grabiti-va ! Trebuie sa ne �ntoarcem l�nga trasura.

Iesiti !

- Atentie ! Totul depinde de dvs. - Aveti �ncredere �n mine.

- Porniti ! - La drum !

- Maiestatea sa regele e �ngrijorat. - �ngrijorat sau nu, eticheta se respecta.

Obiceiul regelui e sa salute doamnele.

Nu at�t de mult ! Trebuie doar sa va atingeti palaria.

Daca nu ma �nsel, vom avea �n cur�nd o noua favorita.

Ati fi putut sa ma anuntati ca e vorba de seara asta, dar nu cu mine...

Eu sunt cea mai surprinsa !

Va aparati ? Nu m-ati obisnuit asa.

Dar cum v-am obisnuit, maiestate ?

Cu tandretea, cu pasiunea, cu docilitatea dvs...

- R�deti de mine ? - Deloc.

Din prima zi �n care ati fost a mea...

Dar n-am fost niciodata a dvs ! Si nici nu voi fi vreodata.

Stiu, toata Curtea crede ca lucrurile stau altfel, dar...

Dar pretindeti ca se �nsala, nu ?

Suntem singuri, sire. Ce rost are sa ne prefacem ?

Isabelle, e adevarat ?

Chiar asa e ? Nu mi-ati cedat niciodata ?

Da, e adevarat...

Citesc asta �n ochii tai.

- E minunat ! - Nu �nteleg acest joc, sire.

Ma sperie...

Nu va speriati, Isabelle... Nu fac altceva dec�t sa ma amuz.

Nu ma credeti ?

Si daca e placerea mea sa aud ca nu ma iubiti ?

�mi e foarte greu fiindca sunt nevoita s-o resping pe maiestatea voastra.

Va e greu sa ma respingeti ?

Asadar, ati rezistat pentru a parea mai pretioasa,

dar e suficient sa insist ca sa fiti a mea !

N-o sa fiu niciodata a dvs, dar o sa sufar.

Nu aveti dec�t un vis, sa fiti amanta regelui.

N-am dec�t un vis, acela de a va m�ng�ia chipul...

�nsa �l refuz, fiindca e cel al regelui.

Iubesc ochii si gura dvs,

fiindca sunt ai unui biet baiat sortit sa fie vesnic prizonier

doar fiindca are ghinionul de a va semana !

Vorbiti despre Masca de Fier ?

�n sf�rsit, recunoasteti...

La Paris va prefaceati ca nu �ntelegeti nimic din vorbele mele.

Asadar, stiti adevarul.

As fi preferat totusi sa nu fiti vinovat de aceasta crima.

Ce crima ?

Asadar, sunteti �ndragostita de acel biet prizonier

care �mi seamana leit...

Fiindca e fratele dvs geaman ! Acum sunt sigura de asta.

Dupa parerea dvs, eu sunt geamanul regelui ?

Vreau sa spun ca Masca de Fier ar fi fratele meu

si ca pentru a evita neplacerile el a fost �nchis la Sainte Marguerite.

Mi-e de-ajuns sa va fi vazut pe am�ndoi pentru a fi sigura de asta.

Dar spuneti-mi cum ati facut pentru a-i vedea chipul.

Regulamentul pedepsea cu moartea pe oricine l-ar fi vazut.

Eu �ncalcam regulamentul �n fiecare zi.

T�narul acela era la fel de imprudent ca dvs.

Era la fel de �ndragostit ca mine.

Salvati-l ! N-o sa va ceara tronul.

O sa fuga departe, cu mine.

Va implor ! Ajutati-ne sa fim fericiti.

- Si eu cu cine voi fi fericit ? - Cu doamna de Chaulmes.

�n seara asta nu s-a vorbit dec�t despre noua dvs favorita.

Ma aruncati �n bratele alteia.

Nu ma iubiti deloc.

C�t de mult v-as iubi, daca nu l-as iubi pe Henri...

Si daca �l salvez ?

Daca ma sacrific, n-as merita o recompensa ?

Ezitati...

�n timp ce el risca sa fie �nchis pe viata si poate chiar sa fie ucis !

Hai, fiti rezonabila...

Chiar nu vreti sa ma rasplatiti ?

Bine...

Asadar, cedati pentru ca eu sa-l salvez ?

Asta e dovada ca nu-l iubiti.

Daca l-ati iubi, ati sti ca el prefera sa fie �nchis ! Si chiar ucis !

- Mai bine asta, dec�t sa-l tradati ! - Nu stiu. Mi-e rusine.

E posibil sa aveti dreptate, nu mai stiu...

Nu te teme.

Nu mai pl�nge. Sunt aici.

Ca sa va fac pe plac, draga mea,

ma duc chiar acum s-o vizitez pe dna de Chaulmes.

Ticaloasa !

D'Artagnan !

Te-am asteptat �n zadar azi-noapte. De ce n-ai venit ?

Mi s-a parut ca o vad pe maiestatea sa intr�nd �n camera dvs.

Ati vazut bine. N-ati visat. Regele chiar a venit.

Ce prostut e !

�n loc sa fugiti, trebuia sa fi stat l�nga usa mea macar un minut.

- L-ati fi vazut pe rege iesind. - Dupa doar un minut ?

Nu avea nevoie de mai mult pentru a-mi spune ce avea de zis.

Adica ?

Mi-a ordonat sa va iubesc la fel de mult cum o iubeste el pe dra de Saint Mars.

Aiureli ! Nu-l mai intereseaza Isabelle care, de altfel, nu l-a suferit niciodata.

D'Artagnan... Ascultati-ma !

Acum ascultati, Isabelle...

Ascultati cu atentie si amintiti-va.

Henri !

Vedeti ? V-am spus adevarul.

Nu... E prea simplu.

De fiecare data trageti perdeaua, dar scandalul continua.

- Doamne ! Dle Pimentel... - Alianta noastra nu mai este posibila.

O sa cer cuiva mai important dec�t mine sa o faca posibila.

- Drace ! Cui ? - Regelui �n persoana.

Ludovic, va cer sa ascultati cu gravitate vorbele cardinalului de Mazarin.

�mi promiteti ?

De ce nu raspundeti ?

Fiindca ascult doar sunetul vocii dvs, doamna.

Nu accept un asemenea raspuns.

- �n rolul pe care vi l-a dat Dumnezeu... - Dumnezeu si altii !

Ei au avut grija, prin toate mijloacele, ca nimeni sa nu �ncerce sa-mi ia coroana.

Faceti aluzie la o poveste cumplita, pe care nu credeam ca o cunoasteti.

Uitati-o, asa cum am uitat-o si eu. Aceasta este datoria noastra.

- Actionati numai �n calitate de rege. - Ca dvs, numai �n calitate de regina !

Doamna, va rog sa ne lasati singuri. Vom vorbi ca �ntre barbati.

La revedere, doamna !

Sire, va implor, fiti rezonabil si ascultati-l pe cardinal.

Ma �ngrijoreaza.

Sire, eu nu sunt un orator.

Aventura dvs cu dra de Saint Mars

ma �mpiedica sa aranjez casatoria dvs cu infanta Spaniei.

Cu at�t mai rau pentru infanta...

- Si aceasta casatorie... - Nu va avea loc, si gata !

Casatoria aceasta este necesara pentru semnarea tratatului cu Spania.

Ei bine, nu vom avea un tratat cu ei.

Iar acest tratat e indispensabil pentru Franta.

Mii de oameni care traiau cu frica �n oase si uneori, �n multa mizerie,

fiindca teama da nastere la saracie,

se vor bucura �n sf�rsit de liniste, de ordine, de fericire...

Hotar�rea mea e luata, cardinale.

Nu ma voi casatori cu infanta Spaniei. Eu sunt regele.

- Fac ceea ce �mi place. - Sunteti regele, deci va veti sacrifica.

N-o sa va purtati ca un amant din plebe.

Poate ca sunt doar un amant din plebe...

Nu, sire. Eu va cunosc.

Gloria Frantei e mai importanta pentru dvs dec�t iubirile.

Daca as sacrifica fericirea poporului meu pentru fericirea mea,

dupa parerea dvs, as fi un...

Nu �ndraznesc sa spun ce-ati fi, sire.

�n orice caz, ati fi nedemn sa conduceti aceasta maretie care e Franta,

care vine de departe si urca at�t de sus,

�nc�t e singurul lucru mai presus de dvs pe aceasta lume.

S-a rezolvat, dragul meu prieten !

V-am iertat pentru banuielile ne�ntemeiate.

�nteleg asta, dar as vrea sa ma iertati mai bine...

- As vrea sa ma iertati �n padure... - �n padure ?

Capitane d'Artagnan ! Domnule d'Artagnan !

Iar �ncepe !

Din ordinul regelui !

Ma �ntorc imediat.

Capitane !

Maiestatea voastra...

V-o �ncredintez pe domnisoara de Saint Mars.

Maiestatea voastra se descurca ?

Lastreamont, totul va reintra �n ordine.

Ce veste neplacuta ! Eu si ordinea n-am facut niciodata casa buna.

Ia-ti calul si fugi !

Anunta-i pe marchizul de Vaudreuil si pe Van den Enden. Ai �nteles ?

Da, am �nteles ca nu miroase a bine. Am sters-o !

- Pe cur�nd, pustiule ! - Pe cur�nd, fratioare !

Sire, capitanul �mi reproseaza faptul ca mi-am uitat iubirea pentru Masca de Fier.

- Si ca am uitat-o �n bratele regelui... - Bravo, d'Artagnan ! Si multumesc.

Dragul meu capitan, �n aceasta casa exista un prizonier

pe care vreau sa-l vizitez si c�tiva spadasini care �l pazesc.

Acesti spadasini sunt �n plus.

Am �nteles, sire.

Nu. Du-te sa te ascunzi.

�n numele regelui, deschideti !

Priveste !

Si asta nu-i nimic ! Daca m-ati fi cunoscut acum 20 de ani...

Ma temeam ca o sa-mi sifonez hainele, fiindca e vorba de o vizita oficiala,

dar acum ma tem pentru d'Artagnan.

Curajosilor ! O sa va �nvat cine e capitanul d'Artagnan !

- Lastreamont, esti aici ? - Nu, d'Artagnan ! La serviciile tale !

Nu era nevoie de spada.

Ai alte arme carora nu le rezista nimeni...

Nu... Asteapta-ma aici. Ma �ntorc imediat.

Iertati-ma ca a durat at�t de mult, sire, dar erau 11.

Va �nselati, d'Artagnan. Erau 12 !

13, sire... Am si un prizonier. Ma rog, o prizoniera...

- Nu stiam ca e aliatul tau. - Eliberati-o !

Si stati cu dra de Saint Mars.

Ma �ntorc �n cinci minute.

Ce e cu zarva asta ? Ati venit sa ma ucideti ?

N-ar fi o crima, ci doar o eliminare pe care n-ar observa-o nimeni.

Priviti-ma !

Priviti-ma !

Nimeni nu stie cine e mai mare dintre noi doi,

cu c�teva minute sau cu c�teva secunde...

- Chiar sunteti fratele meu ? - Si sunt persecutat din copilarie !

Numai ca sa puteti domni fara sa fiti contestat !

- Nu stiam nimic. - Acum stiti.

- Si sunt de acord cu asta. - Evident !

Ratiunile de stat impuneau masuri at�t de crude.

At�t de crude pentru mine si at�t de confortabile pentru dvs !

Dar rolurile s-au inversat, iar eu sunt �n continuare de acord.

Nu are rost sa insistati. Accept soarta pe care mi-o propuneti.

Care ?

Presupun ca, fiind instalat acum �n locul meu pe tron,

vreti ca eu sa va iau locul �n temnita.

Acesta este motivul pentru care mi s-a pus o masca.

- Si ati accepta ? - Da.

Daca v-as �nchide la Bastilia, nu i-ati spune adevarul guvernatorului ?

Un scandal, o Fronda ? Dezordinea ar fi contrara intereselor statului.

De c�nd am fost rapit, m-am g�ndit doar la statul meu.

Chiar mi-am reprosat faptul ca nu m-am g�ndit suficient la el...

O sa aveti o viata �ntreaga la dispozitie sa va g�nditi la el.

Masca nu vi se potriveste.

Am venit sa va redau tronul.

Ce spuneti ?

Conspiratorii care m-au pus rege au interese contrare celor ale Frantei.

Fara �ndoiala, as fi putut sa trec este santajul lor

si sa semnez tratatul cu Spania...

Dar ?

Dar prefer libertatea.

Poate ca infanta Spaniei e fermecatoare, dar �n inima mea se afla un alt chip.

- O s-o luati de sotie, nu-i asa ? - Trebuie s-o fac.

Totul e cum nu se poate mai bine. Eu n-am fost crescut pentru meseria asta.

As fi fost un rege jalnic.

O rog pe Maiestatea Voastra sa iasa din aceasta casa.

�l veti gasi pe d'Artagnan si va veti putea �ntoarce la palat.

Si dvs ?

Eu o sa plec foarte departe �mpreuna cu fata pe care o iubesc.

Nu.

- De ce ? - Nu, dragul meu frate.

Daca ati fi ramas pe tron, eu as fi acceptat Bastilia. Faceti la fel !

- Credeti ca o sa ma supun ? - Sunt convins.

E vointa unui popor care are nevoie de un rege. De un singur rege...

Nu vreau sa las statul la voia unui capriciu care va poate veni �ntr-o zi...

Acesta este destinul nostru. Fiecare va avea �nchisoarea sa.

A mea la Luvru, a dvs la Bastilia...

Luati capa mea, pentru ca asemanarea sa fie perfecta.

Conduceti-l pe monsenior la Bastilia, cu tot respectul cuvenit rangului sau.

Schimbarea nu e �n rau, monseniore. Veti vedea...

Aici, la Bastilia, bucataria e delicioasa.

Ne vom simti mult mai bine dec�t la Sainte Marguerite.

Aveti vreo dorinta speciala pentru cina ?

Da, am o dorinta anume.

Vreau sa vorbesc c�teva clipe cu capitanul d'Artagnan.

Ma tem ca am surprins �n aceasta seara un secret cumplit, monseniore.

Fiindca misterul ma depaseste,

ma voi preface ca am avut din nou halucinatii.

- Pot sa fac ceva pentru dvs ? - Da.

�n ce fel, monseniore ?

Protejati-o pe dra de Saint Mars.

Aparati-o de cei care �i dau t�rcoale.

Regele, poate, domnul de Lourmes, probabil,

disperarea, cu siguranta...

Va promit, monseniore !

Cum farmecul dvs a produs dezordine la Curte, domnisoara,

va �ncredintez domnului de Lourmes.

El o sa va conduca �napoi pe insula Sainte Marguerite,

caci l-am numit guvernatorul ei.

Iata numirea dvs.

Doresc sa va casatoriti cu dl de Lourmes.

Niciodata !

Doresc sa va casatoriti cu dl de Lourmes.

Daca refuzati, veti ram�ne alaturi de el, dar �n calitate de prizoniera.

Trasura dv este jos, dle guvernator.

Va rog s-o urcati �n ea, cu binisorul sau cu forta,

pe logodnica sau pe prizoniera dvs, dupa cum doriti.

Pe mine ma amuza aceasta comedie. Pe dvs nu, sire ?

Nu e o comedie, domnisoara.

�nclinati-va asa cum ma �nclin si eu �n fata unei decizii dure, dar necesare.

- �i lasati sa faca asa ceva ? - E necesar.

- Nu ma mai iubiti. - Sunt nevoit sa ma retrag.

M�ine-dimineata plec la Hendaye pentru a o �nt�mpina pe infanta Spaniei,

viitoarea regina a Frantei.

Luati-o pe domnisoara.

Cu ametitoare bucurie, Eminenta... Cu recunostinta si cu...

- Si cu forta daca e nevoie ! - Nu e cazul.

Daca nu ma mai iubeste, pentru mine nimic nu mai are importanta.

Monstrule ! Toata ziua v-am asteptat �n tufisuri.

Steaua mea luminoasa ! Acum sunt al dvs pentru totdeauna.

Va cer doar o secunda, pentru a-i spune o vorba Isabellei de Saint Mars.

- Iarasi ea ! - Nu fiti geloasa �n mod prostesc.

E un mesaj �ndurerat, un mesaj trist al unui prizonier nefericit...

Prea t�rziu ! Dl de Lourmes a plecat cu ea catre insula Sainte Marguerite.

Doamna, ma �ntorc imediat !

O secunda !

Domnule, capriorul e delicios.

Este asezonat cu sos cu trufe si cu coniac, specialitatea bucatarului.

Nu mi-e foame.

Nu mi-e sete.

Poate ca v-ati fi dorit o companie galanta...

Nu-mi sta mintea la asa ceva.

Servitorul pe care l-am trimis sa va serveasca nu va e pe plac ?

El sau altul, e totuna.

Pe vremuri, Isabelle era singura care va facea sa z�mbiti.

Dar din ordinul Eminentei Sale,

domnul de Lourmes tocmai a plecat cu ea spre Sainte Marguerite.

- Ce spuneti ? - Dl de Lourmes o duce pe insula.

Ca sa va amuzati, nu va mai pot propune dec�t...

- Propuneti-mi sa va retrageti ! - Bine...

Plecati si dvs !

Henri !

- Lastreamont, tu erai ! - Nu-mi rosti numele aici.

M-am �nt�lnit pe scara cu jandarmul care m-a arestat la Limoges,

iar c�nd am ajuns, cu grefierul care m-a condamnat la ocna la Toulouse.

Stii de ce sunt aici ?

Ca sa te ucid ! Marchizul de Vaudreuil si toti ceilalti conspiratori

m-au angajat aici ca sa fiu �n serviciul tau si sa te ucid.

Mi-am pus banderola asta ca sa nu ma recunoasca nimeni.

Am fost platit �n avans. �mpartim banii. Asa e normal.

Cum Isabelle e �n m�inile ticalosului de Lourmes, ma simt �n stare de orice.

Pentru a o regasi, sunt �n stare sa trec printre zabrelele astea !

Ai fi ucis de santinele.

Mai bine m-ai ajuta sa-i iau g�tul claponului astuia !

Mai bine nu, bea un pic din vinul asta. E Chambertin !

Nu, multumesc.

Mie mi se pare ca visez.

Stau �n palatul asta, �n Bastilia,

fara sa risc sa fiu recunoscut de vreun jandarm...

Traiesc ! Ma destind, �nfloresc...

Iar daca tu pleci, ar trebui s-o iau de la capat cu viata asta de c�ine,

pentru a sf�rsi tot cu streangul de g�t...

Stii ce ti-ar trebui ?

Masca mea. Asa ai scapa de justitie.

- Spune-mi ! - Ce ?

Crezi ca e imposibil ?

Eu cred ca e foarte posibil.

Si ai face asta pentru mine ?

�mbrac hainele tale. �mi pun banderola.

Tu �ti pui masca mea.

Prietene ! �n sf�rsit, o sa traiesc ca un rege !

- Doamna nu mai are nevoie de nimic ? - Nu ! N-avem timp. La drum !

Domnule, ati vazut cumva un cupeu ?

�n el se aflau un tip oribil si o t�nara fermecatoare.

- Ea parea foarte trista. �ntr-acolo ! - Multumesc.

- N-ati vazut... - Un capitan de muschetari ? Tocmai a...

Nu. Un cupeu cu o t�nara fermecatoare si un barbat oribil...

- Nu veti fi singurul. - Multumesc !

Domnule !

Da, stiu !

O sa ma �ntrebati daca am vazut o fata superba �ntr-un cupeu cu un monstru.

- Da, doamna. - Ba nu ! Eu caut un...

- Un t�nar pe care �l doare capul ? - Nu. Un barbat frumos, capitan...

- Asadar, un muschetar ! - Da.

- Mergeti dupa ei, doamna. - Multumesc. Bazile, la drum !

Mergeti dupa ei !

Mai repede, pentru Dumnezeu !

Nu stiu ce vrea omul asta, dar padurea e plina de t�lhari...

Va temeti de moarte ?

Nu va menajati caii, vi-i platesc !

Eu visez moartea. Sper ca si ea se g�ndeste la mine.

D'Artagnan !

- Cu ce drept �mi opriti trasura ? - Sunt �n misiune !

- �n serviciul regelui ? - �n serviciul meu !

I-am adus domnisoarei de Saint Mars un mesaj din partea...

- Regelui ! - Nu.

Din partea unui prizonier de la Bastilia care poarta o masca de fier si va iubeste.

E minunat ! Asadar, el nu era el... Si el ma iubeste si acum !

- E o nebunie ! Si eu ? - Daca ati putea sa ma scapati de el...

Cum ram�ne cu duelul nostru ? Nu mai sunteti �n serviciul nimanui.

Iar locul asta pare foarte potrivit pentru a gazdui confruntarea noastra.

- Sa-i dam drumul, domnule ! - Va rog sa poftiti !

Si acum sa vedem, dle de Lourmes !

Bravo, dle de Lourmes !

Vizitiu, la capatul lumii !

Era o trasura pe marginea drumului !

Vreti sa-mi distrageti atentia, dar n-o sa reusiti.

Oricum, trasura a disparut...

Evident, iar se lupta !

Degeaba faceti fete-fete, domnule. N-o sa ma �ntorc.

Va jur ca, de data asta, sunt depasit.

Iata ca avem din nou o trasura... Si o t�nara femeie !

- Si nu e aceeasi... - Nu, mizerabilule ! Nu e aceeasi !

C�nd ma g�ndesc ca am alergat at�ta drum ca sa va propun sa ne casatorim,

iar eu va gasesc �ntr-un duel pentru o rivala !

Va �nselati, doamna. Ma bat �n primul r�nd fiindca i-am promis domnului

sa-mi �ncrucisez sabia cu a lui.

Ma mai bat fiindca o t�nara fata avea nevoie de libertate

pentru a-l regasi pe cel pe care �l iubeste. Si nu sunt eu acela !

Ma bat fiindca zorile sunt racoroase, iar eu ma tem de guturai !

Ma bat din obisnuinta, fiindca un soldat e facut pentru asta !

Fiindca n-am putut sa suport niciodata viata dec�t plina de riscuri !

Ma bat �mpotriva oricui, adesea pentru dreptate,

dar, si mai des, dintr-o toana !

Ma bat ca sa ram�n t�nar si pentru a merita iubirea dvs.

Ma bat pentru onoare !

Iar onoarea mea nu are de c�stigat daca o mai las pe dna de Chaulmes sa astepte,

fiindca va zdrobesc...

Va fac cadou calul meu, domnule.

Doamna ma face prizonier.

Ce placere �mi faceti, monseniore ! Nu mai sunteti acelasi.

Se va sti oare vreodata cine sunt ?

Prin aceasta, sunt uniti �n sf�nta legatura a casatoriei

Cecile Adenais de la Roche-Fontaine,

vaduva lui Xavier Henri de Bois-Lambert, conte de Chaulmes,

si Charles de Baatz, senior d'Artagnan, capitan al muschetarilor regelui.

Va rog sa semnati aici...

Repede, capitane ! Va cheama regele la Hendaye !

Ma �ntorc repede !