Original subtitles

- Nu. - Dar e bună.

Nu. Îi lipseşte ceva.

Ne trebuie ceva...

mai expresiv.

- Ce? - Ne trebuie mentă.

Glumeşti? Cine pune mentă în brânza dulce?

Ce faci?

- Bine. Dar puţin tarhon e esenţial. - Nu! Nu pune!

Acum amestecă.

E bună.

Foarte bună.

- E chiar... - Foarte bună.

Tarhonul ăla merge de minune aici.

- Dar şi menta e bună. - Da.

- Recunoaşte că e bună. - E bună, recunosc.

CANTINA "DELICIOS"

Pui Kiev. Cotlet "Jurate".

Şi budincă de cartofi. Care s-a terminat.

Atunci vreau...

Azi, îţi recomand 'cepelinai' cu brânză dulce de capră. Sunt delicioase.

- Să gustăm! - Ona? Adu 'cepelinai'.

- Ce ai păţit la braţ? - Am căzut de pe o scară.

Ai uitat să-ţi iei leacul pentru mahmureală?

Poate că am luat prea mult.

- Poftă bună. - Mulţumesc.

Vine lumea şi-mi spune "Ce delicioase sunt 'cepelinai' azi."

"Cu brânză dulce de capră."

Şi eu mă uit ca prostul.

"Ce tot spuneţi? Noi folosim brânză de vaci."

Şi pe urmă omul se supără. "Deci ne minţiţi?"

"Fiindcă ni s-a zis că e brânză dulce de capră."

Încep să-mi cer scuze. "Nu, noi nu minţim."

"Dacă vreţi să fie capră, capră e."

Îmi zic: poate că fetele au înţeles ceva greşit?

- Şi pe urmă mă uit... - A fost la reducere.

Gustă. 'Cepelinai' e mai gustos ca oricând.

Să vezi ce delicioase sunt.

E chiar foarte gustos!

Fetelor, ştiţi pentru ce vin oamenii aici?

Ca să savureze o mâncare delicioasă.

Ca să se îndoape.

Cei care vor să savureze mâncarea nu vin la cantine.

Brânza asta a fost doar cu câţiva bănuţi mai scumpă.

Gândeşte-te: 'cepelinai' mai gustoase, clienţi mai mulţi. Asta e bine.

Şi dacă se obişnuiesc cu asta?

- Va trebui să le facem mereu. - Şi e foarte bine.

E mai bine să urci preţul decât să reduci calitatea.

Onute, întreabă-ţi prietena

dacă a avut vreodată o afacere în care trebuie să-ţi păstrezi angajaţii.

De-asta dai faliment. Fiindcă nu încerci nimic nou.

Nu vorbeşte serios.

Şefu', avem amândouă mare respect pentru tine şi experienţa ta.

Lucrez aici de 40 de ani. Asta e ceva.

Ai primit premiul pentru cea mai bună budincă din Uniunea Sovietică.

Ştiţi care e diferenţa dintre mine şi o găluşcă cu brânză de vaci?

Eu nu mă înmoi.

De data asta, vă scad brânza din salariu. Amândurora.

Data viitoare, vă opresc salariul.

Liepa, te îmbraci sau nu?

- Ce-i mai face stomăcelul? - Azi nu puteam face treaba mare.

N-am mâncat nimic şi ne-am zvârcolit toată ziua.

Apoi l-am frecat pe burtică şi asta l-a ajutat să facă treaba mare.

Am râgâit, am mâncat şi acum e mai bine.

Apropo, ea are găuri în pantofei. Are picioarele ude leoarcă.

Asta voiam să te rog... Poţi să-mi împrumuţi 50 de euro?

Nu-ţi ajung pentru nişte pantofi buni.

Trebuie să fie flexibili, cu şireturi elastice, Gore-Tex.

E mai bine să cumperi pantofi mai scumpi,

altfel, peste o lună, trebuie să te împrumuţi din nou.

- Îţi transfer în acelaşi cont? - Da, dacă ţi-e mai comod.

- Vă puteţi juca mâine, copii. - Da. Să mergem.

- La revedere. - Şi să nu mai aduci gogoşile alea.

Cred că din cauza glutenului nu putem face treaba mare.

- La revedere, Liepa. - La revedere.

Bine... Ăsta.

Nu prea mult.

E bine?

A venit Saule. Deschide-i.

Bună!

Gata cu desenele animate pentru azi.

Şi ora de culcare e nouă, cel mai târziu.

- Sper că n-ai adus dulciuri. - Nu.

- Sincer? - Da.

Aveţi pilaf aici.

Luceşte...

Trebuie să răsuceşti foarte încet.

- Încet... - Fă ca mne.

Una e gata.

- Unde-i năsucul? La restaurant? - Da.

Şi ce mănâncă?

Hering!

Budincă de cartofi?

Clătite?

O lampă?

M-a întrebat un singur lucru: ce maşină am.

A zis:

"Deci eşti un om foarte prudent, fiindcă nimeni nu fură Opel-uri."

Am luat cina...

Şi pe urmă i-am zis de Liepa.

Mă rog... După aia, zice: "Mă duc la toaletă." Şi aştept.

Aştept şi aştept şi nu se mai întoarce.

Am aşteptat jumătate de oră.

Nu s-a mai întors, aşa că am plătit cina pentru amândoi şi am venit acasă.

Poate că i s-a întâmplat ceva la baie?

Sigur că da...

Ona...

Pe bune? Serios?

Ce e în neregulă cu mine? Uite ce disperată sunt.

Cu un copil, urâtă, fără carieră...

Zău aşa... "Urâtă, fără carieră..."

Până şi rataţii se ascund de mine la WC.

Ona...

Căldură, tensiune, emoţii şi multă mâncare savuroasă.

Curând, cei mai buni bucătari din ţară se vor înfrunta pentru cheia

celui mai nou şi mai luxos restaurant cu specific lituanian.

Toate acestea şi mult mai mult,

în noul show culinar "Să gătim ca-n Lituania".

Ar trebui să veniţi şi voi!

- Dau un restaurant cadou? - Da.

- În Lituania? - Da.

Şi se fac înscrieri, nu?

- Ce e? - Deci am putea participa?

- Bună! - Bună.

- Vă deranjez? - Nu.

Scuze, am uitat. O să mă ocup mâine, bine?

Ar fi grozav.

Apropo, mama ţi-a lăsat un pachet.

A zis că nu te-a mai văzut de mult. Îi e dor de tine.

Da, n-am avut timp.

Nu moţăiţi pe canapea,

ci înscrieţi-vă, concuraţi şi câştigaţi

cheia restaurantului visurilor voastre.

- Ona? - Da.

- Trebuie să plecăm. - Unde?

Unde?

Mama Onei a avut un accident de maşină.

- Acum e la spital. - Ona...

- Te poţi descurca singură? - Nu poate.

E o situaţie foarte complicată. Are nevoie de tot sprijinul.

Să mergem, Ona. Trebuie neapărat să plecăm.

- Şi cine pregăteşte prânzul? - Se poate ocupa Barbora. Să mergem!

Ce?!

Bun... Avem câteva întrebări pentru voi.

Dă-le castroanele alea.

Tu eşti... Ona?

Tu o să amesteci, şi tu, Saule...

- O să baţi cu telul. - Dar e gol.

Imaginează-ţi că nu e gol.

Uitaţi cum facem...

Amestecaţi, bateţi cu telul...

Pe urmă vă opriţi şi număraţi în gând: unu, doi, trei.

Apoi vă uitaţi la cameră şi zâmbiţi.

Bine? Să începem!

Nu vă uitaţi la cameră!

Nu cu atâta zgomot.

Poate că e mai bine să lăsaţi ustensilele deoparte.

- Faceţi-vă că frământaţi. - Da, frământaţi.

Frământaţi ca pentru cozonac. Sau aluat de plăcintă.

Şi... frământaţi! Să începem.

Mai cu forţă! Simţiţi aluatul.

Acum priviţi la cameră, calm...

Şi zâmbiţi.

- Bine. - Bun. Mulţumim.

- Avem ce ne trebuie? - Da. Merge.

Acum vorbiţi-ne despre echipa voastră. Cine sunteţi?

Suntem amândouă bucătar-şef la "Delicios".

Vă vom prezenta cele mai bune reţete ale prestigiosului nostru restaurant.

- Aveţi un website? - Da, avem.

Avem 500 de like-uri şi doar aprecieri de cinci stele.

Şi despre ce fel de bucătărie e vorba?

Bucătăria are o varietate de mixere, maşină de spălat vase şi cuptor nou.

- Ce fel de mâncare preparaţi? - Mâncare care le place oamenilor.

Însă e foarte important să integrăm...

un meniu european.

În profil, scrieţi că aveţi experienţă în restaurante din străinătate.

- Da, avem. - Ce fel de experienţă?

Am studiat în Franţa.

Unde, mai exact?

La Jacques. Cu Chef Jacques. Dar apoi ne-am întors în Lituania.

- Prietena ta vorbeşte? - Vorbesc.

Atunci spune-ne ceva despre tine.

Mă numesc Ona.

Îmi cresc fiica, pe Liepa...

- Singură? - Singură.

Poţi să te prezinţi din nou?

De data asta, să spui că eşti mamă singură.

Fac zoom pe ea.

Numele meu e Ona.

Sunt mamă singură.

Am o fiică pe nume Liepa.

Frumos...

Mulţumim, la revedere!

Ce zici, mergem la cumpărături? Cumpărăm o rochiţă pentru Liepa?

Arată-mi.

- De unde a apărut? - Raminta l-a creat.

- De unde atâtea like-uri? - Sunt persoane false.

- Ce i-ai dat pentru asta? - Nimic.

I-am spus că, dacă sunt acceptată în concurs, mă mut de la ea.

Din nou?

Când anume?

Bine, şi cât durează lucrurile astea?

Ca să ştim.

- Înţeleg. - Scuzaţi-mă, cotlet "Jurate" aţi zis?

Mulţumesc.

Deci?

Saule...

- Ce e? - Ce să fie?

E o situaţie complicată.

Deci mama iar nu se simte bine?

S-ar putea ca, peste câteva zile, să trebuiască să mergem iar la spital.

- Dar de data asta vom sta mai mult. - Nu se poate.

Vrei s-o laşi pe mama ta singură?

Ona! Dacă nu sunt clienţi nu înseamnă că nu e de lucru.

Crezi că mamei i-ar plăcea s-o viziteze nişte fiice false?

Nu te sileşte nimeni. Ştiu ce gândeşti.

Că aici ai perspective, te aşteaptă o carieră, un viitor bun.

Scuzaţi-mă...

În mâncarea mea e o muscă.

Nu e o muscă. E o mirodenie.

Folosim mirodenii rare. Indiene.

Asta e curry.

- Saule şi Ona? - Noi suntem.

Au sosit "Delicioasele".

Treceţi, pe rând.

Treci de tot.

Aţi întârziat, aşa că urmaţi-mă, repede.

- Grăbiţi-vă! - Venim!

Juma' de oră. Da, le-am zis.

- Cred că am văzut-o pe Brukne. - Ce ar căuta ea aici?

Nu ştiu, dar chiar am văzut-o.

Semnaţi. Pe scurt, nu vă puteţi retrage fără un motiv valabil,

nu puteţi împărtăşi informaţii unor terţi.

Încălcarea acestor condiţii vă aduce o amendă de 10 000 de euro.

Minunat!

Scuză-mă, unde e toaleta?

- Acolo. - Acolo?

Cum stă monitorul? E îndreptat încoace.

Scuzaţi-mă...

- Frige! - Dumnezeule!

Trebuie să răcesc arsura!

Şi... acţiune!

Bună ziua, doamnelor şi domnilor! Bună, Kristina.

- Arăţi superb în seara asta. - Mulţumesc, Valdas. Şi tu la fel.

Însă ne aflăm aici nu ca să ne admirăm reciproc,

ci ca să gustăm preparate savuroase.

- Deoarece urmăriţi... - Când sunteţi gata... camera 2!

...show culinar din Lituania: "Să gătim ca-n Lituania"!

Veţi vedea că până şi francezii şi italienii au ceva de învăţat

din bucătăria lituaniană. Echipa "Greenas"!

Ce-i asta? Ce ai adus aici?

Duceţi-vă!

Învingătorii vor primi cheia unui restaurant lituanian complet echipat.

Să începem o simfonie de maţe chiorăinde!

Uite-o! Să ne ducem la ea!

- Bună. Eu sunt Saule. - Bună!

- Super. - Bună!

Ştii, eu nu cred ce spun cei care te critică. Sunt doar invidioşi.

Nu-i aşa?

Ţi-am urmărit toate emisiunile şi am fost la restaurantul tău.

- Până l-au închis. - Nu l-a închis nimeni. Eu am făcut-o.

- Putem să facem un selfie? - Bine.

Acum, "Delicioasele". "Delicioaselor"!

Veniţi încoace! Repede!

- Am telefonul la mine. - La ce-ţi trebuie?

Când ieşiţi din 'cepelinai' mergeţi drept înainte.

La semnul albastru, vă opriţi. Vă faceţi "mişcarea".

Vă filmăm prezentarea şi pe urmă ieşiţi. Bine?

- Ce mişcare? - Haide. Mai repede! Ce e cu voi?

Bun... Putem schimba locul.

Şi... începem!

Următoarea echipă:

două fete fermecătoare, bune prietene, care gătesc excelent.

Lucrează la faimosul restaurant "Delicios" din Kaunas.

Deşi fetele s-au pregătit în Franţa,

Saule spune că bucătăria lituaniană nu le e străină.

Calea spre succes a lui Chef Ona n-a fost netedă.

E mamă singură, nu îi e uşor, dar şi-a urmat neîncetat visul.

Dacă va câştiga, îşi va duce fiica la un parc acvatic.

Atenţie, camera 1. Să coborâm.

Să ne concentrăm. Urmează Brukne.

- Ultima echipă nu are nevoie... - Pregăteşte-te. Atenţie la mâini.

- Este doamna Brukne. - Camera 2, zoom pe ea.

Focus pe pâine şi mărar.

Proprietară a unui legendar lanţ de restaurante,

ea şi-a schimbat complet imaginea.

Mulţumim, tăiaţi!

Kristina, tu o să prezinţi juriul, da?

- Era textul meu, oricum. - Nu exagera.

Să intre concurenţii!

Machiajul!

Vă prezentăm juriul!

Nu vezi că-mi luceşte faţa?

Trebuie să fac totul singur?

Şi eu sunt bine?

Să intre concurenţii! Şi să prezentăm juriul.

Un gourmet...

şi cel mai faimos degustător de mâncare şi vin din Lituania,

venit din Franţa... Monsieur Emmanuel!

Dle Emmanuel, la ce vă aşteptaţi de la această parte a concursului?

Un "amuse-bouche". Un antreu e ca un prim sărut.

Ştim că acesta nu e finalul, dar

un bun început e esenţial pentru un final fericit.

Îl mâncăm după ce ne-am stârnit apetitul cu un aperitiv. Curaj!

Scuzaţi-mă! Ce e un aperitiv?

Poftim?

Aperitiv... Mi s-a părut că aud...

- "Operativ". - "Operativ". Da.

Să continuăm, camera 1.

Acum, e timpul pentru o gustare.

Sub capacul de pe masa voastră se ascunde un ingredient lituanian

care va crea senzaţie pe platourile voastre peste o jumătate de oră.

Sunteţi gata?

Cele 30 de minute încep acum!

"SĂ GĂTIM CA-N LITUANIA" SHOW CULINAR

Să gătim heringul cu mere şi... sos de gutuie.

Cine va părăsi astăzi competiţia?

"Delicioasele", cu aperitivul lor "paste cu hering"?

Sau poate familia Konstanta?

Nu se poate mânca.

Cu al lor "Castel Hering la Gediminas".

Nu eşti în stare de nimic?

Îmi sugerează o nuntă la ţară.

Sau poate "Heringul virgin" al doamnei Brukne?

Cu flori de pajişte.

Te rog să nu atingi.

Foarte inedit.

Sau poate ne vom lua rămas-bun de la magicienii acestei competiţii,

reprezentanţii gastronomiei moleculare, echipa "Magia",

cu al lor "Hering în Cosmos".

Are gust de căpşuni.

Şi ce-i aşteaptă pe creatorii fără lactoză, gluten şi zahăr, "Greenas",

cu al lor piure de ciuperci?

Dar unde e heringul?

Sau poate azi ne vom despărţi de rafinaţii hipsteri "Bere rece",

care ne-au prezentat preparatul lor conceptual "Heringul şi marea"?

Juriul a calculat deja scorul.

Acum, aş dori să rog două echipe să vină în faţă.

Prima echipă...

"Greenas"!

Şi a doua echipă a cărei soartă se află în joc este...

"Delicioasele"!

Oare juriul îi va ierta pe "Greenas" că n-au folosit heringul?

Sau poate le va ierta pe "Delicioase" că nu ştiu ce e un aperitiv?

Rămân în concurs...

Cine va continua să gătească pentru noi?

"Delicioasele"!

Îi dorim echipei "Greenas" poftă bună!

- De ce l-ai închis? - N-o să mai participăm.

Să ne spălăm pe dinţi.

Ştii că nu se poate să nu participăm!

Ne-ai făcut de râs în faţa întregii Lituanii.

Dar am rămas în joc!

- Greşeala noastră e doar "aperitivul". - A noastră?!

Şi ce-a fost chestia aia cu heringul?

Ştii? Îţi mulţumesc.

Mulţumeşte-ţi ţie.

"Aperitiv, aperitiv, aperitiv. Ce e un aperitiv?"

- Bună! - Bună.

Nu ştiam că ai început să lucrezi într-un restaurant.

De ce nu mă inviţi şi pe mine?

Am uitat să-ţi spun. O să te invit, categoric.

- Deci lucrezi într-un restaurant? - Vorbim mai târziu.

- Deci lucrezi într-un restaurant? - Nu. Aşa-i spun eu cantinei.

- De ce? - Uneori poţi să-i spui aşa.

Aşază-te. Pune-ţi centura. Ţine asta.

Nu v-am văzut la televizor aseară?

Categoric nu.

Aşa e, sunteţi echipa "Delicioasele".

Desigur. Suntem o echipă minunată.

- Cotlet? - Da.

Poftă bună.

Bine. Data viitoare, la concurs, o să facem cum spui tu.

Bine.

- Cum adică, bine? - Păi... bine.

Ar trebui să nu fii de acord.

Bine, atunci nu facem aşa.

O să facem, fiindcă aşa spui tu.

- N-am spus eu. Tu ai spus. - Ce am spus?

Au zis că totul a fost...

- Are nevoie de susţinerea rudelor. - Nu!

Mă credeţi găluşcă cu brânză de vaci? Fără mame.

- Dar e într-o stare foarte proastă. - Fără "dar", fără "stare proastă".

Duceţi-vă după program.

- Nu se poate! - Ce e?

A murit?

A murit?

Ona...

- Vi s-a mărit echipa! - N-am avut cu cine s-o las.

Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine. Cum se numeşte domnişoara?

- Liepa. - Liepa. Mă bucur să te cunosc.

Emmanuel.

- Îmi dai voie? - Da.

Poftim.

- Le dă bomboane tuturor copiilor? - Nu începe.

- Ce căţeluş! - Îl cheamă Balandelis.

- Ce a păţit la lăbuţă? - E şchiop.

Abia l-am luat, ieri, de la adăpost.

Vrei să te joci cu el? Eu am terminat aici.

Prietena ta e foarte excentrică.

- Oarecum. - Oarecum?!

N-o mai lăsa să vorbească. O să pierzi din cauza ei.

- Nu sunt atât de înverşunată. - Nu vrei să câştigi?

Toată lumea vrea asta.

După treizeci de ani de muncă,

recunosc un chef bun după cum ţine cuţitul.

Tu, de exemplu. O să ajungi departe. Fă-te remarcată.

Nu-i strânge părul!

Lasă-ţi părul pe umeri.

Te-am căutat peste tot! Vino!

- Stai să-mi termin ţigara. - Fumezi mai târziu! Mai sunt 5 minute.

Să mergem!

În regulă, o sting.

Grăbeşte-te.

- Ce este? - Lasă-mă să spun eu asta.

- Spune, ce mai aştepţi? - Începi să vorbeşti peste mine!

Atunci intervino, fă ceva.

Ce pot să fac dacă te bagi mereu peste replicile mele?

Arvydas!

Dacă vrei să vorbeşti numai tu, n-ai decât.

Salut.

Ce caută castravetele ăla acolo? Scoate-l din cadru, camera 5.

- Ţi-am spus că arăţi grozav azi? - Mulţumesc, Valdas.

Pentru că azi e o zi specială.

Ce preparat crezi că ar trebui să fie emblema bucătăriei lituaniene?

Aceasta e mândria naţiunii noastre: 'cepelinai'!

Stop! Bagă mai mult abur.

- Şi roteşte mai repede. - Bine.

- Acum? - Roteşte.

Nu pot acum, rotesc 'cepelinai'.

Vom anunţa mai întâi echipa cu cele mai multe puncte.

Echipa a cărei reţetă a fost foarte originală şi neaşteptată.

Învingătorii de azi sunt...

echipa "Delicioasele"!

Cine a lăsat fetiţa în platou? Nu e bine.

O să-i spunem să se aşeze, nu-i o problemă.

Să folosim fetiţa.

Lăsaţi fata. Trebuie doar să-şi îmbrăţişeze mama.

Şi Saule?

Ce legătură are Saule? Publicul trebuie să plângă aici.

Opreşte-te aici.

Şi... să repetăm ce ai făcut. Acum!

Am avut note bune la şcoală.

Apoi m-am dus la universitate, ca să învăţ istoria.

Şi gătitul?

La facultate, am cunoscut un băiat.

Am ieşit împreună un an şi s-a întâmplat să rămân însărcinată.

Când i-am spus că sunt însărcinată, a dispărut imediat.

Brusc, parcă nu făcusem nimic în viaţa mea, până atunci.

Până şi mama mea mi-a întors spatele.

Eram total singură.

- Şi gătitul? - Şi...

Când te trezeşti într-o astfel de situaţie,

îţi dai seama că te poţi baza doar pe tine.

Şi atunci a intrat gătitul în viaţa mea.

Fiica ei şi gătitul au fost elementele care

au ajutat-o să iasă din depresia postnatală.

De ce am spus atâtea prostii? Nici măcar nu pot să-mi ascult vocea.

Uite... comentariile nu sunt deloc rele.

Pot să mă uit?

Gata cu taclalele. Avem clienţi la uşă.

E al treilea apel azi. Toată lumea vrea la "restaurantul nostru".

Ce le-ai spus?

Că suntem în renovări. Nu mai răspund la telefon.

Apropo, au sunat de la revista "Zmones". Vor un interviu.

- Serios? - Cu tine.

Cum adică? Şi tu?

Au zis că povestea ta e foarte interesantă.

- Dar cum se poate, fără tine? - Zău aşa...

E grozav că vor să scrie despre tine.

O să avem şanse mai mari să câştigăm. Nu se putea mai bine!

- Eu nu mă descurc aşa ca tine. - Ba da. Poţi.

Şi cine o să stea cu Liepa?

Da, chiar, cine stă cu Liepa?

- O să stau eu cu Liepa. - Serios?

Da. Du-te!

- Poate că ai dreptate. - Sigur că am.

Bine! Foarte bine. Frumos.

Relaxează-te, totul e în ordine.

Întoarce-te într-o parte. Foarte bine.

Faţa spre mine... Mulţumesc, foarte bine.

Întredeschide buzele.

Nu atât de mult.

Mulţumesc. Bine. Acum ţine 'cepelinai' doar cu mâna dreaptă.

Frumos. Acum, cu stânga. Arăţi ca un adevărat chef.

Foarte bine! Apropiaţi "vântul".

Încă o dată. Foarte bine. Ţine 'cepelinai' puţin mai jos.

Foarte frumos. Zâmbeşte. Direct spre cameră.

Eşti un adevărat model! De ce eşti chef?

Acum punem iepuraşul. Şi-a astupat nasul, fiindcă pute aici.

Bine, o să pută lângă un dinozaur.

- Ce urmează? - Să-l punem şi pe acest tigru?

Bine, tigru. Merge.

Când mama o să câştige concursul, vii la parcul acvatic cu noi?

Când câştigăm amândouă.

Mama e mai drăguţă ca tine, de-asta apare mai des la televizor.

Crezi că-mi place să aud asta?

E totul în ordine?

- Încerc să găsesc un taxi. - Urcă. Te duc eu.

Foarte bine...

Cum merge?

Poftim?

De ce eşti în oraş atât de târziu?

Am făcut o şedinţă foto cu 'cepelinai'.

Mare prostie. A trebuit să stau în toate poziţiile.

Şedinţă foto? Vrei să spui...

Ştii, începe să-mi placă concursul ăsta.

La început, am crezut că n-avem nicio şansă.

Acum, poate că am putea câştiga.

E o experienţă folositoare.

- Ce părere ai? - Despre ce?

Despre concurs.

- Să spun adevărul sau să mint? - Dacă mă întrebi, mai bine minţi.

Sarcina mea e să fiu francez.

Nici n-am voie să vorbesc în lituaniană fără accent.

Toată mâncarea aia sofisticată, reacţiile,

mestecatul încet când nu mai poţi nici măcar să înghiţi...

Înţeleg.

E atât de bun...

Fantastic!

- Doamne... Ai mai mâncat kebab? - Nu-mi amintesc.

Ţine-l aşa.

Se zice că dacă mănânci un kebab adevărat e greu să nu te murdăreşti.

Şi?

Şi pe urmă m-a întrebat

de ce n-am învăţat franceza când am fost în Franţa.

Scuza mea a fost că a trebuit să mă întorc repede la fetiţa mea.

Mi-e foarte teamă. Dacă începe să mă întrebe mai multe despre Franţa?

- Ce-i spun? - Şi pe urmă?

Am crezut că el va lua iniţiativa.

Stai... Ai zis că nu-ţi place de el.

Dar acum îmi place.

Şi? N-ai mai sărutat niciodată un bărbat prima?

Sigur că nu. Tu ai făcut asta?

Nu ştiu. Dacă îmi place, îl sărut. De ce să fiu timidă?

Şi dacă te respinge?

Deci te-a sărutat sau nu?

Când ne-am luat la revedere, ne-am sărutat franţuzeşte.

Franţuzeşte?

Ştii tu... Obraz la obraz.

Bine... "Stilul timid".

Ultima dată când am crezut că un tip normal îmi dă atenţie,

ştii ce s-a întâmplat.

Poate că e ceva în neregulă cu el?

- Îţi mulţumesc. - Pentru ce?

Fiindcă m-ai făcut să particip la concurs.

Nu eşti copil. Dacă nu voiai, nu te puteam sili.

Ştii că ai picioarele reci?

- Sunt reci! - Bine, încetează.

"Când mi-au întors toţi spatele şi am rămas singură, cu un copil,"

"a fost momentul să mă gândesc ce îmi doresc cu adevărat în viaţă."

Ei bine? Ai găsit un apartament?

Nu.

Nu? Am convenit că te muţi de-aici într-o lună.

Mai lasă-mă cu apartamentul! Abia l-ai cunoscut! Ce e cu tine?

Pe cine abia am cunoscut? Pe Kasparas?!

Ieşim împreună de un an.

Nu înţeleg. Fetele îşi găsesc un tip şi totul se schimbă.

Eu devin inutilă, nu mai exist.

Când o să-ţi dea papucii, să nu mă rogi să mă întorc.

EA LUCREAZĂ AICI!

- Ai văzut asta? - Da.

- Şi? - Ce?

De ce n-ai luat-o de acolo?

Ai luat-o tu.

Am văzut că fetele au scos "anunţul".

Am vrut să mă bucur cu toată lumea. Am angajate celebre!

Bună! Voiam să te întreb dacă ai putea să stai mâine cu Liepa.

Da.

Bine.

Mulţumesc.

Bine. La revedere.

- Ona! Pot să stau eu cu Liepa. - Nu e nevoie. Am rugat-o pe vecina.

Vreau să-ţi spun ceva important.

- Aţi dori să-l gustaţi? - Nu, mulţumesc.

- Dv.? - Nu.

Îmi cer scuze, dar politica restaurantului o cere.

O cere? Foarte bine, toarnă.

E clar că strugurii nu sunt din prima recoltă.

Da. E a doua presă.

Această a doua presă a fost recoltată puţin cam prea târziu.

Cu două ore mai târziu. Gustă.

Da, are un miros ciudat.

Stai... Îmi aminteşte de salam.

- Ce? Peşte? - Cârnat.

Dumnezeule, cârnat?

- De ce a trebuit să minţiţi? - Cine ne-ar fi luat de la cantină?

Eşti o bucătăreasă foarte bună, ai putea găti în orice restaurant.

Nu poate sta nimeni cu Liepa seara.

Şi bona?

Fii serios. Abia-mi plătesc impozitele. Ce bonă?

Şi cu câţi bani trăieşti?

După cum vezi, încă îmi pot permite să mănânc.

Vrei să-ţi împrumut nişte bani? Spune-mi. Nu e nicio problemă.

- Pot să-ţi împrumut. - Nu e nevoie, mulţumesc.

Dacă vrei, pot să fiu şi bonă.

- Ne trebuie ulei? - Puţin.

- Am putea face un selfie? - Dacă putem?

Cred că da.

- Lasă-mă pe mine. - O tai eu.

Tu toacă nişte pătrunjel.

Să-l mai facem o dată.

O tai prea subţire.

- Nu acum! - De ce?

Mai târziu. O să îngheţe.

De ce nu mănânci?

- Poftim? - De ce nu mănânci? E prânzul.

Dacă era un catering normal, aş fi mâncat.

Mai vrei să mănânci? Eşti sigur?

Saule!

Doamne... Eşti exact ca mine, când eram tânără.

La început, nu ştiam să deosebesc pătrunjelul de tarhon.

La somonul "specialitatea bucătarului" am pus tarhon în loc de pătrunjel.

Îţi poţi închipui? Când a văzut bucătarul-şef, a strigat "Loreta!"

"Eşti nebună? Ieşi! Şi mâine să nu te mai întorci!"

Se deschide uşa şi apare chelnerul: "Complimente. Foarte gustos somon."

După aceea, am pregătit somonul doar cu tarhon.

Preparatul tău e grozav. Totul e bine. Ţine-o tot aşa.

Mulţumesc. Dar Ona l-a făcut, nu eu.

E ciudat.

Ai mult mai multă carismă decât ea. De trei ori mai mult.

Recunosc un bucătar bun după cum ţine cuţitul.

O să ajungi foarte departe.

Dacă ai nevoie de ajutor, să-mi spui.

Îţi mulţumesc.

Raminta!

Raminta, eşti acasă?

Bună. Raminta m-a dat afară.

Îţi vine să crezi?

A schimbat iala de parcă aş fi alcoolicul ei de bărbat.

Mi-a aruncat toate lucrurile pe coridor.

Am stat şi m-am uitat la ele, fără să-mi vină să cred.

Pe urmă am venit direct la tine.

Am musafiri.

Asta e bine, am o reţetă nouă de prăjitură.

Poate că te-ai putea duce la Barbora?

- Vorbeşti serios? - Am o singură canapea, doar ştii.

Mă dai afară?

Nu, dar... Ai putea sta în altă parte în noaptea asta?

Şi-şi dorea atât de tare să fim prietene...

Încă din copilărie. Am lucrat amândouă într-o cantină, dar pe urmă...

Când am deschis restaurantele, situaţia s-a deteriorat.

Toate ideile erau ale mele, totul era făcut de mine...

Ea stătea doar agăţată de mine şi voia să împărţim profitul.

Într-o bună zi, am spus: "Gata! Ajunge!"

Eu scriu cărţile.

Şi am obţinut, cu mare greutate, proiectul acela în televiziune.

Am zis: "Poate că aş putea lua măcar cu unu la sută mai mult?"

"Nu", a zis ea. "Îmi fac şi eu partea."

"Îţi faci partea?" am zis. "Bine, fă-o în continuare."

- "Dar fără mine." Şi pe urmă... - Pe urmă?

A continuat s-o facă.

- Şi? - Şi nimic. A ieşit un mare rahat.

Mare rahat.

- Mai sunteţi prietene? - Ea nu vrea.

E foarte ofensată. Fiindcă "are principii".

Nu-mi era de niciun folos. Ca un al treilea picior.

Şi când scapi de aşa ceva...

Mergi mai uşor.

Da...

- Bună dimineaţa! - Uite, am încărcat un clip nou.

Aici sunt pachete cu mâncare bună, de calitate, făcută de mine.

Cu ele, transmit un mesaj de democraţie acestui regim tiranic.

Trăiască libertatea!

Dacă simt că am făcut un lucru bun?

Da. Simt.

Ce multe comentarii!

Credeam că celebrităţile nu citesc comentariile.

- Să pregătim micul dejun? - Poţi să începi.

Bine.

- Acolo. - Bine.

Unde e căţeluşul tău?

Lăsa o grămadă de păr. L-am trimis înapoi.

- Cum se simte Liepa? - N-arată bine.

Îi iau temperatura acum.

- Pot să rămân. - Nu, e în ordine. Du-te.

Îţi mulţumesc. A fost absolut delicios.

Nu te-aş ruga, dar diseară am filmare şi Liepa e bolnavă.

Poţi să ai tu grijă de ea?

Ce crezi că sunt eu? Bonă la discreţie? Bancă?

- Numai de data asta. - Crezi că copiii mei nu-mi ajung?

Ştii câtă muncă e cu trei copii? Gătesc toată ziua. De trei ori.

Şi pe urmă arunc totul, fiindcă mănâncă doar paste.

Am crezut că-ţi place.

Ai crezut. De ce n-ai întrebat niciodată?

Poate că vreau şi eu să port, din când în când, o rochie.

E în ordine. Ne descurcăm noi.

Liepa? Vino.

Bună!

- De ce eşti atât de tristă? - Sunt bolnavă.

- Ai febră. - Un pic. Stai aici, acum.

Nu aici. Du-o în altă parte.

- De ce ai adus-o, dacă e bolnavă? - Nu e treaba ta.

Vino... Stai aşa, până terminăm, bine?

Aici? Mulţumesc.

Bună, Kristina! Arăţi uimitor.

Sper că ne e foame şi că suntem gata pentru ultimele probe.

Papilele noastre gustative sunt pregătite pentru felul principal.

Abia aştept să gust! Pornim cronometrul?

Îl pornim. Să începem!

O să înveţi vreodată să pronunţi corect

cuvinte ca "pornim" şi "cronometru"?

Să facem puţină magie cu mazăre.

O parte din ea, congelată, ca să fie ceva mai crocant...

Azi o să pregătim sângerete cu cartofi.

- De ce sângerete cu cartofi? - Fă cum spun.

Grăbeşte-te, că se coagulează sângele.

Nu-mi mai spune ce să fac! Fă tu singură.

Atunci ocupă-te de maţe.

Te-ai înfierbântat un pic, nu? Nu eşti în apele tale.

Nu vorbi prostii.

Emmanuel te-a învăţat să te porţi aşa?

Te-am adus de mână la concursul ăsta, am avut grijă de copilul tău

şi acum eşti o mare vedetă, cu care nu se mai poate vorbi.

- Poate că eşti doar invidioasă? - Pe ce anume?

Pe faptul că faci poze cu 'cepelinai'?

Sau că acest concurs e mai important pentru tine decât copilul tău?

Nu. Pentru că pozezi, te prefaci, dar toată lumea râde de tine.

Tu ce ai? Te-ai jucat cu Liepa şi acum gata, eşti mamă?

Să vedem ce se petrece în tabăra "Delicioaselor".

Cum e, fetelor?

În ce stadiu sunteţi?

- Ce este? E totul în ordine? - Da, e în ordine.

Concentrare maximă.

Poate că Chef Ona ar putea prezenta juriului acest preparat?

Azi, v-am pregătit ceva cu totul special.

- Şi... - Şi eu, ca "expert în toate"...

Îmi permit să subliniez asta. E o "senzaţie lituaniană".

O supermamă, o femeie cu visuri măreţe, o bucătăreasă minunată...

S-a întrecut pe sine, căci acest fel nu e la îndemâna tuturor. Este...

mândria Lituaniei.

Poate că am uitat să menţionez, în timp ce "pozam",

că iubita noastră Ona n-a studiat în niciun Paris.

Nu lucrăm în restaurantul "Delicios", pentru că nu există.

L-am inventat ca s-o trag după mine pe frumuseţea asta la concurs.

Lucrăm într-o biată cantină numită "Delicios". Ne-am cunoscut acolo.

Clienţii noştri nu sunt nobili, sunt oameni simpli.

Muncitori în construcţii, în fabrici, şoferi... dar şi ei mănâncă.

Şi ştiu să deosebească un 'cepelinai' bun de unul prost, nu, Ona?

Prindeţi-o în imagine! Şi continuaţi cu juriul!

Ona!

Să continuăm!

Zoom pe sângeretele ăla.

Să continuăm concursul.

- Da? - Bună.

- Bună. - Mama ta e acasă?

- E la restaurant. - La care?

Unul nou, lângă Vilnius.

Da... N-am auzit de el.

Poţi să-mi dai adresa? Mi-ar plăcea să-i fac o vizită.

Eşti cea cu aperitivul?

- Da, eu sunt. - Pot să fac un "story" cu tine?

Sigur.

- Spune "Ce e un aperitiv?" - Ce e un aperitiv?

"Sunteţi invitat cordial la marea deschidere"

"a restaurantului "Doamna Brukne găteşte bucătărie lituaniană".

- Poate puţină sfoară, ca să-l legi? - Ştiu. O să mă gândesc.

Poate că ajunge pentru azi. Mulţumesc frumos.

Bună, Saule. Intră, să stăm de vorbă.

Ia loc.

- Cafea, ceai? - Nu, mulţumesc.

Chiar crezi sincer că în ziua de azi

restaurante ca ăsta se dau pe gratis?

Am avut acelaşi punctaj ca tine.

Nu e adevărat.

Producătorii fac ce e mai bine pentru ei,

fiindcă publicului îi plac mai mult idioţii ca voi.

Dar n-are nimic de-a face cu talentul vostru.

- Minţiţi oamenii. E rău ce faceţi. - Zău aşa...

Şi tu minţi. Te-ai încurcat deja în minciuni.

Şi asta e foarte rău. Dar eu o pot face mai bine ca tine.

Pentru că ţie îţi scrie pe frunte că lucrezi într-o cantină.

Te-ai aranjat bine aici.

"Sunteţi invitat cordial la marea deschidere"

"a restaurantului "Doamna Brukne găteşte bucătărie lituaniană".

- Ai ştiut asta? - Cum aş fi putut să-ţi spun?

Am semnat un acord de confidenţialitate.

Nu puteam să-ţi spun.

M-ai văzut trezindu-mă în toiul nopţii ca să gătesc.

- Te rog să mă ierţi. - Ţi-am spus că lucrez într-o cantină.

Ce idioată sunt! De ce n-ai spus nimic în tot timpul ăsta?

Ona, nici măcar nu sunt francez. Mă prefăceam doar, n-ai înţeles?

Şi 'cepelinai' al nostru chiar a câştigat?

Îmi pare foarte rău.

Îmi pare rău.

Tată?

Sunt eu, Saule. Unde e mama?

O să-ţi îngheţe mâinile.

Uite-o...

Te văd numai la televizor. Nu suni niciodată.

- Am avut mult de muncă. - Da, sigur. Muncă.

Am auzit că lemnele de foc s-au scumpit.

Nu-i mare lucru. O să iau nişte bani înapoi.

Să mergem înăuntru. Am supă.

Mamă, vreau să-ţi spun ceva.

Am minţit tot timpul. Nu lucrez în niciun restaurant.

Atunci unde lucrezi?

Într-o cantină.

Şi e vreo mare diferenţă? Ai o slujbă, nu?

- Da. - Atunci e foarte bine.

Şi tata ce face? E obosit, ca de obicei?

Tatăl tău e prea obosit. Ca de obicei.

- Vrei să-ţi citesc un basm? - Nu.

- Vreau să joc "năsuc". - Bine. Să jucăm.

- Unde-i năsucul? - În lac.

Nu "în lac" trebuie să spui. E la restaurant.

- Da? Bine. - Aşa m-a învăţat Saule.

La restaurant, atunci.

- Şi când vine Saule? - Nu ştiu.

- Mi-e dor de ea. - Ştiu.

Întreabă altceva.

Care e mâncarea preferată a năsucului?

- Chifteluţe. - Nu.

- Clătite cu şuncă. - Nu.

- Salată de roşii. - Nu.

- Lasagna. - Poate că am uitat să menţionez.

Dar iubita noastră Ona n-a studiat în niciun Paris.

Fetele au spus multe minciuni.

Cine nu minte în ziua de azi?

Altfel nu realizezi nimic.

De unde crezi că apar casele alea de un milion de dolari?

...dar şi ei mănâncă.

Şi ştiu să deosebească un 'cepelinai' bun de unul prost, nu, Ona?

Dumnezeule!

Cel mai important lucru e că ai mărturisit.

Şi Ona? V-aţi împăcat?

Nu.

Şi ce-o să faci acum?

- Nimic. - Şi concursul?

- Ce e cu concursul, mamă? - Aţi trecut în etapa următoare.

Acum am văzut asta.

Juriului i-a plăcut mult sângeretele vostru cu cartofi.

Şi ce dacă?

- Cum adică "şi ce dacă"? - Totul e aranjat, mamă.

Nu e niciun concurs.

Acolo nu-i pasă nimănui de gătit şi nu de mâncare e vorba.

Credeai că o să dea cineva vreodată un restaurant unei fete de la ţară?

Nu te păcăli singură. Nu aşa merg lucrurile.

Dar oamenii nu ştiu că e prefăcătorie.

E un spectacol. Oamenilor de rând le place.

Creşte audienţa. Am depăşit meciurile de baschet.

Nu puteam să le dăm afară, nu?

Pentru ce te plătesc?

Plăteşti ca să câştigi şi o să câştigi.

Nu ca să câştig.

- Ca să vină lumea la restaurantul meu. - O să vină, nu-ţi face griji.

Soţia mea ţine cu tine şi abia aşteaptă să vină la restaurantul tău.

- Eşti însurat? - Da.

Loreta, ascultă.

Oamenii te plac foarte mult. Toţi spun cât de grozavă e Brukne.

Eşti mereu pregătită, vii mereu cu ceva nou.

Munceşti mereu din greu, eşti veşnic creativă.

- Adevărat? - Da.

Toate reţetele tale sunt impecabile, toate sunt incredibile.

Toţi visează să mănânce preparatele tale, nu...

Spui asta ca să schimbi subiectul?

Nu.

Loreta, vorbesc serios.

Munceşti din răsputeri. Ai investit multă muncă şi mult efort.

Tu la ce te holbezi?

Proiectul încă nu e terminat şi ai deja o mulţime de fani.

- Ştii ce înseamnă asta? - Nu, nu ştiu.

E incredibil de bine.

Lasă-ne să ne jucăm de-a televiziunea. Publicul are nevoie de asta.

Are nevoie să fie "alb şi negru". Unii proşti şi unii deştepţi.

Lasă-le să-şi prăjească găluştele sau să le fiarbă, nu-mi pasă.

Şi tu fă fripturile.

Nu doar aici, ci şi în viitorul tău restaurant.

Îţi doresc un singur lucru: să ai timp să le găteşti pe toate.

Bine?

Chiar ai soţie?

Presupun că Ona nu mai vine.

Presupun că ai văzut emisiunea.

Ai făcut-o de oaie, ca de obicei.

Soţia mea vrea să vină să mănânce aici.

A urmărit emisiunea şi a început să-i pese de soţul ei.

Ai putea să găteşti ceva? Cu brânza aia specială?

- Brânză dulce de capră... - Acum îţi place, da?

Atunci ai ţipat o grămadă la noi pentru asta.

Dacă-mi măreşti salariul, poate.

Bine.

Atunci mai dă-mi 20 de ruble la salariu.

Bine, poate peste câţiva ani îţi măresc salariul.

Mersi frumos. Nu e timpul să ieşi la pensie?

A trecut de mult timpul ăla.

Ca să fiu sincer, m-am săturat de toate.

- Atunci de ce nu ieşi la pensie? - Nu pot.

Nu ştii cât costă să întreţii o soţie.

Orez e bine?

O clipă, vă rog.

Mulţumesc.

Poftă bună.

- Am închis! - Nu durează mult.

- Te-au sunat, pentru concurs? - Da.

Dar categoric nu mă mai întorc.

Caut de lucru. O să trebuiască să le plătesc clauza.

- Ce mai face Liepa? - Bine.

Am dus-o la mama, pentru câteva săptămâni.

Şi mama ce-a zis?

Face pe victima.

Că are o fiică atât de rea... Că o fac mereu de ruşine...

Da.

Am venit să-ţi cer scuze.

"SĂ GĂTIM CA-N LITUANIA" SHOW CULINAR

Azi, va fi nu doar o întâlnire, ci un adevărat duel al giganţilor

pentru cheia unui nou restaurant lituanian.

Pentru titlul de cel mai bun chef din Lituania concurează

şi iese acum din 'cepelinai'... doamna Brukne!

Rivala sa, după o mărturisire foarte dramatică în episodul trecut...

"Delicioasa"!

Azi fără Ona, care a ales să nu mai revină în concurs.

Kristina, ţi-a mai spus cineva azi că arăţi ca un desert?

Mulţumesc. Şi asta, nu din întâmplare.

Fiindcă ce emisiune culinară sau cină ar fi completă fără desert?

Deci ultima probă e desertul! Echipele sunt pregătite?

Trei, doi, unu, să începem!

Că voi ajunge atât de departe? Nu mă aşteptam.

Dar am ajuns. Ce aş putea dori mai mult?

Am descoperit câteva reţete lituaniene incredibile.

Dar, mai important, mi-am făcut prieteni pe viaţă.

Acesta e frontul de lucru al doamnei Brukne.

Ei bine?

Te-ai împrietenit cu acest aparat electrocasnic?

Eu folosesc doar unt de casă.

Şi amestec cel puţin zece minute.

Şi nu cu aparatul, ci cu o lingură de lemn.

Cu dragoste.

Cu bucurie.

Asta e iubirea pe care doamna Brukne o pune în tot ce găteşte.

Şi ce i-ai dori rivalei tale?

Cum e atât de tânără, îi doresc mult succes.

Şi noi îţi dorim, sincer, succes.

Lucrurile n-au mers bine de la bun început.

Au părut să iasă de sub control.

Mereu părea să lipsească ceva.

N-am timp să coc toate straturile de pandişpan.

Aşa că folosesc blaturile de tort Brukne, preambalate.

Oameni buni...

Avem toţi datoria să contribuim la reducerea foametei în lume.

Astfel, cinci la sută din profit se duce la...

N-aş fi eu dacă n-aş lupta până la capăt

pentru cheia restaurantului visurilor mele.

Şi Ona?

Putem să nu vorbim azi despre ea?

Frate...

Tu vezi asta?

- Tu ai lăsat-o să intre? - Nu. Am crezut că tu ai lăsat-o.

Agne, cine a lăsat-o să intre în platou?

- Zice că aţi fost de acord. - Camera 6.

- Ce să facem? - Ai vrut lacrimi, poftim lacrimi.

'Cepelinai' se deschide...

"Pot să vin şi eu?"

E o surpriză demnă de finala unui concurs.

Până şi eu am vărsat o lacrimă.

Când s-a întors Ona...

Am rămas fără grai.

N-am putut să te las singură.

- Apropie... - Uimitor. Dă-le indicaţii.

Camera 1.

Vrei o gogoaşă?

- Tu vrei una? - Sunt alergic.

Eu iau una.

- Pot să iau două? - Sigur. Ia două.

Mulţumesc.

Sunt foarte bune.

Am arătat bine?

"N-am putut să te las singură..."

- Eşti o adevărată actriţă. - Şi tu la fel.

Şi cât de bine ai scăpat castronul.

Sunt bună la chestiile astea. Nu mi le poate lua nimeni.

"SĂ GĂTIM CA-N LITUANIA" SHOW CULINAR

Între echipele finaliste s-a dat o luptă grea.

Punctajele date de juriu au fost calculate.

De data asta, au recunoscut toţi că a fost o sarcină foarte grea.

Dar asta e esenţa acestui concurs.

E timpul să anunţăm câştigătorul!

Curând, vom afla care dintre aceste două echipe grozave va primi cheia

noului său restaurant unic cu specific lituanian.

Tensiunea e atât de mare, încât s-ar coace şi un ou pe podea.

Şi câştigătorul este...

Reţeta victoriei a fost creată de...

Şi câştigătorul este...

Secretele bucătăriei au fost revelate de...

Ne-a uimit cu talentul culinar...

Echipa doamnei Brukne!

Putem posta asta?

"DELICIOS" - RESTAURANT CU SPECIFIC FRANŢUZESC

"DELICIOS" CANTINĂ

Abia aşteptăm să vizităm noul restaurant al dnei Brukne.

- Am şi primit primul mesaj. - Ne puteţi spune, dnă Brukne...

- Ce nume îi veţi da? - Întreabă când deschidem.

"Doamna Brukne găteşte în stil lituanian".

Vă mulţumim, oameni buni! Am terminat.

Ce o să faci acum?

Plec în vacanţă cu soţia mea. În sfârşit.

Ăsta e exemplarul tău.

- Baftă. - Mulţumim.

- Bună ziua! Intraţi... - Bună, fetelor.

- Aţi zugrăvit? - Uite! Gogoşi gratis!

- Nu cred că putem lua. - Ba da, puteţi.

Puteţi! Bună ziua.

Sarmale cu verdeţuri, pulpe superioare de pui cu legume...

- Şi chifteluţe cu mazăre. - Şi 'cepelinai'.

- Cu carne? - Cu brânză dulce de capră.

Bine, iau.

Ştiţi, eu am fost managerul acestei cantine.

Iar eu sunt mama Onei.

N-aţi murit?

Nu. După cum vedeţi, sunt cât se poate de vie.

Sarmale, pulpe de pui, chifteluţe.

O sarma.

- Mulţumesc. - Scuzaţi-mă. Bună.

- Pot să intru? - Da, poţi.

Să ştii, când e supărată, durează mult până-şi cere scuze.

Ona?

- Mi-ar face plăcere să vă ajut. - Avem destule ajutoare.

Pot să duc eu astea.

- Ce pot să mai fac pentru tine? - Să pleci.

Nu.

Atunci ajut-o pe Barbora să cureţe cartofi.

Bine.

EL LUCREAZĂ AICI!

Mulţumesc.

Aţi urmărit filmul DELICIOS

Traducerea FAST TITLES MEDIA