Original subtitles

Nu mai pune mâna pe mine, nenorocitule!

Cade spune că are o fiică

de aceeași vârstă cu a ta.

Mi-ar plăcea să se întâlnească.

Ar fi grozav.

Opțiunile tale

sunt să rămâi aici cu mine sau să îți descurci

- singură viața. - Vreau să ies din mașina asta nenorocită!

Asta e o soluție definitivă

pentru o problemă temporară.

Nu...

- Îmi ești prieten? - Bineînțeles.

- Ia un avion. Am nevoie de tine. - O să fiu acolo

dimineața, prima dată.

Cum te cheamă?

Abby.

E în regulă, Abby.

O, Doamne.

Poate fi cea mai mare,

dar tot copilul meu e

și s-o ridic de fiecare dată când cade

e treaba mea.

Ce?

- Ce? - Ies muștele de piatră.

- Ce, acum? - Chiar acum.

Hai.

- Da, sigur. Bine. - Cine se trezește târziu, prinde râme.

Am nevoie de cafea.

Nu așteptăm cafeaua.

A, bineînțeles.

Mersi.

Da!

Așa da.

- Te aștept afară. - Bine.

Da.

Da.

Trebuie să spun

că-mi place cum mă duci mereu într-un loc bun, Paul.

Și totuși

tu găsești mereu unul mai bun.

Ciudat cum se întâmplă, nu-i așa?

Da. O să-mi găsesc propriul loc.

Fă asta, frățioare.

Prinde pe la mijloc.

E noapte.

Păstrăvul nu se teme de vulturi acum.

E la mijloc.

Așa.

Paul.

- O... - O.

Hei!

Pleacă din locul meu.

Știi ce zi e azi?

Păi, știam când m-ai trezit, dar

acum habar n-am.

E azi?

E mâine?

E ziua de naștere a lui Melissa.

Știi, uneori îmi fac griji...

De ce?

Că într-o zi te vei trezi

și ți se va părea normal, obișnuit.

Că te vei simți, nu știu, poate...

...fără un scop.

Sunt aici de 20 de ani și încă nu mi se pare obișnuit.

Nici azi nu mi se pare obișnuit.

Nu știu de ce ți-ar face asta griji.

Mă îngrijorează ce vei face mai departe.

Deci crezi că dacă-mi găsesc o femeie să-mi șteargă la cur

la bătrânețe

m-ar împiedica să mă sinucid?

Nu când spui așa.

Tu ești singura persoană care nu m-a întrebat niciodată.

Nu schimba asta azi.

Bine.

Mulțumesc.

Pot să te întreb de ce?

Pentru că atunci când am spus

„până când moartea ne va despărți”...

...m-am referit la moartea mea.

Tu, dintre toți oamenii, ar trebui să înțelegi asta.

Da, frate, înțeleg asta.

Am înțeles exact.

Pentru că simt la fel.

Devine din ce în ce mai greu.

E bine să bei apă din râu?

Da, o fierbem, deci...

Nu cred că poți scoate partea rea din Hudson prin fierbere.

O, uite ce frumos.

Bulește chiar acolo.

De unde știi când e gata?

Mă uit la culoare.

Când arată ca espresso, o scot.

Și eu credeam că știu tot

despre cum se face cafeaua.

A. Se pare că metodele sunt nenumărate.

„Dacă nu ai percolator sau filtru,

fierbe apa într-o oală, apoi sparge un ou—

cu tot cu coajă— în apă.

Adaugă două lingurițe de cafea pentru fiecare ceașcă.

Lasă două minute și amestecă.

Oul va atrage zațul.

Îl scoți.

Servește.”

Ce e asta?

Jurnalul lui Preston.

L-a început când au cumpărat locul.

Acum douăzeci de ani?

Mai mult.

„Pentru prima dată în viața mea...

...dețin un pământ.

Nu o clădire sau un apartament. Un pământ.

Spre deosebire de celelalte două,

care mă făceau să mă simt ca un popândău care ocupă o gaură,

acum sunt un păstrător,

singurul responsabil pentru cât de mult se schimbă acest pământ

sau cât de mult rămâne la fel.

Ceea ce pot spera

este să fiu o pacoste benignă pentru acest loc.

Scopul omului în societate e să fie amintit.

În natură, e să fie uitat,

nesesizat.

Să las cât mai puține dovezi că am fost aici.

Acesta va fi darul meu pentru acest loc.”

Cine a scris asta?

Preston.

Aici e un om pe care abia l-am cunoscut, Lili.

Și m-a implorat...

...să-l cunosc.

Îmi amintesc o Zi a Recunoștinței.

Eram întors de la facultate.

Zăceam pe canapea mahmur.

Și a intrat tata și m-a întrebat

dacă vreau să ieșim la o plimbare.

Am zis nu.

Și nu m-am mai gândit la asta până după 30 de ani...

...mai târziu, când toți copiii lui se grăbeau spre Boston,

să-l prindă înainte de moarte și să-și ia rămas bun.

Și l-am întrebat dacă își amintește când m-a invitat la plimbare.

A dat din cap și a zâmbit.

Și l-am întrebat:

„Îți amintești despre ce voiai să vorbești?”

A clătinat din cap și a spus:

„Nu voiam să vorbesc.

Voiam doar să ascult.”

Nu mă înveselești.

Ce vreau să spun e

că ți-a spus tot ce voia să știi

cât a fost aici.

Dacă voia să știi

ce e în cartea aia cât era în viață...

...ți-ar fi spus.

Ți-o spune acum

pentru că acum vrea să știi.

Cum funcționează chestia asta?

E înșelător de simplu.

Doar torni.

Pot să întreb de lapte?

Nu, poți întreba.

Mulțumesc.

Bine, am venit să lucrez.

Am primit o listă de sarcini

de la avocații lui Preston.

O să-ți cer asta o singură dată,

după care nu mai vorbim despre asta.

Certificatul de deces e în geanta mea.

Așadar, apartamentul și casa

din Hamptons sunt într-un trust.

Împreună cu toate

investițiile lui, conturile bancare—

totul.

Tu ești executor și beneficiar până la moartea ta,

când firma de avocatură va prelua rolul de executor

și trustul se împarte în mod egal între Abigail,

Bridgett, Macy și Paige.

Bine.

Testamentul include instrucțiuni de înmormântare.

A vrut să fie îngropat aici.

E un loc marcat pe o hartă.

Știu locul.

Dacă vând...

...noii proprietari pot exhuma trupurile,

le pot muta, incinera—

orice aleg.

Dar dacă...

...scutești partea asta de la vânzare?

Atunci ce— mă întorc aici o dată pe an?

Stau aici o oră?

La câte înmormântări am fost?

Părinți, bunici, prieteni.

Te-ai mai întors vreodată să vizitezi, măcar o dată?

Bine, păstrează-l.

Dar să-l păstrezi nu înseamnă că trebuie să locuiești aici.

Preston nu a locuit aici.

Preston n-a locuit aici

pentru că am refuzat să iau în calcul ideea.

Pentru că ideea nu e rațională.

Crezi că iau decizia asta cu mintea logică?

Singurul lucru la care mă gândesc...

...e: „cum trec peste zi fără el?”

Aveam doar cu trei ani mai mult decât Bridgett

când l-am cunoscut.

Nu pot...

...explica durerea,

Lili.

E atât de...

...de îngrozitoare că...

...uit să respir. E...

E bine că respirația e...

...un răspuns automat,

pentru că dacă aș putea alege să nu-mi amintesc...

Poate peste șase săptămâni o să mă simt proastă

și o să-mi fie dor de tine...

și de New York și de zgomot.

Dar deocamdată,

pot să stau pe veranda aia.

Pot să stau lângă râu și îl pot simți.

Sufletul lui e aici.

Știu că sună ridicol,

dar e aici.

Și eu...

îl simt.

Treaba celei mai bune prietene nu e să-ți spună ce să faci.

Treaba mea e să te ajut să faci.

- Bine? - Bine.

Bine.

- Cu ce începem? - O.

- Whisky. - Bine.

Orice urmă de mister din căsnicia noastră a dispărut.

Dispărut.

Nu sunt de acord.

Cred că tu ești încă un mister pentru...

Nu asta vrei să spui—

Bine. Am înțeles.

Mă duc să fac un duș.

Să încerc să spăl rușinea.

Nu e nicio rușine, dragă.

Îți amintești?

Toată lumea face caca.

Carte pentru copii.

Normalizează, știi, comportamentul uman de bază,

funcțiile corpului.

E foarte tare.

Vrei o cafea?

Vreau o suită de hotel cu baie pentru el și ea

și un nenorocit de bideu.

Și o curățare facială!

Pielea mea se transformă în piele întărită!

E un indian.

- „Nativ american.” - „Nativ american.”

Crezi că s-a rătăcit?

Nu are pantofi.

La ce te uiți?

E un indian în carne și oase—

„Nativ american.”

Nativ american pe un cal afară, la fereastră.

Ce?

O!

Doamne! Ce dracu'?!

O!

N-am vrut să te sperii.

Eu? Nu.

Eu... eu te-am speriat. Îmi pare rău.

Doar ai speriat calul.

Dar nu e greu.

E vreo fată pe aici de vârsta mea?

E...

Păi, e...

De ce? Ai nevoie de ea pentru ceva?

Hei, hei.

Hei, Kayla.

Am venit să o cunosc pe fiica ta.

Bine, hai s-o chem.

Hei, fetelor?

Vrei să fim prietene?

Eu?

Știi să călărești?

Nu asta e fiica mea.

E sora mea.

Am 26 de ani.

Sigur?

Destul de sigur. Da.

Bună.

Pot să-l mângâi?

Sigur.

Salut.

Cum îl cheamă?

Scund.

Nu e prea scund.

Era când l-am numit.

- Ai un cal? - Da.

Încalecă-l.

O. Încă e la Jocurile Olimpice.

Unde e aia?

Franța.

Poți călări unul dintre ai mei.

Stai, stai, stai...

- Bridgett! - O, Doamne. Fata aia indiană

- a plecat cu copilul tău. - Ai grijă!

- Abby, fă ceva. - Ce să—

E vecina. O să fie bine.

- Doar dacă nu cade și moare. - Ce vrei să fac,

Paige?

Bună.

Sunt gata să merg acasă.

Și eu la fel.

Bine.

Să zicem la prânz?

Bine, o să fim acolo.

Bună. Ea e Abby, din—

Da. Da, vecina.

Cred că fiica mea e pe drum spre tine.

Cel puțin asta sper.

E cu Kayla.

Bine, da. Am să le păstrez un ochi.

E doar... Avem ceva de rezolvat în oraș.

Crezi că ai putea s-o supraveghezi până ne întoarcem?

Nu promit că n-o

- pun la treabă. - Ei bine,

nu promit că ea are multă treabă în ea,

dar poți încerca.

Poate sta aici toată ziua,

fie că muncește, fie că nu.

O, cred că le văd cum vin peste deal.

Mulțumesc.

Hei, Russell?

Am nevoie să-mi faci o favoare.

Ce e aia?

Păi...

...după ghid,

e un...

coiot?

Nu.

Poate fi un lup.

Sunt lupi aici?

Conform acestei cărți,

sunt toate speciile care ne amenință poziția

în vârful lanțului trofic.

Ce e lanțul trofic?

Păi, nu sunt sigur

că sunt calificat să răspund, dar...

Gândește-te așa.

O muscă se prinde în pânza unui păianjen.

Păianjenul o mănâncă.

Apoi broasca mănâncă păianjenul

și apoi șarpele mănâncă broasca

și apoi uliul mănâncă șarpele.

Acesta e lanțul trofic.

Ce mănâncă uliul?

Păi, cred că...

știi, uliul e-e-e...

...sus de tot, știi?

Aproape de, aproape de vârf.

Dar există lucruri mai mari decât uliul.

Da... Uliul e cam...

știi, forța aeriană a regnului animal.

Animalelor terestre le-ar fi greu să-l prindă.

Adică, bineînțeles, cred...

un leu de munte ar putea urca într-un copac să-l prindă.

Știi ce, nu știu.

Sunt sigur că există variațiuni ale lanțului trofic pe care eu...

...nu le cunosc.

Ce e aia?

O. Du-te la secțiunea cu excremente.

Ce înseamnă „excremente”?

E termenul montan pentru „caca”, se pare.

Aia e caca?

Aia...

e caca de elan, mai exact.

Deci elanul era pe poteca asta

și la fel și lupul.

Crezi că lupul vâna elanul?

Poate.

Și apoi elanul a văzut lupul

și l-a speriat de i-a ieșit căcatul.

Păi, mă opun formulării tale,

dar...

dovezile, susțin teoria.

Crezi că erau lupi în New York înainte să devină oraș?

Pun pariu că erau.

Lupi și urși și tot ce e aici.

Nu-mi amintesc fața lui.

Au trecut doar câteva zile,

și am uitat deja cum arăta.

Pot...

Pot să-ți arăt o poză.

Uite.

De acum încolo, pozele sunt singurul mod în care o să-l văd.

Deci...

majoritatea avioanelor de dimensiunea asta nu au înregistrator de zbor.

Dar pentru că zbura pentru Serviciul Forestier,

a fost instalat unul.

Aceste informații ne ajută să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat.

Sunt bucuros să explic ce s-a întâmplat

dacă nu vrei să asculți.

Dar e dreptul tău să asculți, deci...

alegerea e a ta.

Ai ascultat?

Da, doamnă, am ascultat.

Și e ceva de învățat din asta?

Cum e asta... de ajutor?

Pentru fiicele tale, nu cred că e.

De fapt, aș...

Nu e treaba mea să spun.

Spune-o.

Dacă aș fi în locul tău, nu aș asculta.

Dacă aș fi în locul tău, aș asculta.

Eu rămân.

Și eu.

Rulează-l.

Iisuse!

Zbor pe ruta Big Sky.

Aici Cessna 185 Bravo Zulu. Am nevoie de un SWAP.

Recepționat, Nancy-Bravo. Viteză și altitudine?

130 de noduri la 2.500 de metri.

Mențineți direcția sud-vest, urcați la 3.350 de metri.

Recepționat, 3.350 de metri.

Mulțumesc, turn. Vom trece peste asta.

Iisuse! La dracu', Paul!

- Doar ține-te. - Iisuse!

Stacy!

O, Doamne.

Tu ai fost ultimul lui gând.

Am crezut că ai vrea să știi asta.

Mai e ceva?

Trebuie să semnez ceva?

Nu, doamnă.

Haide.

Haide, Paige.

La dracu', Preston!

Nu a fost un accident.

Asta a fost o alegere!

Tu ai ales asta.

Tu ai ales, și vezi ce ne face!

Am spus același lucru.

Când a murit soția mea.

Am ieșit afară și m-am uitat la cer.

Și am blestemat-o că a fost nesăbuită cu viața ei.

Care era viața mea. Asta am promis.

Eu i-am dat-o pe a mea și ea mi-a dat-o pe a ei.

Vreau să-l urăsc pentru asta.

Da, și eu am spus asta.

Au trecut patru ani.

Și în tot acest timp, n-am învățat absolut nimic

care să te ajute să treci peste asta.

Copiii sunt un motiv, dar știi deja asta.

Ești supărată pe el acum.

Mai târziu, cred că vei fi supărată pe mine că te-am lăsat să asculți.

Dar mi-am văzut soția murind.

Și n-am habar care a fost ultimul ei gând.

Va veni vremea când ți-ai fi pus întrebarea.

Acum nu mai trebuie.

Ești prietena ei?

Da.

Sigur are nevoie de una.

Stacy?

Știi cele cinci etape ale durerii?

Le cunosc.

Păi...

...azi am sărit peste negare,

trebuie să recunosc.

Pantalonii ăștia sunt Chanel, ca să știi.

Nu te îndoi niciodată de dragostea mea pentru tine.

Nu mă îndoiesc.

Toți medicii ăștia vor să transforme în problemă de matematică

ce simțim.

Sunt cinci etape pentru asta,

șapte pentru aia.

Nu funcționează așa.

Nu.

Tu ai fost ultimul lui gând.

Stacy, tu ai fost ultimul.

Majoritatea nu vor ști niciodată o dragoste ca asta.

Eu nu știu.

Puțină atenție înainte nu ar fi stricat.

Ți-am spus să nu asculți.

Puteai să intri în mai multe detalii.

Îmi pare rău.

Nu e vina ta. Doar...

O mare parte din treaba mea e să dau vești proaste

unor oameni buni.

Și urăsc asta.

Când ai sunat...

...am crezut că mă suni pentru mine.

Eu... te-am sunat. Pe tine te-am sunat.

Ca să vorbești cu mine.

Păreai mult mai luminoasă acum 30 de secunde.

Îți amintești că ne-am sărutat?

Eu... îmi amintesc.

Așa că am presupus că mă sunai

pentru că ți-a plăcut și...

...poate voiai să mai faci.

Da, poate... poate aș vrea să...

știi, să includem o întâlnire undeva înainte de următoarea.

Bine.

Dacă vrei să fii tradițional, atunci da. Bine.

O întâlnire. Întâlnire atunci.

Deci...

ce faci

la o întâlnire pe aici?

Depinde

de perioada anului, cred.

Acum, mergi cu barca pe râu,

faci un picnic,

sau iei caii în munți.

Nicio întâlnire în interior.

În oraș e o cârciumă destul de obișnuită.

Dar i-am arestat pe aproape toți cei de acolo, deci...

atmosfera poate fi puțin încordată.

Iarna?

Mergi la schi. Săniuțele sunt distractive.

Toate astea par să aibă

un element de viteză.

Păi, cum e o întâlnire în New York?

Mergem la film... vedem o piesă de teatru.

O, deci...

stai în tăcere și privești alți oameni cum vorbesc?

Bine, măcar nu sunt

evenimente cronometrate ca la nenorocitele de Olimpiadă.

Nu e... nu e un concurs „care are întâlniri mai bune”.

Sunt doar curios.

Mergi la un muzeu.

Apoi la o cafenea.

Poate după la un bar.

Nu avem așa ceva.

Corect.

Hai să mergem pe râu.

Cred că o să-ți placă.

Bine.

Pot fi aici până la 4:00.

În regulă.

Bine.

Ne vedem la 4:00.

Da.

O, pentru numele lui Dumnezeu.

O.

Macy! Uite, uite!

- Cred că am văzut un vultur. - O, Doamne.

- Nu-l văd. - A...

Chiar deasupra copacilor.

Mamă, ghici ce?

- Ce? - Am găsit un loc

unde lupul a speriat caca dintr-un elan.

Ce?

Caca. Așa i se spune „excrementelor” în Montana.

- O. - E un...

e un termen folosit în urmărire.

Urmărire.

- Discutăm pe barcă. - Bine.

Macy, hai să mergem

să spălăm caca de pe noi.

E vreun loc să mă schimb în cabina aia?

E o baie.

Prin care înțeleg o cameră cu cadă.

Ar trebui să meargă.

Mă simt ca la 13 ani.

Crezi că e cea mai bună zi ca noi să...

Mi-ar plăcea să mă simt bine câteva ore.

Am toată noaptea să mă simt rău.

Eu... E doar...

E ceva la uniforma asta.

Costă 28 de dolari la Western Police Supply.

Păi, sunt bine cheltuiți.

Ne vedem la 4:00.

Dragă?

Dragă.

Hei.

Hei. Hei.

Vino aici. Vino aici.

L-am auzit.

L-am auzit cum a murit.

Te țin.

Te țin. E în regulă.

Nu mă băga în seamă, doar plâng moartea contului nostru bancar.

Paige, n-am vrut să spun—

Dacă n-ai vrut s-o spui, atunci de ce ai spus-o?

Schimbă-te.

Mergem într-o excursie.

O... o excursie?

Cred că toate avem nevoie de o pauză.

Haide.

Ai căzut în apă?

M-am așezat.

Van m-a invitat să merg pe râu.

O să aduc

o și pe Paige și Russell. Întâlnirea mea

s-a transformat în terapie de grup. Vii?

- O iei și pe Macy? - Mamă,

nu pot s-o las singură aici.

Hei. Las-o aici cu mine.

Păi, mai am o fiică care hoinărește pe undeva.

O găsesc eu.

- Putem rămâne, dacă vrei. - Nu.

Acesta era locul lui preferat de pe pământ.

Nu mă pot gândi la nimic care l-ar bucura mai mult

decât să-l vezi tu.

Trimite-o pe Macy jos.

Abby.

Nu mi-ai cerut părerea,

dar dacă aș fi în locul tău, aș pune cârligele

destul de adânc în ăla.

Nu mai fac bărbați ca el.

Asta are mai puțin de zero șanse, mamă.

Dar e o frumoasă diversiune.

„Septembrie e perioada mea preferată aici.

Dimineața e o răceală în aer.

Frunzele încep să se coloreze, și am terminat

cu plictiseala de a potrivi muștele cu ecloziunea.

E sezonul lăcustelor.

Nu mai cercetez pământul după insecte

sau studiez frunzele unei sălcii.

Doar leg un numărul 12 de lăcustă și le dau bătaie.”

Numărul 12 de lăcustă.

Ei bine, dragă, mă corectez.

TOC-ul tău

avea un scop.

Acum,

mi-ai spus cum să...

leg asta?

Bineînțeles că mi-ai spus.

Doamnă?

Doamnă?

Cu ce vă pot ajuta?

Da. Sunt prietenă cu familia Clyburn.

Preston Clyburn și fratele lui.

- Paul? - Da.

A sunat casa funerară.

Au spus că doamna Clyburn vrea ca ei să fie îngropați pe proprietate.

Am făcut niște cercetări,

și se pare că dacă dedicăm o porțiune a proprietății pentru—

Aceasta este cererea.

Ce trebuie să faci

e să marchezi pe planul cadastral

locația exactă a cimitirului.

Să semneze și să trimită înapoi.

Și cât durează acest proces?

Cam 90 de zile.

O, nu avem...

Nu avem 90 de zile.

Nu cred că această familie mai are o săptămână în ei.

Trebuie să aștepți 90 de zile pentru a permite rezidenților

să conteste o locație.

Nimeni n-o va face, dar asta e legea.

Păi, ce ar trebui să facă familia

cu trupurile înainte să—

Acesta este un permis condiționat.

Permite casei funerare să elibereze trupurile

și să permită înmormântarea imediată pe teren.

Asta ar fi durat șase luni

și trei avocați în New York.

Nu ești în New York.

Deci doar duc asta la casa funerară?

Am trimis-o prin e-mail în această dimineață.

O.

Vă rog să transmiteți condoleanțele noastre.

Paul a fost un om foarte drăguț.

O să-i fie dor.

Nu sunt sigur că ai nevoie de asta.

Am luat-o la licitația bisericii.

Credeam că e pentru bingo.

Dar e bine de știut că ecranul funcționează.

Nici nu știam că are și sunet.

E destul de drăguț.

O zi bună.

Ce faci?

Vrei să mergem la pescuit?

- Nu știu cum. - Nici eu.

Dar bărbații o fac beți, deci...

cât de greu poate fi?

La ce e aia?

Habar n-am.

Presupun că ai avut vreun fel de, gen,

instruire în salvare pe ape repezi?

Destul.

Dacă cazi din barca asta, tot ce trebuie să faci

e să te ridici. Râul nu are nici un metru adâncime aici.

Trebuie să spun, nu mă așteptam la asta.

Plimb pe râu

newyorkezi de când eram adolescent.

Știu ce vă place. Tu...

Hei, sapă până la fund și sunt

niște prosciutto și pepene galben.

E bărbatul perfect.

Dacă s-a gândit la brânză, este.

Continuă să cauți. E brie și miere.

Russell?

Vrei o bere?

Nu, iau un pahar.

Da, berea e bine.

Berea, berea ar fi grozavă.

Ai un aer de bere artizanală.

Sper că e bine.

O, da, sigur.

Eu, iubesc când au gust de foc de tabără.

Dragă,

ce poți să faci ca să ai vene în antebraț ca ale lui?

Steroizii ar ajuta.

Sau exercițiile, s-ar putea spune.

Eu fac exerciții.

I-am luat un Peloton de Crăciun,

și l-a folosit.

Ce e un Peloton?

E o bicicletă staționară cu un monitor care îți permite

să interacționezi cu alți bicicliști prin internet

- în timp ce pedalezi. - E ca... ca un curs de spinning.

Da, doar că nu trebuie să pleci de acasă.

Pentru că, adică,

odată ce ajungi acasă,

nu prea mai vrei să pleci, nu? Deci...

Adică, presupun

că aș putea, în drum spre casă, să mă opresc la sală

și să merg pe una dintre bicicletele lor,

dar trebuie să iei o geantă de sală și...

și transpiri și trebuie să faci duș,

și nu cred în dușuri ca, gen,

o experiență comunală.

Nu poți doar să ieși la o plimbare cu bicicleta?

În New York?

Nu. E prea periculos.

Gen, mult, mult prea...

- Nu, nu... nu poți. - Chiar este.

Adică, dacă nu e lovit de mașină,

probabil ar fi jefuit.

Hoții te trag jos la semafor,

pleacă cu bicicleta ta. Vorbesc serios.

Nu mă îndoiesc.

Am un prieten care mergea cu bicicleta prin pădure

și, a fost atacat de un leu de munte.

- Un leu de munte? - Un leu de munte?

Ce a făcut?

S-au bătut destul de bine.

Prietenul meu l-a înjunghiat cu un cuțit până a fugit.

A murit sub un copac.

A murit prietenul tău?

Leul de munte a murit.

Da, prietenul e bine.

Prietenul lui a ucis un leu cu mâinile goale.

Păi, cu un cuțit, nu?

Să sugrumi un leu cu mâinile goale,

poate aș fi impresionat, dar hai.

Uită-te la asta.

Cred că de asta îi zice Țara Cerului Mare.

De ce e așa mai mare aici?

E chiar mai mare decât la mare.

Ai observat vreodată cum cerul la mare e doar,

gen, deasupra oceanului?

Paige, blonditudinea ta se vede.

Nu, gândește-te, vezi doar

jumătate de cer la mare.

Pentru că ești cu fața spre ocean.

Dacă te-ai întoarce, ai vedea cealaltă jumătate.

Da, evident. Dar ce spun eu

- e că îți păcălește mintea. - Nu, îți păcălește

mintea pe tine, Paige. Noi celelalte ne-am dat seama.

O, scuză-mă, „am un iubit frumos, știu totul.”

Sunt Abby Wikipedia.

De asta nu-mi iau surorile pe râu.

Ai spus că e prosciutto?

Deci, există nimfe,

emergente, și apoi adulți.

Dar nimfele—

pot trăi doi ani înainte să iasă,

apoi zboară și se reproduc.

Și asta e tot.

Cad înapoi în râu,

își depun ouăle,

și viața lor se termină.

Păi, asta e tragic.

Nu e tragic.

Ăsta e scopul lor.

Și faptul că noi le vedem

e dovada că au reușit.

Doamne, sunt așa de nepracticată în asta.

Da, și eu la fel.

Păi, cred că întrebarea e...

...ar trebui să încercăm?

Mă îndoiesc că te muți aici și

eu nu mă mut niciodată în New York.

Uite, sunt o mamă divorțată

de 37 de ani, cu doi copii.

Nu am luxul de a mă aștepta la inimă bună,

zâmbet grozav...

...și geografie.

Când l-am cunoscut pe Dallas, fostul meu,

eram însărcinată mai întâi.

Și apoi a venit iubirea mai târziu, dacă...

dacă a venit măcar.

Dar era dulce și susținător,

și înainte să-ți dai seama, aveam o familie.

Încercarea mea juvenilă

de a recrea ce au creat părinții mei.

Privesc oamenii de aici, se căsătoresc la 20 de ani.

Sunt încă îndrăgostiți de viața pe care au construit-o

și copii aleargă peste tot.

De unde sunt eu,

să ai un copil la 20 de ani e o catastrofă.

Am încercat să mă ascund în spatele căsniciei

și să pretind că ăsta a fost planul de la început.

Nu mă înțelege greșit.

Îmi iubesc fetele.

Bridgett e...

cea mai minunată greșeală

pe care am făcut-o vreodată,

și mă bucur că am făcut-o.

Dar când spui „până când moartea ne va despărți”, o spui cu adevărat.

Când o spunem noi,

mintea noastră e doar la petrecerea de după.

Are sens?

Nu chiar.

Uite, poate o plimbare pe râu e tot ce va fi,

dar în cazul puțin probabil că ăsta e începutul a ceva,

nu vreau să crezi că...

nici măcar... nu știu cum să spun asta. Eu...

Nu vreau să crezi că există o mare iubire

cu care să te compar, pentru că nu am nicio mare iubire

după care să te judec.

Nu trebuie să comparăm nimic.

Nu cred că e corect față de nimeni.

Soția mea nu era la fel de frumoasă ca tine.

La naiba, nu...

Nu cred că am întâlnit vreodată pe cineva la fel de frumoasă ca tine.

Era slabă.

O distanță mare între dinții din față.

Și dacă ar sta peste râu de noi chiar acum...

...aș alerga la ea.

Alerga.

Și mă îndoiesc că mi-aș atinge picioarele de apă.

Băieții mei mă roagă să ies la întâlniri de un an.

Adică, ea a fost iubirea vieții mele încă din clasa a opta.

Care sunt șansele să am două?

Eu am un punct de referință, și

te rog să nu iei asta în nume de rău când îți spun.

Ai multe de îndeplinit.

Oricât de mult îmi place să stau aici,

doare mai mult decât vei ști vreodată.

Așa că dacă te întrebi cum mă simt în privința ta...

Mă simt suficient ca să stau aici și să îndur.

Asta e mult de îndeplinit.

Da, doamnă.

Îți propun o înțelegere.

Care?

Partea din inima ta pe care ea o are,

poate să o păstreze.

Aș vrea să fie atât de ușor.

Adică, plimbarea asta cu barca, nu a fost doar, gen...

un motiv să uiți?

Nu acesta a fost scopul?

Că...

...acesta a fost scopul inițial, da.

Atunci hai să trecem la treabă.

Pește, chiar acolo.

Nu așa se face.

Știu.

Cartea spune

să balansezi undița între zece și două.

Ce sunt zece și două?

Se referă la, o perioadă

când ceasurile aveau ace.

Ceasurile aveau ace?

Bine. Zece și două.

Zece, două.

Cred că e corect.

Bine, ce scrie acum?

„Îndreaptă mâinile spre locul

unde vrei să aterizeze musca.”

O!

Ai prins unul!

Ce fac? Ce fac?

Trebuie să tragi

- firul cu mâna. - De ce?

Nu știu. Așa scrie.

Am o idee mai bună.

Bine...

Ia-l, ia-l!

Ia-l, ia-l!

Poate e puțin excesiv.

- L-am prins! - Bine, ia-l!

Am prins un pește.

- Am prins un pește! - Am prins un...

E atât de clar.

Ce?

Ce? De ce te uiți la mine ca un obsedat?

Mă uit la tine ca soțul tău.

Da, dacă aș fi căsătorită cu un obsedat.

Ce?

Ești frumoasă.

Da, crezi?

Chiar cred.

Care e partea ta preferată?

Curul meu umflat sau nenorocitul ăsta de vânătaie?

Of. E o alegere dificilă.

Încă mă crezi drăguță?

Nu, „drăguță” nu e un cuvânt suficient de puternic.

Atunci scoate-ți curul de-acolo și vino să mă curtezi.

Bine.

Iisuse, ia înțelege.

Acum ia-mă în brațe.

Bine. Așa?

Să-l binecuvânteze pe Peloton, da.

Așa.

Ești mai grea decât pari.

Ce naiba ai spus?

Nu, mă refer la densitatea musculară, IMC.

Știi, e un compliment.

În ce univers cavernicol e ăsta un compliment?

- Pune-mă jos. - Bine, bine.

- Russell? Nu... - Vrei să vezi un om cavernicol?

Jur pe Dumnezeu. Dragă?

Bine, bine, bine, stai.

Îți fac o muie de zile mari

- dacă nu faci asta. - O.

Stai, de deceniu, de deceniu.

Dragă, te rog, acesta e un mod groaznic

de a încheia o căsnicie. Nu face asta.

Doamne, simt că am atâta putere acum.

Bine. Stai, te implor.

Continuă să implori.

Bine, bine.

Ai câștigat.

Du-mă înapoi la mal și fă ce vrei cu mine.

Chiar trebuie să te lași de cannoli, dragă.

Bine, după ce-o facem, ai băgat-o în rău.

Deci, secretul e să-i ții capul îndreptat în afară

pe măsură ce intri în cerc,

apoi îl eliberezi și o să ocolească imediat.

- Îi trag capul în lateral? - Doar puțin.

Îți arăt.

Ai înțeles?

Cred că da.

Încearcă tu.

Bine.

Destul de bine pentru cineva care n-a mai făcut-o.

A fost incredibil!

Bridgett. A sunat mama ta.

Vrea să vii acasă.

Bine.

Nu știu drumul.

Eu știu.

Îți voi duce calul în spate.

Arătați bine, fetelor.

Mulțumesc.

Eu deschid poarta.

Ce sunt astea?

Niște plăcințele

cu dovlecel din grădină.

E dovlecel în grădină?

E puțin din toate în grădină.

- Câți pești ai prins? - Șapte.

- Ce? - Pe bune?

Mi se pare

foarte greu de crezut, mamă.

O, m-ai prins, Paige.

L-am cumpărat de la peșcar din Three Forks.

Tu i-ai prins? Cu undița?

Da, așa se face.

Toate astea sunt foarte suspecte. Am nevoie de dovezi.

O, dovezi.

Gen frunza aia înfiptă în părul tău.

- Cum s-a întâmplat asta, Paige? - O...

Ce? Am căzut.

O.

Chiar am căzut. Încearcă să mergi pe malul râului în pantofi Louboutin.

Pun pariu că știu exact peste ce ai căzut.

O, uite cine vorbește în timp ce înghițeai

amigdalele adjunctului Virtutea.

- Iau. - Bine, dezgustător. Eu...

Îmi pare rău.

Mă întreb dacă știi cât de fericit

l-ar face asta.

L-ar... i-ar umple inima.

Hai să vorbim despre mâine.

Ce e mâine?

Mâine îi îngropăm.