Original subtitles

Din episoadele anterioare...

Cred că dezertoarea e spion rus.

Dacă pot dovedi asta, o vom aresta.

Apoi guvernul meu ar putea să facă un schimb. Pentru Nina.

Paige va hotărî singură.

Nu e pregătită!

Philip...

Au găsit stiloul.

L-am cunoscut pe Walter Taffet ieri.

Cine e?

El ești tu.

Cine ești?

-Bună. -Bună.

Ne-am descurcat, nu-i așa.

Cred că Todd te-a văzut,

când am plecat de la fabrică.

E imposibil.

Te-am zărit la piciorul scării,

când am plecat.

Ai coborât prea devreme.

-Crezi că m-a văzut? -Da.

-Nu ești sigură. -Nici nu trebuie.

Hans, s-a terminat. Noi. Operațiunea.

M-ai pregătit bine.

-Am muncit atât de mult. -Nu ne putem asuma riscul.

Vreau să fiu util cauzei noastre.

Și vei face asta, dar în alte feluri.

-Bună dimineața. -Bună.

FBI-ul a găsit microfonul din stiloul lui Gaad.

Gabriel știe?

Nu încă.

Mai e ceva. Martha știe despre mine.

Cum?

Persoana pe care au adus-o să ancheteze cazul nu am fost eu.

-știe că ești... -Nu.

Ești sigur?

Vrea să știe strictul necesar.

Ce facem?

Nimic.

E o idee proastă.

Las-o să se liniștească.

Despre cât timp vorbim, Philip?

Te anunț. Mă duc la ea diseară.

Ce? De ce?

Philip, nu poți.

-Dacă a spus cuiva... -Nu a spus nimănui.

Cum de ești așa sigur?

Fiindcă am încredere în ea.

-Bună. -Bună.

Am fost la piață și am luat busuioc proaspăt și roșii.

Voiam să facem linguini cu scoici, dar roșiile arătau foarte bine.

Vino și gustă.

E delicios.

-Nu e prea condimentat? -E perfect.

Amesteci tu?

Știi cum să amesteci, nu?

Alo? Da, eu sunt.

Sunt de la protecția minorilor.

Îmi pare rău. Nu am fost acasă toată ziua.

Copiii au fost minunați,

dar ne-am răzgândit.

Nu e un moment potrivit.

Da. Desigur. Dacă lucrurile se schimbă...

Mulțumesc mult.

Mulțumesc.

Nu ne putem gândi la copii.

Nu acum.

Nu e realist.

Clark?

Nu-i nimic.

Sincer, sunt bine.

Trebuia să știu

și acum am aflat.

Bine?

Da.

Ia loc.

Mulțumesc.

Pentru un nou început.

Așadar...

Agentul Gaad este presat de anchetă.

Nu cred că va rezista.

Și-a pierdut cumpătul ieri, ca niciodată.

A atacat robotul de corespondență.

Și Gene nu l-a putut repara.

Îl trimit la reparații.

Cine e Gene?

Specialistul nostru IT.

El se ocupă de robot.

A fost ideea lui să schimbăm sistemul de trimite a dosarelor.

Mănâncă, înainte să se răcească.

S-ar putea să ai dreptate

în legătură cu Zinaida.

Ce ai aflat?

Nimic clar, dar...

Am tot pus întrebări în Rezidentura.

Ceva nu-mi miroase a bine.

Știu cum putem afla cu siguranță,

dar e riscant.

E singura speranță a Ninei.

Cât de riscant?

Dacă vom fi prinși...

...foarte.

FBI-ul vrea să afle cine a pus microfonul în biroul lui Gaad.

Au o clădire plină de suspecți.

Crezi că Martha nu va ceda în timpul anchetei?

Eu așa cred.

Nu am mai văzut-o lucrând sub atâta presiune.

Mă va proteja.

Sunt de acord cu Philip.

Operațiunea poate continua.

Martha ne-ar mai putea ajuta.

Ți-a spus că robotul de corespondență e stricat.

Centrul vrea să-i pui un microfon.

Și Centrul vrea ca Martha

să schimbe casetele pentru a băga un microfon.

Nu neapărat.

Cum să facă asta, Gabriel,

când ea e principalul suspect?

Eu am altă părere despre operațiune.

Gabriel, știu cum merg lucrurile.

Care e alternativa, dacă nu Martha?

Centrul are pe altcineva la FBI

care poate schimba casetele?

Există îngrijitori, sau poștași care pot obține acces.

Nici noi nu vrem să o punem în pericol pe Martha.

Aveți încredere în organizație.

-Poftim? -Am făcut ce mi-a stat în putere,

ca să lucrez cu tine în continuare.

Dacă m-ar fi identificat, atunci nu mai era nimic de făcut.

-Nu te-a văzut nimeni? -Nu.

-Ești sigur? -Da.

-Ești bine? -Da.

Am fost

neglijent.

Nu a mers conform planului.

Rareori e așa.

Oamenii ăștia...

Oamenii mei, ceea ce facem...

Ceea ce le-am făcut negrilor din țara mea

e total greșit.

Trebuie să se termine.

Voi face orice îmi cereți,

pentru cauză...

Pentru tine.

-O întâlnire lungă. -O zi lungă.

Sunt obosită și mi-e foame.

Numai asta ai?

Vrei să comand ceva de mâncare,

când te duc la hotel?

Mi-ar plăcea ideea. Vreau un BLT.

-E cu șuncă și salată... -Da, știu ce este.

E normal

să începi să ții la Martha.

Te înțeleg.

Îți mulțumesc pentru permisiune.

Nu asta am vrut să spun.

Cine ești?

Suntem aici să reparăm un dispozitiv.

Nu e o idee bună.

Dacă țipi, voi folosi bandă adezivă pentru gură,

mâini și picioare.

Nu vreau să fac asta. Ai înțeles?

Durează mult

ceea ce faceți aici?

Nu știu.

Sper că nu foarte mult.

Se poate? Sunt doar facturi.

Vin aici noaptea și țin contabilitatea.

De obicei, sunt singură.

Multora nu le place să muncească noaptea.

Le lipsește agitația, activitatea, dar mie îmi place.

Când stau aici în întuneric...

Mă simt în acord cu lumea.

În acord?

Da.

Ce înseamnă asta?

Mă simt aproape de soțul meu. Îi simt prezența.

În seara asta, nu-l simt probabil din cauza ta.

El este.

El este Gil într-o ramă cu perle.

Rama a fost un cadou de la sora lui, Louise.

Ea nu s-a căsătorit niciodată.

Părinții ei au spus că era prea bună

pentru bărbații pe care i-a cunoscut, dar era foarte dificilă.

Aici sunt eu.

Ești foarte drăguță.

Am fost...

El cine este?

Andy. El conduce afacerea acum.

Va veni de dimineață.

Gil a deschis magazinul. Era mecanic.

A învățat mecanica în armată, în al Doilea Război Mondial.

Eu am predat matematică.

Eram bună la calcule.

Pe atunci, nu existau calculatoare și roboți.

Lumea se schimbă.

Unele lucruri rămân la fel.

Fotografia aceea e în Franța.

A fost patru ani în Europa.

Regimentul lui Gil a eliberat evrei din taberele de concentrare.

El nu era evreu. Era un om de știință creștin.

După război...

N-a mai fost nimic.

Îl duceam pe Andy la biserică,

dar Gil spunea că nu mai crede în acele povești.

L-a urmărit ceea ce a văzut.

Pot să beau apă?

Am nevoie de chei.

E o femeie bătrână. Soțul ei a început afacerea.

Noaptea plătește facturile.

-Noaptea? -Îi place liniștea.

Cât mai ai?

Încerc, Elizabeth.

Știu...

Soțul ei a fost plecat patru ani, în cel de-al Doilea Război Mondial.

Și-a ales un moment prost.

Numai puțin.

Aștept afară până vine mâncarea.

Mi-au spus că nu durează mult.

Ești foarte bun cu mine, Stan.

Ți-o aduc când ajunge aici.

Mulțumesc.

Inima mea e bolnavă.

Mi-au spus că am nevoie de una nouă, dar nu vreau o inimă nouă.

Ce să fac cu ea?

Cum te cheamă?

Elizabeth.

Ești hoață?

Nu.

Așa e.

Ai venit să repari ceva. Exact.

„Toate mărgelele sunt aici.”

Asta spunea tata înainte

să înceapă munca.

Cu ce se ocupa?

Era fermier.

Andy mi-a spus că ferma s-a transformat în podgorie, ca în Franța.

Da. Și al tău?

Tata a fost miner.

Și mama ta?

Funcționar public.

Și gătea,

făcea curat și aștepta mâncarea la coadă.

Vai! Mai trăiește?

Da.

Unde locuiește?

În Rusia.

Vorbești engleză foarte bine.

Am fost pregătită bine.

Da...

Nu mă vei lăsa să plec...

Nu-i așa?

Mă tem că nu.

Nu mă așteptam la sfârșitul ăsta.

Povestea.

Nu mă tem să mor. Nu știu de ce, dar nu mă tem.

E mai bine decât să cad pe stradă ca un bețiv

și să aștept un străin să mă ridice.

Sau să stau la televizor singură.

Urăsc spitalele.

Când Gil era bolnav, nu îmi plăcea să merg să-l văd.

Mergem, dar nu îmi plăcea deloc.

E cineva?

Stan?

Dacă strigi, te împușc în cap.

Ia loc.

Cine ești?

Un patriot.

Spre deosebire de tine.

Ce vrei?

Să retractezi tot

ce ai spus despre țara noastră și războiul din Afghanistan.

Și dacă fac ceea ce vrei?

Te vei întoarce în Rusia, unde vei fi considerată o eroină.

O fiică pierdută a revoluției care a fost sedusă de mirajul vestului

și și-a revenit în simțiri.

Vei face asta în următoarele două săptămâni.

Sau mă voi întoarce.

Data viitoare nu vom mai vorbi.

Stan!

-Ești rănit. -Sunt bine.

-E târziu, Henry. Lasă jocul. -Aproape am terminat.

Știi cum ești când nu dormi suficient.

Aproape am terminat.

-Ești căsătorită? -Da.

Asta e bine, ai un partener, un prieten.

-Eu și Gil ne-am căsătorit de două ori. -Cum adică?

Am divorțat.

El s-a recăsătorit,

dar soția lui a murit într-un accident și că am făcut-o din nou.

Nu mai aveam praf în ochi.

Nu ne mai gândeam,

„de ce nu poți să fii ceea ce-mi doresc eu și nu ceea ce ești?”

De data asta ne-am potrivit perfect.

Timp de 27 de ani.

Am fost fericiți a doua oară.

Gil nu voia să vorbească

despre două lucruri.

Helen.

Cealaltă femeie. Dușmanul meu. Ba nu, cea mai bună prietenă.

Și celălalt lucru?

Războiul, desigur.

Gil te-a trimis?

Da.

V-a spus că mă tem de durere?

E cu Helen?

Nu.

Nu vreau ca Andy să pățească ceva.

-E un fiu bun. -Nu va păți nimic.

Îmi promiți?

Promit.

Ai copii?

Da.

Și asta e meseria ta?

Câteodată.

Singură?

Cu soțul meu.

De ce?

Ca lumea să fie mai bună.

Crezi că dacă mă omori, lumea va fi mai bună?

Îmi pare rău, dar da.

Asta își spun oamenii răi,

când fac lucruri rele.

Nu pot...

Nu pot...

Nu pot...

1-2-3.

1-2-3.

Ce s-a întâmplat?

Îi vor găsi corpul de dimineață. Era bolnavă.

Ești bine?

Elizabeth?

Trebuie să plecăm.

-Cât timp a fost singură în cameră? -Nu mai mult de zece minute.

-Tipul a intrat pe geam. -Poate era deja acolo.

-Se ascundea? -În dulap, sub pat.

Ai verificat camera întâi?

Da.

Ești bine?

Mă doare capul, dar în rest sunt bine.

Ai luat aspirină?

Da.

Își face efectul mai repede dacă o iei cu bere,

deși n-ar trebui.

Du-te acasă. Odihnește-te.

O să întărim paza.

Bine. Mulțumesc.

Ei bine...

Nu a cedat, nici nu a mărturisit,

nici nu s-a panicat.

Poate era în șoc,

crezând că va muri.

A spus cineva ceva în Rezidentura?

Încă nimic.

Nu e de mine.

Cum te simți?

Am avut zile mai bune.

Îmi pare rău că te-am lovit atât de tare.

Încearcă un ou crud.

Asta luăm noi pentru mahmureală.

Nu sunt mahmur.

Până la urmă beau și eu.

O parte din tine nu și-a dorit să îmi spargă capul?

„Nicovală”. Bun cuvânt.

Nu face asta.

E un cuvânt puternic. Asta e tot ce spun.

Șaptesprezece.

Între ciocan și nicovală.

Amator?

Douăzeci și patru.

Da, 24.

Iubitor, devotat,

adorat.

-De unde-ți vin atâtea cuvinte? -Îmi plac cuvintele. Lasă o urmă.

De exemplu, amator, vine de la cuvântul latin a iubi,

iar cuvântul „wedlock”, condiția de a fi căsătorit,

e de origine scandinavică, norvegiană.

Wed... lock.

-Înseamnă „bătălie continuă”. -Ce vrei să spui?

Iubirea și căsătoria sunt în antiteză în multe feluri.

Una este un fulger, o revelație.

Cealaltă înseamnă să sădești, să plivești,

să îngrijești.

-E muncă multă. -Încerc să mă concentrez.

Îmi pare rău.

Bine.

„Sphinx.” Excelent.

Cincizeci și nouă. Bravo.

Când am văzut-o pe Elizabeth...

Am simțit...

Un fulger?

Nu mi se mai întâmplase. Și nici nu s-a mai repetat.

Îți pot dezvălui ceva?

Elizabeth a respins primul ofițer

care i-a fost propus ca soț în America.

În felul ei, te-a ales pe tine.

Mie nu mi s-a părut.

Totuși, este adevărat.

Philip, ce se întâmplă?

Nu ești singur. Elizabeth te iubește.

Eu te iubesc. Care e problema?

Problema?

Problema ești tu,

Gabriel.

Și toate vorbele astea.

Toate vorbele astea.

Crezi că mă poți duce de nas.

Eu nu sunt Elizabeth.

-știu asta. -Am avut încredere în tine.

Am avut încredere!

Datoria ta era să ai grijă de mine.

Acum datoria mea e să-mi protejez familia, fiindcă nimeni nu o va face.