Original subtitles

ULTIMUL OM LIBER

Mergi după miros!

A trecut ceva pe aici!

A scăpat!

Miros ceva...

Hai!

Îl vom găsi.

Mergeți înainte!

Nu puteau ajunge departe.

Haideți, băieți!

Samuel Pinckney a fost acuzat că a ucis un proprietar de plantație.

Unele lucruri învățate despre Statele din Sud

înainte de Războiul Civil sunt adevărate,

altele, nu.

A fost condamnat fără a fi judecat și ucis pentru fapte

pe care, conform cercetărilor mele, nu le-a comis.

A dus o viață liniștită pe o plantație din Culpeper,

deținută de Sarah McCullough.

Din păcate, nu vom afla toată povestea lui Samuel Pinckney.

Este trist din punct de vedere istoric, cât și personal pentru mine.

Pinckney a fost înaintașul meu.

Mi-aș dori să avem informații complete,

ca Samuel Pinckney să fie, în sfârșit, liber.

Mulțumesc.

- Dnă profesoară Hawkins? - Da?

Sunt Jessica Fletcher.

- Scriitoarea? - Da.

Îmi plac mult cărțile dv.

Mulțumesc.

Prelegerea dv. a fost foarte interesantă.

Cred că avem ceva în comun.

Da?

Cred că Sarah McCullough, proprietara lui Samuel Pinckney,

mi-a fost strămătușă.

Serios?

Mi s-a povestit de strămoșii

veniți din Irlanda și stabiliți în Virginia

pe la începutul secolului XVIII.

De fapt, de asta mă și aflu aici.

Am venit la Culpeper să fac conexiunea.

Se pare că ați reușit.

Mărturisesc că sunt stânjenită să aflu

că strămătușa mea a avut sclavi.

Din nefericire, secretul sclaviei

e păstrat de multe familii din zonă.

Oricum, mă simt responsabilă

și vă prezint scuzele mele.

Aveți o singură responsabilitate, ca noi toți.

- Față de cei în viață. - Sunt perfect de acord.

Ce vă face să fiți sigură că Samuel a fost sclavul lui Sarah McCullough?

Asta.

Citiți inscripția!

„Pentru Samuel Pinckney, de la S. McCullough.”

Mi l-a dat vărul meu acum câteva luni.

M-a determinat să fac cercetări.

Poate aveți dv. informații care să umple niște goluri.

Nu știu nimic despre mătușa mea,

dar sunt curioasă.

Ați spus că credeți că Samuel a fost acuzat pe nedrept de crimă.

Cum ați ajuns la această concluzie?

Nu departe de aici e un cimitir

în care am găsit al doilea mormânt al lui Samuel.

Al doilea mormânt?

Dnă Fletcher, Samuel Pinckney este înmormântat în două locuri.

„Samuel Pinckney: 4 august 1832 - 25 iunie 1860.”

Astea sunt datele de pe această placă funerară.

Asta e de pe o placă de mormânt

dintr-un cimitir din Pennsylvania.

„Samuel Pinckney - născut pe 4 august 1832 în Culpeper, Virginia.

„Decedat la 6 noiembrie 1894”?

- E același bărbat? - Nu știu.

Conform ziarelor vremii,

Samuel a fost ucis în Virginia,

iar datele de pe placa funerară corespund.

Asta e placa de mormânt pe care am găsit-o în Pennsylvania,

unde s-au stabilit strămoșii mei.

Ambii bărbați au același nume și data și locul de naștere identice.

Dar aici a decedat 30 de ani mai târziu.

Exact.

O asociație istorică locală deține și alte date

care nu corespund.

Mi-ar plăcea să le văd.

Proprietarul alb de plantație ucis se numea Robert Mercer.

Aceasta e fotografia lui.

Judecând după aceste articole favorabile,

te întrebi de ce ar fi vrut cineva să-l ucidă.

Pare un om foarte de treabă.

Unul dintre cei mai remarcabili fii ai Virginiei,

ucis înainte de vreme, în noaptea nunții sale.

Sunt Stanford Thornton.

Studiez de mult istoria Sudului și Războiul Civil.

Presupun că discutați despre cazul Pinckney?

Da. Vă este cunoscut?

Da, a fost o tragedie.

Articolele susțin că urma să fie judecat echitabil.

E păcat că a ales să fugă.

La vremea respectivă,

probabil a simțit că primise verdictul

înainte de judecată.

Știu că existau abuzuri în Sudul antebelic,

dar nu în ținutul nostru.

Asta dacă nu considerați sclavia ca fiind un abuz.

Firește că sclavia a fost imorală.

Însă lumea este uneori, cum să vă spun,

prea înfocată să acuze orice sudist de bigotism rasial.

Cele mai bune instituții din sud sunt adesea denaturate.

Voi aborda chiar acest subiect în prelegerea mea din parc.

Și Cassandra ține acolo prelegeri.

Îmi cer scuze, nu v-am reținut numele. Dra...?

Hawkins. Dr. Cassandra Hawkins.

De ce vă interesează cazul Pinckney?

Samuel Pinckney a fost înaintașul meu.

Am înțeles.

Și urmăriți ceva anume?

Ce să urmăresc?

Consider că pelerinajele personale

pot determina oamenii să transforme evenimentele istorice

din ceea ce sunt în ceea ce-și doresc ei să fie.

Sunt de acord.

Dacă-mi permiteți, doamnelor.

Vai de mine! Trebuie să plec la prelegere.

De parcă ar urmări cineva ceva!

Intențiile lui sunt mai evidente decât cele ale unui politician.

Îl cunoașteți?

Încearcă să influențeze modul în care prezentăm istoria.

Zici că este protectorul autoproclamat al sudului.

Puneți-vă mănușile astea, vă rog!

Cărțile sunt fragile.

Am niște documente care v-ar fi de ajutor

și câteva bunuri personale de pe moșia McCullough.

Aveți documente ale mătușii Sarah?

- Da, unele au fost păstrate. - Dar majoritatea s-au pierdut.

N-a avut copii. Nu a rămas nimeni să-i conserve moștenirea.

Astea sunt scrisorile ei?

Aha!

O mie opt sute patruzeci și șase, 1852.

Vă recomand să o citiți pe aceasta.

Trebuie să fie din 20 iunie 1860. E despre crimă.

Chiar înainte de moartea lui Samuel.

Este adresată unei prietene, Abigail Pennington, din Charlottesville.

„Dragă Abigail,

„Probabil ai citit în ziare despre acuzațiile aduse împotriva

„lui Samuel Pinckney, prietenul și slujitorul meu loial,

„cu privire la acea crimă cumplită.

„Dar simt că s-a întâmplat ceva suspect

„la recepția de după nunta lui Mercer.”

Sunt judecătorul March.

- Încântată! - Plăcerea e a mea.

Vai, vă mulțumesc!

Mă bucur să vă văd.

Cum este doamna?

Vă invit să aflați singură.

Mulțumesc. Distracție plăcută!

Bun venit! Intrați, vă rog!

Vai, Mary!

Ai arătat ca o regină în drum spre altar.

- Cine ți-a făcut rochia? - E făcută în Atlanta.

Vă cam răsfățați fiica, dle Hobbs.

Mary a mea merită tot ce e mai bun.

Aveți dreptate, dle. Uitați-vă la ei!

Cea mai frumoasă tânără din Culpeper i-a furat inima

celui mai eligibil holtei.

Vor construi o casă frumoasă

pe moșia lui imensă.

Prințesa și-a primit, în sfârșit, regatul!

Dră Ashland, domnilor...

Sunteți frumoasă, stăpână.

Nu m-am îndrăgostit de avere, Jeb Bucknell.

M-am îndrăgostit de un bărbat

care nu se lasă sedus de prima femeie

care flutură din gene.

Spre deosebire de alții, prezenți aici,

am fost instruit să lupt pentru iubitul nostru sud.

N-am visat că va trebui să mă întorc să lupt și pentru iubita mea.

Nu a fost o luptă.

Cred că Mary ar caracteriza-o drept capitulare.

Dulce e prada de război.

Mary, uită-te la tine!

Mama ta, Dumnezeu s-o odihnească,

ar fi fost tare mândră!

Dumnezeule!

Ce emoționant!

Dră Sarah!

Charles, am adus argintăria. Unde să o ducem?

Să o ducă Sam la bucătărie.

Jim și Marybelle sunt acolo.

Îmi pare rău că n-am adus-o ieri,

am fost ocupați cu planificarea nunții

și cred că Sam a uitat, pur și simplu.

Sunt ca niște copii, nu-i așa?

Uită totul, mai puțin ora cinei.

Mă scuzați.

Observ că nu și-a uitat hainele de duminică.

Ai zice că încerci

să-l eclipsezi pe norocosul mire.

M-am îmbrăcat așa din respect pentru dra Mary.

Le-am luat cu banii mei.

Banii tăi? Serios?

- Da, dle. - Dră McCullough!

Îi plătiți salariu sclavului?

Și-l câștigă.

Nu e mult, dar îl stimulează să facă treabă bună.

V-ar fi mai convenabil

să angajați un supraveghetor.

Biciul l-ar stimula suficient pe Sam.

Nu-i așa, Sam? Înțelegi ce zic?

Ai o veste foarte frumoasă.

Nu mă atinge, băiete!

Doar îți admir nasturele.

Vezi ce m-ai făcut să fac?

Sclavii nu ar trebui să poarte așa ceva.

Nu se cuvenea!

Nu se cuvine ca dv. să plătiți sclavii.

Atențiune!

Vă poftesc pe toți să intrați în casă.

Marybelle vă așteaptă cu bunătăți și punci savuros.

Cred că ne-ar prinde bine tuturor să ne relaxăm un pic.

Jeb!

Vezi? La revedere, băiete!

Să trăiți, dle Hobbs!

Ți-aș fi recunoscător să nu uiți că azi e ziua nunții lui Mary.

Potolește-te!

N-aș vrea să-i stric ziua specială, dle.

Doamnă...

Sarah, îmi cer mii de scuze.

Mulțumesc, Charles.

E un lucru bun că cineva încă recunoaște o încălcare a demnității umane.

- Îmi pare rău, Sam. - Nu face nimic, dră Sarah.

Merg să duc porțelanurile la bucătărie.

Nici câinele ăsta bătrân nu mă vrea aici.

E o zi foarte fericită pentru mine.

Mulțumesc.

Ce petrecere pe cinste, Robert!

Dl Hobbs a fost foarte generos.

Își răsfață mult fata.

Acum, că e a ta, ai grijă ce cheltuiești!

O voi întreține cât mai bine.

Firește, domnule.

V-ați putea îmbunătăți situația financiară

vânzându-mi cele 48 de hectare de lângă moșia mea.

Când voi fi pregătit să vând,

veți fi primul anunțat.

- Da. - Da.

Nu pricep de ce nu cultivați ceva acolo. Tutun, de pildă.

Nu cred că e profitabilă pășunea.

E o mare obligație! Mă descurc cu niște bovine și ovine.

Am și afacerea cu marochinărie.

Știu pe cineva în Comitatul Loudoun

care vinde muncitori agricoli.

Cu ajutorul lor,

v-ați recupera repede investiția.

Nu cred că sunt pregătit.

Da? Robert, știu că nu sunteți amator să dețineți sclavi.

V-ați putea cumpăra câțiva.

Nu trebuie să-i istoviți muncind.

Le-ați face o favoare.

Le asigurați adăpost și hrană,

mai bine decât pe cont propriu.

Voi dansa toată după-amiaza

cu toți, în afară de soțul meu?

- Dacă-mi permiteți... - Firește, dle. Doamnă...

Câte animale și ce mână de lucru

vreți să vindeți? Anunțați-mă!

Corn de praf de pușcă și matriță de gloanțe. Și, mai ales,

poate trage șase focuri cu o singură încărcare.

Exact, nimeresc șase yankei pe o rază de 45 m.

Le arăt eu cât de tare e Confederația.

Ei bine, să sperăm că toată treaba asta

se rezolvă fără vărsare de sânge.

Cu tot respectul cuvenit,

yankeii nu sunt dispuși să ne susțină drepturile.

Mi-e teamă că va trebui să ne afirmăm

scoțând armele.

Mi-am exprimat acest punct de vedere în ziar

și puțini nu mi-au dat dreptate.

Vindeți castraveți grădinarului cu fițuica aia, dle Ashland.

Toți cei de față știu care ne sunt prioritățile.

Nu-i așa, domnilor?

Începem un război cu yankeii,

iar în nord există fabrici ce fac câte 100 de arme la una a noastră.

Vreți să spuneți că sunt mai buni decât noi?

Nu, nu sunt mai buni.

Sunt mai mulți.

În caz de război, nu se vor termina.

Nu investiți în sud.

Nu aveți niciun interes să îl conservați.

Ce sugerați, dle Bucknell?

Ce sugerez, dle Mercer?

Să vedem!

Faceți mereu afaceri cu nordicii.

Am auzit că susțineți gratuitatea bumbacului.

Îmi explicați logica

dacă plătim sclavii să-l culeagă?

Este o idee bună, atâta tot.

Sper că doar asta e, dle Mercer.

O, aș vrea să fiu în tărâmul bumbacului

Vremea petrecută...

Domnule Hobbs!

Da?

Pot să pun arma în cutia dv. de arme?

Desigur.

- Sarah! - E totul în regulă, Charles?

Da. Doar că am rămas fără gheață.

Sper că vă simțiți în largul vostru.

Nu cred că suntem în largul nostru.

Ne-am îndopat cam mult cu toții.

Pot să-l trimit pe Sam la mine să aducă gheață.

Nu e nevoie să-l alergăm pe Sam.

E vreo problemă?

Scuzați-mă, dle.

Oaspeții se întreabă când tăiați tortul.

Nu găsesc mirele și mireasa.

- I-ați văzut? - Da, pe Robert.

- E în spate, cu Sam. - Mă duc să-l aduc.

Da, vă rog. Să vină în sala de bal.

Desigur.

Sam!

- Dră Sarah? - E totul în regulă, Robert?

- Sam? - Da, doamnă.

Scotea un sunet ciudat, poate e o crăpătură.

Robert, ești căutat.

Urmează tăierea tortului.

- Mă duc înăuntru. - Charles spune că nu mai e gheață.

Sam, dai o fugă până la noi să aduci?

Da, doamnă.

Du-te să iei de la mine. E mai aproape.

- Desigur, dle Mercer. - Poftim! Ai nevoie de chei.

Mulțumesc.

Nu sta mult, Sam!

Mă bucur că aveți încredere în Sam.

Cum adică?

I-ați dat cheile.

Majoritatea celor de aici nu ar face asta.

Cum să n-ai încredere în Sam?

Jeb, nu e nici locul, nici momentul potrivit.

Mary?

Aici erai!

Cred că vor să taie tortul.

Da, firește.

Toată lumea vrea să vadă mireasa cea pură și complet inocentă.

Prințesa e copleșită

de emoțiile fericirii nou descoperite.

Haide, spune!

Ce anume?

Spune-mi pe nume!

Mary.

Nu, prostuțule!

Dnă Robert Mercer.

- Parcă am auzit ceva. - Sunt doar bătăile inimii mele.

Ce este?

Nu știu. E ceva afară.

Mă duc să verific.

Zău așa, Robert!

Durează o clipă.

Cred că e cineva în atelier.

Se vede ceva?

Nu.

Mă întorc imediat.

Nu plec nicăieri.

Ce cauți aici?

Robert?

Robert!

Mary, îți promit că această tragedie nu va rămâne nepedepsită.

Îți făgăduiesc că voi folosi toate resursele disponibile

ca făptașul să răspundă în fața legii.

Mary, ai spus că ai văzut un bărbat călare.

- Da. - Cum arăta?

Nu l-am văzut la față.

Era sclav?

Nu știu.

Încetează să mai pui atâtea întrebări!

Cornelius, Jeb, vă rog!

Cine-ar face așa ceva?

Nu știu.

Nici nu-mi pot imagina.

Charles...

Ce aveți acolo, dle Ashland?

- Un nasture. - Un nasture de alamă.

Dați-mi să văd!

- E al sclavului lui Sarah. - Ești sigur?

Da. E de la vesta lui.

Să mergem!

Băieți, vă reamintesc

că nu vrem să-l speriem pe sclav sau să o alertăm pe dra Sarah.

Ne îndreptăm încetișor și în liniște spre hambar.

Ieși afară, Sam! Știm că ești acolo.

E lumină în hambar. Cred că e acasă.

Ieși afară acum, Sam!

Sam, ieși afară!

Sam?

Unde ești? Știm că ești aici.

Haide, băiete!

Unde ești?

Verificați staulele!

Aveți grijă! Poate fi înarmat.

Stați așa! L-am prins!

Hei! Ce avem aici?

Criminal nenorocit!

Dați-vă înapoi!

Prinde-l!

Scoateți calul de aici!

Va fi dureros, Sam!

Aruncă-l!

Doamne!

Haide! Ridică-te!

Ridicați-l! Așa. Ridicați-l!

Țineți-l! L-am prins.

Ce ți-a făcut Robert Mercer să merite ce i-ai făcut?

N-am făcut nimic!

Nu mă minți!

Trageți ștreangul! Strâns!

Ce Dumnezeu ce întâmplă?

Nu vă băgați, dră McCullough. Nu vă privește.

Vreți să spânzurați un om fără motiv.

Îl cunosc de mic copil.

Mă privește personal.

Sarah, Robert Mercer a fost ucis azi-noapte.

- Ucis? - Da.

Am găsit nasturele ăsta la niciun metru de locul în care a fost împușcat.

Spune-mi că nu e al lui Sam.

E de la vesta elegantă a lui Sam.

Dl Bucknell l-a smuls.

Tacă-ți fleanca!

Are dreptate. Oricine îl putea lua.

- Nu mi-am mai găsit nasturele. - Ne acuzi pe noi, băiete?

Nu.

Ia uitați! Ce avem aici? Uitați ce a furat!

Nu e doar un criminal mincinos. E și hoț pe deasupra.

E ceasul lui.

„Pentru Samuel Pinckney, de la S. McCullough.”

Nu l-a furat. I l-am dăruit!

Ce faci, Sarah? Îți răsplătești sclavii?

Face livrări pentru mine. Vreau să le facă la timp.

Așa se fac afacerile.

Ascultați-mă cu toții!

Sunt la fel de tulburată ca toată lumea de ce a pățit Robert.

Dar e nebunie curată să-l spânzurați din cauza nasturelui.

Chiar dacă mă judecați cum îl tratez,

este proprietatea mea

și nu-i faceți nimic până nu chemăm șeriful

să facă o anchetă corectă.

Mergeți acasă și așteptați!

Îl vom aduce aici pe șerif. Nu-l poți proteja.

Te sfătuiesc să rămâi aici.

Dacă fugi,

jur pe Dumnezeu că te voi vâna personal

și te voi împușca ca pe câine.

Stai să-ți oblojesc fața!

Nu eu l-am omorât, dră Mercer.

Te cred.

Dar ce Doamne iartă-mă căutai în hambar la ora asta târzie?

Ieșisem.

Unde?

Sam, vreau să te cred,

dar, pe toți dracii, nu pot dacă nu vorbești cu mine.

Vă rog, doamnă!

Predați-mă bărbaților ălora, dacă vreți.

Ei mă cred vinovat.

Acuzați-mă și dv. alături de ei.

Dar nu vă spun unde am fost.

„Nu cred că Sam e făptașul

„și intenționez să aflu cine este

„și ce pot face să-l ajut pe bietul om

„pe care îl consider prieten. Cu drag, Sarah McCullough”

Asta e tot ce știm,

pe lângă articolele de ziare.

Strădania ei de a-i dovedi nevinovăția s-a oprit aici.

Nu s-a oprit neapărat.

Atât cunoaștem noi.

Așa este.

Mai aveți informații despre Sarah?

La momentul respectiv, era văduvă.

Soțul ei murise de câțiva ani.

Conform actelor, a moștenit moșia.

A vândut mare parte din ea,

mai puțin casa și o mică parcelă, pentru a se întreține.

Mă mai interesează și jurnalul lui Sarah.

Face aluzie la el în scrisori.

Oare am putea face rost de el?

Nimeni nu poate ști unde e.

Asta dacă chiar există.

Ce știți despre Abigail Pennington,

femeia căreia îi adresa scrisorile?

Una dintre rudele ei a decedat acum câțiva ani.

I-a scos bunurile la licitație.

Sunt la o femeie din Spotsylvania,

dar nu cred că au valoare istorică.

Mai rețineți oare numele femeii care le-a cumpărat?

Dra Laura Lee Custis.

Locuiește în Fredericksburg.

Bine. Mulțumesc.

MUZEUL DE ISTORIE

Lumea în care trăim e plină de greutăți.

Vai de mine, și-a găsit, în sfârșit, publicul.

... aproape asurzitor. Provocările, aparent insurmontabile.

Aș vrea să vorbesc cu el.

De ce?

Nu v-a ajuns vorbăria lui goală?

Firește că nu îi apreciez opiniile,

dar pretinde că a consultat documente vechi

și ar putea fi persoana potrivită

să ne ajute să găsim jurnalul lui Sarah și alte indicii.

- Vreau să propun o provocare. - Jessica!

... facem față provocărilor de dragul următoarelor generații.

De aceea, prieteni, este atât de important

să conservăm trecutul pentru a conserva cultura!

Mulțumesc!

Dle Thornton...

Doamnelor...

Regret că ați ratat prelegerea.

Am detaliat unele chestiuni discutate mai devreme.

Consider că o examinare atentă a datelor

ne ajută să înțelegem puțin mai bine istoria.

Sunt perfect de acord cu dv.

De pildă, nu vi se pare interesant

că pe placa funerară a lui Sarah este menționat un jurnal?

Ați citit inscripția.

Da, am citit-o. Însă nu-mi amintesc de jurnal.

Dar dacă a existat și a fost găsit,

ați vrea să aflați mai multe?

Fără îndoială.

Atenție! Dle col. Thornton!

- Sld. Weber, la datorie, să trăiți! - Fiule...

Facem reconstituirea Războiului Civil.

Doamnele încearcă să-și reconstituie trecutul.

Cercetează cazul Pinckney.

Fac parte din Agresiunea Nordică?

Sper că nu vor să schimbe istoria.

Billy nu știe că războiul s-a terminat.

Știu că dorința dlui col. Thornton

de a susține calitățile oamenilor noștri

este adesea atacată.Trebuie să conservăm trecutul. Nu-i așa, dle?

Ei bine, nimeni nu neagă frumusețea unică a sudului.

Doar că unii vor să prezinte o imagine

greșită a istoriei.

Țara asta e încă dezbinată.

Col. Thornton ne face un serviciu

încercând să solidifice moștenirea noastră culturală.

Moștenire culturală?

Sau vrei să spuneți segregație rasială?

Spuneți-i cum doriți.

Când o națiune își afirmă tradițiile unite,

controversele sunt mai puține, oamenii sunt uniți.

Firește că nu ne mai dorim alt război.

O zi frumoasă, doamnelor!

Soțul meu a adus majoritatea lucrurilor lui Pennington în pod.

Sunteți binevenite să vă uitați, dar nu știu unde le găsiți.

Sunt strângătoare.

Îmi plac antichitățile, dar și vechiturile moderne.

Mulțumim. Începem să căutăm.

Prea bine.

Îmi pare nespus de rău.

Aș fi jurat că lucrurile sunt pe aici, pe undeva!

Ai verificat cutiile astea? Pe asta scrie „Pennington”.

Da, m-am uitat. E, în mare parte, veselă veche.

Stai puțin! Ce e asta?

Jessica?

După cum bănuiam.

O mie opt sute șaptezeci și doi.

Lucrurile astea sunt puse aici chiar după sfârșitul războiului.

Eu când împachetez veselă,

pun întotdeauna hârtie între ele,

să nu se spargă. Exact așa.

Sunt o mulțime aici.

O mie opt sute șaizeci și opt, 1866...

Uite una din 22 iunie 1860,

la doar două zile după ultima scrisoare.

E de la Sarah.

„Dragă Abigail, s-au întâmplat multe de când ți-am scris ultima oară.

„În apărarea lui Sam, mi-am luat răspunderea

„să cercetez cumplita

„crimă a lui Robert Mercer.

„Am mers la locul crimei atroce,

„fără să am vagă idee despre ce aș putea descoperi.

„Am observat câteva lucruri stranii despre atelierul

„în care a fost ucis Robert.”

„Coletele au ajuns și au fost trimise în siguranță. Levi Stillman”

COMITATUL CULPEPER

Credem că Sam îl aștepta.

Robert a intrat pe ușă și...

Am găsit asta în perete.

Mary a spus că a auzit două focuri.

Ăsta trebuie să-l fi ratat.

Nu mulți au arme care trag mai mult de un foc.

Știu că eu nu am așa ceva acasă.

Sam putea să găsească una în altă parte.

Jeb Bucknell ne-a arătat pistolul lui, Colt Walker.

Trage șase focuri.

I se potrivesc gloanțe conice, ca acesta?

De asta ați venit aici?

Să dați naștere la scenarii neverosimile?

Nu. Doar încerc să aflu adevărul.

Poftim! Bravo, băiete!

- Bună dimineața, dră Sarah! - Dle șerif Underwood.

Știam că veți veni, mai devreme sau mai târziu.

L-ați văzut pe Sam azi?

Sunt sigură că e prin preajmă.

Nu îl voi aresta.

Cel puțin până nu am dovezile.

Dar promiteți-mi că veți sta cu ochii pe el!

Până mă pot spânzura legal?

Nu-ți faci niciun serviciu împotrivindu-te.

Trebuie să adun informații,

ca atunci când vine judecătorul,

să poată lua o decizie.

Vă sugerez să luați și asta în considerare.

L-am găsit în atelierul lui Robert Mercer.

Pare glonț de revolver Colt.

Înțeleg că Jeb Bucknell are unul.

- Serios? - Da. S-a lăudat cu el.

Voi merge acolo astăzi.

Voi discuta cu el despre asta.

Mi-ar plăcea să aflu ce are de spus.

Pot să vin cu dv.?

Cum doriți.

Nu a venit să mă asigure că voi fi tratat corect,

ci să mă verifice.

Nu. E posibil să te susțină.

Ziua în care legea va fi de partea unui sclav

va fi ziua în care vor cădea munții.

Trebuie să credem în continuare că-i putem convinge care e adevărul.

Să credem?

Vă spun eu ce cred.

Cred că tuturor ne este destinat să pătimim.

Indiferent în ce situație te afli, dacă aperi adevărul,

vei enerva pe cineva.

Vei fi rănit de cei care nu vor adevărul.

Mă ofensează că sugerați că a fost omorât cu pistolul meu.

Nu te mai văicări, Jeb!

Vrem doar să-l vedem.

Nu putea fi arma lui Jeb.

O am chiar aici, în cutia cu arme.

Toți bărbații care au fost la recepție știau asta.

Vedeți?

Iată-l! E chiar aici,

unde l-am pus.

Charles?

Am văzut cu toții când dl Hobbs l-a pus în cutie.

Pare să fie de același calibru.

Și se poate observa

că forma matriței

corespunde glonțului găsit de dra Sarah.

Sclavul dv. e vinovat.

A venit aici și mi-a furat pistolul.

Pistolul a fost văzut ultima oară

aici, când l-a pus Charles în cutie.

Sam nu a mai intrat în casă.

De fapt, la scurt timp după asta, l-am trimis după gheață.

Vreți să spuneți că un participant la recepție

a furat arma și a folosit-o să îl ucidă pe Robert?

Pe Sam l-a ajutat alt sclav. Asta a fost.

Sunt mai mulți sclavi implicați.

Dar care a fost motivul? Domnilor, vă rog!

De ce nu ținem seama de asta?

Ce motiv ar avea Sam să-l omoare pe Robert?

- Avea cineva de aici? - Să-mi spuneți dv.!

Tati, ce se întâmplă?

Nimic, scumpa mea. Mergi cu bine!

Jeb, unde ți-e pistolul?

S-a pierdut, scumpa mea.

Dar îl vom găsi.

E arma ta! Cu arma ta a fost ucis Robert!

Liniștiți-vă, dnă!

Nu am de-a face cu asta.

Știu sigur că îi doreai moartea.

Mary, nu mai vorbi așa!

Când a fost ucis Robert, dormeam, în casa asta.

Are dreptate. Era sub acoperișul nostru.

Mary, crede-mă, îți spun adevărul.

L-ai urât chiar atât de mult?

Folosirea pistolului lui Bucknell

nu-l exclude pe Sam drept suspect.

Dar cum a scos arma din casă?

Nu știu.

Judecătorul regional vine în câteva zile.

Dacă nu avem o dovadă solidă,

mă tem că îl voi aresta.

- Zi bună, dră Sarah! - Zi bună, dle șerif!

Pentru Dumnezeu, ascultă-mă!

Am încheiat discuția, Jeb.

Nu vreau să-ți mai aud explicațiile.

Cum dorești, Mary.

Îmi pare rău că a trebuit să afli despre armă.

E o situație tulburătoare.

În ziua aia, la recepție, când v-am găsit pe amândoi...

L-am iubit pe Jeb, dar nu îl mai iubesc.

I-ai spus asta la recepție.

I-am spus cu câteva luni în urmă.

Luni?

I-am spus că s-a terminat.

Nu avea niciun motiv să creadă că nu e adevărat?

Absolut niciunul.

Dră Sarah, l-am iubit pe Robert.

Scuzați-mă, vă rog!

Sam, nu ai intrat deloc în casă în timpul recepției?

Nu am intrat toată ziua.

Am fost în spate și am auzit

cât de bine v-ați simțit.

Poate confirma cineva asta?

Marybelle, Jim

și dv., care m-ați văzut cu dl Mercer. El nu mai poate confirma.

Vor folosi asta împotriva mea.

Nu făceam decât să verificăm crăpătura.

Doar asta ați făcut?

Da, doamnă, doar asta am făcut.

Vă mulțumesc că vă străduiți,

dar nu veți schimba nimic.

Sclavul e mereu vinovat.

Nu ne pierdem speranța.

Asta nu ne-o pot lua.

Speranță?

Ce înseamnă cuvântul ăsta?

Nu pretind să o înțeleg pe deplin,

dar știu cu siguranță că nu putem trăi fără ea.

Uneori, e greu să trăiești cu ea.

Nu sunt sigur că mai cred în credință.

Bietul om!

Scrisoarea asta iscă și mai multe întrebări.

Dar sunt întrebări bune.

Cine a furat pistolul? Pentru cine era mâncarea?

Scrisoarea ne spune unde să căutăm.

De pildă, pe Levi Stillman,

cel căruia Mercer îi trimitea coletele?

Cassandra?

Ca savant, istoria nu te afectează emoțional.

Dar, de data asta, este vorba de viața mea.

Parcă Samuel plânge, dar tu nu poți face nimic să-l alini.

Exact așa m-am simțit în tot timpul ăsta.

Faptul că aflu tot ce a pătimit

mă mistuie și nu scap de sentiment, pentru că ei și-au continuat viața.

Și iată-ne aici, rămași cu acest

sentiment că s-a comis o nedreptate

și nu putem face nimic.

Mi-am cercetat și eu trecutul

și am aflat că aceste descoperiri,

chiar și ce aflu acum despre Sarah,

ne arată mai multe despre acești oameni, despre ce au îndurat,

dar, cel mai important, reafirmă cine suntem noi.

Poate.

Dar nu doare mai puțin.

Nu cred că pot continua.

Cassandra, nu poți renunța acum.

Poți avea ocazia să-i dovedești nevinovăția.

Nu ai vrea să-i faci acest dar, să îndrepți o nedreptate?

Ia să vedem!

Poate ne ajută acest registru de familie.

Am găsit un Levi Stillman, în Warrenton,

din Societatea Religioasă a Prietenilor.

Mulți din zonă au strămoși din secta asta.

Recunoașteți vreun urmaș? Pe Laura Lee?

Nu sunt istoric, dar mă uit

să văd dacă știu vreun nume.

Măi să fie!

Nu știam că are sânge Stillman.

- Cine? - Liza Hoops.

E un adevărat personaj.

Este strănepoata lui Levi Stillman.

E încă în viață?

Nu apare data decesului.

Locuiește în Warrenton.

Familia are o casă acolo de 200 de ani.

Ea trebuie să fi depășit 100 de ani.

Bună ziua!

Spuneți că sunteți din Anglia?

Nu, doamnă. Din New England.

Ați adus homar?

Nu de data asta.

N-are importanță.

Nu-mi place mâncarea care ciupește mai tare decât mine.

Voiați informații despre bunicul meu?

De fapt, despre străbunicul dv.

Levi!

L-ați cunoscut?

E aici?

Nu, doamnă.

Vă amintiți când era aici?

Vă amintiți de un prieten de-ai lui, pe nume Robert Mercer?

Am avut odată o pisică cu numele ăsta.

Nu cred că știe ceva

despre telegrame și colete trimise în nord.

Străbunicul trimiterea mereu colete.

Străbunicul Levi le trimitea?

Da, cu trenul.

Cu trenul?

Da, trecea fix pe aici.

Trebuie să fi fost un depou pe aproape.

Nu în apropiere, ci chiar aici.

Mergeam cu trenul tot timpul.

Și avea un compartiment fermecat.

Compartiment fermecat?

Da. Eu și verișorii mei ne suiam tot timpul în el.

Trecea fix prin camera asta.

Nu deranjați pasagerii!

Poftiți în vagoane! Pleacă trenul!

Grăbiți-vă, să nu îl pierdeți!

Luați loc, să nu vă răniți.

Nu! Poftiți în vagoane!

Intrați în compartimentul fermecat!

Poftiți în vagoane!

Vreți să urcați?

Bunicul spunea că multă lume o făcea.

Mulți negri.

Nu e un tren adevărat.

E Calea Ferată Clandestină.

Exact! Duce până la Philadelphia!

Coletele pe care le trimitea Robert în nord erau sclavi fugari.

Doamnelor, apreciez teoriile dv.

Nu sunt doar teorii.

Există dovezi considerabile

care sugerează că Mercer lucra la Calea Ferată Clandestină.

Samuel și alți sclavi probabil știau asta.

Nu vedeți? Nu l-ar fi ucis pe Mercer.

Omul îi ajuta să devină liberi.

Dacă un comerciant a trimis un colet

nu înseamnă că era vorba de un sclav.

Ați inventat povești absurde

pe care le folosiți să prezentați istoria după placul dv.,

nu cum s-a întâmplat.

Dv. nu faceți la fel?

Eu scriu cărți bazate pe fapte

și mă folosesc de cuvinte să informez, nu să influențez.

Dacă-mi permiteți, am de reconstituit evenimente reale.

Scuzați-mă!

CONSERVĂ ADEVĂRUL

Uite ce mi-au făcut cu mașina!

Sunt cuvintele dv., dle Thornton.

Încă mai credeți că nu aveți influență?

Nu știu ce să spun.

Nu contează ce spuneți acum, ci ce ați spus până acum.

Nu sunt implicat în asta.

Nu aveți pușcă, dar cuvintele dv. sunt arme.

Exact aceste sentimente alimentează acest tip de comportament.

Sunteți istoric. Sunt sigură că ați observat că există

oameni care îi urăsc pe cei diferiți de ei.

Chiar vreți să le dați motive în plus să-și justifice ura?

Sunt foarte atașat de tradițiile din sud.

A fost o dezbatere intelectuală. Voiam să conserv...

Ce să conservați? Trecutul dv. nobil?

Ce anume din acest trecut vreți să păstrați?

Pentru că, în ciuda realizărilor,

oamenii aveau alți oameni în proprietate!

Copiii erau smulși din brațele părinților

și nu-i mai vedeau niciodată.

Un loc în care un om cu pasiuni și dorințe

era nevoit să își nege ceea ce-l făcea om, liberul arbitru.

În timpul ăsta, orășenii își vedeau de ale lor.

Nu aveau pic de rușine.

Asta încercați să conservați?

Nu doar prejudecata,

ci și dreptul de a nu observa că se petrecere ceva sub ochii tăi?

Am căutat mereu adevărul.

Asta mi-a fost singura motivație.

Adevărul...

E cel mai alunecos dintre mistere.

Foarte bine.

Cel mai perfid aspect al unei minciuni

este că cele mai bune sunt mai aproape de adevăr.

Dar dacă mai găsim o dovadă, totul devine limpede.

- Nu căutăm unde trebuie. - Poftim?

Jurnalul mătușii nu e aici. Cum de mi-a scăpat asta?

Cum adică nu e aici? Aici a trăit.

Dar nu a murit aici,

ci într-un spital de companie din Manassas.

Mi-au amintit uniformele.

Și?

Ar fi luat jurnalul cu ea, nu?

Neavând rude în viață aici,

avea la ea lucrurile când a murit.

Dacă jurnalul a existat, ar putea fi în Manassas.

Cred că aveți dreptate.

Aveți nevoie de un cunoscător

al bătăliei de la Manassas.

Cineva care a studiat-o în detaliu, nu?

Da. Și, mai important chiar,

cineva care vrea să ajute la dezgroparea adevărului.

Adevărul...

Adevărul... Stați puțin!

Dacă nu a murit din cauza rănilor, cum a...?

Poate a fost răpusă de vreo boală?

Boală? Unde?

Nu existau doar spitale de campanie,

ci și infirmerii în care erau carantinați

cei care se îmbolnăveau după luptă.

În Manassas?

În Manassas, cred...

că era o biserică.

Este o uniformă.

E un semn bun.

Poate găsim acte.

Nu, doar atât, nu sunt acte.

Nu o să vă vină să credeți!

Uitați ce am găsit!

„Jurnalul lui Sarah McCullough, între 1858 și...”

Nu l-a terminat.

Firește că nu. A murit.

Haide, citește-l!

„Iunie 1860: Astăzi, am decis să continui ancheta.

„În aer plutea un sentiment straniu de duplicitate.

„Toți cei familiarizați cu crima păreau ciudat de precauți.

„Oare ce ascundeau?”

Charles, se pare că nimeni nu se întreabă „de ce”.

Ce motiv să fi avut Sam?

El și Robert erau prieteni buni.

Prieteni? Ei hai, Sarah!

Un sclav nu poate fi prieten cu un alb.

Se prefac că-ți sunt prieteni, dar se întorc împotriva ta.

Asta ai auzit în ziua recepției în hambarul tău?

Cred că lucrurile au devenit tensionate.

Vrei să spui că Robert s-a certat cu Samuel?

Nu am luat parte la disputa lor,

dar da, sclavul tău și Robert au avut o altercație.

Dacă Sam îl supărase pe Robert,

cum de s-a sucit

și a avut încredere să-l trimită după gheață?

De unde Dumnezeu să știu eu?

Robert nu a știa să gestioneze sclavii.

Iar asta i-a adus sfârșitul.

Ascultă la mine, Sarah! Nu te poți încrede în negrotei.

A avut suficientă încredere să-i dea cheile casei.

I-a dat cheile lui?

Iată! Nu vezi?

Cheile i-au dat acces la atelierul de harnașament.

Și cineva care are cheia

simte nevoia să spargă lacătul?

Poftim?

Am fost la atelier.

Ucigașul lui Robert nu avea cheie.

A intrat prin efracție în noaptea aceea.

Ascultă la mine, Sarah! Ești supărată.

Dar ai grijă să nu ai o surpriză neplăcută.

Tati, ieșim puțin.

Tu și Jeb?

Da. Vreau să-mi mut gândul de la toate astea.

Draga mea, știu că Jeb îți alină mult durerea.

Atitudinea mea față de Mary e contrară

insinuărilor drei McCullough.

Doar încerc să aflu cine ți-a omorât soțul.

Vreți doar să vă eliberați sclavul.

Ești convinsă că Sam e făptașul?

L-am văzut pe Sam în noaptea aia fugind de la atelier.

Mi-au ajuns discuțiile în contradictoriu.

Ne scuzați, eu și Jeb mergem să călărim.

Mi se pare o idee minunată.

Aerul curat îți va prinde bine.

Tati, cred că mi-am pierdut cravașa.

Mi-o dai pe a ta?

Desigur. E la harnașamente.

Mergeți! Distracție plăcută!

Mulțumesc, dle Hobbs. Dră McCullough?

Dragă, dragă!

Ce Dumnezeu?

Ajutor!

Cine ești?

Mă cheamă Bess.

Nu-mi faceți rău, dnă! Nu-mi faceți rău, vă rog!

Nu am gânduri rele.

Ce se întâmplă?

- Bess, stai! - Sam!

Dră Sarah, e doar vina mea.

Nu vă temeți! Eu am adus-o.

În acest...

E un fund fals, dnă.

Eu l-am făcut.

E ascunzătoare pentru sclavi,

sclavi fugari.

Tu, Sam?

Da, doamnă.

Îi iau când livrez ouă.

Și unde îi duci?

Spune-mi adevărul, Sam, altminteri...

Îi duceam la dl Mercer acasă.

Asta până să fie omorât.

Nu trebuia să aflați asta.

Nu voiam să vă implic.

Sunt implicată acum.

Dl Mercer îi trimitea pe calea ferată în nord,

unde deveneau liberi.

Și femeia asta?

Ea este Bess, soția mea.

Soția ta?

Da, doamnă.

E de pe moșia dlui Letroth.

Ne-am căsătorit în secret, în toamnă.

- Puteai să-mi spui. - Ne-am temut să spunem.

Dl Letroth e un om dur. Putea să o vândă, s-o trimită în sud.

Nu aș mai fi văzut-o vreodată.

Îmi pare rău, dnă.

Nu am vrut să vă mint.

Eram cu ea în noaptea în care a fost ucis dl Mercer.

M-am dus s-o văd.

Ăsta e alibiul tău.

Bess poate confirma unde ai fost.

Nu, dnă. Nu ne va crede nimeni.

Nu știu că suntem luați.

Vor crede că am născocit totul

și o vor trimite pe Bess de aici.

De asta am adus-o aici.

Trebuie s-o trimit în nord.

Nu îl pârâți, nu-i așa?

Vă rog!

Uitați, acolo!

Mary, Jeb, veniți aici!

- Tati, ce s-a întâmplat? - Ce este, dle Hobbs?

Știi pârâul dinspre casa lui Robert?

Da, dle.

Eram pe pășunea din vest și am văzut

ceva lucind în noroi, chiar pe mal.

Îl recunoști?

E revolverul meu.

- Deci chiar e al tău. - Cum a ajuns acolo?

Drumul ăla duce direct de aici la casa lui Sarah.

Tu să-mi spui!

Pinckney! Îl omor, dle Hobbs!

Îl omor pe loc!

Potolește-te, Jeb! Nu pleca de unul singur!

E periculos.

Mă duc după ceilalți.

Bine. Mary, încuie-te în casă! Jim, pune șaua!

Dă-te la o parte, Jim!

Dră Sarah, nu v-am spus ca să vă protejez,

să risc doar eu, fără dv.

Indiferent dacă-mi spuneai,

nu se schimbă ce ai făcut.

Știu, trebuie să vedeți...

Nu înțelegi.

Nu e nevoie să-ți ceri iertare.

Faci un lucru bun și nu te învinuiesc de asta.

Ar trebui, recunosc, doar sunt o adevărată sudistă.

Ar trebui să fiu furioasă.

Să furi proprietatea altuia?

Dnă, din câte mi-a povestit Sam, sunteți genul de adevărată sudistă

care e scandalizată că un om ajunge proprietatea altui om.

Am știut că te vei căsători cu o femeie care spune pe față ce gândește.

Așa e, doamnă.

Socotesc că nu vă veți simți ofensată

când veți mai afla o surpriză.

Sam?

Hai, Jeremiah!

N-are sens să te mai ascunzi.

Cerule!

Ce altceva ai mai ascuns în hambarul meu?

Asta e tot, mă jur. El este Jeremiah Jessup.

E de pe moșia Halsted. Îl recunosc.

- Cum a ajuns aici? - L-am adus în ziua nunții.

Era ascuns sub trăsură

când mergeam la recepție.

Nu-i de mirare lătratul câinelui.

Era să ne dea de gol pe mine și pe dl Mercer.

Dumnezeule!

Crezi că l-a văzut cineva pe Jeremiah la recepție?

Nu cred. Nu am de unde să știu.

Dacă a fost văzut, asta ar explica...

Ce?

Sam, vin încoace!

Mai încet! Ce zici acolo?

Dl Hobbs și Jeb, plus toți albii...

Au găsit pistolul în pârâu.

Zic că l-ai aruncat tu acolo.

O să te linșeze, Sam.

Nu!

Mulțumesc. Întoarce-te!

Nu vor fi încântați să te vadă aici.

Ia-o prin luncă, ei vor veni pe drum!

Tu și Jeremiah trebuie să plecați de aici.

Și tu, Sam.

E momentul să iei drumul căii ferate.

N-am făcut ce spun ei.

N-am aruncat nicio armă.

Știu asta.

Și cred că știu exact cine e făptașul.

Dar nu e timp acum.

Trebuie să plecați cu toții.

Merg după provizii

și ne vedem pe podul Kaney.

Du-te, Sam!

Nu accept niciun refuz.

Fugi!

Mulțumesc!

Haideți, băieți!

- Unde ți-e sclavul criminal? - Ce e asta?

Am găsit pistolul

exact unde l-a aruncat Sam.

Unde e? Sau și-a luat tălpășița?

Te asigur că nu și-a luat tălpășița.

Dar, cum te văd acum, ezit să îți spun unde este.

Merg să-l caut pe șerif.

Stai! Nu pleci nicăieri, Sarah!

Încetează să-l mai protejezi!

- Zi-ne unde e! - Da!

Ca să-l linșați?

Ascultă, Sarah! Trebuie să înțelegi...

S-a dus la moșia lui Morgan.

- Dă-mi aia! - Scrie aici.

- Luni: adus lapte și brânză. - Nu ai dreptul.

Acolo este, nu?

Haide! Spune!

Nu vă va spune.

Dar i se citește pe față. Acolo e sclavul ei.

Mergem după el!

Du-te, Ned!

Salutare, Morgan! Ce cauți aici?

Vânez și eu.

A fost la tine sclavul lui Sarah?

Nu l-am văzut de câteva săptămâni.

Ne-a păcălit, dlor.

Sigur a fugit deja.

Se întunecă. Va fi greu să-i luăm urma.

Aducem câinii

să-i învețe mirosul.

Haide! Mergi după miros!

Ce auzi, Sam?

Cred că a luat-o pe aici!

Mergeți înainte!

Sam!

Trebuie să ajungem la pod.

Nu. Poate au urmărit-o. Ne despărțim.

Voi mergeți spre est, pe dig, până la ravenă.

Ascundeți-vă în munți!

Dacă merge bine aici,

iau proviziile și ne întâlnim acolo.

Mergeți!

Haideți, băieți! Pe aici!

Vedeți ceva acolo?

Nu. Pune câinii la treabă!

Verificați tufișurile!

Dați-i bătaie! Are avans.

Haideți!

Sam!

Sam, ești acolo?

Sam!

Sam! Samuel!

Trebuie să ajungem în apă.

Doamne!

Treceți aici! L-am prins!

Rezistă! Mai avem puțin.

Ușurel...

- A ieșit glonțul? - Da.

Dumnezeule Mare!

Unde e?

- Sunt trei. - Trei?

Asta am spus.

Un bărbat și o femeie.

Au intrat în desișul ăla,

dar l-am nimerit pe Sam.

Nu se poate mișca repede.

Urmăriți sângele!

Nu putem merge pe dig cu câinii.

Podul Kaney e dincolo. Traversăm.

Luăm urma și ne întoarcem. Să mergem!

Haideți!

Ocolim pe partea cealaltă.

Dumnezeule! Ce au făcut?

După ce se odihnește, îl duc eu.

Haide, trebuie să plecăm!

- Nu plec nicăieri. - Haide, Sam!

Bess, nu!

Mergeți voi, tu și Jeremiah.

V-aș încetini

și n-ar folosi la nimic.

Nu. Rămân cu tine.

Ascultă-mă, femeie!

Libertate...

Te așteaptă libertatea.

Pe tine și pe cel mic.

Sam?

Avem un Pinckney pe drum, dră Sarah.

Urma să fie bucuria mea.

Trebuie să pleci, Bess.

Asta e șansa mea la libertate,

tu și copilul ăsta.

Jeremiah, promite-mi

că vei avea grijă de ea.

O voi proteja cu prețul vieții mele.

Bun. Uite cum faceți.

Vor veni pe podul ăla.

Dacă mergeți în jos puțin, găsiți un râu.

Mergeți în josul apei cât mai mult.

Ajungeți la Warrenton.

Veți găsi casa de care v-am spus.

Dl Levi Stillman,

ăsta e numele omului.

E prieten al dlui Mercer, de la Calea Ferată Clandestină.

Vă va ajuta el de acolo.

Ați înțeles?

Da.

Ascultă... Nu.

Ăsta e pentru tine, Bess.

E singura mea avuție pe lumea asta,

țin foarte mult la el.

Să i-l dai micuțului, da?

Și să-i spui...

Să-i spui cine e bărbatul al cărui nume e gravat pe ceas.

Gata, duceți-vă!

Nu.

Du-te, femeie!

Nu.

Pleacă!

Jeremiah, ia-o!

Nu!

Doamne!

Îmi pare rău, dnă. N-am vrut să vă implic în toate astea.

Nu e nevoie, Sam.

N-am vrut să vă mânjesc numele. Știți că asta vor face.

Sunteți foarte de treabă.

Nu, Sam. Tu ești un om de treabă.

Ai fi putut oricând să te sui în tren să pleci în nord,

dar ai ales să rămâi și să-i ajuți pe ceilalți să devină liberi.

Orice asociere cu tine

ar fi o onoare pentru mine.

Știți, m-am uitat de multe ori la steaua asta,

i-am trimis pe ceilalți ghidat de ea,

le-am spus că e o promisiune pentru o viață mai bună.

Unii dintre ei au văzut viața aia.

Eu am rămas cu promisiunea.

Mai știți când am spus că nu mai cred în credință?

Nu e adevărat.

Promisiunea asta și credința în ceea ce nu poți vedea

te țin în viață.

Asta...

Înapoi!

Aici! V-am spus că l-am nimerit. E mort?

Ați izbutit ce v-ați propus de la bun început.

Mai sunt doi. Să mergem!

Haideți, băieți! Luați-le urma cu câinii!

- Păcat că a provocat asta! - El?

Voi aveți mâinile mânjite de sânge nevinovat.

Sarah, vom încerca să trecem cu vederea

că l-ai ajutat să scape de lege.

Ce-a fost goana după himere la Morgan Spencer?

Asta ai dedus tu

și s-a dovedit la fel de greșită ca vinovăția acestui om.

Nu ne acuza pe noi!

Robert Mercer urlă din mormânt.

Să n-ai tupeul să presupui că știi ce gândește Robert.

Te asigur că motivele lui sunt complet diferite de ale tale!

Toată povestea asta a fost o tragedie.

Dar s-a terminat.

Trebuie să ne întoarcem.

Nu s-a terminat.

Încă lipsesc câteva lucruri.

Și cred că știu despre ce vorbesc.

Sarah, n-avem de gând să stăm

să te ascultăm cum faci scandal.

Ți-ai găsit cravașa?

Jeb, ai găsit-o când ai fost la călărit cu Mary?

Nu, dnă. Dar care e legătura?

Nu ați găsit-o,

pentru că nu era în camera de harnașamente, cum ai spus.

Sarah, a fost o noapte grea.

Nu era acolo, pentru că am găsit-o eu

chiar în atelierul lui Robert, unde ai lăsat-o

în noaptea în care l-ai ucis.

- E revoltător! - Este?

N-a văzut-o nimeni a doua zi,

fiind într-un atelier de marochinărie.

Dar, brusc, mi-am amintit că am văzut-o când am fost acolo.

Probabil că atunci ți-ai amintit și tu.

Dar când te-ai întors după ea,

fusesem eu deja s-o iau.

Nu atunci ai născocit

că Pinckney a aruncat pistolul în pârâu?

Știai exact unde era în pârâu,

pentru că tu o aruncaseși acolo în noaptea nunții fiicei tale,

când ți s-au confirmat bănuielile

că noul tău ginere, Robert Mercer,

ducea sclavi la Calea Ferată Clandestină.

L-ai văzut și pe Sam ajutând

și n-ai știut ce să faci.

Nu înțelegeai ca fiica ta să fie soția lui Robert,

un om care nu știa să gestioneze sclavii.

Așa că ai gândit un plan.

Să-l omori pe Robert.

Ce cauți aici?

Să iei nasturele căzut de pe vesta lui Sam

și să-l ascunzi la locul crimei.

Iar apoi să-l omori și pe Sam.

A fost un plan bun.

Ai scăpat de amândoi deodată.

Singura lor vină era că trimiteau sclavii în zona liberă.

Nu te împăcai cu gândul de a avea nepoți cu o asemenea moștenire.

Strașnică poveste, Sarah!

E adevărat, nu?

Da, așa este.

Ai dreptate într-o singură privință. Trebuia făcut.

Numele Hobbs nu va fi mânjit niciodată.

Domnilor, nu cred că e nevoie să se audă mai departe.

Mă înțelegeți cu toții.

De ar mirosi ceva, ar sta liniștiți sclavii?

Se coace un război.

Ar da în streche ca vitele însetate ce simt miros de apă.

Nimic nu-i va opri.

Asta vreți?

Tu, Cornelius, asta vrei?

Nu.

Înțeleg.

Dar știu exact ce vrei: pământul lui Mercer.

A devenit proprietatea lui Mary.

Sunt sigur că poate fi convinsă să vândă.

Știu ce vrei și tu, Jeb.

O vrei pe Mary.

Nu a depășit complet despărțirea voastră.

Sunt convins că sentimentele ei se pot reaprinde, cu binecuvântarea mea.

Va afla adevărul.

De la tine?

Îi poți prezenta versiunea ta,

dar e deja convinsă că Sam e făptașul.

Și nu cred că-i va plăcea să audă

că soțul ei ajuta sclavi fugari.

Nu poți ascunde asta de toată lumea.

Lumea poate să audă orice,

dar sunt sigur că Cornelius va publica versiunea cuvenită

în ziarul său.

Nu-i așa, Cornelius?

Cred că am căzut cu toții de acord.

Poți să te plângi cât vrei, dră Sarah,

asta doar va confirma ce bănuiește toată lumea din ținut despre tine,

că le ții partea sclavilor

și că atitudinea ta nu face decât să submineze modul nostru de viață.

Ai dreptate.

Lumea poate să creadă ce vrea despre mine.

Dar sângele lui Robert Mercer și al lui Samuel Pinckney

cere dreptate, iar vocea mea se va face auzită.

Domnilor, urmați-mă!

„... astfel, voi folosi toate mijloacele disponibile

„pentru a-i disculpa pe Samuel și pe Robert

„în ciuda mașinațiilor viclene

„ale celor care mi-au fost vecini.”

Nu a mai spus nimic?

Nu.

Menționează începutul războiului.

Dar spune că un vecin a confruntat-o

să pună capăt zvonurilor despre crimă.

A vrut să îndrepte lucrurile.

Apoi, a plecat să ajute în linia întâi.

Ultima însemnare datează din 6 august 1861.

Menționează că e bolnavă.

La trei săptămâni după Prima Bătălie de la Manassas.

Asta nu ne spune nimic despre Jeremiah și Bess.

Din contră, ne spune totul.

Au avut ceasul, iar ceasul a ajuns în Pennsylvania.

Putem presupune că au ajuns liberi.

Și, odată ajunși acolo,

Jeremiah Jessup probabil și-a schimbat numele.

Dar Bess nu și l-a schimbat, cu siguranță.

Și-a dorit ca bebelușul să poarte numele tatălui său.

Jeremiah Jessup și-a însușit numele lui Samuel Pinckney,

data lui de naștere, toată identitatea lui.

De asta există două morminte cu același nume.

Iar registrele confirmă că Mary Hobbs

i-a vândut moșia lui Ashland

și s-a măritat cu Jeb Bucknell.

Ei nu au fost implicați în crimă,

dar se meritau unul pe altul.

Nici Ashland n-a fost implicat, dar a obținut ce a vrut.

Planul lui Hobbs a funcționat.

Istoria a fost denaturată.

Nu și dacă intervin eu.

- Ce moștenire a lăsat Samuel! - Da.

Fără chinul lui, nu aș fi aflat atât de multe despre rădăcinile mele.

Așa este.

Curajul și hotărârea

trebuie să fie moștenite genetic.

Samuel, Bess a ajuns în Pennsylvania.

Da, a reușit.

Și ți s-a născut copilul... o fetiță.

A crescut și a avut un fiu,

care a avut o fiică, care a avut un fiu,

care m-a avut pe mine.

Știu de ce a dat Sam ceasul.

Voia să cronometreze

cât a durat să i se facă dreptate.

Nu mai e nevoie să măsoare timpul.

Samuel Pinckney,

ești, în sfârșit, liber.

Subtitrarea (română): Deluxe Media Traducere şi adaptare Andrada Constantinescu