Original subtitles

Doamnelor și domnilor, tineri şi bătrâni,

acest lucru poate părea o procedură neobișnuită,

vorbind cu dvs. înainte de a începe imaginile,

că avem un subiect neobișnuit: povestea nașterii de libertate,

povestea lui Moise.

Așa cum mulți dintre voi știți, Biblia omite 30 de ani din viaţa lui Moise,

din momentul în care a fost un copil de trei luni

și a fost găsit în papură de Bitia, fiica lui Faraon,

și a adoptat în casa faraonului din Egipt până când a aflat că el a fost evreu

și a ucis un egiptean.

Pentru a completa anii ce lipsesc am apelat la istoricii antici

cum ar fi Philo și Josephus.

Philo a scris în momentul în care Isus din Nazaret a umblat pe pământ,

și Josephus a scris aproximativ 50 de ani mai târziu

și a privit distrugerea Ierusalimului de către romani.

Acesti istoricii au avut acces la documente vechi până când au fost distruse

sau poate pierdute, la fel ca manuscrisele de la Marea Moartă.

Tema din acest tablou este dacă oamenii trebuie să fie guvernaţi de legea lui Dumnezeu,

sau dacă aceştia trebuie să fie conduşi de către capriciile unui dictator ca Ramses.

Sunt oamenii proprietatea statului

sau sunt suflete libere a lui Dumnezeu?

Această luptă continuă pe tot parcursul lumii de astăzi.

Intenția noastră nu a fost de a crea o poveste,

ci pentru a fi demni de o poveste inspirata de divinitate

de acum 3.000 de ani:

Cele cinci cărți ale lui Moise.

Povestea are trei ore și 39 de minute.

Nu va fi nici o pauză intermediară.

Vă mulțumim pentru atenție.

CELE 10 PORUNCI

Această operă se bazează pe numeroase surse

şi conţine extracte din următoarele cărţi:

Prinţul Egiptului de Dorothy Clarke Wilson Coloanele de foc de preotul J. H. Ingraham Pe aripille vulturului de preotul A. E. Southon

Oricine priveşte acest film realizat de CECIL B. DE MILLE

va face un pelerinaj pe pămîntul unde a trăit Moise

acum mai mult de 3000 de ani.

Conform textelor antice ale lui

PHILO, JOSPEHUS, EUSEBIUS, MIDRASH-ul si

Sfintele Scripturi

Şi Dumnezeu a spus, "Să se facă lumină. "

Şi s-a făcut lumină,

şi din această lumină, Dumnezeu a creat viaţă pe Pămînt.

Şi Dumnezeu i-a dat omului să domnească peste toate lucrurile de pe acest Pămînt

şi puterea de a alege între bine şi rău,

dar fiecare a căutat să facă după propria sa voinţă

pentru că nu cunoşteau lumina legii lui Dumnezeu.

Omul domnea peste om.

Cei cuceriţi erau forţaţi să-i slujească pe cuceritori.

Cei slabi să-i servească pe cei puternici.

Şi libertatea a dispărut din lume.

Aşa i-au obligat egiptenii pe copiii lui Israel

să fie sclavi,

şi viaţa lor redusă astfel se umpluse de amărăciune

şi plînsetele lor au urcat pînă la Dumnezeu si El le-a auzit.

Şi a aruncat în Egipt,

în coliba umilă a lui Amram şi Yochabel, sămînţa unui om

pe al cărui suflet şi spirit vor fi înscripte

legiile lui Dumnezeu şi poruncile Lui.

Un singur om care să se ridice împotriva unui imperiu.

Divine maestate, aseară, astrologii noştri au văzut o stea nefastă

intrînd în casa Egiptului.

Însemnînd război?

De la frontierele Sinai-ului şi a Libiei pînă la meleagurile Nilului

Ce naţie ar îndrăzni să ridice sabia împotriva noastră?

- Inamicul se află în inima Egiptului. - Cum?

Sclavii evrei, din ţara Goşen.

Îmi număr inamicii după sabii,

nu după lanţuri, Mare Preot.

Au mai fost făcute sabii din asemenea lanţuri, divine maestate.

Se vorbeşte de o profeţie, de un salvator, care să-i scape de sclavie.

Steaua îi anunţă naşterea. - Atunci să moară evreii.

Sclavii sunt o bogăţie, Comandante.

Cu cît avem mai mulţi sclavi, cu atît fabricăm mai multe cărămizi.

Aş prefera să văd mai puţine cărămizi şi mai puţini evrei în Goşen.

E vorba de poarta noastră de est.

Cum acest salvator se găseşte printre noii-născuţi,

doar aceştia trebuie să moară

Toţi copiii nou-născuţi de sex masculin să fie omorîţi.

Aşa să fie scris şi să fie făcut.

Aşa a vorbit Ramses I.

Nu! Nu!

Vă rog, nu!

Dumnezeu al lui Abraham, îmi las copilul în mîinile tale,

să trăiască pentru a te servi.

Dar mamă, nici măcar nu i-am dat un nume.

Dumnezeu îi va da un nume.

Urmăreşte-l, Miriam. Uită-te după el pe după tufe.

Vezi unde îl va duce Domnul.

Da, mamă.

- De ce n-ai zis nu? - Nu s-a gîndit la asta.

Aici! Aruncă!

- Te-ai îngrăşat. - Prea multe prăjituri cu susan.

Prinde o floare de lotus şi dorinţa ţi se va împlini.

Ce ţi-ai dorii, aur sau un bărbat?

Aur, desigur. Şi voi putea avea orice bărbat.

Tot aurul din lume nu va umple niciodată o inimă goală.

Tăceţi, gîşte vorbăreţe ce sunteţi.

Memnet, tu eşti fericită doar cînd eşti nefericită.

Proastelor! Vorbiţi de inimi goale în faţa fiicei faraonului.

Ea care nu are în inimă decît amintirea unui soţ mort.

N-am făcut-o cu intenţi rea, Memnet.

Uita-ţi-vă, e ceva aici!

Ai grijă să nu fie un crocodil.

Bithiah ar fermeca chiar şi un crocodil.

Ce e, Bithiah? Ce ai găsit?

Doar un coş în derivă.

- Să te ajutăm să-l prinzi? - Memnet, trimite fetele de aici.

Vreau să rămîn singură, acum.

Vedeţi ce-aţi făcut. Întoarceţi-vă toate la palat.

- Toate. Şi muzicanţii. - Noi nu i-am face nici un rau lui Bithiah

Bithiah s-a săturat de voi, şi eu la fel. Plecaţi!

- Tu te-ai săturat de toate. - Hai, plecaţi.

Hai. Grăbiţi-vă. I-aţi făcut destul rău.

- Ce-ai găsit? - Răspunsul la rugăciunile mele.

Ai cerut un coş în rugăciunile tale?

Nu, m-a rugat pentru un fiu.

Soţul tău e în casa morţilor

El i-a cerut zeului Nilului să-mi aducă acest baieţel frumos.

Ştii ce semnifică învelitoarea asta?

Dacă îl acoperă pe fiul meu,

e o togă regală.

Regală? E învelitoarea unui sclav evreu din tribul Levi.

L-au pus în coşul ăsta ca să-l salveze de decretul tatălui tău.

Sunt fiica faraonului şi acesta e fiul meu.

Va creşte în casa mea

drept prinţul celor Două Regate.

Mama mea si mama mamei mele, au fost în serviciul faraonului.

Nu vreu să te văd, făcînd din acest fiu de sclavi, un prinţ al Egiptului.

Ai să VEZI asta, Memnet.

Ai să-l vezi mergînd printre vulturi.

Ai să-l serveşti la fel cum mă serveşti pe mine.

Umple ulcica cu apă şi scufund-o spre tăcere.

Ridică mîinile, Memnet.

Ceea ce ai îngropat în Nil, va rămîne îngropat în inima ta.

- Jură. - O să tac.

Ziua în care vei încălca acest jurămînt va fi ultima pe care o vor vedea ochii tăi.

Vei fi gloria Egiptului, fiul meu.

Măreţ în cuvinte ca si în fapte.

Regi se vor apleca în faţa ta.

Numele tău va trăi şi cînd piramide vor fi doar cenuşă.

Şi...

pentru că te-am scos din apă, te vei numi Moise.

Îşi anunţă venirea de departe, nu-i aşa, fiule?

Aşa de iubit de oameni, poate fi periculos, Mare Sethi.

Pentru cine, Ramses? Pentru mine sau pentru tine?

Nu va fi pentru prima dată cînd gloria întoarce un prinţ împotriva faraonului său.

Invidia poate întoarce un om împotriva fratelui său.

Invidia e apanajul celor slabi.

Şi frumuseţea, celor puternici. La asta te gîndeşti tu.

Daca vorbesti de Nefretiri, da, tată.

Frumuseţea ei e cea care te atrage, Rameses?

Sau faptul că se va căsători cu omul pe care eu îl voi alege să-mi urmeze?

Sunt fiu din carnea ta.

Cine altcineva să fie moştenitorul tău?

Omul care se va arăta cel mai capabil să domnească în Egipt, mă va urma.

O datorez strămoşilor mei... nu fiilor mei.

- Atunci eu voi fi urmaşul tău. - Oare?

Nu lasa ambiţia să-ţi întunece originea princiară.

L-am trimis pe Moise să distrugă un oraş. Revine triumfător.

Te-am trimis să construieşti un oraş. Unde e?

Ai să-l vezi ridicîndu-se cînd o să îi înfricoşez pe scalvii ăia evrei.

Dar ştiu un lucru, tată...

Nici un aşa zis frate, nu va avea coroana ta...

şi nici pe Nefretiri.

Oare?

Cel pe care îl voi alege eu va avea coroana...

şi pe Nefretiri.

Cred că îl văd, Memnet.

Da, îl văd!

Ascultă, Memnet. Ascultă.

Tompetele anunţă lumii intregi că s-a întors la mine.

Ascultă-le.

Şi toate aceste strigăte se îneacă în zgomotul bătăilor inimii mele.

Auzi, Memnet? Un întreg oraş îi strigă numele.

Le aud, Nefretiri.

Stapînul Moise, Prinţul Egiptului,

fiul surorii faraonului,

iubit de zeul Nilului,

comandantul armatei de sud.

Bun venit acasă!

Prinţe Moise!

Fii binecuvantat, mare prinţ.

A doborît mîndria Etiopiei.

Vorbăreţ bătrîn ce e!

Sunt de acord cu el.

Să-ţi fie numele glorificat pe pămînt,

cum e glorificat soarele în ceruri.

Fii binevenit, fiu al surorii mele.

Am aflat cum ai prins Ibis de Nil

pentru a omorî şerpii veninoşi cînd ai asediat oraşul Saba.

Fie ca braţele mele să rămînă puternice să te servească, măreţul Sethi.

Cine e acest tînăr zeu sosit în casa faraonului?

Nu e nevoie să-ţi zic ce fericire mi-a adus întoarcerea ta.

Nu e nevoie, frate.

Maestate, ţi-am adus Etiopia!

Ordonă-le să îngenuncheze în faţa faraonului.

Ordonă-le celor pe care i-ai cucerit TU, frate.

I-am adus pe regele etiopian şi pe sora sa ca prieteni,

un aliat care să vegheze la hotarele noastre din sud.

Fiul meu a dat dovada de înţelepciune cu voi, Etiopia.

Bine aţi venit, ca prieteni.

Mare rege, iţi cer doar o favoare, ca dovada de prietenie.

Această piatră verde venită din munţii noştri...

să i-o pot oferii prinţului Egiptului, căci este bun...

la fel ca şi inţelept.

Este o plăcere pentru zeii să vadă un om onorat de inamicii săi.

Si un inamic atît de frumos!

Aveţi grijă de tot ce au nevoie.

Divine maestate, iată totalitatea tributului plătit de Etiopia.

Cărăuşi!

Am trimis pe Nil 20 de barje cu asemenea bogăţii.

Lemn Abanos şi mir, toate pentru noul tău oraş al comorilor.

Un foarte frumos tribut, Moise.

Dar, din păcate, n-am nici un oraş nou al comorilor.

Şi nici n-o să ai.

Sclavii preferă să moară decît să vă slujească.

De ce?

Ei cred că există un salvator care să-i scape de sclavie.

Un salvator?

Un salvator?

Se vorbeşte despre el, la fiecare stea căzătoare, de pe vrema domniei tatălui meu.

Şi acum, îl prezinţi ca pe o scuză, pentru eşecul tău în construcţia oraşului.

N-am intenţia să caut scuze.

Dacă te îndoieşti de mine, lasă-l pe Moise să construiască un oraş.

Nu! Încearcă să-l îndepărteze pe Moise de tine, Sethi.

Sau de tine, poate.

Cred că cocoşii noştri ar cînta mai dulce pe un alt acoperis.

Apropiaţi-vă de mine, amîndoi.

Vrei să-i faci plăcere faraonului tău, Moise?

- Dorinţa ta e voinţa mea. - Atunci construieşte-mi tu oraşul.

O decizie înţeleaptă. O sarcină nobilă.

Ramses, crezi că acest salvator de sclavi e un mit?

Ceea ce cred eu, nu contează.

Ce contează, e că sclavii cred în el

Desigur, desigur.

Atunci, şi tu trebuie să te duci la Goşen.

Află dacă acest salvator este un om sau un mit.

Dacă e un mit, adu-mi-l într-o sticlă.

Dacă e om, adu-mi-l în lanţuri.

Aşa să fie scris. Aşa să fie făcut.

Parfumul tău îmi aminteşte de vinul din Babilon. Aş putea...

Dar tu eşti prinţesa moştenitoare, şi după legile faraonului,

te vei mărita doar cu un faraon.

O să mă mărit cu un faraon...

Cu tine.

Ramses nu cred că va fi de acord cu ideea asta.

Dar Sethi va fi. Cît ai lipsit, i-am amintit mereu de tine.

Dar dacă nu vei reuşi, vei fi prinţ al unei provincii oarecare

şi eu soţia lui Ramses.

Oh, Moses, fă-i un oraş, şi Sethi nu-ţi va refuza nimic.

Voi construi oraşul din dragoste pentru Sethi, nu pentru tronul Egiptului.

Dar eu sunt Egiptul.

Acum, flacăra pe care ai aprins-o, arde foarte aproape de tron.

Limba ta o să te bage în mormînt, Memnet.

Un cuceritor deja cucerit?

Prima faţă pe care o caut şi ultima pe care o găsesc. Mamă.

Le-am mulţumesc zeilor că te-ai întors sănătos.

Dar eşti în mare pericol, aici.

Un pericol ameţitor, mamă.

Căsătoreşte-te cu ea dacă poţi, fiule, dar nici o dată să nu te îndrăgosteşti de ea.

Îi voi face mai puţine probleme decît sclavii evreii din Goşen.

Goşen?

Ai băut destul. Urcă cărămizile şi continuă.

Tu, sunt şi alţi porci de udat.

Ia cărămizile.

- Aici Crin de apă! - Mă cheamă Lilia.

Pentru mine eşti un crin, şi vreau apă.

Joshua...

Credeam că n-o să mai cobori

Apa înaintea dragostei, draga mea.

Îţi trebuie tot Nilul ca să-ţi treacă setea?

Nu, doar buzele tale.

Ai grijă, iubitule. Ochii lui Dathan pot vedea prin piatră.

Dathan e un vultur care se hrăneşte cu carnea poporului său.

Cînd mă priveşte, mi-e frică.

Dacă te atinge, îl voi sugruma cu propriu lui bici.

Şi să semnezi condamnarea la moarte a altor mii?

Oare viaţa în sclavie, e mai bună ca moartea?

Joshua, trebuie să avem speranţă.

Dumnezeu ne va trimite salvatorul.

Speranţă? În spatele fiecărei scîntei de speranţă, e Dathan.

Tu eşti Dathan, supraveghetorul evreiilor.

Supraveghetor şef al evreiilor, atotputernice.

Baka, şeful constructor, mi-a zis că pot conta pe tine.

Apreciez favoarea lui.

A zis, că pot conta să-ţi vinzi şi propria mamă, dacă preţul e bun.

Cine sunt eu pentru a nega cuvîntul constructorului şef?

Unde e acest pretins salvator care să-i elibereze pe evrei?

Cine ştie, prinţe nemuritor?

Ei nu-mi fac mie confidenţe.

- Dar se poate afla. - Fară îndoială.

Ai urechile unui şobolan şi nasul unei cîrtiţe.

Pentru a le folosi în slujirea ta, fiu al faraonului

Adaugă şi nişte ochi de veveriţă şi găseşte-mi-l pe acest salvator.

Bătrîno! Bătrîno!

Pune mai multă unsoare sub blocul central de piatră.

- Yochabel! - Ajută-mă!

Opreşte piatra!

Continuaţi să trageţi.

Yochabel e prinsă. Opreşte blocul de piatră.

- Trageţi! - O s-o omorîţi! Opreşte piatra.

Nu oprim un bloc în mişcare, pentru o babă.

Dă-i cu biciul! Continuaţi!

Opreşte piatra! Opreşte piatra!

Ţineţi corzile!

- Eliberaţi bătrîna. Va rămîne unde e iar tu o să mori în groapă.

- Joshua! - Fugi la prinţ să-i ceri milă.

Să-i cer milă lui Ramses?

Nu, prinţului Moise, acolo în pavilion.

Fugiţi după ea! După ea!

Opriţi-o!

Opriţi-o!

Aducatoarea de apă, opriţi-o!

Milă, prinţe Moise!

- Milă, prinţe Moise! - Vino aici.

- Milă? Ce-ai făcut? - Nu pentru mine, stăpîne prinţ.

Pentru un sclav, care ne-a salvat de la moarte, pe mine şi pe Yochabel.

între două blocuri de piatră.

O floare prea delicată ca să fie strivită între 2 blocuri.

Cum ai fost salvata?

Un sculptor l-a lovit pe supraveghetor. - Există doar o pedeapsă pentru el.

Sîngele scade puterea de cimentare.

Vino!

Prinţul Moise!

Dă-te la o parte!

Ai îngropa această batrană, vie, într-un mormînt de piatră?

Nobile, s-a prins.

N-aveam forţa să mă eliberez

Umerii tăi n-ar trebuii să care greutăţi, batrîno.

Domnul mi-a reînoit puterile şi mi-a uşurat greutatea.

Ar fi făcut ma bine dacă o înlătura de tot.

Folosim Bătrînii pentru a unge pietrele, stăpîne prinţ.

Moartea lor nu e o pierdere.

Esti constructor şef sau călău şef?

Daca ne oprim pentru fiecare boşorog, oraşul ăsta n-o să fie terminat.

Dacă sclavii nu sunt împinşi la treabă, nu vor lucra.

Dacă muncesc ma încet, este pentru că nu li se dă de mîncare.

- Tu arăţi puternic. - Eu sunt tăietor de piatră.

- Faraonilor le plac imaginile tăiate adînc. - Ţine-ţi biciul!

Ştii că lovirea unui egiptean este pedepsită cu moartea?

Ştiu.

- Şi totuşi l-ai lovit. De ce? - Ca s-o salvez pe femeia asta bătrînă.

- Cine e pentru tine? - O femeie bătrînă.

Stăpîne prinţ, condamnă-l la moarte.

Omul ăsta are curaj. Nu vorbeşti ca un sclav.

Dumnezeu a creat oamenii. Oamenii au creat sclavii.

Care zeu?

Dumnezeul lui Abraham, Cel Atotputernic.

Dacă e atotputernic, de ce vă lasă în sclavie?

El va alege ceasul eliberării noastre.

Şi pe cel care ne va elibera.

- Acest om e vinovat de trădare. - Să vrei libertatea nu e trădare.

Daţi-i drumul.

Probleme cu sclavii, frate?

Nimic ce nu poate fi rezolvat, cu o raţie de grîu şi o zi de odihnă.

O zi de odihna?

Cînd caii tăi sunt obosiţi, se odihnesc.

Cînd le e foame, sunt hrăniţi.

Sclavii trag pietre. Caii mei îl trag pe următorul faraon.

- Este vre-un stoc de grîu în Goşen? - Nimic din ce ai îndrăzni să iei, frate.

Grînarele templului sunt pline.

Adu trăgătorii şi nişte femei cu coşuri.

Aşa voi face... mare prinţ.

Te avertizez, Moise, grîul din templu aparţine zeilor.

Ce pot să digere zeii

nu va deranja stomacul unui sclav.

Tu, du-te la locul tău!

Am ordinele prinţului. Trăgători cu mine

Adună 100 de femei cu coşuri

Elisheba, adu coşul.

Trăgătorii, urmaţi-mă.

La o parte din drumul meu!

Deschideţi grînarele.

La o parte din drumul meu. Dă-te înapoi.

Ei bine.

Mare divin...

Uite!

Şacalii mei îi ţin pe cîinii tăi asediaţi.

Cîinii asediaţi sunt periculoşi.

Mai ales cînd ridică capul şi se hrănesc cu grînele din templu.

Îmi tot aduci petiţii contra lui Moise de luni de zile,

dar oraşul se construieşte şi eu cîştig jocul ăsta,

aşa că nu ne mai întrerupe cu prostii.

Înainte ca oraşul să fie gata, aceste prostii te vor surprinde.

Viaţa e plină de surprize.

Şi azi am una pentru tine, pisoiul meu.

Moise.

Şi Ramses.

Crocodilule!

Triple. Ai pierdut. N-o să te mai las niciodată să cîştigi.

Credeai că dacă mă laşi sa cîstig, îl primeşti pe Moise.

Coroanele se pierd uneori din cauza unui zîmbet, sau gropiţe în obraji.

- La fel şi răbdarea. - A ta?

Pregătirile pentru jubileul meu sunt gata?

Totul e gata, cu exceptia anunţului căsătoriei lui Ramses cu Nefretiri.

Nu.

Eşti sigur că va fi Ramses?

Cine altul să vă urmeze?

Moise, desigur.

Din cauza lui Moise, nu mai e grîu în templu.

Nu pari mai slab.

- Sunteţi amîndoi generoşi în sfaturi - Poate îl urmaţi pe al meu?

Nu, o să-mi aleg singur urmaşul.

Ţi-ai pierdut capul, draga mea.

Te-am trimis la Goşen, să-mi aduci capul şacalului care va elibera sclavii.

Unde este?

Sclavii n-au nevoie de nici un salvator, acum. Îl au pe Moise.

E o ghicitoare?

Le dă grînele preoţilor şi o zi de odihnă pe săptămînă.

Ei o numesc ziua lui Moise.

- Acest om se crede zeu. - Îl prefer ca om.

Tu l-ai prefera ca faraon.

- Ţi-e frică de Moise? - Da.

Acum ţine Etiopia cu stîga si Goşen cu dreapta,

şi tu, maestate, eşti la mijloc.

Vrei să spui că va ridica sclavii impotriva mea. I-am fost ca un tată.

Ambiţia nu are tată.

Moise n-ar putea să te trădeze, la fel cum n-aş putea eu, Sethi.

O sa-mi zică asta cînd vine.

- Nu va veni, tată. - Ce?

V-am chemat pe amîndoi.

Spune că nu poate veni pentru că e ocupat cu alte treburi.

Aţi auzit asta? Alte treburi?

Escorta mea. Te voi însoţii, fiule,

să vedem ce se construieşte la Goşen, un oraş sau o trădare.

Viperă mincinoasă! Te vei distruge singur, cu propriul venin.

dacă încerci să-l întorci pe Sethi împotriva lui Moise.

Tu vrei să-l întorci pe Sethi contra mea.

Ţi-ne minte, iubito, că vei fi soţia următorului faraon,

Ţi-ne minte, iubito, că vei fi soţia următorului faraon,

şi vei fi a mea, toată ca şoimul meu sau cîinele meu,

doar că o să te iubesc mai mult şi voi avea mai puţină încredere în tine.

N-o să-mi faci niciodată ce i-ai fi făcut lui Moise.

Te cunosc, iubire.

Eşti doar o vanitoasă curcă cu gheare ascuţite.

Dar eşti hrana zeilor şi vei fi toată a mea.

N-o să ai nimic din mine.

Ai crezut că sărutul meu era promisiunea a ceea ce o să ai?

Nu, a fust ca să-ţi arăt ce n-o să ai.

N-aş putea niciodată să te iubesc.

Are vre-o importanţă?

Vei fi soţia mea.

O să vii la mine oricînd te voi chema

şi o să-mi placă foarte mult.

Dacă ţie îţi va place sau nu, va fi problema ta.

Dar cred că o să-ţi placă.

Această denivelare exercită prea multă presiune pe piatră.

Mai trebuie nisip.

O să risc, Baka. Mai e puţin pînă la jubileu.

Dacă piatra se fisurează, s-ar putea să cazi şi tu cu ea...

Gata, semnal albastru.

Fanion albastru.

Fanion albastru.

- Amortizorul e gata. - Fanion verde.

Mailetele, gata!

Mailetele, la locul lor! Degajaţi principala.

Mailetele sunt gata.

Nu eşti fericit să mă vezi aici.

Sunt, mare faraon, dar am lucruri importante de făcut.

Fanion roşu, pregătit.

Asta îmi spune şi Ramses.

Lucruri mai importante decît ordinele mele.

Mi-ai ordonat să termin acest oraş.

Presiunea pe piatră e prea mare. Nu putem aşteapta.

Fanion roşu.

Fanion roşu... acum!

- Piatra se va sparge. - Sunt 2000 de sclavi la funii.

Iată obeliscul pentru jubileu tău.

Baka, pune 1000 de sclavi să dea la o parte nisipul

pînă ce piatra se stabilizează la bază.

Faraonul e mulţumit?

De obelisc, da,

dar nu de unele acuzaţii ce îţi sunt aduse.

De cine?

- Ai golit grînarele templului? - Da.

- Ai dat grîul sclavilor? - Da.

Le-ai dat o zi de odihnă?

Da.

Ai făcut toate astea pentru a-i cîştiga de partea ta?

Un oraş e construit din caramizi, faraonul meu.

Cei puternici fabrică multe. Flămînzii, puţine.

Morţii, nu fabrică nici una.

Atît despre acuzaţii.

Acum, judecă rezultatele.

Pilonii comemorează victoria ta de la Kadish

unde i-ai învins pe Amoriţi.

- Exista alţii mai înalţi în Egipt? - Nu există mai înalţi în lume.

Atîţia sclavi, ai putea ridica o armată.

Dar am ridicat un oraş.

16 din aceşti lei ai faraonului vor păzi porţile oraşului.

Va fi oraşul gloriei lui Sethi.

Sclavi aceştia sunt loiali? gloriei lui Sethi sau ţie Moise?

Sclavii se închină la zeul lor...

şi eu te servesc numai pe tine.

Fie ca această statuie cu chipul tău, să proclame loialitatea mea pentru 1000 de ani.

Superb!

Ramses?

Şi tu numeşti asta trădare?

Cine ar folosi forţă ca să pună mîna pe tron

pe care la cîştigat prin fapte.

Ca răsplată pentru asta şi pentru Etiopia,

numele tău va fi gravat alaturi de al meu, pe fiecare pilon.

Al tău, Ramses, nu va fi nicăieri.

În cartea mea de judecată, ţi-ai acuzat fratele pe nedrept.

Vino.

Mare faraon, este fiu din carnea ta.

N-am nevoie de ajutor, Moise, ca să apăr ce e al meu.

Eu decid ce este al tău.

Vino cu mine, Moise.

Vei pierde tronul pentru că Moise a construit un oraş?

Oraşul pe care îl construieşte, va purta numele meu.

Femeia pe care o iubeşte va purta copilul meu.

Aşa să fie scris. Aşa să fie făcut.

Da. Asta-i pentru ceremonia templului.

Asta...

Asta...

Pentru noaptea nunţii.

N-o s-o porţi niciodată.

De ce nu?

Ţi-am adus o rochia care dezvăluie mai mult.

Trimite-le.

Placaţi, să aud ce are de zis bătrîna asta şifonată.

Ei? Ce prevestiri rele ai azi?

Te pregăteşti pentru o căsătorie care n-o să fie niciodată.

Ai baut vin!

N-o să-i las pe faraon şi pe Ramses să fie trădaţi.

De ce i-ar păsa unei sclave, care faraon va stăpînii?

Timp de 30 de ani, am păstrat tăcerea.

Azi, toţi regii Egiptului mă strigă din morminte,

"Nu lăsa un evreu să stea pe tronul nostru. "

Ce spui?

În vinele lui Ramses curge Sîngele a multor regi.

- Si ale lui Moise. - El e mai prejos ca cenuşa.

Nici o picătură de sînge regal nu-i curge în vene.

E fiu de sclavi evrei.

O să te rup în atîtea bucăţi,

încît nici vulturii nu le vor găsi.

Cine a inventat această mincină? Ramses?

Ramses nu ştie... nu încă.

Vei repeta asta în faţa lui Bithiah!

Bithiah a salvat din apele Nilului un copil de sclavi,

l-a făcut fiul ei şi prinţ al Egiptului,

orbită de durerea inexorabilă a unui pîntec steril.

Ai fost singură cu Bithiah?

O fetiţă m-a dus la femeia evreică, numita Yochabel,

ca copilul să fie alăptat de mama sa adevarată.

Ai grija, broască bătrînă.

Orcăi prea mult împotriva lui Moise.

Ai vrea ca sîngele sclavilor să se amestece cu al tău?

Va fi soţul meu. El şi nimeni altul.

Atunci foloseşte asta ca să-ţi acoperi primul nascut.

O bucată de tunică evreiască, din tribul Levi.

A fost scutecul lui Moise.

Şi lintoliul tău!

Crezi că mă interesează a cui fiu este?

- Pe Ramses îl interesează. - Nu ve trăi ca să-i poţi spune.

Nefretiri?

Nefretiri! Ai închis porţile ca să faci dintr-un prinţ un cerşetor?

Eu sunt cerşetoarea, Moise,

rugîndu-te să mă iei în braţe. Sarută-mă, doar sărută-mă.

Nu eşti cerşetoare, iubita mea.

Eşti o cuceritoare şi eu sunt sclavul tău pe viaţă.

Pe viaţă? Nu e nici pe jumătate îndeajuns.

Vei fi regele Egiptului

şi eu voi fi la picioarele tale.

Un om, care e atît de prost, să te ţină la picioarele lui,

n-ar avea înţelepciunea pentru a domnii Egiptului.

Prinţesă! Corbii au lăsat o pană neagră la uşa ta.

- Cine putea... ? - Nu Moise, lasă restul lumii afară.

Iertaţi-mă, iertaţi-mă, Înălţimea Voastră.

- Bătrîna doică, Memnet... - Pleacă! Nu vreau să aud nimic.

Cei cu Memnet?

E moartă. Probabil a cazut de la balcon.

Nu vreau să aud nici o veste tristă azi. Du-te de aici!

bătrîna Memnet cred că a trecut pe balconul ăla de mii de ori.

Ce contează moartea unei sclave, pentru noi?

Ţi-a fost o servitoare devotată.

Poate cineva care iubeşte atît de mult să nu aibă deloc compasiune?

Ce fel de femeie mă ţine prizonier?

O femeie care te iubeşte şi n-o să te piardă.

O femeie care va fi soţia ta. Nimic pe lume nu poate schimba asta, nimic.

Nici intrigile lui Ramses, nici minciunile nefaste ale lui Memnet.

Ai auzit-o pe Memnet bodogănind toată viaţa. De ce ar trebuii să te superi acum?

Pentru că a bodogănit înpotriva ta.

Lasă ameninţările ei să fie îngropate o dată cu ea.

Uite, noaptea e o coroană de stele,

şi întunericul, o robă a iertării.

Hsi dragoste, să le împărţim. Luna ne va fi sceptru.

- O bucată de stofă evreiască. - Probabil că i-a căzut lui Memnet.

Memnet nu era evreică. De ce ar fi adus-o aici?

- Nu ştiu. - Ba ştii.

Spune-mi.

Vroia să i-o arate lui Ramses... ca să te distrugă.

Cum ar putea Ramses să mă distrugă cu o bucată de stofă?

Oh, Moise, de ce mă întrebi? Ce-ţi pasă? Da!

Eu am omorît-o. Ce contează? Cîte o sută de sclavi mor zilnic.

- Ce a fost făcut s-a uitat deja. - Nu s-a uitat.

Ce legătură are stofa asta cu mine? Spune-mi!

Nu se va schimba nimic între noi.

Cum ar putea schimba ceva între noi?

Un copil a fost învelit cu ea.

- Ce copil? - Bithiah l-a scos din rîu.

Memnet era cu ea.

Cine era acest copil?

Memnet e moartă. Nimeni nu trebuie să ştie cine eşti.

Te iubesc. Am omorît pentru tine.

O să omor pe oricine se pune între noi.

De ce ai ucis pentru mine, Nefretiri?

Dacă mă iubeşti, nu mă minţi. Cine era copilul?

Ia-mă în braţe.

Strînge-mă... tare.

Nu te-ai născut prinţ al Egiptului, Moise...

ci fiu de sclavi evrei.

Crezi?

O să cred tot ce o să vrei tu să cred.

Spune-mi că nu e aşa, şi o să te cred că nu e aşa.

Dragostea nu poate îneca adevarul, Nefretiri.

Crezi, altfel n-ai fi omorît-o pe Memnet.

Te iubesc. E singurul adevăr pe care îl ştiu.

Acest copil al Nilului, are o mamă?

Memnet a numit-o Yochabel.

O s-o întreb pe Bithiah.

Cum te poţi îndoi de mine?

Nu tea-i îndoit de mine cînd te-am ajutat să faci primii paşi.

E o minciună cruntă ţesută de Ramses.

Mamă, Ramses a ţesut şi asta?

Cuvîntul mamei tale contra unei stofe găsită de Memnet?

De unde ai ştiut că era Memnet?

Cine altcineva? Memnet a fost doica lui Ramses.

O să platească pentru răspîndirea minciunilor lui.

- A plătit deja. - E moartă?

De mîna lui Nefretiri.

Îndepărtează orice frică sau bănuială din tine, fiul meu.

Fiindcă, dorinţa ta va fi lege în Egipt cînd vei fi încoronat rege.

Memnet a vorbit de o femeie evreică, numită Yochabel.

Ai cunoscut-o?

Nu.

Faţa ta e cea pe care am vazut-o, aplecată asupra leaganului meu,

singura mamă pe care am cunoscut-o vreodată.

Oriunde mă va duce destinul, sau, orice voi face,

o să te iubesc mereu.

Caleaşcă mea. Plec la Goşen.

O caleaşcă, aici, în Goşen?

- Ştii cine sunt? - Au trecut mulţi ani, Măria ta.

Ei cine sunt?

Copiii care mi-au mai rămas.

Vreau să-ţi vorbesc între 4 ochi.

De ce aţi venit... ?

- De ce aţi venit pînă aici - Pentru că Moise va veni aici.

Fiul meu?

Nu, fiul meu. Şi asta e tot ce trebuie să ştie.

Buzele mele pot să-l renege, Măria ta, dar ochii mei, niciodată n-ar putea.

Trebuie să pleci din Goşen. Tu şi familia ta, în noaptea asta.

Noi, suntem leviţi, pastorii lui Israel. Nu ne putem abandona poporul.

Ia-i lua lui Moise tot ce i-am oferit eu?

Ai anula tot ce-am făcut pentru el?

I-am adus la îndemînă tronul Egiptului.

- Ce poţi tu să-i dai în schimb? - Eu i-am dat viaţă.

Eu i-am dat dragoste. Mîna ta i-a uscat lacrimile?

Şi cînd era necăjit, inima ta a tînjit după el?

Da. Inima mea a tînjit după el.

Şi braţele mele tînjeau să-l cuprinda,

dar n-am îndrăznit să-i ating nici măcar poalele tunicii.

De la mine, ar fi avut doar suferinţă,

sărăcie şi biciul.

Nu, n-o să-i iau gloria şi bogăţiile, pe care i le-ai dat tu.

Pentru asta, voi avea grijă să nu vă lipsească nimic.

Tu şi familia ta veţi fi duşi din Goşen în noaptea asta.

Nu contează unde mă trimiţi...

dacă Dumnezeul lui Abraham are un scop pentru fiul meu,

el o să-l afle şi o să-l împlinească.

Adună-ţi lucrurile, repede, repede. O să am grijă să nu vă lipsească nimic.

Tu şi copiii tăi veti primi libertatea.

Oare mama mea a uitat? Doar faraonul poate elibera un sclav.

Moise, nu intra. E doar durere aici.

Vrei s-o alini, mamă?

Te-am urmărit pînă aici ca s-o găsesc pe femeia asta, Yochabel...

Eşti cea care s-a prins între blocurile de piatră.

Pînă ai venit tu. - Fiule, dacă mă iubeşti...

Te iubesc, mamă, dar oare sunt fiul tău?

Sau al tău?

Nu, nu eşti fiul meu.

Dacă crezi că oamenii sunt ca vitele

să fie trataţi cu biciul,

daca te poţi închina la idoli de piatră,

şi la animale sculptate în aur,

nu eşti fiul meu.

Fiul meu ar fi sclav...

Ar avea mîinile noduroase şi aspre de la cărămizi,

Spatele brăzdat de biciul şefului de lucru,

dar în inima lui ar arde spiritul Dumnezeului cel viu.

Acest zeu, cere un spate biciuit şi mîini aspre ca preţ pentru a vă proteja?

Acest zeu al deşertului e speranţa disperaţilor. Locul tău e în palat.

Te-ai urcat pînă la soare pe aripi aurite.

Locul tău e cu mine, cu Nefretiri, cu Sethi. Cu toţi cei care te iubesc.

Oare cei fără speranţă, iubesc mai putin?

Poţi jura în numele acestui zeu, că nu eşti mama mea?

Nici macar nu-i ştim numele.

Atunci priveşte-mă în ochi şi spune-mi că nu eşti mama mea.

Moise, Moise, nu pot.

Eu sunt fratele tău, Aaron.

Sunt Miriam, sora ta.

Eu sunt fratele vostru, Moise. - Nu! Pregătiţi-vă de plecare! Repede.

Vor pleca de aici, Moise. Secretul se va duce cu ei.

- Nimeni nu trebuie să ştie ruşinea asta. - Ruşine?

Ce schimbare s-a petrecut în mine?

Egiptean sau evreu, tot Moise sunt.

Mîinile mele sunt aceleaşi, braţele imi sunt aceleaşi,

faţa mea e aceeaşi ca acum cîteva secunde.

Acum cîteva secunde, erai fiul ei, forţa Egiptului.

Acum, eşti fiul meu, sclav al Egiptului. Nu vezi nimic ruşinos în asta?

Nu mi-e ruşine de mine.

Cum ar putea să-mi fie ruşine de femeia care m-a născut?

- Sau de poporul meu? - Dumnezeu al strămoşilor mei.

Moise, ce o să faci?

Iată legatura irefutabilă...

şi aici voi rămîne.

- Moise... - Ca să descopăr cine sunt.

De ce un evreu...

sau orice alt om, trebuie să fie sclav.

Lăsaţi tot. Nu veţi pleca.

Moise...

A făcut ea mai multe pentru tine decît am făcut eu?

Viaţa pe care ţi-a dat-o

va fi mai de folos în umbra sclaviei?

Dreptatea şi adevărul nu sunt oare mai bine servite de pe un tron,

de unde să profite toţi oamenii de bunătatea ta... şi de forţa ta.

Nu ştiu ce putere î-mi trasează drumul...

dar picioarele mele sunt pe un drum pe care trebuie să-l urmez.

Iartă-mă, Bithiah.

Dumnezeu al strămoşilor mei,

care ai hotărît sfîrşitul sclaviei pentru poporul lui Israel,

sunt binecuvîntată între toate mamele de pe pămît

căci ochii mei l-au vazut pe salvatorul Tău.

"Să nu legi gura boului cînd treieră grîul",

făcînd amestecul pentru caramizile Egiptului,

nici să nu înmpungi mîinile care vantură mereu grîul

ca sa separe bobul de neghină,

bobul cărat pe spatele a nenumeroşi sclavi

de pe navele Nilului încărcate pînă la refuz, ducîndu-le la mal.

Aplecîndu-se sub greutatea fînului

şi se întorc la nesfîrşit pentru a căra iar.

O recoltă aurită pentru bătători,

ca să se hrănească stăpînii cu grîu bun,

iar scalvii să se hrănească cu amărăciune.

şi să astupe spaţiile dintre cărămizi cu paie

purtate pe spatele îndoit al femeilor

De a lungul văii interminabile de muncă şi agonie,

întinzandu-se pe mile şi mile.

Un infern de corpuri înpotmolite de noroi,

unde picioarele bătătorilor amestecă argilă şi paie

ca să facă caramizile faraonului,

şi peste tot biciul şefilor de muncă

pregătit să cadă pe spatele celor epuizaţi.

Lamele taie paiele.

Tîrnăcoapele taie argila.

Un ciclu nesfîrşit de corvezi eterne.

de la picioarele care calcă argila

pînă în mîinile cărămidarilor

se scurge constat un rîu de noroi, sămînţa umilă a marilor oraşe.

Zi după zi, an după an, secol după secol.

Slujire fără odihnă, muncă fără recompensă.

Aceştia sunt copiii suferinţei,

nenorociţii, cei fără speranţă, oprimaţii.

Şi a ieşit pe la fraţii săi şi le-a vazut suferinţa.

Aducătoarea de apă!

Uite, apă.

E un dans greu pentru tine, bătrîne.

Îl dansăm de 400 de ani.

O muzică sinistră.

Şi singurul salvator care a venit la noi, a fost moartea.

La muncă, măgari leneşi.

Eşti nou în groapă.

N-ai nici o cicatrice pe spate.

Aduci un zîmbet cald împreună cu apa ta răcoritoare.

Zîmbetul meu aparţine unui tăietor de piatră.

- Apa e pentru tine. - Îţi mulţumesc.

Vocea ta îmi e cunoscută.

- Tu eşti... ? - Unul dintre numeroşii însetaţi.

Tu, acolo jos!

Vino încoa'.

Ăsta-i Baka, constructorul şef.

- Mă cheamă pe mine sau pe tine? - Tu, aducătoarea de apă! Mi-e sete.

Nu-i e sete de apă.

Frumuseţea e un blestem pentru femeile noastre.

- Apă, domnule. - Mai degrabă vin, vinul frumuseţii.

Ce frumuseţe se poate găsi în gropile astea de noroi?

Floarea de lotus înfloreşte în noroiul Nilului.

- Dathan, va fi potrivită ca sclavă în casă. - Nu mă luaţi de lîngă poporul meu!

Va fi pericol.

Pericol? De la aceste dulci mîini?

Există alte mîini, de ajuns de puternice ca să omoare.

Floarea noastră de noroi are un spin.

Vă rog, stăpîne Baka, vă implor.

Lacrimi...

Cînd vei fi îmbăiată într-o apă parfumată,

şi vei fi unsă cu uleiuri dulci,

Părul tău dat cu santal,

n-o să mai ai timp să plîngi.

Nu e demna de dvs. Lăsaţi ochii mei...

Ochii tăi mai bine ar găsi salvatorul, Dathan. Aduceţi fata.

Să fie lovit de mîna lui Dumnezeu

Dansaţi, broaşte jegoase, dansaşi!

Ne distrugeţi corpurile, ne furaţi speranţa din sufletele noastre.

Trebuie şi să ne murdăriţi şi să ne ruşinaţi femeile?

Danseaza, ţap bodogănitor!

Nu suntem animale, ci oameni, creaţi după chipul lui Dumnezeu.

Asta î-ti va schimba chipul.

Tu, danseaza.

Aduceţi tăietorul ăla de paie.

Lasă-l sau vei fi omorît şi tu.

N-o să las un om să moară în noroi.

Mulţumesc, fiule.

Dar moartea e mai bună ca sclavia,

căci zilele mele s-au terminat şi rugaciunile mele fără răspuns.

Ce rugaciune, bătrîne?

Ca înainte ca moartea să-mi închidă ochii, să-l văd pe salvatorul

care îi va conduce pe toţi oamenii la libertate.

Ce salvator ar putea sfărîma puterea faraonului?

Voi, cărătorii de noroi, aruncaţi leşul ăla la vulturi.

Tu, ia locul lui.

Şi călcaţi paiele alea, cîini împuţiţi.

Daţi-vă la o parte. Faceţi loc.

Am nevoie de un vîslas pentru barja mea, un sclav puternic.

- Voinţa ta este ordinul nostru. - Cel mare, de acolo.

Tu!

Nu, nu ăla. Cel foarte murdar, acolo.

Da, ăla. S-ar putea să-mi fie de folos.

Tu!

Tu!

Ieşi din groapă!

Daţi-vă la o parte! Reluaţi lucrul!

Faceţi loc!

Reluaţi lucrul!

Favorit al faraonului, gardian al sigiliului regal,

Prinţ de Memphis, Prinţ de Teba,

Iubit de zeul Nilului, Cuceritor al Etiopiei,

General al generalilor,

comandant al armatei egiptene,

şi un om de noroi!

Asta e ce vrei? Să fii sclav?

Atunci de ce nu îngenunchezi la picioarele unei prinţese?

Mi-e teamă că noroiul mi-a înţepenit genunchii.

Să chem gardieni?

- Crezi că ei i-ar putea îndoi? - Moise! Moise!

Prostuţ adorabil, magnific şi încăpăţînat.

Nu îngenunchez în faţa unei prinţese.

Nu. Îngenunchezi în faţa unei femei

care şi-a făcut griji zi şi noapte de cînd ai dispărut.

Ce e în gropile alea cu noroi de te ţine departe de braţele mele?

Poporul meu.

O fi poporul tău, dar trebuie să te tăvăleşti prin noroi cu ei? Să miroşi ca ei?

Dacă sunt murdari, e din cauza noroiului sclaviei.

Dacă miros, e datorită izului neplăcut al nedreptăţii.

Dacă vrei să-ţi ajuţi poporul, revino la palat.

Şi să-i ascund adevărul lui Sethi?

Că sunt evreu şi sclav.

Adevărul i-ar frînge inima bătrînă

şi ar condamna-o pe Bithiah la exil sau la moarte.

Gîndeşte-te la noi şi nu mai asculta strigătele poporului tău.

Nici zeul lor nu le aude strigătele.

Ramses oare le va auzi, dacă devine faraon?

Nu. Îi va îngropa în noroiul pe care ei îl frămîntă.

şi le va dubla sarcinile.

Şi eu? Imaginează-mă măritată cu el.

Vrei să mă vezi în braţele lui Ramses?

Nu.

Atunci revino la mine.

Oh, Moise! Zei te-au facut pentru măreţii.

Splendoarea numelui tău va dura mai mult ca piramidele.

Ca Faraon, ai putea să-ţi eliberezi poporul, să te închini la ce zeu vrei,

atît timp cît eu te pot servii pe tine.

O să vin să te văd la palat în ziua jubileului lui Sethi.

Revino acum.

Nu, iubirea mea.

Mai întîi trebuie să-i fac o vizită constructorului şef.

Nu, nu, nu.

Nu roşu pe o rochie aurie.

Ochii mei ar fi mai utili în altă parte, Stăpîne Baka.

Înainte să pleci, lasă-i să admire ce credeai tu că e nedemn de mine.

Cine ar lăsa o asemenea frumuseţe să rămînă neobservată?

Cine n-ar culege o asemenea floare?

Dathan, tu nu vezi decît noroiul, aşa că, ia-ţi hainele noroiase şi pleacă.

Plecaţi, toţi.

Ştiai, draga mea, că această pînză aurită

a fost ţesută din fire de scoică?

- Te rog, lasă-mă să plec acasă. - Eşti la tine acasă.

Gustă asta.

Sîngele strugurilor din Tracia, vinul iubirii.

Nici un vin nu-mi va schimba mie iubirea.

Atunci, iubirea ta va fi vinul meu.

Foc la hangarul de care!

Hangarul de care.

Gardieni! Gardieni! Duceţi apa pe acoperiş.

Dathan, ai grija. Gardieni, mergeţi după el

Scoateţi-l din hangar.

Îndepartaţi-l de casa.

Nu, aripile tale nu trebuie să se ardă, porumbiţa mea. Cel puţin nu de focul acela.

Joshua! - Fugi, Lili, fugi! Drumul e liber.

Constructorul şef nu te va urmării.

Nici tu, tăietorule de piatră.

Legaţi-l de coloane.

Aveţi grijă ca braţele să-i fie bine intinse.

O să mori în picioare, tăietor de piatră

Duceţi-vă după fată.

Şi să nu vă întoarceţi fără ea.

Om prost şi stupid ce eşti!

Aş fi ţinut-o doar pentru o perioadă scurtă.

S-ar fi întors la tine, să zicem înca mai preţioasă.

Acum cui o să o dau înapoi pe Lilia?

Tu n-o să mai fii, Joshua.

M-ai vazut conducînd carul.

Pot alunga o muscă de pe urechea calului meu,

fără să-i întrerup ritmul călăriei.

M-ai văzut folosind biciul.

Nu scoţi nici un sunet, Joshua.

Dar o s-o faci.

O să mă implori să te omor.

Într-o zi, o să asculţi strigătele sclavilor.

N-a venit ziua aia, Joshua.

Îţi ţii limba aproape la fel de bine precum mă abţin eu.

Ce păcat să omor un tăietor de piatră aşa puternic.

- Moartea aduce moarte, Baka. - Cine eşti tu?

Unul care întreabă cu ce drept omori un sclav.

Dreptul unui stăpîn de a te omorî pe tine sau oricare alt sclav.

- Omoară-mă pe mine, călău şef! - Moise!

De ce ai facut asta?

- Unde e Lilia? - A plecat.

De ce eşti îmbrăcat ca un sclav?

De ce un prinţ al Egiptului l-ar omorî pe constructorul şef al Faraonului

ca să salveze un evreu?

Eu sunt evreu.

Dumnezeu al lui Abraham. 400 de ani am aşteptat.

Soldaţii faraonului n-or să aştepte atît.

Atot-Puternicul ne-a auzit strigătele.

Tu eşti alesul.

- Nu ştiu nimic de zeul vostru. - El te cunoaşte pe tine, Moise.

Te-a adus la noi. Nu ne poţi întoarce spatele.

Tu o să ne eliberezi. Degetul Dumnezeu arată spre tine.

- Unde i s-a găsit corpul? - Îngropat în nisip, Maestate.

E cuţitul lui Baka.

Dar nu avea nici o urmă de rană pe corp.

Baka era om puternic. Au trebuit mîini puternice ca să-l doboare.

Joshua, sclavul, e tăietor de piatră.

Găseste-l pe acest Joshua.

Joshua nu l-a omorît pe constructorul şef.

Acum a vorbit şobolanul care îmi serveşte de urechi.

Prea multe urechi îi leagă limba şobolanului.

Plecaţi, toţi.

Ei? Cine l-a omorît?

Sunt un om sărac, Măria ta. Ce am eu de oferit are mare valoare.

Te-am plătit din plin şi nu mi-ai dat nimic în schimb.

Acum, î-ţi ofer lumea... adevărat fiu al faraonului.

Îmi oferi lumea, cînd nici măcar nu poţi să mi-l dai pe salvator.

Cine l-a omorît pe Baka?

Salvatorul. - Te joci cu cuvintele cu mine?

Nu, stăpîne prinţ.

Acest asasin a fugit acum departe?

Nu, stăpîne prinţ.

Numele lui!

Omul care s-a proclamat prinţ şi judecător al nostru.

Dacă ar şti că sunt aici, m-ar omorî şi pe mine.

O să te spînzur chiar eu, dacă mă mai oboseşti.

Unii ar plăti scump ceea ce au văzut ochii mei.

Te tîrguieşti cu mine ca cu un vînzător la piaţă?

Nu, nu mă tîrguiesc, măreţ prinţ. Iată banii.

Dar pentru 10 talanţi de aur fin, î-ţi voi oferi bogăţiile Egiptului.

Dă-mi libertatea şi î-ţi voi da sceptrul.

Dami-o pe Lilia şi o să-ţi dau prinţesa, cea pe care o doreşti.

Dă-mi casa asta a lui Baka şi o să-ţi ofer tronul.

Da-mi tot ce-ţi cer...

sau lasă-mă să plec.

O să-ţi dau mai mult de atît.

Te trimit unde ţi-e locul.

Locul meu e în serviciul tău, prinţ glorios.

Foarte bine.

Voi negocia cu tine.

Dacă îmi place ce-mi spui, î-ţi dau ce-mi ceri. Totul.

Dacă nu, o să simţi oţelul acestei lame pe gîtul tău mincinos. De acord?

De acord.

Salvatorul...

este Moise.

Mai ai o ultimă respiraţie ca să-mi spui de ce Moise sau orice alt egiptean

ar elibera evreii?

Moise nu e egiptean.

E evreu.

Fiu de sclavi.

O să-ţi dau ce ai cerut.

Mi s-a spus, crinul meu pestriţ, că se pariază contra mea.

- Doi galbeni la unu. - Da. Am pariat pe 5 galbeni şi eu!

O să pierzi dacă Moise mă mai face să aştept mult.

Dublez miza. Eu îl aştept pe Moise. Tu priveşte dansul.

În timp ce tu aştepti să-l onorezi pe Moise, eu voi onora jubileul lui Sethi...

cu un cadou.

Ciudat cadou.

Ai spus că dacă salvatorul e un mit, să-l aduc într-o sticlă.

Sticla e goală.

Da, e goală pentru că nu e un mit.

- Ai găsit un asemenea om? - Da, tată.

L-am găsit în mijlocul conspiraţiei şi al trădării.

Cu sîngele constructorului şef pe mîini.

Să-l aduc în mîinile justiţiei faraonului?

Adu-l!

- Aduceţi evreul. - Aduceţi evreul.

Mare faraon,

stau în umbra justiţiei tale.

Cine e responsabil de asta?

Te-am avertizat de trădarea lui, tată.

- Trădare? - Judecă acum, dacă spun adevarul.

Steaua nefastă l-a prevăzut

ca distrugătorul Egiptului şi salvator de sclavi.

Nu este posibil. Un prinţ al Egiptului!

Nu e prinţ al Egiptului. Nu e fiul surorii tale.

E fiu de sclavi evrei.

Vorbeşte...

fiule.

Sunt fiul lui Amram şi Yochabel. Sclavi evrei.

Frate, eu te-am inşelat, nu Moise.

- Era doar un copil. - Lasă-mă.

Să nu te mai văd vreodată în faţa ochilor.

Moise... vino la mine.

Mie nu-mi pasă cine eşti sau ce eşti, sau ce se spune despre tine.

Dar, vreau să aud din gura ta, că nu eşti trădător.

că n-o să conduci acest popor la revoltă împotriva mea.

Spune-mi, Moise. Te voi crede.

Nu sunt eu acest salvatorul de care te temi.

Ar fi nevoie de mai mult de un om, ca să elibereze acest popor din sclavie.

Ar fi nevoie de un zeu.

Dar dacă aş putea să-i eliberez,

aş face-o.

Ce te-a făcut să te întorci împotriva mea?

Din ziua în care sora mea te-a adus la curte, te-am iubit,

te-am crescut, te-am pus înaintea fiului meu,

pentru că am văzut în tine...

o valoare şi o măreţie, superioare altor oameni.

Nici un fiu nu te-ar putea iubi mai mult ca mine.

Atunci de ce mă obligi să te distrug?

Ce rău a pus stăpînire pe tine?

Răul care împinge oamenii să facă din fraţii lor animale de povară,

să slujească şi să sufere într-o lentă agonie.

să-i priveze de spirit, de speranţă şi de credinţă,

doar pentru că sunt de o altă rasă, de o altă credinţă.

Dacă există un Dumnezeu, El n-a vrut niciodată să fie aşa.

Ceea ce am făcut, am fost nevoit să o fac.

Aşa sa fie.

Ceea ce voi face eu acum...

eu sunt nevoit s-o fac.

Nu! Nu!

Ramses...

Egiptul va fi al tău.

Ascultă ce am de zis, Ramses.

Cînd voi traversa rîul morţii, vei fi faraon al Egiptului.

Să fi dur cu subalternii.

Să nu ai încredere într-un frate.

Să nu ai nici un prieten.

Nici încredere în vreo femeie.

I-am apărat pe cei slabi,

i-am hrănit pe orfani.

Măria ta!

Cel care a mîncat din pîinea mea şi m-a numit tată...

s-ar revolta împotriva mea.

Ce moarte porunceşti pentru el?

Nu o pot rosti.

Să se facă după cum vrei tu.

Nu voi putea traii dacă tu mori.

Picioarele unui sclav evreu, nu e locul potrivit, pentru viitoarea regină a Egiptului.

Luaţi-l.

Nu-l priviţi. Trădător al Faraonului.

Numele lui Moise să fie şters de pe toate tăbliţele şi cărţile.

De pe toţi stîlpii şi toate obeliscurile.

Să fie şters de pe toate monumentele Egiptului.

Numele lui... Moise...

să nu fie nici auzit, nici pronunţat...

să fie şters din amintirea oamenilor...

pentru totdeauna.

Nu, Moise.

Eu voi fi cel care o va avea toată.

Crezi că, cînd vei fi în braţele mele,

va fi faţa lui pe care o vei vedea şi nu pe a mea?

Da. Doar faţa lui.

Te-am învis în viaţă. N-o să fiu învins de moartea ta.

Morţii nu cunosc arsura din deşertul pasiunii.

Nu suferă de setea pasiunii

nici nu se clatină orbiţi, spre mirajul iubirii pierdute.

Dar tu, evreule, vei suferi toate astea... trăind.

- Îl vei lăsa să trăiască! - N-o să fac din el un martir.

Nici o fantomă n-o să stea între noi, noaptea.

Da, dulceaţa mea. Îl voi lăsa să trăiască.

Mort... , tu ai fi singura care l-ar avea.

Acolo unde îl trimit eu, nu există întoarcere.

Şi nu vei ştii niciodată

dacă n-a găsit uitarea în braţele altei femei.

Acum, priviţi-vă pentru ultima oară.

Acum priveşte-l pentru prima dată, Abiram, pe guvernatorul din Goşen.

Dathan, fratele meu, ai favorurile Domnului.

Prefer recunoştinţa prinţului.

Mai aproape.

Da. Foarte drăguţ.

Nu această floare purpurie.

Puritatea albului...

î-ţi va împrospăta obrajii roşii.

Lăsaţi-ne. Toţi. Şi tu, frate.

Continuaţi cu muzica... dar înăuntru.

Da. E mai bine.

O floare pe o floare.

Dathan, dacă ţi-e frică de Dumnezeu, lasă-mă să plec.

Sunt aici, fetiţo, pentru că n-am nici o încredere

în acest Dumnezeu al deşertului şi în profetul lui noroios.

M-am îmbogăţit înclinîndu-mă mai adînc ca alţi în faţa egiptenilor.

Acum, egiptenii se înclină adănc ăn faţa mea.

Joshua te vroia.

Baka te vroia.

Dar eşti a mea.

Un cadou de la Ramses pentru Excelenţa Sa

O să mă închin în faţa ta, Dathan.

O să-mi rup mîinile muncind pentru tine.

Dar te rog...

nu mă ruşina în faţa Domnului.

Domnul tău este guvernatorul din Goşen.

Ce diferenţă are pentru ruţinea mea?

Niciuna pentru tine.

Dar pentru un sclav condamnat cum e Joshua...

Ar putea însemna diferenţa între moarte în ţeapă

şi viaţă, în minele de cupru din Sinai.

Ce ai face pentru a invoca mila Excelenţei Sale?

Orice, Dathan.

Orice.

Joshua î-ţi va fi pentru totdeauna recunoscător...

mica mea floare de preerie.

Destinul său e mai bun decît cel care-l aşteaptă pe Moise.

Sclavul care ar fi trebuit să fie rege.

Căpitane. Toga de Stat.

Mama sa evreică a adus-o la închisoare înainte să moară.

Aş fi preferat să vă îmbrac cu armură.

Vei avea nevoie de un sceptru.

Dă-mi toiagul.

Iată-ţi sceptrul regal

şi iată-ţi regatul...

cu scorpionul, cobra şi şopîrla ca supuşi.

Eliberează-i pe ei, dacă vrei. Lasă-mi evreii mie.

Daţi-i acestui prinţ al lui Israel o raţie pentru o zi de pîine şi apă.

O raţie pentru o zi?

Or să-i trebuiasă multe zile să traverseze acest deşert,

dacă va reuşi.

Te las în mîinile zeului tău evreu fără nume.

Dacă mori, va fi de mîna lui, nu de a mea.

Adio, frate de altă dată.

În deşertul arzător,

omul care mergea alături de regi, merge acum singur.

Rupt din vîrful puterii regale,

deposedat de orice rang şi bogăţie pămînteană,

un om abandonat, fără patrie, fără speranţă.

Cu sufletul turmentat ca vînturile calde şi nispurile dezlănţuite

care îl biciuiesc cu furia unui bici a unui şef de muncă.

Este condus înainte, mereu înainte.

de un Dumnezeu necunoscut

spre un pămînt străin.

În sălbăticia topitoare a deşertului Ţin,

unde santinele de granit, stau ca nişte turnuri infernale

să-i bareze drumul.

În fiecare noapte e însoţit de obscuritatea singurătăţii.

În murmurul batjocoritor al vîntului,

aude rasunînd vocile nopţii.

Spiritul său torturat, nu ştie dacă aude chemarea unui trecut glorios

sau plîngerile neputincioase ale nenorocirilor ce or să vină...

sau poate respiraţia caldă a deşertului i-a topit raţionalitatea, aducîndu-l la nebunie.

Nu-şi poate potoli sărutul arzător al setei, de pe buze,

nici să se apere de furia toridă a soarelui.

Totul e dezolare.

Nu poate nici să blesteme, nici să binecuvînteze forţa care îl poartă,

căci nu îi ştia originea.

Învăţînd că poate fi mai groaznic să trăieşti, decît să mori,

e condus înainte, prin arzătorul deşert,

unde sfinţii şi profeţii sunt purificaţi

pentru a servi marele scop al Domnului.

Pînă, în sfîrşit, la capătul forţelor umane,

prăbuşindu-se în ţărîna din care provine,

metalul e pregătit pentru mîna creatorului.

Şi el regăsi forţa în fructele unui palmier

şi în apa revigorantă a puţului din Midian.

- Dacă oile erau bărbaţi! - Barbaţi necăsătoriţi.

- Nu te poţi gîndi la altceva? - Nu ştiu. N-am încercat niciodată.

Nu era nevoie să-ţi faci unghiile, nu e nici un bărbat de aici pînă la Horeb.

- Ce vezi, Sephora? - La ce te uiţi?

- Un bărbat. - Ce?

- Unul singur? - E frumos?

- priveşte-i sandalele! - E egiptean!

- Toga nu e egipteană. - Ce contează, e bărbat!

- A mîncat toate fructele! - Asta e periculos?

- Eşti sigură că trăieşte? - Sper.

Priviţi! Adevărata problemă.

Amalechiţi.

- O sa vorbesc cu ei. - Să vorbeşti? Să luam pietre!

- Noi am tras apa asta! - Dă-te la o parte, femeie!

E puţul lui Jethro, tatăl nostru. N-aveţi nici un drept să fiţi aici.

Caprele noastre nu-l cunosc pe tatăl vostru!

- Puţul are numele lui. - Ele nu ştiu să citească.

Şi nici noi!

El e Şeicul din Madian.

Atunci să-şi facă fi care să-i păzească fiicele!

Ele vor fi primele, căci mîinile lor au tras apa.

Străinul e înţelept... şi puternic.

Retrăgeţi-vă caprele pînă se adapă oile.

Noi trebuie să scoatem apa pentru tine

şi să spălăm pulberea deşertului de pe picioarele tale.

Uite apă proaspătă.

Lasă-mă să-i scot mai întîi sandalele!

Niciodată o oaie rătăcită n-a avut atîţia păstori.

- N-avem prosoape. - Voalul meu va fi de folos.

Lasă-mă să torn apă!

- Vreţi să-mi faceţi baie sau să mă înecaţi? - Ţi-l ţin eu!

E adevărat că fetele egiptene se vopsesc la ochi?

Da. Dar foarte puţine au ochii aşa frumoşi ca ai voştri.

Cine... cine e această curajoasă care s-a opus amalechiţilor?

Asta-i Sephora. Ea e cea mai mare.

Pentru că aţi împărţit deja străinul, între voi

Eu îl voi ruga să poftească în cortul tatălui nostru.

- Tatăl nostru este Jethro. - E Şeicul din Madian.

Putere ţie, străine.

Sunt Moise. Fiul lui Amram si Yochabel.

Sănătate, prosperitate şi viaţă lungă ţie, Jethro din Madian.

Sephora mi-a zis de amabilitatea ta.

Să împarţim pîinea pînă ce fiica mea va aduce carnea.

Vii de departe.

Din Egipt. - Prin deşert? Pe jos?

Cel care nu are nume, cu siguranţă ţi-a ocrotit paşii.

Fără nume? Voi beduinii, îl ştiţi pe Dumnezeul lui Abraham?

Abraham este strămoşul a multor naţii.

Noi suntem descendenţii lui Işmael, primul său născut.

Suntem servitorii Domnului.

Poporul meu se roagă la El pentru eliberare.

Dar sunt tot în sclavie.

Mîine, vom merge la păşunile de la poalele muntelui sfînt.

Cortul meu va fi onorat dacă ne-ai însoţi.

Sunt un străin într-o ţară străină.

N-am nici bogătii, nici nu ştiu să fiu păstor.

Şi se pedepseşte cu moartea dacă dai adăpost unui sclav fugar.

Sclav?

Nu între noi. Eşti înţelept. N-ai nevoie de altceva.

Şi ele sunt şapte şi te pot învăţa ce trebuie să facă un păstor.

Sephora e cea mai mare. Poţi învăţa cel mai bine de la ea.

O să mă stabilesc pe acest pămînt.

- Azi, doarme. - Cine doarme?

Cel fără nume.

Dumnezeul vostru trăieşte pe acest munte?

Sinai e locul Lui preferat. E templul Său.

Dacă acest zeu e Dumnezeu,

ar trebui să se afle pe orice munte. În orice vale.

N-ar fi doar Dumnezeul lui Israel sau Işmael,

ci al tuturor oamenilor.

Se zice că a creat toţi oamenii după chipul său.

Şi s-ar afla în fiecare inimă, în fiecare suflet...

în fiecare spirit.

Nu ştiu despre lucrurile astea.

Dar ştiu că muntele geme, cînd Dumnezeu e acolo.

şi pămîntul se cutremură şi norul e roşu, aprins.

În asemenea vremuri, s-a dus vreun om ca să-L vadă faţă-n faţă?

Nici un om n-a pus piciorul pe pantele interzise ai muntelui Sinai.

De ce vrei să-l vezi, Moise?

Ca să ştiu că există.

Şi dacă există, să ştiu de ce n-a auzit strigătele sclavilor.

Moise, ar însemna moarte, dacă îl priveşti la faţă.

Cîţi dintre oamenii mei au murit, pentru că el le-a întors faţa?

Oare un om îl poate judeca pe Dumnezeu?

Nu, Moise. Noi nu putem vedea întregul Lui scop.

Nici Işmael n-a ştiut că Dumnezeu l-a dus în deşert

pentru a fi părintele unei naţii întregi.

Nu e de ajuns că ştii că te-a salvat de mînia faraonului?

De unde şti asta?

Mergi ca un prinţ şi te lupţi ca un războinic.

Şi se vorbeşte prin caravane de un mare om

care a fost alungat din Egipt.

Acesta nu e sceptrul unui prinţ...

ci toiagul unui migrator.

Atunci odihneşte-te şi nu mai migra.

Tatăl meu are multe turme

şi nici un fiu ca să se ocupe de ele.

Vei găsi liniştea sufletească, Moise

în corturile noastre, de la poalele muntelui sfînt.

Ai o credinţă puternică în acest Dumnezeu, Sephora.

Dar pentru mine, nu va exista linişte sufletească

pînă ce voi auzii cuvîntul lui Dumnezeu.

De la Dumnezeu însuşi.

Mi-ar plăcea ca în fiecare zi să fie sărbătoare tunsul oilor!

Şi toţi barbaţii să te fugărească ca pe o oaie de tuns!

- Unul mi-ar fi de ajuns! - Dacă ar fi fost Moise!

Niciodată n-a avut lîna noastră atîta succes.

Pentru că Moise a vîndut toată lîna a tuturor triburilor, dintr-o dată.

Cuvîntul său e adevăr. Iar la comerţ e corect.

Pacea fie cu voi, şeicilor din Sinai.

De ce eşti îmbrăcată aşa?

Nu dansezi cu noi în faţa şeicilor?

Nu, n-o să dansez în faţa şeicilor. Poftim.

Şi n-o să fiu arătată ca o marfă a triburilor

în faţa lui Moise sau a oricărui alt bărbat.

În seara asta mă ocup eu de oi.

Nu rîde! S-ar putea ca Moise să nu te aleagă nici pe tine!

Moise nu mai trebuie să fie un străin printre noi.

- Trebuie să-i dăm din turmele noastre. - Şi să-l lăsăm să-şi aleagă.

Eu îi voi da să-şi aleagă, din cele şapte fiice ale mele, o soţie.

Şapte din care să aleagă?

Umbra înţelepciunii mele a dispărut.

Oare un om poate să aleagă dintre stelele de pe cer?

Priveşte-le dansînd. Cohab, cîntă.

- O sarcină plăcută. - Întradevăr!

O mireasă, un şal. Alege una, nu şapte-n total.

Un şal, o soţie. Alegerea ta-i pe veşnicie.

Una, e un preţ mare.

- Care, Moise? - Da, pe care o alegi?

Alege, Moise.

E o grădină cu multe flori, Moise.

Aş vrea ca tu să ai vîrsta mea şi eu alegerea care ţi se oferă.

În cortul lui Jethro există demnitate, onoare, libertate...

şi frumuseţe.

Tot ce şi-ar putea dori un om de la viaţă.

Dar inima mea e încă prizonieră a trecutului.

Nu... Nu pot alege acum.

- Puterea să fie cu voi, şeici din Sinai. - Dumnezeu să-ţi îndrume inima.

În seara asta, e treaz.

Pe care din surorile mele ai ales-o?

n-am făcut nici o alegere, Sephora.

Era foarte frumoasă, nu-i aşa?

Femeia aceea din Egipt, care ţi-a lăsat o cicatrice pe inimă.

A cărui piele era albă ca laptele.

Ochii ei verzi, ca cedri din Liban.

Buzele ei dulci ca mierea de curmale.

Ca pieptul unui porumbel, erau moi braţele ei.

Şi vinul pasiunii îi curgea în vene.

Da. Era frumoasă...

ca o bijuterie.

Bijuteria are un foc strălucitor... dar nu încălzeşte deloc.

Mîinile noastre nu sunt aşa moi, dar pot servi.

Corpurile noastre, nu atît de albe, dar sunt puternice.

Buzele noastre nu sunt parfumate...

dar spun adevărul.

Dragostea nu e o artă pentru noi.

Înseamnă viaţa pentru noi.

Nu suntem îmbrăcate în aur, sau în stofe fine.

Puterea şi onoarea, sunt hainele noastre.

Corturile noastre nu sunt sălile cu coloane din Egipt...

dar copiii noştri se joacă fericiţi în faţa lor.

Î-ţi putem oferii puţin...

dar î-ţi oferim tot ce avem.

Eu nu am nici măcar puţin, Sephora. Eu nu am nimic.

Nimic de la unii, valoarează mai mult decît aurul de la alţii.

Tu vei umple golul din inima mea.

N-o să-l pot umple niciodată pe tot, Moise.

Dar n-o să fiu geloasă pe o amintire.

Zeii să te binecuvînteze

În timp ce te pregăteşti să li te alături în ţara morţilor.

Morişcă bătrînă.

Ce poveşti infernale.

Pînă la urmă, moartea e doar o parte din viaţă.

N-o să mori, crocodil bătrîn

O să păcăleşti moartea aşa cum trişai la jocul cîinii şi şacali.

Mi-e teamă că el n-o să mă lase să trişez cum mă lăsai tu.

Vei fi faraon, la apusul soarelui, Ramses.

Sper că eşti mulţumit... în sfîrşit.

Sunt mulţumit să fiu fiul tău.

Tu ai refăcut măreţia Egiptului.

Eu voi face ca, măreţia Egiptului, să fie frica tuturor naţiilor.

Nu ma îndoiesc. O să triumfezi peste tot...

dar nu şi peste aroganţa ta.

Nu te obosi, Măria ta.

Dragă Măria ta.

De ce nu, pisicuţo?

Eşti singurul lucru pe care regret să-l părăsesc.

Ai fost bucuria mea.

Şi tu, singura mea iubire.

Acum tu trişezi.

- Ai mai avut una. - Da.

Ştiu.

Şi eu l-am iubit.

Cu ultima mea răsuflare, o să încalc propria mea lege

Pronunţînd numele lui...

Moise.

Vulturul regal a zburat spre soare.

Micuţul băiat, a murit în deşert, tată?

Nu. Dumnezeu i-a condus pe Işmael şi pe mama sa Hagar, la un pămînt bun.

Acelaşi Dumnezeu care locuieşte pe munte?

Se poate, fiul meu.

Ne cheamă mama ta.

Aici!

Moise! E un bărbat printre oi!

Stai...

Tu continuă să dai alarma, Gershom. Dar aşteaptă aici pînă vine mama ta.

În crevasă, în spatele stîncii.

Ai ochii la fel de buni pe cît sunt de frumoşi.

Tokar!

Khataf! Înapoi!

Khataf! Înapoi!

Coboară!

Culcat, Tokar!

Dumnezeu fie binecuvîntat, te-am găsit.

Joshua?

Te credeam mort.

În minele de cupru, cei vii sunt morţi.

Sephora! Adu apă.

Cum m-ai găsit?

Un vînzător de cupru te-a văzut în cortul lui Jethro.

Aici şi tu, îţi vei găsi pacea.

Pacea?

Cum poţi găsi sau să vrei pacea

cînd Ramses construieşte oraşe îmbibate cu sîngele poporului nostru?

Trebuie să-i scoţi din Egipt!

Dumnezeu a făcut pact cu Abraham, că EL va elibera poporul.

Sunt eu oare mîna Domnului?

- Sephora, dă-i apă. - Apă! Fii binecuvîntată!

Soarele deşertului i-a încins minţile.

Îl cheamă Joshua.

O dată am ucis, pentru ca el să trăiască.

Mi-au spus că ai fost condamnat, dar eu am ştiut că ai fost ales

să iei sabia lui Dumnezeu în mîinile tale!

Nu sunt eu acela.

Sunt un păstor cu turme...

Lumina aceea pe panta muntelui...

Vedeţi focul acela ciudat?

- Un tufiş în flăcări? - Nu.

Tufişul e în flăcări, dar nu arde.

Sephora, du-l. Dă-i mîncare în cortul nostru.

Eu mă duc să văd această mare arătare.

Moise.

Moise.

Sunt aici.

Scoate-ţi încălţămintea din picioare

caci locul pe care calci este un pămînt sfînt.

Eu sunt Dumnezeul tatălui tău,

Dumnezeul lui Avraam,

Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.

Doamne...

Doamne, de ce n-ai auzit strigătele copiilor tăi în sclavia Egiptului?

Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt.

Şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui.

Caci îi cunosc durerile.

De aceea te voi trimite pe tine, Moise, la faraon

şi vei scoate poporul Meu din Egipt.

Cine sunt eu, Doamne, să mă trimiţi la faraon,

şi să-i scot din Egipt pe copiii lui Israel?

Ce aş putea să le spus ca să mă asculte?

O să te invăţ Eu cuvintele pe care să le rosteşti

După ce vei scoate poporul din Egipt,

veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.

Îmi voi pune legile în inimile lor.

Şi în spiritele lor, le voi înscrie.

Acum, du-te.

Şi eu voi fi cu tine.

Dar dacă le voi spune copiilor lui Israel

"Dumnezeul strămoşilor voştri m-a trimis,

mă vor întreba, "Care este numele Lui?"

Ce le voi răspunde?

EU SUNT CEL CE SUNT.

O să le spui, "Cel ce se numeste "EU SUNT" m-a trimis la voi.

Muntele sfînt este interzis oamenilor?

Da. Şi mi-e teamă pentru el.

Atunci, e mai mult decît un om, căci priveşte...

Uită-te la faţa lui.

L-a văzut pe Dumnezeu.

Moise... părul tău... sandalele tale...

Am călcat pe pămînt sfînt.

Ne poţi povesti, Moise?

N-am putut să-mi ridic ochii spre El.

A vorbit?

Şi-a revelat cuvîntul spiritului meu.

Şi cuvîntul era Dumnezeu.

A vorbit ca un bărbat?

Nu e Dumnezeu de carne, ci spirit.

Lumina spiritului etern.

Şi ştiu că lumina lui e în fiecare om.

Ţi-a cerut ceva?

Să mă întorc în Egipt.

Chiar eşti mesagerul Domnului! A fixat ziua eliberării.

Voi lua apă şi pîine ca să putem pleca imediat.

Dar Egiptul înseamnă condamnare la moarte pentru tine.

Dacă asta e voinţa Lui.

Oriunde te va trimite, eu te voi urma.

Dumnezeul tău, e Dumnezeul meu.

O să-i duc pe oameni la arsenal ca să luam săbiile!

Nu prin sabie î-şi va elibera poporul,

ci cu toiagul unui păstor.

ANTRACT

Şi Domnul i-a zis lui Moise,

"Du-te. Întoarce-te în Egipt. "

Şi Moise şi-a luat soţia şi copilul

şi s-a întors pe pămîntul Egiptului.

Şi Moise a luat toiagul Domnului în mînă.

Ambasadorul lui Priam, Regele Troiei, să se apropie de faraon.

Mare faraon, cadoul oferit de Troia, e această superbă stofă

din ţara celor cinci rîuri.

Îi mulţumim lui Priam. O stofă superbă, întradevăr.

- Străluceşte ca Nilul. - Cum e fabricată?

Nimeni nu ştie, Măreţ Faraon. E cusută prin meşteşugul zeilor.

Se numeşte mătase.

Ambasadorul Ierihonului.

Care regat te-a trimis pe tine?

Regatu cel mai presus.

- Ce cadouri ai adus? - V-am adus cuvîntul lui Dumnezeu.

Care e acest cuvînt?

Astfel vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel,

"Lasă pe poporul Meu să plece!"

Sclavii sunt ai mei.

Vieţile lor îmi aparţin. Tot ce posedă ei e al meu.

Nu-l cunosc pe Dumnezeul tău,

şi nu voi lăsa pe Israel să plece.

Cine eşti tu, să le faci viaţa amară în sclavie?

Oamenii trebuie guvernaţi de lege, nu de voinţa altor oameni.

Cine e acest Dumenezeu, ca eu să-ţi las poporul să plece?

Aaron.

Aruncă toiagul meu, înaintea lui Faraon,

ca să vadă puterea lui Dumnezeu.

Prin asta vei şti, că Domnul, e Dumnezeu.

Mamă! A transformat toiagul într-o cobră!

Nimic venind de la el, nu te va răni, fiul meu.

Puterea Dumnezeului tău e doar un truc ieftin de magician.

Jannes.

Mamă, uite!

Jannes, vezi?

Şarpele lui Moise îi înghite pe ceilalţi.

Tu mi-ai dat acest toiag, ca să domnesc peste scorpioni şi şerpi

Dar Dumnezeu l-a făcut un toiag ca să domnească peste regi.

Ascultă-i cuvîntul, Ramses, şi supune-te.

Să mă supun?

Moise, Moise. Oare nu sunt magicieni în Egipt

ca să vii tu să transformi bastoane în şerpi?

Sau să faci să apară iepuri?

O sa-i dau toiagului tău, să facă un miracol mai mare.

Du-l în faţa poporului tău leneş

şi roagă-i să facă cărămizi fără paie.

- Cum să facă, cărămizi fără paie? - Bastonul lui să le procure.

Sau să strîngă singuri paiele.

Dar lotul de cărămizi să nu scadă.

Aşa să fie scris. Aşa să fie făcut.

Aaron. Aaron, cînd plecăm din Egipt?

Nu plecăm din Egipt.

Dar Moise ne-a promis.

Dar ne-ai spus că vom fi eliberaţi.

Am adus mai mult rău asupra voastră.

Dumnezeu să mă ierte că i-am folosit greşit forţa.

Moise, ce ne-ai făcut?

Faraonul a ordonat să nu vi se mai dea paie

pentru lotul vostru de cărămizi.

Fără paie?

Cum putem face cărămizi fără paie?

Va trebui să culegeţi de pe cîmp noaptea.

Şi femeile şi copiii voştri.

Acesta e salvatorul?

Ai coborît mînia faraonului asupra noastră!

Ai pus sabia în mîinile lor pentru a ne omorî.

Omorîţi-l cu pietre! Omorîţi-l cu pietre!

Îndepărtaţi-vă! Vino!

Urmează-ne!

Salvatorul vostru a plecat. Acum duceţi-vă să vă culegeţi paiele.

Şi lotul de cărămizi să fie la fel. Nici o cărămidă mai puţin.

Te-am blestemat.

De fiecare dată cînd Ramses mă lua în braţe, te-am blestemat pe tine, nu pe el.

pentru că te iubesc.

Moise care te iubea era alt om.

Ba nu.

Crezi că te-ai schimbat, dar nu e aşa.

Te consideri profet. Omul lui Dumnezeu,

Dar eu ştiu mai bine.

Nu cred că numai cutreerarea unui munte î-ti exaltă inima.

cum o exalţi tu pe a mea.

Nefertiti, am stat în lumina incandescentă a prezenţei lui Dumnezeu.

Nu El te-a salvat acum. Ci eu.

De ce dintre toţi oamenii, m-am îndragostit de prinţul proştilor?

Dar voi crede tot ce îmi spui, cînd sunt în braţele tale.

De ce să mă negi, şi pe mine şi pe tine însuşi?

Pentru că eu sunt legat de un Dumnezeu.

Şi de un popor şi de o păstoriţă.

O păstoriţă? Ce poate să fie ea pentru tine?

Doar dacă cumva, soarele desertului ţi-a atenuat simţurile?

Se unge pe piele cu usturoi?

Sau o are moale ca a mea?

Buzele ei sunt uscate şi crăpate ca solul deşertului?

Sau sunt umede şi roşii ca o rodie?

Oare a mir în miroase păul?

Sau a oi?

Există frumuseţe dincolo de simţuri, Nefertiti.

Frumuseţe ca văile învezite şi tăcute şi ca apele calme.

O frumuseţe spirituală pe care n-o poţi înţelege.

Poate că nu.

Dar frumuseţea spirituală nu-ţi va elibera poporul, Moise.

O să vii la mine, sau poporul tău n-o să părăsească niciodată Egiptul.

Destinul poporului lui Israel, nu e în mîinile tale, Nefertiti.

Nu? Cine altcineva ar putea înmuia inima faraonului.

Sau s-o întărească şi mai mult?

Da.

Ai putea fi fumoasa cenuşă

prin care Dumnezeu işi va face vrerea.

Umpleţi toate cănile din casă cu apă.

Spuneţi-le celorlalţi că timp de 7 zile, nu vom avea apă de băut.

- Dar puţul acesta n-a secat niciodată. - Rîul e încă crescut. ce înseamnă asta?

- Cine a spus asta? - Cineva care ştie.

Aşa că umpleţi-vă cănile, sau veţi rămîne însetate.

- Miriam are mereu dreptate. - Da. Mă duc să mai aduc ulcele.

Da, Joshua. Ea vine la puţ în fiecare zi.

Asteaptă şi ai s-o vezi.

E înţelept Dathan, că te trimite pe tine după apă Lilia.

Ar putea să se aleagă co o apă otrăvită.

Mi-au zis că ai murit.

Pentru toţi cei pe care îi iubesc, Joshua, sunt moartă.

- Dathan? - Da. Dathan.

Cu voinţa ta?

Da. Cu voinţa mea.

Nu eşti sclava nimănui. Ora eliberării a sosit.

Nu pentru mine, Joshua.

Slavă ţie, mare zeu al Nilului!

Apele tale sunt sîngele Egiptului.

Slavă ţie, cel care ne dai orzul.

Ne hrăneşti vitele, ne duci navele,

cel mai mare dintre zei.

Faraon al Egiptului! Încă nu te-ai supus Domnului.

Lasă-mi poporul să plece!

Vîrful acestei săbii...

Lasă-l să zică, să ştie toţi că e nebun.

Supune-te Domnului!

Sau va întinde mîna asupra apele rîului.

Eu am venit să binecuvîntez apele, tu ai venit să le blestemi.

Să vedem dacă Dumnezeul unui păstor e mai puternic ca zeii faraonului.

Apă a vietii, irigă deşertul.

Adu verdeaţa pe cîmpii.

Aaron.

Îndreaptă toiagul meu asupra apelor.

Priviţi!

În locul în care a atins rîul, apa sîngerează.

Apa se transformă în sînge!

Sîngele curge din zeu.

Uitaţi cum se răspîndeşte.

Chiar e sînge!

Că să vezi puterea Domnului,

timp de 7 zile, Egiptul va înseta

7 zile fără apă! Umpleţi toate cănile şi ulcelele.

Ciuma o să fie peste tot!

Chiar dacă va fi de 7 ori 7 zile,

nici un truc de magician magician nu-ţi va elibera poporul.

Apă sacră, purifică curentul din care provii.

Şi Dumnezeu a lovit Egiptul cu diferite plăgi.

dar totuşi inima faraonului era şi mai împietrită.

Mare rege, ascultă strigătele Egiptului.

Ar striga mai tare dacă ar trebuii să facă ei cărămizile.

Trimite-i.

Aceşti oameni au fost loviţi de falgelul setei,

de broaşte, păduchi, musca cînească, lăcuste, vărsatul negru, ciuma vitelor.

Nu mai pot indura.

De ce îl aduci la mine pe acest artizan al răului?

Poporul abandonează templele şi zeii.

Ce zei? Voi profeţi şi preoţi, i-aţi creat pe aceşti zei

pentru a manipula temerile oamenilor.

Cînd Nilul a devenit roşu, şi mie mi-a fost frică...

pînă am auzit de un munte din spatele cataractelor

care a deversat noroi roşu în Nil şi a otrăvit apele.

Oare toiagul pe care ţi l-am dat a cauzat toate astea?

O fi minunea zeului tău că peşti au murit şi broaştele au părăsit apele?

A fost oare minune că musca cînească şi păduchii

au denaturat cadavrele şi au răspîndit boala la oameni şi la animale?

Aceste lucruri s-au petrecut de la sine, nu de mîna vre-unui zeu.

Plecaţi acum.

Ca să înţelegi că aceste lucruri sunt de la Dumnezeu...

vei vedea grindină căzînd dintr-un cer senin

şi arzînd ca focul pe pămînt.

Vei vedea întunericul acoperind Egiptul cînd soarele va fi la zenit.

Şi vei ştii că Dumnezeu, e Dumnezeu

şi te vei înclina în faţa voinţei Lui.

Nimic pe pămînt nu mă va face să mă închin în faţa ta, Moise.

Uite, vine grindina.

Cînd întunericul va acoperii Egiptul, timp de 3 zile,

miniştrii tăi or să mă ceară.

În timpul acestor 3 zile de întuneric,

aţi plîns ca nişte copii speriaţi de întuneric.

Moise a spus că soarele va apare după 3 zile, şi a avut dreptate.

Măria ta, lasă-i poporul să plece,

sau tot Egiptul va deveni un pămînt steril de la cascade pînă la mare.

Tatăl meu va elibera sclavii?

Oare taxele pot fi colectate pentru vitele moarte şi recoltele lovite de molimă?

Frica guvernează Egiptul, sau eu?

Nu ne temem de nici o armată de pe pămînt,

dar oare putem învinge molimele cu săbiile?

Nu e nici o ruşine în asta.

Nu Faraonul se predă în faţa sclavului,

ci sfetnicii săi.

L-am chemat pe Moise la cererea vostra.

Poporul te va binecuvînta, Măria ta.

Oare se apleacă lumea, în faţa unui tron gol?

Gol?

Oare Faraonul îşi întoarce faţa de la propriul fiu?

Daca laşi evreii să plece, cine îi va construi lui oraşele?

I-ai spus lui Moise, sa facă cărămizi fără paie.

Acum el î-ţi spune ţie, să construieşti oraşe fără cărămizi!

Cine e sclavul... şi cine e faraonul?

Auzi rîsetele, Ramses?

Da, rîsetele regilor,

din Babylone, din Canaan,

din Troia...

Văzînd Egiptul predîndu-se în faţa zeului sclavilor!

Să intre evreul.

Du-te în grădină. Nu e bine ca fiul faraonului,

să-şi vadă tatăl umilit, de un fiu de sclavi.

Fiule, rămîi lîngă mine.

Zilele de întuneric te-au făcut să vezi lumina, Ramses?

O să-mi eliberezi acum poporul?

Măria ta, ordonă scribului să citească decretul.

Dă-mi textul.

Nu poţi rezista puterii zeului lui!

Nu-l cunosc pe zeul lui! Nici n-o să-i las poporul să plece.

Cît o să mai refuzi să te pleci în faţa Domnului?

Dacă mai aduci încă o urgie asupra noastră,

nu zeul tau, ci eu voi transforma Nilul în sînge.

Cum tatăl tatălui tău, a transformat străzile din Goşen

cu sîngele copiilor noştri masculi!

Dacă va mai fi încă o urgie asupra Egiptului,

din cuvintele tale, o va aduce Dumnezeu.

Şi un aşa mare strigăt se va ridica în toată ţara,

că, cu siguranţă, vei lăsa poporul să plece.

Să nu te mai arăţi înaintea mea, Moise,

căci ziua în care o să mă vezi,

cu siguranţă, vei muri.

Aşa să fie scris.

O să le dau acestui fiu de sclavi şi zeului lui,

un răspuns pe care lumea n-o să-l uite.

Comandant al armatei,

adu carele de Talis.

Va fi o ultimă urgie...

doar că se va abate peste sclavii din Goşen!

Primul născut din fiecare casă să fie omorît,

începand cu fiul lui Moise.

Tu eăti păstoriţa cu care s-a căsătorit Moise.

Regina Egiptului e frumoasă... cum mi-a spus el.

Soţul meu nu e aici.

El e fiul lui Moise?

Da, e fiul nostru.

Ce vreţi de la noi?

N-ai de ce te teme de mine.

Mi-e teamă doar de amintirea lui despre tine.

Ai reuşit s-o ştergi?

Ne-a uitat, pe amîndouă.

Tu l-ai pierdut cînd a plecat în căutarea Dumnezeului său.

Eu l-am pierdut cînd l-a găsit.

Cel puţin ţi-a lăsat un fiu.

Am venit să-i salvez fiul.

Să-l salvezi de ce?

De decretul Faraonului,

ca primii născuţi ai lui Israel să fie omorîţi.

Omorîţi?

Doamne al lui Abraham!

Nu-l lăsa să facă asta! Nu copiilor!

O caravană ce merge la Midian vă aşteaptă, pe tine şi fiul tău.

Carul meu o să vă ducă pînă acolo.

Sunt surprinsă că m-ai remarcat.

Nu mai băgat în seamă, azi dimineaţă la palat.

De ce? Îţi era frică să mă priveşti?

Ce vrei, Nefertiti?

Pe tine, Moise. Tot ce e legat de noi se apropie de sfîrşit.

Vei distruge Egiptul sau Egiptul te va distruge pe tine.

Sunt a ta, Moise.

Ea a plecat cu fiul tău, la Midian.

De ce ar fi plecat?

Ştia că o să încerci să-i salvezi pe ceilalţi copii, înaintea alui tău.

Să-i salvez pe ceilalţi copii, de ce?

Ramses adună luptătorii libienii, carele şi spadasinii din Sardinia.

De ce? Spune-mi de ce?

Ca să-i omoare pe primii născuţi ai lui Israel.

Doamne!

Doamne! Din gura lui însăşi, va veni judecata Ta!

Dar eu ţi-am salvat fiul, Moise!

Nu fiul meu o să moară, ci...

ci primii născuţi ai Egiptului! Fiul tău, Nefertiti!

N-ai îndrăzni să-l loveşti pe fiul Faraonului!

Cu inima sa de piatră, faraonul a semnat condamnarea la moarte a propriului fiu.

Dar e fiul meu, Moise. Nu i-ai face rău fiului meu?

Eu nu sunt nimic. Sunt doar instrumentul voinţei Domnului.

N-o sa-l lasi sa faca asa ceva.

Eu l-am salvat pe fiul tău.

Eu nu-l pot salva pe al tău.

Dumnezeul tău te ascultă, Moise.

La miezul nopţii, distrugătorul va coborî în inima Egiptului

şi toţi primii născuţi vor muri,

de la primul născut al Faraonului pînă la cei ai servitorilor.

Cînd erai prinţ al Egiptului, m-ai ţinut în braţe.

Cînd erai sclav condamnat,

m-am aruncat la picioarele tale în faţa curţii Faraonului.

Pentru că te iubeam, Moise.

Domnul e cel care execută judecata, Nefertiti.

Întoarce-te la fiul tău.

Dragostea ta pentru mine, e mai tare ca puterea oricărui zeu.

Tu n-o să-mi omori fiul.

Întoarce-Te din iuţimea mîniei Tale, O Doamne!

Moartea eliberatoare să vină.

Nu, Lilia, moartea n-o să vină la tine.

Joshua, î-ţi rişti viaţa venind aici.

- Eşti prim născut. - La fel şi tu.

Am adus sînge de miel, să marchez stîlpii uşii şi pragul de sus...

ca Ingerul Morţii să treacă pe lîngă tine.

Joshua, e de ajuns că ai venit la mine.

Sunt o paria printre ai noştri.

Nu mă salva de la moarte, Joshua, salvează-mă de viaţă.

Ziua de mîine va aduce o lume nouă, pentru noi, Lilia.

Nu va fi nici o lume nouă. Şi nici sînge pe uşa asta!

Dathan, îi va salva viaţa! Moise are promisiunea Domnului!

Moise are doar cuvinte, Faraonul are lanci.

Ţine minte, Joshua, din propria ei voinţă, e a mea.

"Chiar stînd în umbra morţii,

Domnul e Dumnezeul nostru. Dumnezeu e unul. "

"Domnul e Dumnezeul nostru. Dumnezeu e unul. "

"Apără-ne de această noapte de teroare, o, rege al universului. "

De ce tuturor le e frică?

De ce e noaptea asta e diferită de altele?

Fiindcă în această noapte, Domnul ne va elibera din sclavia Egiptului.

Să nu-ţi fie frică de teroarea nopţii.

Soldaţii Faraonului!

Sau mai rău!

Bithiah!

De frica zeului tău, m-au eliberat.

Poate o straină să intre?

Nu există străini printre cei care caută mila Domnului.

Cărăuşii mei?

Toţi cei însetaţi de libertate, pot veni cu noi.

Umbra morţii va trece pe lîngă noi, în seara asta.

Mîine, lumina libertăţii ne va lumina

cînd o să ieşim din Egipt.

O să merg cu voi, Moise.

- O prinşesă a Egiptului! - Din casa Faraonului!

Se închună la idolii Egiptului!

Femeia asta m-a salvat din apele Nilului

şi mi-a ghidat paşii pe drumul cunoaşterii.

Mered, adu un scaun pentru fiica Faraonului.

E o mare lumină care străluceşte pe faţa ta, Moise.

Poate într-o zi, o să înţeleg.

E mesagerul Domnului, prinţesă.

Dacă nu este interzis să privim suflul pestilenţial,

atunci priviţi, căci e aici.

Nu privi, Eliezer.

Închide uşa, Joshua, şi lasă moartea să treacă.

Va trece, Moise?

E promisiunea lui Dumnezeu, Elisheba.

"Eşti binecuvîntat, o Doamne Dumnezeul nostru

"care scoţi pîinea din pămînt. "

Fugi! Fugi!

N-o să cunoşti nici un rău,

nici o urgie nu se va apropia de tine.

O mie vor cădea în faţa ta.

De ce mîncăm pîine nedospită şi ierburi amare, unchiule?

Mai repede! Pe acolo!

Ierburile ne amintesc de amărăciunea captivităţii, Eliezer.

Aceasta e pîinea făcută în grabă,

ca să-ţi aminteşti de noaptea asta,

din generaţie în generaţie, pentru totdeauna.

- E poporul meu! - Toţi sunt poporul lui Dumnezeu.

Moartea ne înconjoară!

Dar trece pe lîngă cei care cred în Dumnezeu.

Nu uita niciodată, Eliezer...

moartea a trecut pe lîngă casa ta.

Căpitanii Egiptului se tem de ceaţa nopţii?

- Strigătul morţii e peste tot. - E un blestem diabolic! Priveşte!

Cunosc cîmpuriile de luptă de 30 de ani, Faraonule.

Dar nu mi-a fost niciodată frică pînă în noaptea asta.

Aghiotant.

Căpitanii să se alăture oameniilor lor.

În zori îi vom lovi.

Nici un prim născut evreu nu va rămîne viu.

Lasă evreii să plece, Măria-Ta,

sau murim cu toţii.

Era fiul tău?

Primul meu născut.

Nu există nici un remediu magic, nici o incantaţie vindecătoare.

E primul născut al Faraonului.

Suntem neputincioşi în faţa acestei... pestilenţă.

Tată.

Fiule.

Propriul tău blestem s-a abătut asupra lui.

- Unde ai auzit asta? - De la Moise.

Nu i-am lăsat poporul să plece

pentru că limba ta de şarpe, mi-a împietrit inima.

Te-ai gîndit numai cum să-l ţi pe Moise aici.

Nu ţi-a păsat deloc de tronul meu...

Sau de fiul meu.

L-am rugat pe Moise să-i salveze viaţa

Umbra morţii e pe faţa lui.

Nu. Nu va muri.

Căpitane.

Ia carul meu cel mai rapid. Adu-l pe Moise la mine.

O să îl aduc, puternice Faraon.

E singurul meu fiu.

Ai învins, Moise.

Piciorul unui sclav e pe gîtul Egiptul.

Ai fost salvat din apele Nilului ca să fi blestemul meu.

Umbra ta s-a înterpus între mine şi tatăl meu,

între mine şi gloria mea,

între mine şi regina mea.

Umbra ta acum aduce numai moarte.

Plecaţi dintre noi, tu şi poporul tău.

Vă eliberez.

Nu datorită cuvantului tău,

nici datorită braţului meu, că suntem liberi, Faraon.

Puterea Domnului ne-a eliberat.

Ajunge cu vorbele tale!

Luaţi-vă poporul, vitele voastre, zeul vostru şi pestilenţa voastră.

Luaţi ce vreţi din Egipt, dar plecaţi!

Doamne Dumnezeule...

cu o mînă puternică ne-ai scos din sclavie.

Mîine plecăm, o naţiune liberă.

Unde fiecare om va culege ce a semănat

şi nu va mai îngenunchia decît la rugăciune.

Vom plecam cu tinerii şi cu bătrînii,

cu fii şi fiicele noastre...

Cu turmele noastre de vite şi de oi, vom pleca.

Căci ştiu că Domnul e mare

şi Domnul nostru este deasupra tuturor zeilor.

E mort.

Soca, mare stăpîn al lumii inferioare...

Eu, care am negat zeii Egiptului,

ma închin acum în faţa ta.

Arată-ne că ai putere mai mare ca a zeului lui Moise,

şi redă-i fiului meu viaţa pe care el a luat-o.

Ghidează-i înapoi sufletul, peste lacul morţii

spre locul celor vii,

şi îţi voi face un templu mai grandios ca piramidele.

Ascultă-mă, stăpîn al nopţii...

Ridică-te, popor al lui Israel!

Contemplă zorii libertăţii!

Şi se făcu, ca după sufocanta noapte de teroare,

veni o zi cum lumea n-a mai văzut.

De la est la vest, din nord şi din sud,

au venit cu tot ce aveau, conducîndu-şi oile, vacile, şi cămilele.

Cu zecile, cu sutele, cu miile,

un şir interminabil de oameni, animale şi lucruri,

şi chiar multe vite,

s-a scurs pe bulevardul Sfinxului.

La picioarele celor 4 statui colosale ale lui Ramses

care cu sudoarea şi sîngele şi corpul lor,

le ciopliseră în piatră,

o naţiune se ridică şi libertatea se naştea în lume.

Bunicule, o ai pe Rebecca?

Nu, n-o am Rebecca.

Ia şalul. Pune-l pe umeri.

E o zi binecuvîntată!

- Unde-i Rebecca? - Uite-o pe Rebecca!

- Putem lua vitele? - Ne apropiem de porţi.

Rachel, ajută-mă cu asta.

Nu uita uleiurile de baie!

Unde mergem, Naomi?

Într-o ţară unde curg lapte şi miere.

Niciodată n-am gustat mierea. Ştie cineva drumul?

Departe de bici! Libertatea vă va umezii gîtul în deşert.

E casa guvernatorului! Nu puteţi intra.

Afară! Toţi!

De ce au venit soldaţii aici? Nu mi-am mînjit uşa cu sînge.

Atunci piatra sîngerează!

Tăietorul tău de piatră, mi-a făct-o!

Tot aurul tău n-o să poată şterge semnul de pe uşa ta, Dathan...

sau din inima mea.

Pentru asta, o să mergi pe jos pînă...

Unde mergem? Stiţi unde mergem?

În iad, sper!

Ca şi Dathan, ei nu ştiau unde merg,

şi ca vitele, nici lor nu le păsa.

Acum folosesc tărgile pentru cărămizi, pentru a căra alte greutăţi.

Printre ei erau

vieri şi semănători de grîne,

Fiecare sperînd să se aşeze sub via şi smochinul lui.

În această glorioasă cohortă,

Joshua făcea ordine şi disciplină.

Stinardul fiecărui trib, să meargă în faţă.

Levi în centru, Ieudah la dreapta, Efron la stînga. Înainte!

Fiţi atenţi pe unde mergeţi! Atenţie la gîştele mele!

"Iosef a fost fiul lui Iacov. Multe culori avea haina lui... "

Aaron şi bătrînii duc un corp în lintoliu, bunicule!

Sunt osemintele lui Iosef, pe care le ducem în ţara lui.

Nubieni, bunicule!

- Carele cu comori! - Avutul Egiptului.

Oricine şi-a făcut treaba îşi va primi partea de aur! Prinde, micuţule!

Pentru cel orb!

E o văcuţă de aur, bunicule, cu coarne!

Un idol. Pentru adoratorii de idoli!

Bunicule, purtătorii flăcărilor!

Puneţi focurile seara lîngă steaguri,

să-şi poată aprinde toţi torţele!

Eliezer, agaţă asta de car.

Acum leagănul...

Am care pentru bătrîne şi pentru vindecători. Unde să le pun?

Da-le la 5000 de scuzi...

Unde ţi-e biciul Dathan?

O sa-ţi dau înapoi fiecare lovitură de bici, Dathan!

- Ăsta e moment să fi rău? - Ţi-am gustat biciul!

Da, în fiecare zi.

Lilia nu e sclava ta, Dathan! Poţi să-ţi cari singur bagajul.

Las-o pe ea sus!

Deci, acum frate, avem noi şefi de corvezi.

Nu mai servim nici un stăpîn, acum.

Da, dar nu pentru mult timp.

- Uite, bătrîno. - Joshua!

Faceţi loc guvernatorului!

- Şti cine sunt. - Ştiu cine erai, stăpîne guvernator.

Spune-i lui Ramses că mă întorc la casa mea.

Ceata asta poate îl urmează pe Moise în deşert, azi...

dar cînd soarele le va arde ochii,

şi buzele lor crăpate, vor sîngera de sete,

şi vor avea crampe la stomac de foame,

î-l vor blestema pe Moise şi Dumnezeul lui.

Atunci o să-i readuc la Faraon şi la gropile cu cărămizi.

Sunt atît de numeroşi.

Atît de numeroşi.

Cum voi găsi drumul Tău în deşert, Doamne?

Cum voi găsi apă în deşert pentru o asemenea mulţime?

Moise... Oamenii s-au adunat.

Atunci să mergem înainte, la muntele Domnului,

ca să-şi înscrie poruncile în sufletele şi în inimile noastre, pentru totdeauna.

Mergem, lăudînd numele Lui, Atot-Puternic.

- Care e cuvîntul, Joshua? - Să sune trompetele!

Ascultă, Israel! Ţine-ţi minte această zi,

cînd puternicul braţ al Domnului te-a scos din sclavie!

Domnul e Dumnezeul nostru! Domnul e unul!

Domnul e Dumnezeul nostru! Domnul e unul!

- Hai! Hai! - Da, să mergem!

400 de ani de sclavie şi azi nu vrea să se mişte.

Dumnezeu e unul! Glorie Domnului...

Mulţumesc, O Doamne...

Să urce în litiera mea.

Sunt scurs ca apa,

Forţa mea s-a uscat, devenind ţărîna... morţii.

- O să-ţi plantăm smochinul în noua ţară! - Copiii o să mănînce din fructele lui.

Ai auzit? Ai auzit?

Ai un fiu puternic!

Şi el conducea poporul în bucurie şi fericire.

I-a cărat din Egipt

la fel cum vulturul îşi poartă puii pe aripi.

Dar din nou... inima Faraonului se împietrise.

Cîte zile şi nopţi o să te mai rogi?

Te aude?

Redutabil stăpîn al nopţii,

nu eşti tu mai mare ca Dumnezeul lui Moise?

M-am rugat la tine,

şi totuşi corpul fiului meu, nu a recăpătat viaţă.

- Ascultă-mă! - Nu te poate auzii.

Nu e decît un bloc de piatră cu un cap de pasăre.

Mă va auzi.

Eu sunt Egiptul.

Egiptul? Nu eşti nimic.

L-ai lăsat pe Moise să-mi omoare fiul. Nici un zeu nu-l poate aduce înapoi.

Ce i-ai făcut lui Moise? Cum a murit?

Te-a implorat să ai milă cînd l-ai torturat?

Du-mă la cadavrul lui. Vreau să-l văd, Ramses! Vreau să-l văd!

E fiul meu.

Ar fi fost Faraon.

Ar fi condus lumea.

Cine îl plînge acum?

Nici măcăr tu. Tu te gîndeşti numai la Moise.

N-o să-i vezi corpul. L-am alungat din Egipt.

Nu mă pot lupta cu puterea zeului său.

Zeul său? Preoţii spun că Faraonul e un zeu,

dar tu nu eşti zeu, eşti chiar mai puţin decît un om.

Ascultă-mă, Ramses,

M-ai crezut rea cînd m-am dus la Moise, şi aveai dreptate.

Vrei să-ţi povestesc ce s-a întîmplat, Ramses?

M-a tratat ca pe ultima femeie.

Pe mine, Nefertiri, regina Egiptului!

Tot ce ai vrut tu de la mine, el nici măcar n-a vrut să ia.

Auzi rîsetele, Faraonule?

Nu rîsetele regilor,

ci rîsetele sclavilor în deşert!

Rîsete?

Rîsete?

Fiule, î-ţi voi construi mormîntul peste corpurile lor strivite!

Dacă va scăpa vre-unul, sămînţa lor va fi împrăştiată şi blestemată pentru totdeauna!

Armura mea! Coroana de război!

Rîsete?

O să schimb rîsetele acestori sclavi, în urlete de groază.

Vor ţine minte numele lui Moise,

ca omul care va murii sub roţile carului meu.

Omoară-l cu mîna ta.

Să sune trompetele! Alertaţi turnurile de supraveghere!

Adunaţi toate carele la poarta oraşului!

Mă supun.

Armăsarii tăi îmi vor trage carul.

O sa va aduc înapoi comorile templului.

Adu-mi-o înapoi, pătată cu sîngele lui.

O s-o fac!

Ca o să-l amestec cu al tău!

Salutaţi!

Salut!

Salut!

Amintiţi-vă de primii născuţi!

Moarte sclavilor!

Moarte zeului lor!

Salut!

Înainte!

Auzi tunetul? Pe mare?

Nu, vine din deşert.

E tropot de cai!

Uite! Carele Faraonului!

Suntem prinşi cu mare în faţă! Caleb, avertizează corturile din nord!

Joshua?

E cornul lui Joshua!

Toţi bărbaţii înainte! Aduceţi cai, căruţe, formaţi o baricadă!

De ce e alertă, Joshua?

Carele Faraonului! Blocaţi accesul cu căruţele!

Femeile şi copiii, spre mare!

Aduceţi ciocane, sape, lopeţi!

Ascultaţi-mă! Ascultaţi-mă!

Oare ciocanele pot opri săgeţile? Sau căruţele voastre, carele Faraonului?

Femei, vreţi să vă vedeţi bărbaţii murind?

- Moise! - Ce este Joshua, ce este?

Carele Faraonului! Am ordonat bărbaţilor să blocheze accesul!

- Cum putem lupta contra carelor lor? - Nimic nu-i poate opri!

Ordonă-le oamenilor să se dea înapoi, Joshua.

Să dăm înapoi? Unde? În mare?

În mîinile lui Dumnezeu.

Salvator? Da, v-a salvat ca să muriţi!

Priviţi! Priviţi!

E vina lui Moise! Predaţi-l Faraonului!

Da! Da! Omorîţi-l cu pietre!

Dumnezeul lui Moise, e un general slab. L-a lăsat fără scăpare.

De 10 ori, aţi văzut minunile Domnului!

Şi încă nu aveţi credinţă!

Este un profet fals, care vă duce la moarte!

Omorîţi-l cu pietre!

Ascultaţi-l pe Moise! Cuvîntul lui e voinţa Domnului!

- Se vor opri în faţa mea! - Un car în viteză nu cunoaşte grade.

Nu erau oare morminte în Egipt, de ne-ai adus să murim în pustie?

Nu vă temeţi!

Staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea Domnului!

- O coloană de foc! - E opera Domnului!

Treceţi prin ea!

Nu, Măria-Ta! Nu poţi trece prin focul Domnului!

Adunaţi-vă familiile şi turmele. Trebuie să ne grăbim.

Şi unde să mergem? Sa ne înecăm în mare?

Cît timp î-l va reţine focul pe Faraon?

După ziua de azi, n-o să-i mai vedeţi carele niciodată!

Nu! Veţi fi îngropaţi sub ele!

Domnul armatelor se va lupta pentru noi!

Uitaţi-i mîna Lui puternică!

Vîntul deschide marea!

Dumnezeu despică marea, cu respirul nărilor Lui!

- Condu-i printre ape. - Facă-se voia Sa!

Le deschide apele şi ne barează nouă drumul cu foc.

Trebuie să plecăm de aici. Oamenii nu pot lupta conta unui zeu!

Mai bine să mori în lupta cu un zeu, decît să trăieşti în ruşine.

Glorie Domnului! Înainte!

Dumnezeu ne-a salvat de Faraon!

- Ajută-ne! - Lasă roata!

Trageţi! Trageţi pentru viaţa voastră!

Viaţa ta valorează atîta?

Salvaţi pîinea, dacă puteţi!

Spune-i lui Caleb, să vină, să ajute cu căruţele!

Moise, urcă pe stîcă, ca oamenii să te vadă şi să-şi păstreze speranţa!

Deasupra noastră!

Focul se stinge!

Sunaţi urmărirea!

Stai!

E o treabă pentru un călău, nu pentru un Faraon.

Distrugeţi-i pe toţi.

Dar aduceţi-mi-l pe Moise viu.

Ridicaţi lancile! Înainte!

- Uite, ia-l! - Aşteptaţi, aşteptaţi!

Bunicul, uite, vin caii!

Carele! Fugiţi! Fugiţi!

Mai bine slugă în Egipt, decît să mor aici!

Cine ar îndrăzni să se opună puterii Domnului?

Ai suflat cu răsuflarea ta

şi marea i-a acoperit!

Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?

De la o eternitate la alta, Tu eşti Dumnezeu!

Domnul e unic! Domnul e unic!

Înainte de a lovi... Arată-mi sîngele lui pe sabie.

N-ai putut nici măcar să-l omori!

Dumnezeul lui... ESTE Dumnezeu.

Şi Moise a condus pe Israel de la Marea Roşie

în deşertul Sinai.

Şi s-au aşezat la poalele muntelui sfînt.

Şi cînd poporul a văzut, că Moise zăboveşte să coboare de pe munte,

s-au adunat.

Întrebaţi-l pe Aron

Oare poate cineva supravieţui pe vîrful ăla, 40 de zile si 40 de nopţi?

- Da. Prin voinţa Domnului! - Cine ştie care e voinţa Domnului?

Tu? Eu? Sau tu, Sephora?

Soţia lui.

S-a întors să-şi regăsească soţul.

Dar e mort. Nici măcar ea nu mai poate spera că trăieşte!

Moise s-a dus pe pămîntul interzis, ca să primească legea Domnului!

Da, dar nu s-a întors!

Î-ţi împărtăşim durerea. Te compătimim.

Compasiunea ne va duce oare în ţara unde curg lapte şi miere?

Acum nu mai avem conducător!

Moise se va întoarce...

Oare un Dumnezeu care v-a arătat atîtea minuni

l-ar lăsa pe Moise să moară înainte să-şi îndeplinească misunea?

Mama lui! Aşa frumoasă e speranţa unei mame!

Dar sunt şi alte mame printre voi!

Ce se va alege de copiii voştri?

- Trebuie să avem credinţă! - Credinţă în ce? In tine, Aaron?

Poţi să ne duci tu la pămîntul promis?

- Ştii unde e? - De cealaltă parte a deşertului!

- Atunci cine o să ne conducă? - Tu, Dathan!

Unde pot eu să vă duc, dacă nu e în Egipt?

- Unde domneşte moartea? - Nu, unde e hrană!

Faraonul ne-ar omorî pe toţi.

Nu dacă un zeu egiptean va fi înaintea noastră!

- Fă-ne tu unul, Aaron. - Aaron ştie arta templului!

Nu o voi face!

Nu o va face!

Preferă să ne vadă putrezind în deşert.

O să ne faci un zeu!

Un zeu de aur! Un viţel de aur!

Korah va fi marele preot!

Aduceţi coşuri, găleţi, şaluri... orice aveţi!

Scoateţi-vă cerceii, brăţările, colierele...

Aaron ne va face un viţel de aur!

- Din aurul adus din Egipt! - Aşa!

Din tufişul incandescent, Doamne,

m-ai însărcinat să aduc poporul la acest munte sfînt,

ca să-ţi cunoască gloria şi să primească legea Ta.

Ce n-am făcut încă?

Eu sunt...

Eu sunt...

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău.

Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

Să nu-ţi faci chip cioplit nici vre-o înfăţişare.

Şi ei au acoperit idolul cu aur pur.

Şi Aaron l-a bătut aurul cu dalta şi l-a nivelat cu ciocanul,

gata să fie cioplit de mîna omului.

Şi l-a prins în cuie ca să nu se mişte.

Şi el, care a făcut forja,

a bătut aurul topit făcînd foiţe fine.

Căci îşi adunaseră comoara într-un furnal

şi au făcut foc deasupra ca să se topească aurul.

Şi s-au îmbrăcat cu lucruri bogate şi haine scumpe,

cu voaluri albastre, purpurii şi roşii şi cu stofe fine ţesute în Egipt.

Şi femeile au strivit strugurii din Midian şi au făcut vin.

Să nu iei numele Domnului, Dumnezeului tău în deşert.

Aminteşte-ţi ziua de Şabat, ca s-o sfinţeşti.

Respectă pe tatăl tău şi pe mama ta.

Să nu ucizi.

Şi poporul comise un mare păcat,

caci îşi făcuse un idol de aur.

Şi l-au dus pe umeri cu veselie,

zicînd, "Iată zeul vostru, Israel. "

Voi care îl plîngeţi pe Moise, vă e frică să contemplaţi noul zeu de aur?

Apoi se comportau ca nişte copii, care şi-au pierdut credinţa.

Erau perverşi şi şmecheri şi s-au răzvrătit contra lui Dumnezeu.

Au mîncat pîinea răutăciunii

şi au băut vinul violenţei

şi au facut rău, sub ochii Domnului.

Şi poporul a strigat,

"Imaginea cioplită ne-a adus bucurie, "

şi s-au închinat la viţelul de aur şi i-au oferit jertfe.

Iată sacrificiul tău!

Să nu comiţi adulter.

Să nu furi.

Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău.

Să nu rîvneşti la binele aproapelui tău.

Înscrise cu degetul Domnului.

Du-te, coboară,

căci poporul s-a corupt.

Şi oamenii jucau, mîncau şi beau.

Erau ca nişte copii de nebuni,

şi s-au dezbrăcat de hainele lor.

Cei răi erau ca o mare agitată

a carei ape arunca noroi şi murdării.

Cădeau dintr-un păcat în altul şi erau mai infami ca pămîntul.

Şi era debandadă şi beţie,

căci deveniseră servitorii păcatului.

Opera cărnii si a impietăţii manifesta în tot felul.

Chiar şi adulter şi luxură,

impuritate, idolatrie şi debandadă,

vanitate şi corupţie.

Şi erau plini de închietăţi şi de afecţiuni infame.

Şi Aaron ştiu că a adus ruşinea peste ei.

Aviram! Korah! Legaţi sacrificata cu sfoară!

De coarnele viţelului!

Lumina Domnului, straluceşte din tine, Moise.

Nu îngenunchea în faţa mea, Joshua.

Aceste tăbliţe de piatră...

Scrise de mîna Domnului.

Cele 10 Porunci.

Un vacarm de război se aude din tabară.

Nu e zgomotul războiului.

E vacarmul cîntecelor şi a dezmăţului.

Moise!

Joshua!

Vai de voi, O Israel.

Aţi comis un mare păcat în faţa Domnului!

Nu sunteţi demni să primiţi aceste Zece Porunci.

Aaron!

Ne-am adunat înpotriva ta, Moise!

Iei prea multe asupra ta!

N-o să trăim după poruncile tale. Suntem liberi!

Nu există libertate fără lege.

A cui lege, Moise? A ta?

Ai cioplit tăbliţele alea ca să devii prinţul nostru?

Cine este pentru Dumnezeu... Să vină la mine!

Eu!

- Ne-ai blestemat. - Oamenii ăştia m-au forţat.

Nu v-a arătat nici un pămînt din care curge lapte şi miere.

Eu vă arăt un zeu de aur!

Veniţi la mine! Urmaţi-mă!

Blasfemiatori! Idolatri!

Pentru asta veţi bea apă amară!

Dumnezeu vă aduce azi

legile vieţii şi a binelui,

şi ale morţii şi ale răului.

Cei care refuză să trăiască după lege...

să moară după lege!

Şi mînia Domnului s-a stîrnit împotriva lui Israel.

Şi pentru a-i pune la încercare, dacă vor păstra poruncile Lui, sau nu,

i-a lasat să rătăcească în deşert, 40 de ani

pînă ce toată generaţia, care comiseseră răul în ochii Domnului,

s-a stins.

Dar vedera lui Moise nu scăzuse şi nici puterile lui nu diminuară.

Şi merse din cîmpiile Moabului pînă la Muntele Nevo

şi Domnul îi arătă toată ţara

care se găsea de cealaltă parte a rîului Iordan.

Domnul era furios pe mine

că nu-l ascultasem cu apele conflictului.

Şi mi-a zis, "Priveşte în faţa ta pămîntul nou. "

"Nu vei traversa rîul Iordanului. "

Atunci, voi rămîne.

Sunt cheamat de Dumnezeu, Sephora. Mă voi duce singur.

Priveşte, Moise.

Poporul a ajuns la rîul Iordanului.

În arcă poartă legiile aduse de tine.

Tu i-ai învăţat să nu trăiască doar din pîine.

Tu eşti flacăra Domnului care luminează drumul spre libertate.

Te iubesc.

Joshua,

Î-ţi dau sarcina şi forţa,

căci tu vei traversa Iordanul, ca să conduci poporul.

Cît despre mine şi casa mea, îl vom sluji pe Domnul.

Mered, dă-mi cărţile.

Eliezer... Pune aceste 5 cărţi în Arca Legămîntului

lîngă tăbliţele celor 10 Porunci

pe care Domnul ni le-a restaurat.

Duceţi-vă. Proclamati libertatea pe toate pămînturile,

tuturor locuitorilor.

Subtitrare downloadata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania