Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

Cum am discutat și ieri,

Îmi doresc să vă concentrați mai mult pe tema tezei.

Prea mulți se grăbesc să dea exemple

în paragrafele principale.

Ar fi bine pentru toți să revedeți

structura paragrafului PDF ce v-am trimis-o

acum câteva săptămâni.

Știu că aceste reguli pot părea restrictive.

Însă, rețineți, că obiectivul acestui curs

e de a învăța cum se scrie clar și convingător.

În felul acesta vă puteți transmite eficient ideile.

Chris, presupun că asta ar fi trebuit să fie o conversație privată

pe care tu ai trimis-o tuturor colegilor. Bravo.

Și, da, camera laptopului meu tot nu funcționează.

Credeți-mă că nu pierdeți mare lucru.

A, și pentru cei care nu mi-au trimis încă lucrarea a treia,

vreau s-o faceți până miercuri, fără excepții.

Rețineți,

cu cât revizuiți mai mult aceste eseuri, cu atât mai bine.

Cu cât modificați mai mult,

șansele ca să vă exprimați gândurile și ideile

mai clar și mai convingător.

Bine?

BALENA

Traducere și adaptare: Polux

Oh!

"Moby Dick... În minunata carte, Moby..."

Liz?

Foloseşte-ţi cheia ca să deschizi ușa!

Doamne.

Cine ești?

Te simți bine? Vrei să chem ambulanța? Pot să chem...

Citește-mi asta. Ai un telefon?

Telefonul meu e mort, trebuie să...

Te rog să citești! Bine?!

Bine.

"În această carte minunată, Moby Dick, scrisă de Herman Melville,

"autorul își relatează povestea de pe mare.

"În prima parte a cărții, autorul, care-și spune Ishmael,

"se află într-o mică așezare de la malul mării,

"și împarte un pat cu un om pe nume Queequeg."

Ce e asta? De ce citesc așa ceva?

Am nevoie să... Citește orice!

"Și m-am simțit cel mai trist când am citit capitolele plictisitoare

"unde nu era altceva decât descrieri ale balenelor,

"deoarece știam că autorul doar încerca să ne salveze

"de la afla propria sa poveste tristă..."

Poveste tristă. "...doar pentru puțin timp."

Doar pentru puțin timp.

"Cartea asta m-a făcut să mă gândesc la propria mea viață...

"...și pe urmă m-a făcut fericit pentru..."

Te-a ajutat?

Uite, ai un telefon? Al meu e mort.

Trebuie să chem ambulanța.

- Ai nevoie de ajutor. - Nu merg la spitale.

- Nu pot să te ajut, nu... - Nu merg la spitale.

- Îmi pare rău... - Poți să pleci.

Mulțumesc că mi-ai citit.

Ești sigur că ești bine?

Scuză-mă, tu cine ești?

Cunoști Evanghelia lui IIsus Hristos?

- Poftim? - Transmit mesajul de iubire al lui Hristos,

- și îl prezint oamenilor... - Oh.

Cred c-ar trebui să-mi sun prietena.

Este asistentă medicală și are grijă de mine.

- Am înţeles, plec. Scuze de deranj. - Așteaptă.

Telefonul meu e pe undeva dedesubt, ai putea...

Sigur.

Poftim.

Ascultă, nu știu ce se va întâmpla

în următoarele minute.

Dacă nu te superi, ai putea...

- Da, desigur. - Mulțumesc.

Aici e. Nu sunt prin preajmă. Lasă un mesaj.

Ce-a fost chestia aia pe care m+ai pu să ţi-o citesc?

Este un eseu.

Asta e slujba mea.

Predau online cursuri pentru liceu.

Dar, de ce m-ai pus să-ți citesc?

Pentru că am crezut c-o să mor.

Și am vrut s-o mai aud o dată.

Ar fi trebuit să suni la ambulanță.

Fără asigurare medicală?

Să fii dator e mai bine decât să fii mort.

Ce probleme ai?

De ce e un misionar aici?

Cineva a lăsat ușa descuiată.

Am plecat după ce-ai adormit mai devreme,

probabil c-am uitat.

E un lucru bun, totuși. Dacă n-aș fi făcut-o, probabil că...

Liz, nu-mi place când...

Bine, bine. Doar că urăsc ideea că

ai putea fi blocat în locul ăsta când nu sunt aici.

Și acum taci, încerc să...

- Ce? - Șșș.

Spune-mi ce-ai simțit.

Durere, în piept.

Mi-e greu să respir.

N-am putut să inspir.

- Cum mai dormi? - Nu prea dorm.

Întinde-te.

Respiri șuierat.

Tot timpul respir așa, Liz.

Acum, mai mult ca de obicei.

Inspiră adânc.

Doare?

Ce tensiune am avut?

Două sute treizeci și opt cu 134.

Oh.

Da. "Oh."

Auzi, poți să...

N-am fost la baie azi, simt că explodez.

Ai nevoie de ajutor?

Nu, sunt bine. Scuze.

De ce îți ceri scuze?

Îmi pare rău. Nu știu. Doar scuze.

- Ar trebui să plec. - Mulțumesc.

Trebuie să fii de la Viața Nouă.

Îl știi pe Doug, de la consiliul bisericii?

Da, așa cred?

Nu sunt prea sigur.

Sunt nou pe aici, așa că...

E tatăl meu.

Doug și Cindy m-au adoptat când eram bebeluș.

Asta-i grozav.

Nu te-am văzut niciodată înainte, dar,

revin, sunt cam nou, așa că...

Urăsc Viața Nouă.

Tata m-a forțat să merg când eram copil.

A fost groaznic să trăiesc cu tot rahatul ăla cu "sfârșitul lumii".

Erai tânără.

De ce naiba ai vrea să crezi

că lumea e pe cale să se termine?

Eu cred că atunci când Hristos va reveni,

va fi minunat.

Știi ce, poți să pleci.

Știu că Charlie a apreciat tot ajutorul,

dar dacă ești aici ca să-l convertești...

Nu, noi nu convertim,

mesajul nostru e un mesaj de speranță

- pentru oamenii de toate... - Oamenii de toate credințele.

- Știu. Ești un drăguț. - Dar...

Crede-mă, nu vrea să audă despre Noua Viață.

De ce?

Pentru că i-a cauzat multă durere.

Cum?

I-a ucis iubitul.

Vrei să spui că biserica...

L-a ucis pe iubitul lui Charlie, da.

Și-ar trebui să spun că Viața Nouă

mi-a cauzat multă durere în viață.

Așa că nu avem nevoie de tine să vii aici,

mai ales acum, nu în această săptămână.

De ce?

Deoarece nu va mai fi aici săptămâna viitoare.

Unde pleacă?

Îmi pare rău c-a trebuit să vii, Liz.

Nu, e în regulă.

Îmi pare rău că nu mă gândesc decât la moarte.

Charlie, tensiunea ta e 238 cu 134.

- Îmi pare rău. - Mergi la spital.

- Îmi pare rău. - Nu mai spune că-ți pare rău.

Du-te la spital.

Ai insuficiență cardiacă congestivă.

Dacă nu mergi la spital,

o să mori într-o săptămână.

O să mori.

Ei bine, atunci, mai bine m-aș întoarce la muncă

pentru că am o mulțime de eseuri săptămâna asta.

Dă-o naibii!

Știu. Îmi pare rău. Sunt o persoană groaznică. Știu.

Îmi pare rău.

Mai vrei să auzi mesajul lui Hristos despre dragoste și mântuire?

Nu, nu vrea!

Bine. Bine.

Plec.

Tot nu înțeleg

de ce m-ai pus să-ți citesc acel eseu.

E un eseu foarte bun.

La revedere.

Charlie, trebuie să mergi la spital. E prea mult.

Și să cheltui zeci de mii de dolari pe facturile spitalicești

pe care nu voi fi în stare să le plătesc niciodată.

Asta mă afectează și pe mine, știi?

Ești prietenul meu.

Știu.

Îmi pare rău.

Dacă mai spui o dată că îți pare rău,

o să înfig un cuțit în tine, jur!

Dă-i drumul, ce-o să-mi facă?

Organele mele interne sunt la cel puțin 10 cm în interior.

Tot îți spun că asta se va întâmpla.

Știu.

- Nu ți-am spus eu? - Ba da.

...o nouă cursă de alegeri prezidențiale GOP.

Totuși, se spune că buletinele de vot pentru cei absenți

sunt cele mai puține din istoria recentă. Asta nu-i bine.

Nu, nu este. Mergeți și votați mâine.

Dacă vreți să votați la alegerile principale Republicane.

Sondajele noastre arată, printre Republicani,

30% în favoarea lui Trump... Liz.

...senatorul Ted Cruz,

17% ar vota pentru senatorul din Florida, Marco Rubio,

și 5% pentru senatorul de Ohio John Kasich.

Liz.

...pentru altcineva, dacă ar vrea.

Sub un procent asta nu știm.

Între timp, senatorul de Vermont, Bernie Sanders

ar trebui să câștige în Idaho (Gem State) din partea Democraților...

Te rog.

Mulțumesc!

L-am văzut pe ăsta, e bun.

În prima parte a cărții, autorul,

care-și spune Ishmael,

se află într-o mică așezare de la malul mării

și împarte un pat cu un om

pe nume Queequeg.

Autorul și Queequeg merg la biserică,

și mai târziu, urcă pe o corabie

condusă de un pirat ce se numește

Ahab,

căruia îi lipsește un picior,

și care își dorește foarte mult să ucidă balena

cu numele Moby Dick,

și care e albă.

În timp ce citești cartea,

piratul Ahab are parte de multe greutăți.

Toată viața lui se desfășoară

în încercarea de a ucide o anume balenă.

Eu cred că ăsta e un lucru trist

deoarece balena nu are niciun fel de sentimente.

Este doar

un animal sărman și mare.

Și îmi pare rău și pentru Ahab

... pentru că el crede că viața lui va fi mai bună

doar pentru că va putea ucide balena.

Dar în realitate,

nu-l va ajuta cu nimic.

Cartea asta m-a făcut să mă gândesc la propria mea viață.

Cartea asta m-a făcut să mă gândesc la propria mea viață.

Cartea asta m-a făcut să mă gândesc la propria mea viață.

Asta înseamnă că o să încep să mă îngraș?

Nu, deloc.

Eu am fost mare întotdeauna.

Eu doar...

Am pierdut controlul.

Deci, nu sunt probleme cu mama ta că vii aici?

Nu i-am spus.

Mă bucur să te văd.

Arăți minunat.

Cum e la școală?

Ești la liceu, nu?

Chiar îți pasă?

Păi, sigur că-mi pasă.

Am bătut-o la cap pe maică-ta pentru informații

cât de des e ea dispusă mi le dea.

Deci...

De ce ești... Vreau să zic, nu ai ore?

Am fost suspendată de dimineață.

De ce?

Am postat ceva despre jigodia de partener de laborator

lucru pe care Directorul adjunct a zis că e "Vag amenințător."

Nu-ți place școala?

Numai proștilor le place liceul.

Dar ești pe cale să termini, nu?

Consilierul zice că s-ar putea să nu.

Nu sunt îngrijorată.

Sunt o persoană deșteaptă.

Nu uit niciodată nimic.

Liceul e doar o mare prostie.

Dar, Ellie, e important.

Dacă nu iei bacalaureatul, atunci...

Tu chiar încerci să faci educație parentală cu mine acum?

Nu, Îmi pare... rău.

Doar...

Mă gândeam că poate am petrece ceva timp împreună.

Nu-mi pierd timpul cu tine.

Ești dezgustător.

Sunt mult mai mare decât eram

ultima oară când m-ai văzut.

Nu, nu vorbesc des cum arăți.

Ești dezgustător chiar și dacă n-ai fi așa gras.

Tot nenorocitul ăla de tată

care m-a părăsit când aveam opt ani.

Și numai din cauză că-și dorea să i-o tragă uneia dintre studente.

Pot să iau una?

Da.

Uite, e... a trecut multă vreme.

Mă gândeam că poate am putea să încercăm să ne cunoaștem puțin.

Nici nu știu de ce sunt aici.

Aș putea să te plătesc.

Vrei să-mi dai bani ca să stau cu tine?

Și pot să te ajut cu temele.

Asta-i slujba mea.

Pot să te ajut să treci examenele.

- Predai online? - Da.

Studenții tăi știu cum arăți?

Țin camera oprită.

Da, probabil că-i o idee bună.

Consilierul meu spune că dacă voi prezenta o îmbunătățire majoră

la o materie,

aș putea să fiu în stare să fiu absolventă.

Poți să rescrii eseurile astea la engleză.

Trebuie să fie foarte bune, totuși.

Păi, uite...

Nu știu dacă ar trebui să le scriu eu pentru tine,

dar aș putea să lucrez cu tine pentru ele.

Cât poți să mă plătești?

Tot ce am.

- Toți banii pe care-i am în bancă. - Cât?

120,000 de dolari? Cam așa ceva. Trebuie să verific.

Nu ies niciodată.

Tot ce plătesc se duce pe mâncare, chirie, internet.

Și lucrez tot timpul.

Și mi i-ai da mie pe toți?

Nu mamei, mie?

Da. Doar...

să nu-i spui mamei tale,

bine?

Și poate c-ai putea să-mi scrii câte ceva pentru mine.

De ce?

Pentru că ești o persoană deșteaptă.

Și pun pariu c-ai putea fi o scriitoare bună.

În plus, sunt profesor. Vreau să mă asigur

c-o să te alegi cu ceva din asta.

Nici măcar nu te înțeleg.

Ridică-te și mergi spre mine.

Poftim?

Vino aici. Mișcă-te spre mine.

Nu. Nu. Fără chestia asta.

Ridică-te și mișcă-te până aici.

- Ellie, nu pot... - Taci!

Vino aici.

"...sărbătorește-mi sufletul.

"Vinde-mi sufletul."

Gambino!

Da, poți...

Am lăsat 20 de dolari în cutia poștală.

Sigur.

Poți să lași pe...

Da,... îmi amintesc.

E totul în regulă acolo?

Da.

Ești sigur?

Da.

Sunt bine.

Mulțumesc.

Respiră încet.

Relaxează-te.

Măsoară transpiraţia. E un indicator de stres.

Stabilește relația

dintre creierul și corpul tău.

Dacă știi cum să te calmezi singur,

atunci tensiunea arterială va...

Poftim.

N-am nevoie de-o jucărie să-mi spună

cum să respir adânc de câteva ori să să nu mai transpir.

Ei bine, aparent, chiar o faci.

Mai inspiră adânc o dată.

Mulțumesc!

O să încercăm diferite metode sau cum vrei.

Dacă refuzi să mergi la spital, atunci o să...

Nu știu.

De unde a apărut asta?

A fost aici?

Nu, nu-mi place.

Nu e o idee bună.

Știi că se presupune că n-ar trebui să fii prin preajma ei.

Mama ei știe de asta?

Nu vreau decât s-o văd.

Mary a ținut-o departe de mine tot timpul.

De unde nevoia asta urgentă de a o vedea, de ce acum?

Liz.

Și de ce naiba ai temele ei?

Uite, n-am planificat nimic.

Are nevoie de ajutor cu școala,

așa c-o s-o ajut cu niște eseuri.

N-ai mai văzut-o de când avea opt ani,

și vrei să te reconectezi cu ea

făcându-i temele?

- E în regulă. - Nu, nu este.

N-ar trebui să fie pe lângă tine când arăți în felul ăsta.

Dacă se întâmplă ceva și ai nevoie de ajutor?

Charlie, liniștește-te.

Nu.

Bine. Las-o baltă.

- Îmi fac griji pentru ea. - De ce?

O spionezi acum?

Nu pare să aibă vreun prieten.

Nu cred că ăsta e...

Haide, un câine mort?

Sunt îngrijorat că a uitat ce persoană uimitoare este.

E doar adolescentă.

Toți sunt nebuni când sunt adolescenți.

La vârsta ei, când tata mă supăra cu adevărat...

Sunt norocoasă că n-am fost arestată, asta-i tot ce spun.

Treaba e că, s-o aduci pe aici e o idee proastă.

Ai destule pe cap acum, mă înțelegi?

N-o mai aduce pe aici din nou.

Bine.

Bine.

Nu e ca și cum ar fi singură. O are pe mama ei.

La naiba. Trebuie să plec în curând.

Urăsc turele de noapte.

E doar o parada constantă de copii de facultate, proști și beți.

Ți-am spus de fata asta de-acum câteva nopți?

Ce-a vomitat era violet strălucitor, îți jur.

Adică, ce e asta?

De ce nu mai beau doar bere copii ăștia? Știi ce zic?

Te îneci?

O, Doamne! Bine, întoarce-te pe partea asta.

Sprijină-te pe brațul ăla!

Bina, vreau să lupți cu mine.

Sunt bine.

Sunt bine.

La naiba, Charlie, ce ai?

Mestecă-ți mâncarea ca o persoană normală!

Ai fi putut să mori în fața mea!

Îmi pare rău!

Îmi pare rău, Liz!

E bine.

Am citit câteva postări

din forumul clasei în această dimineață.

În special, o postare

despre elaborarea unei teze bune, și citez,

"Alege o propoziție din ceea ce citești

"și spune, ' E bun, ' sau ceva asemănător."

Ascultați, în acest moment al cursului,

eu v-am oferit tot ce pot,

în termeni de structură, construire a tezelor,

organizarea paragrafelor.

Dar, dacă astea nu sunt construite

pe baza propriilor voastre idei și analize adevărate,

nu înseamnă nimic.

Gândiți-vă la asta ca și cum ați scrie și ați revizui.

Gândiți-vă la adevărul conținut în raționamentul vostru.

Știu că sună prostesc, dar e important.

Vă jur că e important.

Asta e...

Spui că Walt Whitman a scris Cântec pentru Mine.

Da?

Se numește Cântec despre mine.

Titlul meu e mai bun.

Da.

Ei bine...

Bine, o să-l schimb.

"Poemul Cântec despre mine

"este într-o carte ce se numește Fire de iarbă.

"A fost scrisă de Walt Whitman

"și a fost publicată în 1855.

"A plătit singur pentru prima ediție."

Nu trebuie să citești cu voce tare. Doar rescrie.

Se presupune c-ar fi trebuit să analizezi poemul.

Asta nu-i decât o listă de fapte.

Mda. Mulțumesc, Wikipedia.

Să știi că, e chiar o poezie minunată.

Whitman folosește metafora lui "EU" nu ca să se reprezinte pe sine însuși,

ci ca să distrugă adevărata definiție a sinelui

în favoarea unei mult mai atotcuprinzătoare...

Sincer, nu-mi pasă deloc.

Știi, cred că s-ar putea să-ți placă dacă l-ai citi.

Ești la fel ca profesorii mei.

Ai impresia că dacă poemul ăsta nu mă dă pe spate,

e din cauză că nu l-am citit.

Chiar l-am citit.

E scris exagerat, și prost, și repetitiv.

Și chiar dacă el crede că metafora cu "EU" e profundă,

nu e de fapt altceva decât o grămadă de prostii.

Și, în realitate,

e doar un căcănar din secolul 19 fără valoare.

Asta-i o perspectivă interesantă.

Ar putea deveni un eseu interesant.

Scrie, pur și simplu, despre distrugerea definiției sinelui.

Profesorul meu de engleză va fi încântat.

- Deci, ce mai face mama ta? - Dumnezeule.

Uite, dacă n-ai de gând să-mi scrii eseurile alea, atunci...

Ellie, n-am nevoie de tine aici ca să le scriu.

Dacă vrei să pleci, pleacă.

Tot o să-ți primești banii.

- Am crezut că vrei să mă cunoști mai bine. - Așa e,

dar nu vreau să te forțez să stai aici.

E cum vrei tu.

Este bine.

Mama. Cred.

- E fericită? - Când bea.

Tot în duplexul ăla din Orchard locuiți?

Nu știi nici măcar unde stăm?

Nu ai rămas în legătură cu mama?

Vorbesc cu ea ori de câte ori are ea chef.

Nu-mi spune decât lucruri despre tine.

De ce?

Deoarece asta-i tot ce vreau să știu.

Când am împlinit 11 ani,

ne-am mutat în celălalt capăt al orașului,

lângă Walmart.

- Se vede cu cineva, acum? - Nu.

De ce, ești interesat?

Nu, sigur că nu.

Cum de te-ai îngrășat așa?

Nu...

Dacă mă interoghezi, o să fac și eu același lucru.

Cum de te-ai îngrășat așa?

Cineva apropiat s-a stins, și...

a avut un impact asupra mea.

Iubitul tău.

- Partenerul meu. - Studentul tău.

Nu era așa de tânăr. Urma cursurile serale.

Îmi amintesc de el.

Ai venit cu el la cină odată

când mama era în Montana, s-o viziteze pe bunica.

Ai făcut friptură de vită.

De-aia bună.

Mâncare mai bună decât făceai pentru mine și mama.

Îmi aduc aminte că vă auzeam pe voi doi vorbind după ce m-am dus la culcare.

Cum de-ți amintești toate astea?

Ți-am spus, nu uit nimic niciodată.

Cum a murit?

Eu... nu...

Nu prea vreau să vorbesc despre asta acum,

dacă nu te deranjează.

O să-ți scriu eseurile alea.

Aș vrea să scrii ceva pentru mine.

Urăsc să scriu eseuri.

Doar gândește-te puțin la poem

și scrie ceva.

Fii sinceră.

Povestește ceea ce crezi cu adevărat.

Vrei să scriu ceea ce gândesc cu adevărat?

Mă întorc imediat.

Scrie ce vrei tu.

Te simți bine?

Doar dacă mori, altfel n-o să mă vezi intrând acolo.

Da. Sunt bine. Sunt bine.

Bună.

Îl căutam pe Charlie?

E în baie.

Pot să revin.

Ești prietena lui, sau...

Sunt fiica lui.

- Oh. - Ești surprins?

Da, așa cred.

Ce-i mai surprinzător? Că un homosexual are o fată,

sau că cineva chiar i-a găsit penisul?

Glumesc.

Iisuse.

Charlie era interesat să afle mai multe despre biserica mea,

ți am adus ceva literatură...

Ești Mormon? Nu, sunt cu Viața Nouă.

Cultul ăla cu sfârșitul zilelor.

Nu e un cult.

Să-ți spun un lucru care-mi place despre religie.

Ceea ce-mi place despre religii

e că presupune că toți oamenii sunt idioți

și că nu sunt capabili să se salveze singuri.

Cred c-au dreptate cumva cu asta.

Nu-mi place asta...

Ceea ce nu-mi place despre religii

e că atunci când oamenii îl acceptă pe Iisus sau chestii,

deodată, au impresia că sunt mai buni

decât oricine altcineva.

Prin faptul că acceptă că sunt niște păcătoși proști,

într-un fel devin mai buni, și se transformă în niște ticăloși.

Nu prea știu ce să spun.

Am niște broșuri pe care cred c-ar...

De ce faci asta?

Mai vii și mâine?

- Nu știu sigur... - Vino mâine din nou.

O să fiu aici cam pe la aceeași oră.

Îmi pare rău, ce se întâmplă?

Oh!

Bună. Am trecut doar

să vă aduc broșurile astea.

Termini astea până mâine?

Sigur.

Minim cinci pagini.

O să fie bine, promit.

- Eu sunt Ellie. - Thomas.

Deci...

Întoarcerea lui Hristos e promisă de secole.

Există o mulțime de indicii în Scriptură ce sugerează că e iminentă.

Asta înseamnă că nu avem timp să negăm Evanghelia,

- nu avem... - Tu chiar crezi

că lumea va sfârși în curând?

Ei bine, Biblia spune că nimeni nu va ști ziua

sau ora, dar,

cred că probabil trăim aproape de sfârșitul timpului.

Și asta nu te frământă?

Nu. E idea

că o lume mai bună o să vină ca s-o înlocuiască pe asta.

Că tot ce e groaznic despre țara asta,

despre planeta asta, o să fie curăţat complet,

și înlocuit cu ceva pur și sfânt, și...

Îmi pare rău. Nu vreau să par nepoliticoasă,

dar știu toate astea.

Ce vrei să spui?

Cred, probabil, c-am citit tot

ce s-a scris despre biserica Vieții Noi.

Probabil orice broșură pe care-au publicat-o vreodată.

Asta-i grozav,

dar cărțuliile astea sunt doar începutul.

- E mult mai mult în Biblie ce... - Am citit Biblia.

Serios?

Sigur. De vreo două ori.

Ți-a plăcut?

Cred c-a fost devastatoare.

Dumnezeu ne-a creat, ne-a dat afară din paradis.

Am cutreierat primprejur de mii de ani omorându-ne unii pe alții,

înainte ca El să revină și să salveze 144,000 dintre noi.

Între timp, șapte miliarde jumătate dintre noi se vor duce în iad.

Da.

Nu e cum aș interpreta eu, dar...

Charlie, trebuie să înțelegi,

că Dumnezeu nu și-a întors spatele la tine.

Dacă Îl accepți, Te va mântui.

O să-ți ia sufletul

din acest trup și îți va da un trup nou.

Unul făcut din lumină pură. Nu vrei așa ceva?

Nu sunt interesat să fiu mântuit.

Apreciez ce-ai făcut alaltăieri dar, poți să pleci.

Asta nu sună ca ceva ce aș...

Uite, chiar cred că Dumnezeu m-a adus aici cu un motiv.

E un motiv pentru care ți-am bătut la ușă

exact când cineva avea nevoie mai mult.

Nu e nicio cale să ajut?

Vreau să zic, ăsta-i motivul pentru care am devenit misionar, nu?

E ceva ce-ai putea să faci pentru mine.

- Ce? - Nimic, doar...

Sper că știi că n-am vorbit despre...

- Ce? - Nu sunt...

O, Doamne. Îmi pare rău. Doar...

Nu. Cu ceea ce-ai văzut prima dată când am venit aici, doar...

Nu sunt atras de tine.

Te rog să mă crezi când îți spun că nu sunt atras de tine.

Ești un făt.

Îmi pare rău.

Thomas, spune-mi adevărul.

Crezi că sunt dezgustător?

Nu.

Vreau doar să ajut.

Te rog, lasă-mă să ajut.

Mulțumesc. Asta e de mare ajutor.

Ce s-a întâmplat cu... Scuze. Prietena ta, Liz,

zicea că iubitul tău,

obișnuia să meargă la Viața Nouă?

- Charlie? - Da.

Ți-am adus asta.

M-am interesat primprejur, și...

Ce naiba face ăsta aici?

Mă ajuta cu ceva.

Ia-o ușor, Liz.

Bine, poți să pleci acum.

- Liz. - Pleacă acasă!

- Scuze. Îmi pare rău. - Pleacă.

Am zis să pleci!

Liz, vrei să termini?

Mai bine, stai. Să avem o mică discuție.

Ce e ăsta?

Ce naiba crezi c-arată?

E un scaun pentru grași.

Și de ce-aș avea nevoie de un scaun cu rotile?

Am vorbit cu un doctor de la urgențe,

și mi-a zis că o activitate moderată ar fi o idee bună.

Simțul independenței te-ar putea ajuta să ieși.

Și ce-ai plătit pentru asta?

Nimic. L-am comandat pentru un pacient acum câteva luni.

Stătea pe acolo.

Ce s-a întâmplat cu pacientul?

Încearcă-l. Te rog.

Beep. Beep. Beep.

- Pot să stau? - Te-am prins.

- Bine? - Da, de fapt, chiar e drăguț.

Da.

Lasă-mă să fac un pic de spațiu pentru tine.

Hei?

Uite, fără mâini.

Mulțumesc, Liz. E grozav, minunat.

- Vezi? Ți-am zis eu. - Știu.

- Ar trebui să plec. - Ah-pap-pap.

Nu până nu avem mica noastră discuție.

- Ce? - Vino.

Liz.

Lasă-mă un minut cu el.

De unde ești?

Poftim?

Ai spus că ești aici doar de puțină vreme.

De unde ești?

Iowa. Un oraș ce se numește Waterloo?

Mă întrebi pe mine?

Nu. Sunt din Waterloo.

Bine.

Toată familia ta s-a mutat aici pentru Viața Nouă?

Nu, doar eu.

Am vrut să fac muncă de misionar înainte de școală.

Ești din Iowa,

și ai venit în Idaho ca să faci muncă de misionar?

De ce nu ești în Africa sau ceva asemănător?

Idaho are nevoie ca cineva să-I transmită Mesajul la fel ca orice alt loc.

Bine, ascultă.

Știu că e amuzat pentru voi.

Apuci să călătorești,

să te porți ca și când ai fi mai superior decât oricine altcineva,

și într-un final, pleci acasă,

te angajezi într-un loc plictisitor, și ai mult prea mulți copii.

E planul lui Dumnezeu.

Dar există și altfel de oameni.

Oameni de tipul lui Charlie,

unde, planul ăsta minunat nu se potrivește.

Așa că, nu mai te apropia de el.

N-are nevoie de asta acum.

Nu sunt de acord.

- Poftim? - Scuze, doar...

E pe moarte.

Refuză să meargă la spital.

Ceea ce are nevoie e îndrumare spirituală.

Și tu o să i-o oferi?

Nu. Dumnezeu o va face.

Înțeleg.

Fratele meu mai mare a făcut muncă de misionar pentru Viața Nouă.

A fost în America de Sud.

Eu am fost oaia neagră.

Am refuzat să merg la biserică după ce-am împlinit 12 ani.

Tata știa că sunt o cauză pierdută,

dar nu și fratele meu, el iubea Viața Nouă.

Mi-a scris o scrisoare la câteva luni după ce-a plecat,

spunându-mi că e obosit,

și singur, dar că nu vrea să vină acasă

pentru că nu vroia să se căsătorească.

Nu vroia să fie însurat?

Tata aranjase totul.

Îl punea să se căsătorească

cu fata asta de la biserică pe care de abia o cunoștea.

Dar când s-a întors, a cunoscut pe altcineva.

S-a îndrăgostit și a început o viață complet nouă.

Și tata la dat afară din biserică.

Și din familie.

Am crezut că va fi în stare

să treacă peste toată treaba asta cu religia,

dar era ca un cancer.

N-a putut să se scuture.

S-a retras în turnul lui de sticlă,

n-a mai dormit, n-a mai mâncat.

A slăbit îngrozitor.

Într-o noapte, n-a mai venit acasă.

Câteva săptămâni mai târziu, un tip ce făcea alergări

pe un traseu folosit de bicicliști în apropiere de un râu în Lewiston,

a văzut ceva ce se legăna în valuri lângă mal,

și acel ceva era Alan.

Dragostea vieții lui Charlie, și fratele meu.

- Oh. - Da. "Oh."

Până în ziua asta, tata n-a vrut să recunoască lucrul ăsta.

A spus întregii congregații că moartea lui Alan a fost...

doar un accident nefericit.

Fără să recunoască ce a fost până la sfârșit.

Știu că n-ai încredere în mine.

Și mai știu și că nu-l cunosc de prea mult timp,

dar, eu chiar cred că Dumnezeu m-a adus aici,

exact când Charlie avea mai multă nevoie.

- Nu vreau decât ca el să fie mântuit, - Ascultă-mă!

N-are nevoie de mântuire!

În câteva zile, probabil că va fi mort,

așa că ceea ce are nevoie e ca tu să-l lași în pace.

Sunt singura care-l poate ajuta.

- M-ai înțeles? - Liz.

Vrei să ne uităm la ceva Maury?

Sună bine, nu-i așa?

De fapt, am iară o tură de noapte.

Mai bine...

O să fii bine în seara asta?

Îți las telecomanda aici.

Gambino!

Da. Poți...

Banii sunt în cutia poștală, las-o pe bancă.

Da. Mersi.

Eu sunt Dan.

Poftim?

Doar... Numele meu, e Dan.

Vin aici de ceva vreme, acum.

Mă gândeam c-ai vrea să știi cum mă cheamă.

Charlie.

Salut, Charlie.

Să ai o noapte bună, bine?

...cu siguranță.

Mai mulți republicani din Idaho vor să-l vadă pe senatorul Ted Cruz

la Casa Albă mai mult decât pe orice alt candidat.

Cruz va împărți cei 32 de delegați de Idaho

cu Donald Trump,

celălalt candidat care poate depăși acel prag de 20%.

A fost o noapte dezamăgitoare pentru senatorul Marco Rubio

ce n-a reușit să obțină votul niciunui delegat

în cele patru state unde s-au desfășurat alegerile primare...

"Apartamentul ăsta miroase.

"Jurnalul ăsta e retardat. Îi urăsc pe toți."

Apartamentul ăsta miroase.

Jurnalul ăsta e retardat.

Îi urăsc pe toți.

Și mă simt cea mai tristă

atunci când citesc capitolele plicticoase

unde nu sunt decât descrieri ale balenelor

pentru că știu

pentru că știu că autorul încearcă să nu ne supere

cu propria sa poveste tristă,

doar pentru un timp limitat.

Apartamentul ăsta miroase.

Apartamentul ăsta miroase.

autorul încearcă să nu ne supere

cu propria sa poveste tristă.

Îi urăsc pe toți.

Îi urăsc pe toți.

L-ai terminat?

E aproape gata.

Poți să aștepți până îl termin,

și îl tipăresc.

Poate că în timp ce aștepți,

scrii ceva mai mult în jurnal. Doamne.

N-ai scris decât câteva propoziții până acum.

Nu poți să scrii mai mult?

- Te cam urăsc. - Mda.

Păi, urăști toată lumea.

Ascultă, continuă pur și simplu.

Nu te mai gândi la poem.

Scrie orice vrei, orice gândești.

Bine. Liniște...

Știi, ajunsesem într-o fază ciudată a vieții

- atunci când m-am căsătorit cu mama ta. - Te-a întrebat cineva?

Îmi doresc...

Îmi... Îmi pare rău.

Pot să înțeleg că ești furioasă.

Dar...

nu trebuie să fii furioasă pe întreaga lume.

Poți să fii supărată doar pe mine.

Bine, știi ceva?

Nu poți să mă dai la o parte ca pe-un gunoi,

și după, dintr-odată să vrei să-mi fii tată opt ani mai târziu.

M-ai părăsit pentru iubit.

E simplu.

Și dacă-ți spui altceva,

înseamnă că te minți singur.

Și totuși, știi ceva? Sunt mulțumită.

Sunt mulțumită pentru că te gândești la mine ca la ceva foarte important.

Oamenii sunt niște jigodii.

Cei mai mulți învață asta mult prea târziu.

Tu,... tu m-ai învățat asta când aveam opt ani.

Mulțumesc pentru asta.

Știi, ai fi putut...

Ce?

Ai fi putut să ne trimiți bani.

Dacă ai toți banii ăia economisiți,

și ai fi vrut să faci parte din viața mea așa de tare,

ai fi putut să-i trimiți bani mamei.

Am făcut-o.

Da, vreau să zic, mai mult decât pensia alimentară.

Am făcut-o.

Când am părăsit-o pe mama ta, nu m-a mai vrut să-ți stau prin preajmă.

Am sperat

că se va răzgândi până la urmă, dar ea...

Ai fi putut să mă suni, în puii mei.

Tot timpul ăsta, tu...

Ai fi putut face parte din viața mea.

Ellie.

Uită-te la mine.

Cine și-ar dori să fiu parte din viața lor?

Mi-e foame.

Sunt niște mezeluri pentru sendvișuri în frigider.

Îți fac și ție unul, dar o să fie mic.

Și nu folosesc decât curcan,

fără maioneză.

- Ce? - Nimic.

Ești o persoană uimitoare, Ellie.

Sper că știi cât de uimitoare ești.

N-aș fi putut spera la o fiică mai incredibilă.

O să tipăresc asta acum.

Da?

Bună?

Bună.

Intră.

Cum e...

- Se simte bine? - Nu știu.

Am pisat niște Ambien (somnifer) și i l-am pus în sendviș.

Poftim?

I-am dat doar două pastile. O să fie bine.

Eu pot să iau cam trei odată.

De unde ai tu Ambien?

Am făcut sex cu farmacistul.

Glumesc. Scârbos.

Mama le ia ca pe Tic Tac.

Nu știu dacă el poate să ia Ambien.

Te sperie chestia asta? Nu-i decât iarbă.

E nu ca și când ai fuma metamfetamină sau ceva asemănător.

Știu... Știu ce-i iarba, bine?

Nu. Doar crezi că știi ce este

pentru că părinții tăi ți-au spus niște minciuni despre asta.

Nu. Chiar știu ce sunt drogurile.

- Am mai fumat iarbă înainte. - Sunt impresionată.

Nu încercam să te impresionez.

- N-ai fumat iarbă înainte. - Ba da. A...

A fost un fel de problemă.

Ăsta-i cel mai stupid lucru

pe care l-am auzit în viața mea.

Fumam în fiecare zi. Am avut o problemă.

Erai un drogat. Aveai un hobby.

Bine, o să plec. Spune-i c-am fost pe aici și că...

Dacă pleci, îi dau și restul de pastile din flacon.

- Poftim? - Da.

Mai sunt cam 20, 30 aici.

Le pisez, și i le pun în apă

și i-o torn pe gât.

N-ai face așa ceva,

- nu-i așa? - Stai jos.

Așa, de ce te tot întorci pe aici?

Are nevoie de ajutor.

Are nevoie de Dumnezeu în viața sa în acest moment.

Ăsta-i un motiv prostesc.

Crezi că vrea să facă sex cu tine?

- Ce scârboșenie, Dumnezeule. - Ia un fum.

- Nu vreau... - Dacă nu iei un fum,

sun la poliție și le spun c-ai vrut să mă violezi.

Ia un fum.

Nu te înțeleg deloc.

Dumnezeule.

Are cărbune?

Sunt impresionată.

N-am încercat să te impresionez.

N-are cărbuni.

Liniștește-te.

Ce faci cu poza aia?

Mă masturbez.

E ceea ce vrei să-mi ceri să zic?

- Ești o perversă. - Mai ia un fum.

Uite, fac mișto de tine, bine?

N-am de gând să omor pe nimeni,

n-am de gând să spun cuiva c-ai încercat să mă violezi.

Nu-i mai dai Ambien în plus, nu?

Nu.

Tu de ce te tot întorci aici?

Nu știu.

Serios, dacă-l urăști așa mult, de ce...

Am terminat cu răspunsurile la întrebări.

Pot să mai iau un fum?

E împotriva religiei tale,

și te face un ipocrit.

Dă-i drumul.

Mi-aș dori să nu mai faci asta.

Da, știu. Te-am auzit din prima.

Mă găsești atractivă?

Pentru că eu nu sunt atrasă de tine, deloc,

ca să știi.

Nu încerc să fiu rea sau ceva.

Doar că nu cred că ești foarte arătos, sau interesant.

Sau inteligent.

Doamne, maturizează-te.

- Poate că altcineva te găsește atractiv. - Poate că tata te găsește atractiv.

- Chiar mi-aș dori... - Știi, e atât de ușor

să te fac să te simți inconfortabil.

Sincer... E puțin cam trist.

Poți să profiți de asta.

Dacă părinții mei ar ști că mă droghez,

că m-am drogat în timp ce propovăduiesc pentru biserică...

Tu nu ești din Viața Nouă.

Poftim?

E un puști dintr-o clasă mai mică care merge acolo.

Mi-a spus c-au încetat să mai facă

treaba asta din ușă în ușă de anul trecut

când o femeie era la propovăduit sau cam așa ceva,

și un tip a deschis ușa în pielea goală.

- Trebuie să plec. - Deci, cine ești, de fapt?

Hai, spune-mi!

- De ce ți-ar păsa? - Pentru că eu cred c-avem

o prietenie înfloritoare.

Faci mișto de mine.

Nu, nu fac.

- N-o să spui nimănui? - Cui să spun?

Am fost într-un grup misionar.

Cu un grup de la mine de la biserica, în Waterloo,

orașul meu natal din Iowa.

Atunci când tata m-a prins că fumam iarbă,

a crezut că o misiune ar putea fi o idee bună.

Adică, adevărul e că, e doar jenat cu mine

și nu vroia decât să mă vadă plecat pentru o vreme.

Oricum, am plecat pur și simplu.

Nu mai pot s-o fac.

De ce?

Conducătorul misiunii, tipul ăsta, Jerry,

tot ce ne pune să facem e să stăm pe la intersecții

și să dăm broșuri.

La sfârșitul fiecărei zile parcă zice,

"Uite câți oameni am ajutat," dar...

Am încercat să vorbesc cu el

despre modalități diverse prin care putem sluji.

Adică, alte metode prin care chiar putem ajuta oamenii. Însă...

Poți să-ți dai seama că nu are nevoie nici să câștige

nici să-și dovedească credința în niciun fel.

După o vreme, eram doar, știi, "Chiar ajut?"

Nu. Nu ajuți.

Da, am început să simt și eu în acel fel.

Eu nu simt în felul ăsta,

știu că nu ajuți oamenii.

Nu ajută oamenii să le spui

că trebuie să creadă în Dumnezeu.

De ce i-ar ajuta asta pe oameni?

M-am gândit...

mi-am văzut toată familia, prietenii,

sun, toți pur și simplu, fericiți.

Vreau să fiu și eu la fel.

Și de ce-ai plecat, atunci?

Mi-a fost teamă că voi fi arestat.

Pentru c-ai fumat iarbă?

Pentru c-am furat de la misiune.

Într-o zi, am aruncat broșurile.

Am mers din ușă-n-ușă.

Am început să interacționez cu oamenii.

În sfârșit. Adică, am simțit ca și cum fac ceva,

ajutând pe cineva.

Și în seara aia, mă întorceam la întâlnirea misiunii,

și spuneam tuturor ce-am făcut în ziua aia,

și Jerry zicea, "Asta nu e ceea ce facem, amice."

Și eu am zis, "Păi, de ce nu?"

Și-am ajuns să ne certăm rău în fața tuturor, și...

Și în noaptea aia am decis să plec.

Când toată lumea a adormit...

Am luat mărunțișul.

Cât de mult?

2436 de dolari.

Oh.

Da. "Oh."

M-am urcat într-un autobuz.

Jerry și părinții mei m-au sunat

din nou și din nou.

Am aruncat telefonul.

După o vreme, m-am trezit aici.

M-am gândit c-aș putea folosi banii

pentru propria mea misiune.

Știi tu, să văd că prin credință pot să salvez măcar o persoană.

Însă acum, aproape c-am rămas fără bani. Doar...

Nu pot să mă întorc acasă, și...

Părinții mei, probabil că mă vor renega.

Nu știu ce să fac.

Îmi pari mult mai interesat acum.

Mersi.

Deci, de-aia vrei să-l mântuiești pe tata.

Mamă?

- Nu te speria. - Taci.

Tu, din nou?

Charlie?

Charlie?

Charlie?

Charlie.

Nu, când avem butelia de oxigen.

O să stau la fereastră.

Ellie ți-a zis că vine pe aici?

Nu. Eu i-am zis.

Și chiar la timp, se pare.

Mai ai vreo durere?

Cât de ușor îți vine să te miști?

Nu prea.

Te simți confuz? Sau dezorientat,

uiți unde ești sau ceea ce faci?

- Sunt bine? - Nu, nu ești bine.

Dar, în afară de somnifere, ești bine.

Nu cred că ți-a dat prea multe.

Da, asta-i ce ți-am zis.

Știi, am fost o foarte supărată,

foarte proastă fetiță, odată, și eu,

însă dacă i-ai fi dat mult mai multe pastile...

Da, dar nu i-am dat,

- i-am dat două pastile. - Ellie?

Câți bani ți-a oferit?

- Pe toți? - De unde știi de bani?

Crezi că sunt o proastă?

Tu crezi c-aș fi putut crede că vii pe aici

doar din bunătatea sufletului tău?

Charlie nu are niciun ban.

- Nu știe? - Mary.

Unde crezi că se duc toți banii

din profesorat?

În contul lui Ellie?

Până acum, trebuie să fie imens.

Peste 100,000 de dolari, cel puțin, nu-i așa?

Nu-i adevărat, nu-i așa?

Charlie.

Ți-am fi putut furniza tot ce ai nevoie.

Paturi speciale, fizioterapeut,

asigurare de sănătate!

Iarna trecută, când mi s-a stricat mașina

și a trebuit să merg prin ninsoare

să-ți iau alimentele...

m-am oferit să-ți repar camionul.

Da, și am refuzat pentru că am crezut că ai 700 de dolari

- în contul bancar. - Banii sunt pentru Ellie.

Întotdeauna au fost pentru Ellie.

Dacă ar fi fost vreo urgență de vreun fel,

- ți-aș fi dat banii. - Sigur?

Stai.

Stai.

Mamă, n-o să iei niciun ban de la mine.

Taci, Ellie.

Pleacă, acum.

Așteaptă.

Ellie, știu că n-ai vrut să mă rănești. Știu că n-ai vrut...

- Bine, știi ce? - Ascultă-mă. Ascultă.

Nu-mi pasă de tine!

Bagă-ți asta în cap.

- Ellie, te rog. - Mori, naibii odată!

Destul!

Ellie,... Eseul tău.

E... prea...

E un eseu foarte bun!

Iisuse, Charlie.

Mai ai ceva?

E deasupra chiuvetei,

pe blatul de bucătărie în stânga.

- Celălalt. - Da.

Înțelegerea noastră era

să aștepți până pleacă de acasă ca să-i dai banii.

Care-i diferența?

Diferența e că are 17 ani și e încă la liceu.

O să-i cheltuiască pe tatuaje sau ponei, ceva de genul ăsta.

Cred că-i mult mai deșteaptă de atât.

Deci...

Cum a fost?

Să ajungi s-o cunoști.

E minunată.

Încă faci asta.

Ce?

Pozitivitatea asta.

E așa de enervant.

Ești complet cinică.

Cum încerci să ne cântărești.

Da. Cred că-mi lipsește asta.

Acest unic lucru.

Doar asta?

Ăsta, și gătitul.

- Luna trecută, am încercat să prăjesc ceva. - Da?

Aproape c-am dat foc la apartament.

N-am știut că-ți faci asta singur.

Păi, n-ai întrebat niciodată ce fac.

Nici tu n-ai întrebat ce fac eu.

În fiecare lună, doar,

"Câți bani ai nevoie?" sau, "Cum mai e Ellie?"

Nu mi-ai spus că dă rasol la școală.

Cred că n-am simțit nevoia de un discurs

despre implicarea în educație.

Nu asta am...

Ce mai faci, Mary?

Știu că se presupune că n-ar trebui să fiu prin preajma ei.

- Ar trebui să suni poliția, dacă vrei. - Doamne.

Chiar crezi c-aș face asta?

Te-ai luptat din greu pentru custodia deplină.

Nu te învinuiesc c-ai ținut-o departe de mine.

Charlie, trebuie să-ți reamintesc că tu ne-ai părăsit.

Știu.

Și-am fost lăsată cu un copil de crescut

explicând tuturor că soțul meu m-a părăsit pentru un alt bărbat.

Nu trebuia să mă scoți din viața ei în felul ăsta.

Te rog!

Ai fost mai mult decât fericit să uiți de noi un pic.

Știi asta.

Știu c-am făcut o mulțime de greșeli.

Nu vroiam decât s-o văd, Mary.

Întotdeauna, doar... Vroiam doar s-o văd.

E numai despre tine.

Chiar și acum?

Acum știi de ce o țin departe de tine.

Poftim?

E groaznică. Nu-i așa?

E de groază. Și tu crezi că-i vina mea.

Stai, din cauza asta ai ținut-o departe de mine tot timpul ăsta?

Deoarece ai crezut că eu o să cred că ești o mamă rea?

La început.

Însă mai târziu, când împlinise 15, 16,

mi-a fost frică c-o să te rănească.

Să-mi facă rău?

E ridicol.

Nu-mi face nicio plăcere să recunosc asta.

Sunt maică-sa, pentru Dumnezeu.

Știu, am petrecut mult prea mult timp spunându-mi,

știi tu, "E doar o fire rebelă,

"e doar dificilă."

Charlie, e diabolică.

Nu e diabolică.

Ce faci?

Crezi că e doar părerea mea?

"O să fie un foc plin de grăsime în iad când va începe să ardă."

Nu te simți prost.

Mi-am făcut tot felul de gânduri pe tema asta.

E o scriitoare foarte puternică.

Ăsta e răspunsul tău?

Nu e ceva diabolic.

Nu decât onestitate.

Știi cât de multe prostii am citit în viața mea?

Dumnezeule, nu te înțeleg, Charlie!

De câte ori te sun și te întreb ce mai face,

spui, "E bine."

Dacă nu e diabolică, atunci...

Și ce-ar fi trebuit să-ți spun?

Că-și face colegii de clasă să plângă

sau că taie cauciucurile mașinilor profesorilor?

Nu aveai nevoie să auzi așa ceva!

Aș fi putut s-o ajut!

Nu are nevoie de ajutorul tău! Nu mai vrea pe nimeni!

Crezi că n-am vrut să aibă un tată?

Te-a adorat!

Singurul lucru pentru care te-ai căsătorit cu mine

a fost ca să ai un copil, știu asta!

Mary, te rog!

Asta zgândăre niște amintiri, nu-i așa?

Ascultă.

N-am apucat niciodată să spun că-mi pare rău.

De ce-ar trebui să-ți ceri scuze?

Nu asta e ceea ce vroiam să zic.

Adică...

Despre prietenul tău.

Îl chema Alan.

Știu cum îl chema, ce naiba, Charlie.

L-am văzut odată, în parcare la Walmart.

Nu arăta prea bine,

și cred că nu era cu mult timp înainte să...

Oricum, am toate lucrurile astea pe care...

am vrut să i le spun,

știi tu, să țip la el ca o nebună.

Dar eu...

L-am întrebat dacă n-are nevoie de ajutor.

M-a lăsat să-i car niște bagaje până la mașină,

și mi-a zis, mulțumesc, și am plecat.

Nu i-am spus cine sunt.

Ai început să șuieri.

Da, se face mai rău.

Vrei să chem pe cineva?

Nu...

Vrei să mă ajuți să aud?

Cum sună?

Asta a fost prima dată când am fost toți împreună

în aproape nouă ani. Îți dai seama?

Când era mică Ellie,

și ne-am dus în excursie pe coasta Oregonului împreună,

Ellie se juca în nisip, și...

...ne-am întins pe plajă.

m-am dus să înot în ocean.

De fapt, asta a fost ultima dată când am înotat.

M-am tăiat în pietre.

Apa era așa de rece.

Și tu erai așa de supărat că m-am tăiat la picioare și-mi curgea sângele

și pătam scaunele din microbuz.

Și mi-ai zis, zile în șir după, că miros ca apa de mare.

Îți amintești?

Te auzi rău.

Mor, Mary.

Să te fut.

Îmi pare rău.

Să te fut.

Ești sigur?

Da. Sunt sigur.

Ascultă-mă.

Vreau să mă asigur că va fi bine.

Nu trebuie să cedăm în privința ei.

Tu deja renunțat!

Ai renunțat când avea opt ani!

Îmi doresc să fi putut fi parte din viața ei, Mary,

parte din viața voastră.

Du-te la spital.

Ai bani, așa că du-te la spital!

Amândoi știm că banii ăia sunt ai lui Ellie.

Dar, trecând peste asta,

trebuie să știu c-o să aibă o viață decentă.

Acolo unde îi pasă de oameni

și altor oameni le pasă de ea.

Și c-o să fie bine.

- Trebuie să plec. - Mary.

- Nu are pe altcineva! - Trebuie să plec.

Trebuie să știu c-am făcut un singur lucru bun în viața mea!

Amândoi ne-am făcut datoria.

Eu am crescut-o și tu i-ai dat banii.

E tot ce-am putut face.

Mai ai nevoie de ceva înainte să plec?

Apă sau ceva.

Gambino!

Da.

Charlie?

Te simți bine?

Da.

Banii sunt în...

Sigur.

Ești sigur că te simți bine?

Da. Mulțumesc, Dan.

O seară frumoasă, da?

La naiba cu toate eseurile astea.

La naiba cu toate lecturile.

Scrieți naibii ceva onest.

Liz?

Pot să intru?

Nu e încuiat.

- Bună. - Ce s-a întâmplat?

- Mulțumesc. - Pentru ce?

Uite, nu sunt exact cine am zis că sunt.

Nu sunt de la Viața Nouă.

Ce? Nu... am...

Am fost într-o pasă foarte proastă în ultima vreme.

Am... am furat niște bani,

și am fugit de acasă acum câteva luni.

Și fiica ta, mi-a făcut niște poze când fumam iarbă,

și un video sau ceva de genul ăsta,

și mi-a găsit biserica din Waterloo cumva,

și l-a trimis acolo,

- și ei l-au trimis părinților mei... - Stai.

...și știi ce au zis?

"Nu sunt decât bani."

Și m-au iertat.

Și mă iubesc, și vor să mă întorc acasă.

Cât de groaznic să fie?

Ellie, ea... A făcut ea, toate astea?

Nu pot să spun dacă a încercat să mă ajute sau să-mi facă rău sau...

Ai simțit vreodată asta din partea ei?

Cum de a... Ea...

Ți-a găsit biserica, ți-a găsit părinții.

Chiar a făcut toate astea?

Da, Adică, plec acasă mâine.

Dar, Charlie, înainte să plec...

...trebuie să-ți arăt asta.

Ce e.... Ce nu în regulă?

Stai, te simți bine?

- Doare. - Charlie,

Vreau să te ajut. Știu că pot să te ajut.

Nu merg la spital.

Nu, știu. N-o să te oblig să mergi.

Dar, pot să te ajut.

- "Aşadar, fraţilor și surorilor..." - Ce faci?

"...noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti,

"ca să trăim după îndemnurile ei.

"Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri,

"dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară

"faptele trupului, veţi trăi."

Nu... Nu înțeleg.

Charlie, când am citit asta, am înțeles în sfârșit.

Am înțeles de ce ma adus Dumnezeu aici, la tine.

Ca să te ajut să înțelegi ce s-a întâmplat cu Alan,

ca să nu ți se întâmple și ție, la fel.

De unde ai asta?

Charlie, Alan a încercat să scape de voia lui Dumnezeu.

A ales viața cu tine în loc de Dumnezeu.

Dar de asta era așa de obsedat cu acest verset.

Știa că trăiește după firea pământească,

și nu după Duh.

Nu s-a rugat niciodată pentru mântuire dar asta nu e prea târziu pentru tine.

Dacă, prin Duh, vei face să moară

faptele trupului, vei trăi.

Crezi că Alan a murit din cauză c-a ales să fie cu mine?

Crezi că Dumnezeu i-a întors spatele

pentru că noi doi eram îndrăgostiți?

Da.

Știi ceva? N-am fost așa mare întotdeauna.

Da, știu.

Adică, nu eram cel mai arătos bărbat din zonă, dar...

Alan m-a iubit.

Credea că sunt frumos.

Bine.

La jumătatea semestrului,

a început să se întâlnească cu mine când eram la muncă.

Și eram... Eram nebuni unul după altul.

Dar am așteptat

până când orele sau terminat înainte...

Asta nu e...

Doar după ce s-au terminat orele din acel an.

Temperatura de afară era perfectă.

Ne-am dus la plimbare prin parcul dendrologic,

și ne-am sărutat.

Charlie, oprește.

Ne-am petrecut toate nopțile întinși, dezbrăcați.

Am făcut dragoste.

Am făcut dragoste.

Ți se pare dezgustător?

Charlie, Dumnezeu e gata să te ajute.

Sper că nu există vreun Dumnezeu,

pentru că aș urî să știu că există o viață de apoi,

și că Alan ar vedea ce mi-am făcut.

- Charlie... - Că mi-ar vede picioarele umflate

și rănile de pe piele,

și ciupercile

- dintre degete. - Stop.

Abcesele infectate de pe fund

și bucata ai de grăsime de pe spate ce s-a maronit anul trecut.

- Bine, stop! - E dezgustător?

- Da! - Sunt dezgustător?

Da, ești dezgustător! Ești...

Îmi pare rău.

Ce?

Du-te acasă la familia ta.

Ei bine, plângerile voastre s-au făcut auzite.

Am fost înlocuit

cu cineva care vă va, fără îndoială,

face să rescrieți, și să rescrieți și să rescrieți,

să fiți mult mai obiectivi,

mai puțin originali,

mai puțin voi, cu fiecare versiune.

Unii dintre voi mi-ați văzut postarea

despre scriere, despre onestitate.

Și...

...lucrurile pe care unii dintre voi le-au scrise...

Kristy, tu ai scris,

"Părinții mei vor să fiu radiolog,

"dar nici măcar nu știu ce e asta."

Julian, tu ai scris,

"M-am săturat de oamenii ce-mi spun că promit."

Adam, tu ai scris,

"Cred că trebuie să accept că viața mea

"nu va fi foarte captivantă."

Cu toții ați scris aceste lucruri minunate, oneste, și...

ați fost atât de onești cu mine că eu... eu...

...vreau doar să fiu...

onest cu voi, de asemenea.

Aceste sarcini nu contează.

Acest curs nu contează.

Facultatea nu contează.

Aceste lucruri minunate, oneste pe care le-ați scris,

acestea contează.

- Îmi pare rău. - Nu.

Te urăsc că m-ai făcut să trec prin asta din nou, știi asta, da?

În aceste luni, înainte ca Alan...

Am venit aici, l-am scuturat, am țipat la el,

am încercat să-l fac să mănânce ceva.

- Doamne, a fost îngrozitor! - Și pentru mine a fost îngrozitor.

Da? Ei bine, nu tu ai fost acela

care a trebuit să-i identifice corpul,

- tot umflat... - N-au vrut să mă lase pe mine.

Nu făceam parte din familie.

Ți-am adus un sendviș cu chiftele. Cu mult cașcaval.

Nu știu ce să fac.

Nu mă duc la spital.

Nu ți-am cerut s-o faci.

Nu mai pot să fac asta.

Am încercat să-l salvez, Liz.

Am crezut că dacă îl iubesc,

n-o să mai aibă nevoie de nimeni altcineva.

I-am spus că n-are nevoie de Dumnezeu,

că n-are nevoie de nimeni în afara mea.

Charlie,

tot ce știu e că i-ai dat lui Alan

cei mai frumoși ani din viața lui.

Dacă n-ai fi fost tu ar fi sărit

de pe podul ăla cu ani mai devreme.

Nimeni n-ar fi putut să-l salveze.

Crede-mă, am petrecut ani încercând.

Nu cred că cineva ar putea salva pe altcineva.

Ea l-a salvat.

Nu a încercat să-l rănească. A încercat să-l ajute.

Despre cine vorbești?

El pleacă acasă. E a făcut asta.

- Charlie... - N-a făcut-o ca să-l rănească,

a făcut-o ca să-l trimită acasă.

Te simți amețit? Charlie, uită-te la mine.

- A încercat să-l ajute. - Cine?

Ellie. A încercat să-l ajute.

A vrut doar să-l trimită acasă.

Ai vreodată sentimentul că...

oamenii sunt incapabili să nu le pese?

Oamenii sunt uimitori.

Ce naiba ai făcut?

Ce-a pățit?

Moare.

Atunci, cheamă pe cineva.

- Nu. - Cheamă naibii o ambulanță!

Liz.

Trebuie să vorbesc cu el.

Nu te las singură cu el.

Trebuie să vorbesc singură cu el.

Liz.

Te rog.

Bine.

O să chem pe cineva.

Charlie.

Aștept jos.

- De ce ai făcut asta? - Ce?

Am căzut.

E un eseu foarte bun.

Vrei să-ncerci să-mi dai țeapă încă o dată?

Nu-mi pasă de tine! Nu-mi pasă că mori.

Vrei s-o dau în bară la liceu?

- De asta ai făcut asta? - Nu eu l-am scris.

Ăsta e eseul pe care mi l-ai dat ieri.

- Nu l-ai citit. - Nu am nevoie să-l citesc.

Citește-l.

Asta e...

Știu ce este.

Știam c-o să știi.

Am scris asta.

Nu uiți nimic niciodată.

Am scris asta în clasa a opta la limba engleză. De unde...

"Și m-am simțit cea mai tristă

"când am citit capitolele plictisitoare

"care n-aveau decât descrieri ale balenelor,

"deoarece știam că

"autorul încerca să ne salveze

"în a afla propria sa poveste tristă,

"doar pentru încă puțin timp."

- De unde ai asta? - Mama ta,

mi-a trimis-o acum patru ani.

Vroiam să știu cum o duci la școală,

și ea mi-a trimis-o.

Și este cel mai bun eseu pe care l-am citit vreodată.

De ce-ți bați joc de mine în felul ăsta?

Nu o fac.

Îmi pare rău că te-am părăsit.

Eram îndrăgostit, și...

te-am lăsat în urmă.

- N-ai meritat asta. - Nu...

Nu știu cum

am putut să fac așa ceva.

Ești așa de frumoasă.

- Ești minunată. - Oprește.

Ești minunată.

Acest eseu este minunat.

Acest eseu ești tu.

Oprește-te să mai zici asta.

- Acest eseu ești tu. - Nu mai zice asta!

Ești cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată.

Ce s-a întâmplat?

Ellie!

Nu. Nu pot să stau aici acum.

- Trebuie să plec. - Ești perfectă.

O să fii fericită.

Îți pasă de oameni.

Sosește ambulanța, or să aibă grijă de tine.

Nu. N-o vor face.

- O să mergi la spital. - Nu.

Ai nevoie de operație sau cam așa ceva!

- Citește-mi. - Ce?

Dacă vrei să mă ajuți, citește-mi.

Ajuți dacă îmi citești.

Nenorocitule. Gras nenorocit!

- Ajuți... - Să ți-o trag.

- Te rog. - Du-te naibii!

Ellie!

Tati, te rog.

"În această carte minunată, Moby Dick, scrisă de Herman Melville,

"autorul își relatează povestea de pe mare.

"În prima parte a cărții,

"autorul, care-și spune Ishmael,

"se află într-o mică așezare de la malul mării,

"și împarte un pat cu un om pe nume Queequeg

"Autorul și Queequeg merg la biserică,

"și mai târziu, urcă pe o corabie

"condusă de un pirat ce se numește Ahab

"căruia îi lipsește un picior,

"și care își dorește foarte mult să ucidă balena

"cu numele Moby Dick, și care e albă.

"Pe parcursul cărții,

"piratul Ahab are parte de multe greutăți."

"Toată viața lui se desfășoară în încercarea de a ucide o anume balenă."

"Eu cred că ăsta e un lucru trist

"deoarece balena nu are niciun fel de sentimente,

"și nu știe cât de mult își dorește Ahab s-o omoare.

"Este doar

"un animal sărman și mare."

"Și îmi pare rău și pentru Ahab

"pentru că el crede că viața lui va fi mai bună

"doar pentru că va putea ucide balena,

"dar în realitate, nu-l va ajuta cu nimic."

"Am fost foarte întristată de această carte,

"și am avut multe sentimente pentru personaje.

"Și m-am simțit cea mai tristă

"când am citit capitolele plictisitoare

"unde nu era altceva decât descrieri ale balenelor,

"deoarece știam că autorul doar încerca

"să ne salveze de la afla propria sa poveste tristă,

"doar pentru puțin timp."

"Cartea asta m-a făcut să mă gândesc la propria mea viață,

"și pe urmă m-a făcut să mă simt fericită pentru..."

Traducere și adaptare: Polux