Original subtitles

Două fetițe, într-o noapte, au ieșit

Și pe toți să-i sperie au reușit

Cara!

Ce s-a întâmplat apoi Preferă să nu zică

Și-au dorit să dispară totul Le era frică

Booker, trebuie să-i rezolvăm pe toți.

Mami?

Te iubesc.

Încă le bântuie Să scape nu-s capabile

Separate, dar inseparabile

CUM SĂ AJUNGI DIN BELFAST ÎN RAI

A apărut de nicăieri.

A venit de undeva, Robyn, iar acum e moartă!

Trebuie s-o mutăm.

- S-o mutăm? - Da, s-o acoperim!

- S-o ascundem! - Gata!

- Hai! Ajută-mă! - Nu.

Ajută-mă!

Futu-i! Eu conduceam.

Am băut.

- Robyn! - Ce e?

Uite!

Nu!

Nu!

Nu se poate!

Nu poate fi Greta!

Dacă ajung la zdup, să ai grijă de copiii mei!

- Ce? N-ajungi la zdup. - Am ucis un om.

- Jim e un tată grozav. - Dacă sunt închisă, el cedează.

E mai puternic decât crezi.

- Nu vrei să ai grijă de copiii mei? - Nu e asta.

Ce au copiii mei? Sunt minunați!

- Nu face din asta o catastrofă! - Nu fac o catastrofă.

Situația e catastrofală.

- Ce poți să-i mai faci unei catastrofe? - Toți o cred moartă.

N-ajungi la pușcărie. E deja moartă.

Dar există un cadavru.

Doamne, Robyn! Am pus-o!

Robyn a zis că-mi place haosul.

Are dreptate. Așa e.

Aveai 16 ani.

Credeai că ajuți o prietenă.

Asta e încurcătura Gretei. Tu ai fost implicată fără voia ta.

Eu am vrut să mă implic.

De ce?

Când eram mică, mă gândeam doar la viitor.

La ce urma să fac, cu cine urma să fiu și la tot ce urma să se întâmple.

Dar acum sunt acolo, în viitor.

Și asta e tot.

Vreau mai mult de la actul doi.

Dacă ăsta era un scenariu și eu eram un personaj, nu mergea.

Eu nu mă potriveam.

Nu știu ce vreau și ce valori am.

Nu știu dacă-s eroul sau răufăcătorul. N-ar trebui să știu până acum?

Nu știu cine sunt, Liam.

Când mă gândesc la cum eram odată…

la fata aia neînfricată, amuzantă și ambițioasă…

Ea ce ar crede despre mine?

Și îmi fac griji…

că am dezamăgit-o.

Eu știu cine ești.

Serios.

Te înțeleg, Saoirse.

POLIȚIA

Rahat! Polițistul e aici!

Ce crezi că se întâmplă?

Crezi că îi pune întrebări? Că o interoghează?

Probabil.

- Nu vreau să ne vadă. - Nici eu, Robyn.

Ce facem?

Batem la ușă și, dacă răspunde ea, o înhățăm.

Bine. Dacă răspunde el?

De asta voiam un ciocănit secret.

Nu, te rog! Nu ciocănitul!

Ați zis: „De ce avem nevoie de asta?”

- N-avem timp de asta. - Iată-ne!

Dacă răspunde el, o rupem la fugă. Bine?

Nu se compară cu un ciocănit…

- Nu spune „ciocănit secret”! - Bine.

Cine e?

Nu-ți face griji!

Eu plec.

Cine e?

Uite ce e!

Sunteți supărate. Înțeleg, dar ar trebui să discutăm mâine.

Știm că e acolo. Polițistul! Flăcăul! Polițistul Liam!

- Scapă de el! - Ar trebui să vorbim cu el.

- Cu el? - Cică să vorbim cu el.

Poate nu acum, totuși, pentru că vă purtați cam ciudat.

Avem motive întemeiate.

Vai de mine! Ai făcut sex cu el?

Nu.

Aia e cămașa lui?

Poate am făcut puțin sex cu el!

- Zău așa, Saoirse! - E bine sau rău?

A fost bine. Dar sunt logodită.

- E și rău… - Mă refeream la noi.

Sunt derutată.

- S-a întâmplat ceva. - Ce s-a întâmplat?

E legat de Greta.

Haideți! Repejor!

Vă bateți joc de mine?

Saoirse, așteaptă!

Ce înseamnă asta?

Îmi pare rău!

O omor!

Ai omorât destui oameni în seara asta. Nu mai omori pe nimeni!

Regret nespus!

Pornește!

- De ce ai la tine un cuțit? - E un stilou.

Cine mai folosește stilou?

Nu-ți găsești și tu una normală?

Unde e?

Am târât-o acolo.

Ar fi de râs dacă n-ar fi atât de aiurea.

Încercam să dovedim că e în viață.

Iată unde ne-a adus mica noastră anchetă! Din cauza noastră…

- A dispărut. - Ce?

A dispărut.

O trusă de vulcanizare?

Da.

- Ce ai înțepat? - Anvelopa.

- De ce ai făcut asta? - N-am făcut-o eu.

Atunci, de ce vrei s-o repari?

Ai o trusă sau nu?

Am un tirbușon.

Mi se pare cam exagerat ce ne-a cerut Rossa să facem.

- Nu contează ce credem noi. - Totuși, să ucidem o clientă?

E aiurea!

Nu mai e clientă.

Totul pare cam de rahat, nu-i așa?

Nu e ca atunci când te-ai ocupat de tipul ăla care o ataca pe biata fată.

- A meritat-o. - Mi-a zis ceva.

Ce?

Stând acolo, cu un glonț în cap, mi-a spus ceva. N-a vorbit mult.

Ce ți-a spus?

- Ceva legat de flori. - De flori?

De trandafiri. Voia să-mi spună ceva despre trandafiri.

Poate voia să-i cumpere trandafiri fetei.

Un ultim gest romantic.

Bărbații ca el se cred mereu Făt-Frumos.

Nu știu că ei sunt lupul fioros.

Asta vreau să spun.

N-ai regrete în privința unui nemernic ca ăla.

Nu poți întrerupe procesul. Ne-am primit ordinele.

Nu e de glumă cu Rossa, nu-i așa?

Să o omorâm pe biata Greta e una, dar și pe întreaga ei familie?

Sunt multe cadavre.

Mai sunt trei, ai zis? Prietene vechi?

- Care e treaba lor? - Nu sunt sigură.

Când am intrat în organizație, mi s-a spus că noi suntem diferite.

De asta putem face ce facem.

Și oamenii obișnuiți simt asta.

De asta nu ne stau în cale de obicei.

Dar nu și ele.

Poate le place aventura, haosul.

Poate vor să fie pedepsite.

Poate caută ceva.

Adevărul sau o explicație.

Sau poate și ele sunt diferite.

Acum, aventura lor trebuie să ia sfârșit.

Fugi, iepure, fugi!

Și acum?

Nu știe unde anume, dar Liam știe că Charles e îngropat pe terenul școlii.

Datorită ție.

La ce ne ajută să mai pomenim asta?

- Sigur nu va ciripi. - De ce?

Că v-ați tras-o.

Nu m-am culcat cu el ca să-l fac să tacă.

Ați făcut sex și te-ar da în gât? Frate! N-ai talent deloc?

Gata! Asta e prea… N-are legătură cu talentul meu.

- Sunt talenta… - Schimbăm subiectul?

- Are principii. - Zău?

Ce a făcut cu ele? A renunțat la ele puțin?

Fetelor, vă rog!

Nu ne putem întoarce.

Nu acum.

Se termină în două feluri.

Cu sau fără răspunsuri. Eu știu ce aș prefera.

Dar voi?

E singura care poate face lumină și e acolo, undeva.

Sigur e acolo.

Și trebuie s-o găsim.

La naiba!

- Îmi iei una cu două cupe? - Cu două?

- Cu căpșuni și ciocolată, te rog. - Sigur.

O aduc aici în fiecare vineri. O răsfăț dacă e cuminte.

Sunt cuminte mereu.

Și cu bomboane, vă rog!

Bomboane colorate.

Familia Gretei stă împreună. E logic să începem de acolo.

Ar trebui să-i aduni pe toți.

Asta nu va fi o problemă.

Tragi jaluzele și draperiile,

etanșezi ușa din exterior

și lași un spațiu mic ca să pătrundă substanța.

E legat de toxina folosită mai nou?

Una dintre fetele de la întâlnire, Harkin, mi-a spus despre ea.

În câteva minute,

totul se termină.

A slăbit mult.

Lasă ușa închisă câteva ore, de precauție!

Poate cu Ozempic!

Altfel, te-ar doborî și pe tine.

După ce deschizi ușa,

umbli la un aparat casnic.

La boiler sau la aragaz.

Ca să pară totul un accident.

E cu lapte.

Nu voiai cu lapte?

- Ai încredere în ea? - Nu prea.

Dar avem nevoie de ea.

Da.

MAGAZIN / SPĂLĂTORIE CEAI & CAFEA / COMBUSTIBILI

Te rog, Owen!

O iau pe fiica mea de aici înainte să se aleagă praful de tot.

Ascultă-mă!

Te-am ascultat! Toți te-am ascultat și uite unde am ajuns!

Nu poți fugi.

Da. Fuga nu e o opțiune. Booker a spus clar cum stă treaba.

Dar Greta a fugit și a sunat-o pe Maria.

- Nu e sigur. - Exact.

Greta nu mai e o victimă în ochii lor.

E un pericol, și ele iau asta în serios.

Dacă vor să ne găsească, ne găsesc.

Nu spun că n-ar trebui să fugi. Spun că nu poți.

Vorbesc eu cu ea.

- Te pot ajuta? - Pot folosi toaleta?

Te ajut cu altceva?

Asta e tot.

Mersi!

N-a fost vina ta, Greta.

Știm asta.

Și nu vom spune nimănui.

Ce e asta?

Ne este…

foarte greu.

Vrem să uităm tot ce s-a întâmplat.

Și eu nu vreau asta?

Dar tu îl cunoșteai. Aveai o relație cu el.

Unica noastră legătură cu el ești…

Sunt eu.

Vezi tu…

Ne e foarte greu.

Ai mai spus-o.

Putem să ne salutăm în continuare.

Pe coridor,

la ore.

- Cât de amabile sunteți! - Ne pare rău!

- Zău? - Tu l-ai omorât.

- Robyn! - M-am săturat să ocolesc subiectul.

Nu te învinovățim, Greta. Doar că nu putem continua așa.

Nu putem.

Adio, Greta!

Stai!

Ca să prinzi forțe.

Mulțumesc!

Iar voi?

Nu știu ce-a fost în capul ei, Booker.

Și e ironic.

Am dedicat mult timp acelei cauze.

- Cauze? - În încercarea de a o înțelege pe Greta.

Eram obsedată de asta.

Regreți asta?

Pe alocuri.

Dar am crezut în asta.

Îți imaginezi cum ar fi să reușim să ne rupem de traumă?

În totalitate.

Nu să învățăm să o gestionăm, nu s-o înăbușim, ci să uităm de ea.

Și să devină ceva șters și vag,

ca un vis pe care l-ai avut cândva sau o poveste care ți s-a spus cândva.

Să ne renaștem și să devenim altcineva.

Să ne reîncarnăm cât suntem în viață.

Asta mi-ar ușura treaba.

Oamenii nu pot renunța la trecut.

Ce s-a întâmplat cu fetița aia pe care ai adus-o la mine de mult?

Părinții ei fuseseră uciși.

E bine.

Mi-a fost greu s-o fac să vorbească.

N-are problema asta în prezent.

Lucrează cu mine acum.

Mă va ajuta la acest caz.

Deci, ai un plan?

Am un plan. Stai liniștită!

Dar trebuie să avem grijă.

Să fim discreți.

Adună-i și pe ceilalți! Vă explic totul când mă întorc.

Așa! Să recapitulăm totul!

Vălul Raiului, 1997.

Are loc un incendiu într-o biserică. Opt copii mor. E ceva ciudat la incendiu.

Întreaga comunitate se sperie și fuge.

Doar nu crezi că e ceva supranatural! O poveste cu fantome?

Toți suntem bântuiți de ceva.

Noi știm bine asta.

- Fantastic! - Ce e?

Nu mai am baterie.

- Cum dracu' găsim azilul acum? - Îi cerem lui un încărcător?

Nu.

Doi copii au supraviețuit incendiului.

- Două fetițe. - Greta și Jodie.

Ele au văzut ce s-a întâmplat. Și a fost înfricoșător.

„Marele rău.”

Asta nu înțeleg. Nu despre asta e Complexul Păpușii?

Margo spune că a ajutat-o să uite de „marele rău”.

Că a devenit altcineva. De ce s-ar întoarce acolo?

A fugit de asta toată viața ei.

Poate asta e și ideea.

Știe că nu poate fugi

și că totul va ieși la iveală până la urmă.

Noi trebuie să aflăm finalul poveștii, iar ea să se întoarcă în timp.

- Unde mergi? - În Cork.

Urcă!

Acolo unde a început totul.

Comitatul rebelilor, nu?

Așa e.

Te las undeva în drum.

E grozav. Mersi!

Cum te cheamă?

Gráinne.

- Pe tine? - Conrad.

N-ar trebui să umbli cu dubioși.

Ești dubios, Conrad?

Vorbesc serios.

Dacă te urci în mașină cu cine nu trebuie, poate fi periculos.

Și eu pot fi periculoasă.

Ce faci în Cork?

- Sunt de acolo. - Da?

Nu chiar din Cork. Dincolo de Cork.

Dincolo de Cork.

Unde se aventurează doar tipii curajoși.

- Sau femeile curajoase. - Așa e.

E doar un sătuc. N-are nimic special.

De fapt, nu e adevărat.

Se spune că locul de unde vin e un loc de trecere.

De trecere?

E situat între două lumi.

Zidurile dintre rai și pământ sunt fragile.

Vălul realității e cel mai fragil.

În orice moment, Dumnezeu îl poate ridica și ne poate arăta ce se ascunde după el.

Ți-a arătat vreodată?

Nu.

Oricât de mult l-am implorat.

De ce ne-am oprit?

Uită-te la tine! Tremuri.

Poftim?

O secundă.

Pune asta pe tine!

- Ajung și ei în curând. - Cine?

Ce se întâmplă?

Vorbeam de lup…

O ajungem din urmă. E pe jos.

Și am lovit-o cu mașina. Asta sigur îi taie avântul.

Scuze! N-am vrut să par atât de încântată.

Eu mă gândesc la cealaltă problemă.

Ce problemă?

Liam, dacă știu unde e îngropat tata, înseamnă că știau de la bun început.

Nu înțeleg de ce ne spun tocmai acum.

Ce s-a schimbat?

COMPLEXUL PĂPUȘII = DESPRE GRETA AZIL DE BĂTRÂNI - CAILLE NEAMH

Eu m-am schimbat.

Nu pot să cred că n-ai dat jos panoul cu probele!

De unde să știu că dați peste cineva?

N-am dat peste cineva. Ba da, puțin. Dar s-a ridicat.

- Și nu era oricine. Era Greta. - Adică?

- Nu știu. - Liam știe totul.

Tot ce știm și noi.

- O să se supere. - Știu asta.

Era deja rău că i-ai tăiat cauciucul.

- Da. - Și asta după ce ați făcut amor?

Nu spune „amor”! Mă scârbește!

Dar are dreptate. Chiar trebuia să i-o dai și să fugi?

Nu mai pot face nimic. Va realiza unde ne ducem și ne va urmări.

Timpul trece. Nu e timp de pierdut. Hai!

- De ce mergem așa de încet? - Mașina face asta.

- Cum adică? - Mașina o face!

Mașina n-are voință proprie. Nu e mașina fermecată!

Tragi jaluzele, etanșezi ușa din exterior

și lași un spațiu mic ca să pătrundă substanța.

Bun-venit în Knockdara! Regret că n-am cornet!

Nu-i bai.

Trebuie să fac comandă.

Bunicul îmi lua înghețată vinerea.

Cu căpșuni și ciocolată. Mă răsfăța.

Serios?

Dacă eram cuminte.

Eram cuminte mereu.

Eram feblețea lui.

Stai în sat?

Nu.

E o vizită scurtă.

Ai cumva

și bomboane?

- Îmi plac cele colorate. - Să mergem!

Nu mai e nevoie.

În câteva minute,

totul se termină.

- E gata? - E gata.

- Și acum? - O căutăm pe Greta.

- Și pe celelalte? - Și ele o caută.

- Le găsim pe toate în același loc. - Bine gândit, gagico!

- De ce nu merge nimic, Dara? - Și e vina mea?

S-a dus de când i-ai pus benzină.

Ai făcut două accidente și ai călcat un om.

- Sigur e benzina! - Iisuse!

Știu. E incredibilă!

Nu.

E Iisus Hristos!

Ce dracu' mai vrea?

- Sunt pelerinii Cursillo! - Cine?

Ave Maria, binecuvântată ești între femei, și binecuvântat e rodul pântecelui tău.

Se duc în Knock.

- Pe jos? - De ce?

Ave Maria, plină de har, Domnul e cu tine! Binecuvântată ești între femei…

Se fac miracole acolo.

Ne-ar prinde bine și nouă unul.

Ave Maria, plină de har,

binecuvântată ești între femei.

Vedeți voi, mașina a intrat în modul „șchiopătează până acasă”.

- Știți ce înseamnă asta? - Nu.

De unde să știți? Și eu am pățit la fel.

Țineți-l bine, băieți!

N-am vrea s-o ia la vale.

A mai făcut-o și prinde viteză, nu glumă!

Sistemul a detectat o defecțiune. Poate fiindcă…

Pui benzină în loc de diesel?

- Exact. Sau… - Dai peste un om.

V-ați prins.

Se activează o funcție de securitate care oprește părți ale mașinii

ca să evite alte stricăciuni.

E foarte inteligentă.

- Ce ne facem? - Unde mergeți?

Mergem într-un sătuc numit Caille Neamh.

E un azil de bătrâni acolo sau la periferia lui, Knockshee.

Am trecut pe lângă el. Ce mai loc!

Brendan credea că e casa lui Bono.

Nu era casa lui Bono! Era un azil.

Cât de departe e?

E la câțiva kilometri. Aveți bocanci?

- Ne cam grăbim. - Niciunul n-are mașină?

Suntem pelerini, fetelor, nu șoferi!

Deși…

Da!

Mai e câte unul care vrea neapărat să meargă în pelerinaj,

dar îl mai doare genunchiul sau îi înțepenește spatele.

Și mi-a venit ideea asta.

Iisuse milostiv!

Aveam nevoie de ceva care să le dea un respiro,

dar să le permită să rămână cu grupul,

în caz că vor să se roage.

- Și noi ar trebui să ne rugăm. - Bine zici!

Ave Maria, binecuvântată ești între femei și binecuvântat e rodul pântecelui tău.

Roagă-te pentru noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții!

Ave Maria, plină de har, Domnul e cu tine…

Dacă n-ai mai văzut-o de mult,

pregătește-te!

- E posibil să arate diferit. - O să țin cont de asta.

Dar e tot mama ta.

Ciclul vieții e minunat.

Tu ai grijă de ea acum așa cum a avut și ea grijă de tine.

Da.

Ești surprinsă să mă vezi?

Erai putredă pe dinăuntru.

Ce loc!

Banii lui Margo ți-au prins bine.

Cât de ironic!

Ai realizat că nu eram neînsemnată.

Am și eu o fiică acum.

Dar nu e deloc ca mine.

E perfectă.

Dar nu mai pot fi alături de ea

pentru că pe mine mă urmărește o umbră

și vreau ca ea să meargă în lumină.

Dar e greu.

Cred că și ție ți-a fost greu.

Să mă părăsești.

Nu pentru că ți-ar fi păsat.

Ci pentru că-ți plăcea.

Să fii în control.

Să decizi când să mănânc, să dorm sau să mă spăl.

Sigur ți-a fost greu să renunți.

Te credeai importantă.

Eram la mila ta.

Ai fost un Dumnezeu crud și răzbunător.

Cine ești?

- Ce ai spus? - Cine ești?

Cine sunt?

Scuze că vă întrerup!

- Termin repede. - Cine e ea?

- Ea e fiica dvs., dnă O'Hara. - Nu!

Nora? Dă-te înapoi, drăguțo!

Încetează! Calmează-te!

Mă rănești. Încetează!

Ieși!

Ieși!

Afară! Pleacă!

- Aveți nevoie de un coș? - Da.

- Ai unul? - Nu.

E simpatic.

E tare hazliu!

Chiar crezi că acolo se duce?

A mai fugit, la început.

A fugit de mine.

Credeam că e din instinct sau de frică.

De la adrenalină. Dar nu era pregătită.

Avea treburi neterminate.

Am ajuns. Încântat de cunoștință, fetelor!

Da.

Mulțumim, Murray!

Baftă! Și Dumnezeu să fie cu voi!

A avut o noapte mai ușoară.

Desigur. Mă uit imediat.

Bun-venit! Cu ce vă pot ajuta?

Suntem prietene cu fiica Norei O'Hara.

Ați venit!

- E aici? - A fost.

Și ne căuta?

Nu.

Eu vă caut.

Ar trebui să stăm de vorbă. Nu?

Ne lăsați un minut?

Eu n-aș pleca prea departe.

Mă simt groaznic. Serios!

Și eu mă simt ca un prost, Saoirse.

- N-ar trebui. - Nu?

Îmi pare rău!

Tocmai a fost aici.

Am fost atât de aproape, Dara! Nu mai suport!

- Cum e dna O'Hara? - Am sedat-o.

Ce neplăcut pentru fiică! Nu mă mir că a plecat.

Meriți un ceai!

Trebuie să-i notez în fișă. E în salon.

O fac eu. E în salonul 121, nu?

Vreau doar s-o găsesc.

Trebuie să știu.

Apoi, poate să urmeze orice.

Voi răspunde pentru fiecare greșeală.

Îți voi spune orice vrei să știi. Vreau doar să…

Ce?

Vreau să aflu finalul poveștii.

Ce sperăm să realizăm aici, mai exact?

Nu sunt sigură.

Nu ți se pare ceva ciudat aici?

Am intrat peste o pensionară inconștientă.

Da, aș zice că e ceva ciudat.

COMPLEXUL PĂPUȘII

Iisuse!

Deci știa despre asta?

Și a citit-o.

Numai minciuni.

Totul e o minciună.

Apropiați-vă!

Să nu credeți nicio vorbă!

E ficțiune.

Știm că Margo Heaney a scris cartea asta.

De ce ar fi mințit?

N-a mințit.

A fost mințită.

- De Greta? - Așa își spune acum?

- Știți despre incendiu. - Despre „marele rău”?

Ea l-a provocat.

A făcut-o intenționat.

I-a încuiat pe copii acolo.

A aprins focul.

A privit cum ardea

și i-a privit murind.

Cealaltă a ajutat-o, dar era prostuță, tristă și manipulabilă.

- Nu poate fi adevărat. - Au ascuns totul.

Așa ne place să facem lucrurile aici.

Apoi, au apărut diverse versiuni..

Unii au spus că s-a întâmplat ceva supranatural în acea noapte.

Uneori, un mit se apropie de adevăr.

A fost ceva nefiresc la fata aia.

Întotdeauna.

Ceva putred.

Și infectează tot ce atinge.

Mă înfricoșa.

Încă mă înfricoșează.

Și voi ar trebui să vă temeți.

Eu chiar mă tem.

Sunt îngrozită.

Nu de ce ați spus sau de ce am auzit…

ci de ce am văzut.

Lumina din ochii dvs. și adrenalina care v-a inundat.

V-a făcut plăcere.

V-a făcut plăcere să spuneți asta.

Văd cine sunteți.

Sigur ați fost de temut în floarea vârstei!

Ce șansă a avut?

Nu incendiul a fost „marele rău”.

Ci dvs.

Fiți atente!

Liam zice că ne ajută s-o găsim pe Greta.

Apoi, ne arestează imediat.

Probabil.

Ce e?

Am vorbit cu mama Gretei.

Cred că am știut mereu.

Și înainte să apară Charles Sampson, am simțit că era ceva…

Că era marcată de ceva sumbru și trist.

N-am întrebat-o pentru că nu prea voiam să știm.

Voiam să ne distanțăm de asta.

Eu voiam asta.

Credeți că ea a pornit incendiul?

N-ar fi prima grozăvie a unui copil căruia i s-a întâmplat o grozăvie.

Dacă își înfruntă demonii,

poate s-a întors în locul pe care-l evită de aproape 30 de ani.

La biserică.

Da. O să găsim biserica.

Sau ce a mai rămas din ea.

Eu m-am ținut de cuvânt.

Acum e rândul vostru.

La ce te referi?

I-am spus că, dacă ne aduce aici…

Unde l-ați îngropat?

Unde e Charles Sampson?

A fost o înmormântare.

- Era dascăl. - A preotului.

L-ați îngropat cu preotul.

Nu știam ce altceva să facem

și ne era frică.

Pleci?

E posibil ca povestea să nu se termine cum vrei tu.

Salut, Liam! Ai vreo veste?

Deci, ăsta e Vălul Raiului.

Ce naiba e asta?

Habar n-am.

Doamne!

Doamne!

Doamne!

25-01-97 VĂLUL RAIULUI

Separate, dar inseparabile, ca noi.

Greta?

Greta!

Greta, noi suntem.

Am vrut să…

A trebuit să te găsim.

Eu și Jodie veneam aici tot timpul.

Când ea era Cara, iar eu eram Aisling.

Două păpuși stricate.

Ce s-a întâmplat aici, Greta,

în noaptea incendiului?

Ni s-a spus că era un loc magic.

Un loc sacru.

Ni s-a spus că Dumnezeu vine aici.

Am crezut că ne va salva.

Aveam nevoie de salvare.

Noapte după noapte, am așteptat, dar nu a venit.

Eram furioase.

Așa că am decis să-i dăm foc la casă.

- Trebuie să ne întoarcem. - Nu putem.

Ba da!

Cara!

Cara!

Cara!

Am văzut bicicletele prea târziu.

Nu știam că erau acolo.

Asta voia Charles Sampson să discutați.

Ne găsise.

Aș fi vrut să n-o facă.

Și Jodie?

A fost un accident.

Vă jur!

Chiar am crezut că aș putea deveni altcineva

și că o pot lăsa în urmă pe fetița aia distrusă.

Dar m-a găsit mereu.

M-a bătut pe umăr și m-a adus înapoi aici.

Poate fetița aia are nevoie s-o privești

și s-o liniștești.

Doamne!

Dacă tot trebuie să se întâmple, măcar să fie aici.

Ar trebui să plecați.

Nu plecăm nicăieri.

E periculoasă.

Știm.

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău,

fie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ.

Dă-ne pâinea cea de toate zilele și ne iartă greșelile, așa cum și noi…

Taci naibii odată!

MURRAY ORLA

MURRAY AIDEN

MURRAY ANNA

Nu înțeleg.

Nu e nevoie.

Ai grijă, gagico!

- Mami! - Doamne!

Îmi pare rău!

- Îmi pare rău! - E în regulă.

Totul va fi bine.

Îi lasă în pace?

Așa se pare.

Îmi pare rău!

Te iubesc!

Tot nu-mi vine să cred. De unde naiba ai știut?

Povestea pe care ne-a spus-o moașa despre nemernicul ăla și trandafirii…

Bărbații ca el nu devin poetici când sunt pe cale să moară,

ci se înfurie.

Încerca să spună Rossa.

Cum să pățească el asta dacă lucra cu șefa?

Își trăda clienții pentru bani.

L-a condus pe un om violent

direct la femeia pe care promisese s-o protejeze.

Și-a căutat-o.

Și cele care au ajutat-o.

Ce urmează?

Adică pentru noi.

Pentru că am cam rămas în pom, nu?

Acum că ai distrus întreaga organizație.

O luăm de la capăt.

Și facem ce vrem.

Avem nevoie de soldați.

Așa e.

De soldați care sunt diferiți.

Ne ocupăm de detalii mai târziu.

Sunt lihnită. Hai să mâncăm un burger!

Ar trebui să-mi iau rămas-bun de data asta.

Pa, Greta!

Poate că Dumnezeu a ascultat.

COMPLEXUL PĂPUȘII

PĂRINTELE RANULPH O'BRIEN 3 SEPTEMBRIE 1928 - 14 APRILIE 2003

MANUALUL DETECTIVULUI PARTICULAR

Ai putea să-mi mai dai puțin lapte?

Nu contează.

Credeți că va fi bine?

Greta?

- Așa sper. - Mă bucur că s-a terminat.

Da.

Ce ușurare!

Categoric!

Deși, nu spun că mi-a plăcut. Chiar deloc.

- Doamne, nu! - Categoric, nu!

Dar… Da.

Ne-a cam zguduit.

De ce ai luat-o cu tine?

Greta a uitat-o.

N-am vrut s-o las acolo.

Ce e în ea?

Drăcia dracului!

Vreau să clarific un lucru.

Sub nicio formă, nu ne băgăm în asta!

Subtitrarea: Alexandra Simona Pandelică