Original subtitles

ÎN URMĂ CU TREI SĂPTĂMÂNI

Aici erai!

Arată foarte frumos azi.

Tu ești foarte frumoasă azi!

Încetează!

Da, vă rog! Încetați!

I-am zis mamei că o iei de la gară.

- Tati a zis că pot sta la Claire. - Am zis s-o întrebi pe mama ta.

- La ce oră ajunge? - Mamă!

Da, bine. Cred că la ora unu.

Bine, voi fi acolo. Haide!

- Ne vedem mai târziu! - Te iubesc!

Ușa de la intrare se ține închisă.

Nu știi niciodată cine intră.

Voiam să purtăm conversația asta în Portugalia,

dar ai plecat în grabă.

Familia mea…

Soțul meu și fiica mea nu știu nimic.

Mi-ai spus asta în scrisoare.

Și ce le-ai spus după ce v-ați întrerupt vacanța?

I-am mințit.

Mă pricep la asta.

Cred că și tu.

N-a fost ușor

să te găsesc.

M-am dus și acolo.

În Vălul Raiului?

E un oraș-fantomă acum.

După incident, toți au plecat.

Ei bine, nu chiar toți.

- Mama ta e tot acolo. - Ce?

Mă rog, e tot în zonă.

E foarte bolnavă acum.

Stă la periferie. M-am gândit că ai vrea…

Ce? Să o vizitez?

Da.

Poate că nu.

Eram doar două păpuși stricate, nu-i așa?

Vreau să-ți dau ceva.

Am și eu una.

E o brățară de prietenie.

Am fost prietene cândva.

N-ai venit până aici ca să-mi dai o brățară.

Am o veste minunată.

Când te-am văzut în Portugalia după atâta vreme,

am știut că era un mesaj de la el.

Am știut că el te-a adus înapoi la mine.

Cine?

Spune-mi că nu vorbești despre Dumnezeu, după tot ce s-a întâmplat!

Semnele au fost ciudate la început, mai ales fotografiile.

Și nu doar fotografiile.

Îmi apare în vise și îmi pare că-l văd pe chipul altora.

Cine?

Charles Sampson.

Pari speriată.

- E înspăimântător. - Ba e frumos!

E voia Domnului.

Care e? Ce vrea?

Ca Charles să fie împăcat.

Ca noi să căutăm mântuirea

și ca fiul lui să afle răspunsurile pe care le merită.

A avut un fiu.

Ai știut asta?

Respinsesem complet ideea că Charles era o persoană cu un trecut.

Când au început viziunile, am devenit curioasă.

Fiul lui studiază jurnalismul.

Andrew.

Îl cheamă Andrew.

Trebuie să-i spunem ce s-a întâmplat.

Aș vrea să pleci.

Ni se oferă o șansă.

- Un dar. - Minunat!

Profită tu! Nu mă băga în asta!

Nu știu ce s-a întâmplat cu el după aceea. Mă refer la cadavru.

M-am ocupat eu de asta! Pentru tine, ca să te protejez.

Te simțeai vinovată fiindcă tu erai isteață și interesantă.

Meritai să fii salvată.

Iar eu nu eram, dar nu mai contează acum.

Pleacă!

Nu plec nicăieri.

Îl sun pe soțul meu.

E prea târziu.

L-am sunat pe fiul lui. L-am chemat aici.

O să neg totul.

Încă am caseta.

- Ce? - Am păstrat-o.

- Am încuiat-o într-o cutiuță. - Mă șantajezi?

Te călăuzesc spre lumină, așa cum vrea Dumnezeu.

Ești nebună.

„Cel care face rău urăște lumina, ca să nu i se dea în vileag faptele.

Dar celui care vine la lumină i se arată faptele,

căci sunt săvârșite în numele Domnului.”

Eu am lăsat totul în urmă. Nu mai sunt aceeași. Sunt altcineva!

Nu!

Dumnezeule!

Futu-i!

SĂ VĂ FIE DRUMUL LUMINAT BINE AȚI VENIT ÎN IRLANDA

CUM SĂ AJUNGI DIN BELFAST ÎN RAI

Futu-i!

- Știm cine l-a ucis. Le-o descriem. - Vor întreba de ce l-a ucis.

Ca să ajungă la noi. Voia ceva de la noi.

De asta mă tem.

De cum am ajuns noi în posesia acelui ceva.

Și de orice atenție am atrage către dezastrul în care ne-am băgat.

Noi n-am greșit cu nimic.

Nu cine știe ce.

Vreau doar să plec din Donegal.

Se întâmplă lucruri ciudate în Donegal.

Donegal e ciudat.

Fără supărare!

- Am merge în Belfast. - Dar n-avem bani.

- Ce trio fermecător! - Ne-au fost luate cardurile, telefoanele.

- Dar îți dau bijuteriile mele. - De ce mi le-aș dori?

Sunt șofer de autobuz, nu tâlhar la drumul mare.

Urcați!

Mulțumim!

Sigur ar trebui să facem asta?

Trebuie s-o facem.

Pentru Liam.

Nora O'Hara a dat spre adopție o fiică în 1997.

- Pe Greta. - Clar.

Deși numele copilului nu apare în acte. Asta înseamnă că s-a petrecut ceva nasol.

Asta ar explica de ce au exclus orice contact.

Oricum, a fost destul de grav

încât să se distrugă informațiile despre viața Gretei cu Nora.

- Poate că asta investiga tatăl tău. - S-o fi apropiat de adevăr.

Se întâlnea cu cineva în acea noapte. Apoi, e simbolul din cabană și din carnet.

Liam, procedăm corect?

Pare cam riscant.

Adică, pentru tine.

Am fost împușcat în piept ieri, așa că-mi bag picioarele!

Bun-venit la secția Ravenmoor din sudul Belfastului!

Pentru întrebări, prezentați-vă la ghișeu!

Doamne sfinte!

Surpriză!

Da, gagico.

N-am scăpat de asta. Am pierdut una.

- Futu-i! - E mare încurcătură!

- Ne-a chemat Rossa. - Futu-i!

- În Derry. - În Derry?

E o situație de gestionat la sediul central.

Futu-i!

RECEPȚIE

E mai ușor să-ți dai doctoratul!

Așa sunt cererile transfrontaliere. Totul e foarte complicat.

Dar ai apelat la noi. Asta simplifică totul.

Dacă scormonești unde n-ai jurisdicție, riști să-i iriți pe unii.

Sunt convins.

Dacă apar probleme, voi nici măcar n-aveți arme.

- Asta e ciudat. - Sau e ciudat că voi aveți?

Îmi dai stylusul?

- Poftim? - Stylusul pentru iPad.

Cred că l-am lăsat la…

- Ți-l aduc. - Dacă nu te superi.

Doamne!

Bună!

Ai uitat ăsta!

Da.

Vi-l amintiți pe Andrew?

Cred că trebuie să vorbim. Nu?

Am crezut c-ai murit.

Am crezut că te-a omorât. N-am putut face nimic fiindcă…

- Nebuna ne-a încuiat în turn. - Ca pe Rapunzel.

De ce sunteți aici, în Belfast?

Ajungem și la asta. Cine e?

Nu știm. Chiar nu știm. A început să ne urmărească.

- Aveai vestă? - Ce?

- Vestă antiglonț? - Nu.

Cutia a oprit glonțul.

Ce nebunie! Cât noroc!

Eram mai norocos dacă nu mă împușca.

Credem că asta voia. Caseta.

Se leagă. Cineva mi-a luat-o când eram la spital.

Ai ascultat-o?

Nu.

Dar voi?

N-am avut timp.

Cum ați obținut-o?

Am găsit-o.

În Portugalia. În camera lui Jodie Pryor.

Ea nu era acolo, dar cutia era printre lucrurile ei.

Ne-am gândit că e un indiciu.

Și că merită s-o luăm. Mare greșeală!

Eram disperate să aflăm ce a pățit Greta.

Știți că era adoptată?

Nu.

O recunoașteți pe femeia asta?

Nora O'Hara.

Sunteți sigure?

De unde ai cartea aia?

- Ți-am lăsat un mesaj legat de ea. - Da, dar telefonul meu a fost…

Noi am venit aici doar ca să denunțăm moartea ta.

Acum, pare redundant.

Deci, putem pleca sau care-i faza?

- N-ascundeți nimic? - Nu-mi place tonul.

- Nici mie să fiu împușcat. - Gata! Trăiești, nu?

- Robyn, te rog! - Nu. Ce drept are să ne interogheze?

Așa? Aici? Suntem în Irlanda de Nord. El nu-i de aici. N-ai jurisdicție aici.

Asta e Irlanda de Nord. E altă țară.

Cât de rapid ai renunțat la ideologia naționalistă!

- La dracu' cu asta! - Ia loc!

Vezi să nu, embrionule! Să mergem!

Vă rog, nu plecați! Încerc să aflu ce a pățit tatăl meu.

- Întreab-o pe Greta! - Nu pot. E moartă.

Bine, cum vreți!

Vrei s-auzi ceva incredibil, Andrew?

Vreau să fumez.

Ai o țigară?

Îți fac rost.

Ce-ar fi să ne aduci câte o cafea?

PONDEROSA BAR & RESTAURANT AFLAT LA CEA MAI MARE ALTITUDINE

Trebuie să scăpăm de mașină.

- Ce are mașina? - E de-a dreptul ridicolă!

Nu e nimic în neregulă cu mașina. E belea!

- Dai vina pe mine, nu? - Sigur că da. E vina ta.

M-a înțepat cu seringa.

Ne-a înțepat pe amândouă. Ce puteam să fac?

Să nu i le lași la îndemână.

Nu te aștepți la un pericol din interior.

Așteaptă-te la orice! Credeam că te-am învățat asta!

Ai lăsat și linia fixă conectată!

Nu știam ce era! Credeam că era un ornament portughez.

Nu te enerva!

Ce să fac? Am gustat și eu din propria otravă o dată!

S-o lăsăm baltă!

Nu înțeleg de ce a făcut-o.

Problemele ei oricum nu dispar. N-are logică.

Oamenii nu-s logici.

Are noul ei act de identitate, noile carduri bancare.

Și urma să-i dau și un telefon.

- E ușor de găsit. - Nu e proastă.

Nu le va folosi.

Timpul e prețios, și Rossa decide să ne cheme în Derry.

Nu există precedent.

- Da, e o premieră. - Nu e o realizare.

Prioritatea e s-o recuperăm și să terminăm odată cu asta.

- Ea e șefa. - Știu!

Frate! Ce moment nepotrivit!

Și asta pe lângă cealaltă zăpăceală.

- Ce tot spui? - Unul dintre curieri a dispărut.

Cine? Jackson?

- Da. - Eu l-am aruncat în aer.

Uite ce e! Poate ar fi trebuit să spui asta cuiva.

A fost obraznic.

L-ai omorât fiindcă a fost obraznic?

Nu era de încredere. Faptul că a fost obraznic a grăbit totul.

- De ce nu era de încredere? - O mai știți pe clienta tânără?

Încerca să scape de tipul ăla mai în vârstă. Mare nemernic!

Dacă mai știu? Eu l-am omorât.

Mereu m-am întrebat cum a găsit-o.

Toate indiciile duceau la el.

De ce ar fi făcut asta?

Pentru bani. Nu trebuia să lucrăm cu bărbați.

Am fost nevoite s-o facem. Operațiunea se dezvoltă.

La început, eram voluntare.

Tu îți amintești.

Zilele alea s-au dus.

În curând, vom purta și uniforme.

Ce?

Rossa vrea să impună un cod vestimentar.

Se pare că unii dintre agenții noștri

atrag atenție asupra lor.

- N-am idee la cine se referă. - Nici eu, gagico!

Alo?

Alo?

Cine e?

Alo?

Mamă?

Te iubesc!

Mami?

Îți e frig?

Nu, sunt bine.

Nu, te rog, nu face asta!

E în regulă.

De ce nu mi-ai spus despre Andrew?

Nu știu. Nu i-am dat importanță sau nu părea relevant.

- Deci, care să fie? - Nu știu.

Înainte să ne găsim, am fost pe platoul de filmare.

- Am vorbit cu Seb. - Da?

Ce producție mare!

- Dar totul pornește din imaginația ta. - Presupun.

Mă gândeam la ce mi-ai spus data trecută

despre cum te inspiri din viața reală.

Majoritatea o fac.

Nu-ți faci griji că se pot intercala realitatea și ficțiunea?

Nu chiar.

Dacă mai ai ceva să-mi spui, fă-o acum!

Ne vedem înăuntru.

- Bună, dnă polițist! - Poftim?

- Nu, nu-s… - Inspectorul O'Neill e pe aici?

Avem nevoie de brichetă. E ziua lui Marvin.

Cum a ajuns tânăr inspector dacă e uituc?

Inspectorul O'Neill, ai spus?

Și spune-i că cererea lui e la comisar!

- Poftim? - Cererea de excavare a terenului școlii.

E la șeful. O să dureze ceva. N-ar trebui să aștepte. Îl sun eu.

Ce le reține?

Nu știu.

Futu-i!

De ce s-a dat drept Owen?

- Doar așa ar obține aprobarea. - Pentru ce?

Să sape terenul școlii.

- Ce naiba? - Nu vă opriți!

De unde știe?

Poate din caietele pe care le avea Andrew. Ale tatălui său. Poate era ceva acolo.

- Vor găsi cadavrul. - Da, e foarte posibil.

- Nu l-am ucis noi. - Nu contează. Am fost acolo.

L-am mutat. L-am îngropat. Probabil că ADN-ul nostru e peste tot.

Dar au trecut 20 de ani.

De ADN nu scapi. Ca de catolicism.

Dar n-am făcut-o noi, ci Greta.

Vor crede că încercăm să dăm vina pe o femeie moartă.

Dar nu e moartă. Voiam să le spun asta.

Nu le putem spune asta. Nu acum. Vom părea încolțite și disperate.

Taxi!

Nu putem doar să le-o spunem. Trebuie s-o dovedim. Mă întorc rapid.

- Ne vedem lângă pod peste o oră. - Iisuse!

Unde se duce?

Bună, scumpo!

Mama trăiește.

Ce s-a întâmplat, tată?

Cine a murit? Ce ați făcut?

Mama ta are secrete.

N-am vrut ca felul în care am fost odată să-i infecteze pe cei dragi.

- Ce facem acum, Margo? - Știu pe cineva care ne poate ajuta.

Reprezint o organizație care le ajută pe femeile fără alt sprijin.

Dați-mi voie să vă explic procesul!

Încercam să te protejăm.

Credeți că nu m-am prins că era ceva?

Îmi pierdeam mințile.

Știam că mă mințeați.

Am crezut că tu i-ai făcut ceva.

Nu știam în cine să am încredere.

De asta le-am dat de urmă prietenelor ei.

De asta le-am trimis mesajul.

Tu ai trimis e-mailul?

Îmi pare rău!

E în regulă.

- Mă aștepți aici? - Tăiați!

- Trebuie să vorbesc cu Seb. - Și eu.

Vaca nu e cooperantă. E tare încăpățânată.

Excelent!

La naiba!

- Bună! - Mami, te-ai întors!

Unde naiba ai fost?

Bună!

Bună, puiule!

Hai, Jack! Să ne uităm la iPad!

- Ce faceți aici? - Te căutăm pe tine.

- Ne-am făcut griji. - Da, pari alarmată.

Ați fost de negăsit.

- Ne-am pierdut telefoanele. - Cum?

- Ce se întâmplă? - Nimic.

Ceva se întâmplă! Ați dispărut, vă ascundeți.

O să vă pun o întrebare, fetelor, și vreau un răspuns sincer.

Da?

V-ați înrolat în IRA?

- Nimeni nu mai face asta. - Verișoara ta a făcut-o luna trecută.

- S-a înrolat în ISIS. - Ce?

- Nu, scuze! Nu în ISIS, ci în BUPA. - Își permite asta?

Părinții lui Saoirse vor să cheme poliția.

Saoirse e bine. O să le spunem noi că e bine.

- Și vom face niște ceai. - Avem ceai.

Mai facem.

Ce se întâmplă? Care e planul, mai exact?

Saoirse ți-a dat numărul găsit în far, nu?

Arată-mi-l! O să aflu pe cine suna Greta.

Azilul Knockshee.

Bună ziua! E un azil de bătrâni.

- Un azil? - Alo? Mai sunteți acolo?

Ce să întreb?

- Cred că e conexiunea proastă. - Numele mamei. Care era?

Nora O'Hara. Întreabă de Nora O'Hara!

- Alo? - Scuze! Nu știu ce s-a întâmplat.

Îmi faceți legătura cu Nora O'Hara, vă rog?

Mă tem că dna O'Hara nu se simte prea bine.

Vă pot ajuta eu?

Încerc să iau legătura cu fiica ei.

Înțeleg. Pot să-i transmit un mesaj când vine, dacă doriți.

Am prins-o!

O vulpe putea dezgropa cadavrul?

Vulpea face asta?

Vă depășește asta?

Iubito! Unde ai fost?

- Ai vreo… - Să n-aud despre vacă!

Ei cine sunt?

Ei sunt scenariștii.

Poftim? Eu sunt scenarista.

- Tu ai zis să-i angajăm. - Ba nu.

- În e-mail. - Când?

„Bună! Serialul ăsta e foarte enervant. Aproape că mi-am aruncat laptopul pe geam.

Eu nu mai pot. Angajați niște scenariști! Să nu fie vai de capul lor! Saoirse. Pup!”

Da, înțeleg. Evident că băusem câteva Margarita.

E o plăcere să te cunosc. Sunt o mare admiratoare a ta.

- Nu-i nevoie de asta. - Bine.

Fix ca Jesse. Nici el nu suferă laudele.

Eva a lucrat cu Jesse Armstrong.

- Da? - E geniu!

Da, am auzit. Trebuie să schimbăm firul narativ.

Rapid! Imediat.

Ce? Care?

Da! Acesta.

Cel cu copiii care îngroapă un cadavru pe terenul școlii.

Filmăm scena în curând. Am fost nevoiți s-o amânăm.

Acum, o scoatem cu totul.

Asta va avea un impact imens.

A doua parte a sezonului va trebui refăcută.

Am comandat prânzul acum 45 de minute, și nimic!

Ce legătură are?

Credeam că ne spunem ofurile.

De asta Jesse pune totul la punct în mare detaliu.

- Cică se mănâncă bine acolo. - El alege meniurile.

El se ocupă de toate. E greu să fii atât de perfecționist.

Da, bietul Jesse Armstrong!

Avem nevoie de o idee nouă. De orice idee nouă.

Trebuie să ne iasă. Altfel…

Ce e?

Altfel, nu va dispărea niciodată.

- Saoirse! Ce faci? - Îți împrumut cardul.

Pleci?

- Găsește o idee nouă! - Eu?

Va fi grozavă. Am încredere în tine.

Jesse ar fi rămas.

Nu e stilul meu.

- Evident! E la modă. - Bine, atunci.

Ți-ar prinde bine să te îmbraci ca mine. Lesbienele mă adoră.

Trebuie să obiectez. În numele lor.

Mai știi petrecerea aia gay în stradă?

- Parada. - Avocata m-a cerut de nevastă.

Era cam beată.

- Nu te-a cerut pe tine. - Nu port asta.

Bine. Îți aduc ceva de la Jim.

„Dragă Jodie, regret nespus cum au decurs lucrurile.

Nu mă mai căuta! Nu mă mai contacta!

Vreau să uit. Lasă-mă să fac asta!

Asta ți-ar explica mai bine totul. Greta.”

Desigur!

Oprește aici!

Mersi!

Fetelor, opriți-vă!

- Bună! - Hai, urcă! Repejor!

Hai odată!

- Se duce acolo. - Sigur?

Așa a spus tipa.

În sfârșit, am dat de ea! O să rămână mască.

Nu iau vina pentru ceva ce a făcut ea. N-ai să vezi!

Nu pic eu pentru nimeni. Să înfrunte realitatea!

A băut vreo 17 cafele.

Îmi amintesc unde am văzut cartea asta. În apartamentul lui Jodie.

Și, în scrisoarea de la Greta către Jodie, scrie: „Asta ți-ar explica totul.”

Crezi că a trimis-o Greta?

Rahat! E Jim.

Unde naiba ai mai plecat acum?

- Calmează-te, Jim! - Mi-ai luat iPhone-ul.

- De unde știi? - Îl folosești acum.

Nici nu i-ai sunat pe părinții lui Saoirse!

- Leapșa! - Hai, tati!

Fiindcă-s aici.

Părinții mei sunt acolo?

E chiar ea.

Bună, Saoirse!

- Am auzit că v-ați înrolat în IRA. - Nici nu știam că mai sunt activi.

Nu știu dacă ai vreo cădere nervoasă.

N-am nicio cădere nervoasă!

Am plecat și eu câteva zile cu fetele. Tu nu pleci mereu la Londra?

Ca să câștig bani și să întrețin familia.

Cine a îngrijit copiii zece ani?

- Fii atentă la drum! - Eu întrețin familia!

Fugi!

Știu asta, iubito.

Și apreciez asta.

- Îți mai cer o zi. - Azilul de bătrâni e lângă Cork.

Încă două zile.

Poți avea grijă de copiii tăi două zile?

Desigur. Tot ce-ți cer…

Nu mai răspund la întrebări momentan.

Boule!

Cererea de excavare e revizuită, dar și dacă e aprobată și nimeni nu află…

Că nu ești inspectorul O'Neill?

Da. Zona la care ne referim e vastă.

Terenul școlii.

Ne axăm pe cabana îngrijitorului.

E înconjurată de pădure.

Am putea avea o singură șansă.

Trebuie să fim mai preciși.

Viața mea e goală, Liam.

Mi-am petrecut toată viața încercând să modelez puținul meu

și să înțeleg cine era el.

E singurul motiv pentru care studiez jurnalismul.

Nici nu știu dacă mă pricep la asta.

Pare un personaj dintr-o poveste.

Tot ce e legat de el e vag și fragil.

Mereu am crezut că, dacă l-aș găsi…

aș putea spune că a fost real.

Dar pare o nebunie, nu?

Toți încercăm să înțelegem ceva.

Să găsim lumina în întuneric.

Sperând că o faptă bună îndreaptă una rea.

De asta mă ajuți, Liam?

Ca să îndrepți o faptă rea cu una bună?

De ce te-ai mutat în Knockdara?

S-a întâmplat ceva în Dublin?

Știi ceva, Andrew?

Cred că vei fi un jurnalist excelent.

INTRAȚI ÎN ORAȘUL LIBER DERRY

METAMORFOZA

Bun-venit la Metamorfoza!

La nevoie, sunați clopoțelul!

Nu vom face asta.

Avem o programare.

- Numele. - Nu, scuze! În cealaltă agendă.

În cealaltă agendă?

În cealaltă.

În cealaltă. Desigur.

Regret nespus!

- O să semnez. - Desigur.

E o onoare să vă cunosc.

Zău așa! Conducem de o veșnicie.

Mor de foame.

E fascinantă.

E despre o tânără care încearcă să depășească un eveniment traumatizant,

care e pomenit drept „marele rău”.

- Unde naiba suntem? - Marele rău?

- Nu e niciun indicator. - Ne-am rătăcit?

Nici nu știu în ce comitat ne aflăm.

E perfect!

Să întrebăm aici!

Scuze!

Ne-ai putea recomanda un hotel sau o pensiune prin apropiere?

Par de la biroul de informații?

Poftim?

Par de la biroul de informații?

Păi, nu.

Cumpărați ceva și după aia vorbim!

Voiam să cumpărăm ceva.

- Ce obraznic! - Da.

În fine!

Scriitoarea nu dezvăluie ce s-a întâmplat.

Și ce era „marele rău”, de fapt.

Argumentul pe care pare să-l aducă e

că nu e relevant.

E opusul gândirii cu care te aștepți să fie abordată trauma.

Pare că sugerează distanțarea, tratarea traumei ca pe un vis

și disocierea de ea.

E un motel mai sus de aici.

Nu știam că sunt moteluri la noi.

Numerar sau cu cardul?

Cu cardul, te rog!

Nu! Rahat! Am greșit!

Ne urăște.

Doamnelor!

Doamnelor!

Cred că suntem toate.

Unele dintre voi probabil că știți deja.

Am avut un incident cu una dintre cliente.

A plecat înainte să finalizăm operațiunea.

Pentru toate există un început.

Înainte de asta, mai e o problemă pe care aș vrea s-o discutăm.

Sigur nu e la fel de urgentă.

Ba e.

E a lui Jackson?

Da, a lui Jackson. Mă tem că a plecat dintre noi.

Le cer scuze celor care l-au căutat.

N-am vrut să vă irosesc timpul.

Am avut multe pe cap.

N-am avut ocazia să vă contactez.

De ce?

Făcea schimb de date confidențiale pentru bani.

Clienții erau la risc.

- Ești sigură? - Sunt sigură.

- Are dovezi. - Înțeleg.

Trebuie să ne asigurăm că doar el o făcea.

Desigur.

Facem din asta o prioritate.

În legătură cu clienta dispărută,

vreau să vă asigur că o vom găsi repede și o vom pune la punct.

Categoric.

Nu e vorba despre a o pune la punct.

MOTELUL RĂTĂCIȚILOR

Bună seara!

Mă numesc Norman. Pot să vă ajut?

Norman?

Ai un motel și te cheamă Norman?

Nu e al meu, ci al tatei.

Cum îl cheamă?

Norman.

Vreunul dintre voi se ocupă cu taxidermia?

Vrem să înnoptăm aici în seara asta.

- Știi orașul Vălul Raiului? - Caille Neamh.

E departe de aici, spre vest. E bine că faceți un popas aici.

Mă cam îndoiesc de asta.

Deci, ați auzit povestea?

Ce poveste?

E un loc frumos, din câte se spune.

Dar nu mai stă nimeni acolo de zeci de ani.

- E un oraș-fantomă. - De ce?

- Pentru că s-au speriat. - S-au speriat?

Un grup de copii s-a adunat într-o bisericuță într-o noapte.

Apoi, a fost un incendiu.

Majoritatea au murit.

Opt dintre bietele suflete.

E greu și să-ți imaginezi.

Asta a distrus comunitatea.

N-a fost intenționat?

Ba a fost intenționat!

Cine l-a provocat?

Se spune că a făcut-o chiar diavolul.

Am ajuns.

Vreți să vă aprovizionez minibarul?

Nu-i nevoie. Suntem foarte obosite.

Vezi să nu!

Dacă mă gândesc mai bine, vom avea nevoie de tot alcoolul de aici!

E în lumea largă, cu informații secrete.

Ce le transmite asta celorlalți clienți?

Clienților bogătani?

Asta e o afacere.

Rossa, când am început, nu era.

Era o chemare.

Voiam să ajutăm femeile vulnerabile.

Ca să scape din situații oribile.

Acum, ajutăm să scape pe oricine dacă are destui bani.

Ajutăm bărbații abuzivi să scape de justiție, dacă au destui bani.

Iisuse!

Ce regres!

Ce regres!

Ești obsedată de trecut.

Vremurile s-au schimbat.

Tipul ăla e ciudat.

Nu găsesc nimic despre un incendiu acolo.

- Caută după numele irlandez! - Care e?

Caille Neamh. A făcut asta.

Ai scris cum trebuie? C, A, I…

Ăsta e locul.

Cică o comunitate mică a locuit acolo până la sfârșitul anilor '90.

- Iisuse! - Ce e?

Cartea!

Ne spui și nouă la ce naiba te referi?

Priviți!

Așa! Primul nume e Vălul Raiului. Uitați-vă la sfârșitul numelui autoarei!

Ganchaille, Caille. Seamănă mult.

Caille înseamnă „văl”.

Ce înseamnă „ganchaille”?

Dezvăluit.

Greta, dezvăluită.

Cartea asta e despre Greta.

Am făcut un contract cu femeia asta.

Am promis s-o ajut.

Acum, îmi spui că trebuie s-o omor?

E cam nasol.

Cine ți-a dat cazul?

Nu, Rossa!

Nu pot.

Nu poți?

Persoana asta m-a ajutat în trecut, în calitatea ei de specialistă.

Persoana asta e din breaslă?

Păi…

- Nu. - Înțeleg.

E mama adoptivă.

E complicat.

Da, mereu e așa.

E singura din familie care te-a văzut?

- Nu. - Vai de mine!

Vai de mine!

Sigur mai e o soluție.

Booker, trebuie să-i rezolvăm pe toți.

Pe oricine știe despre caz,

pe oricine te poate identifica

și pe oricine știe de existența noastră.

Trebuie să protejez societatea.

Nu e permis să întrerupi procesul.

Deci…

mai trebuie să ne ocupăm de cineva?

Psihiatra care a scris Complexul Păpușii e Margo Heaney?

Da, așa cred.

Cred că și Liam bănuiește asta.

Adică Greta a fost pacienta lui Margo.

- A adoptat o pacientă. - Asta da normalitate!

Deci, Greta a pățit „marele rău”. O fi legat de incendiul din biserică?

Știm că Jodie și Greta au crescut în Vălul Raiului.

Jodie avea cicatrici. Au fost amândouă acolo?

Știu ce s-a petrecut sau cine l-a provocat?

N-a fost diavolul.

Să vedem! Trebuie să încercăm să le aranjăm în mod cronologic.

Ce idee bună!

E un truc al scenariștilor. Așa planificăm totul.

Toți fac asta? Până și cei mari?

- Cei mari? - Ca tipul ăla, Jesse Armstrong.

E remarcabil!

Îmi mai dai niște hârtie?

Vălul Raiului reprezintă intriga.

Ce naiba e asta?

- Doamne! Stai! - Ai scris despre asta?

Ce e?

Îngroparea cadavrului în curtea școlii apare în serial.

L-am scris de mult, înainte de toate astea.

Nici nu s-a întâmplat așa. Doar m-am inspirat…

- Frate! - Am cerut să fie scoasă scena.

De asta vor să sape terenul.

Liam a văzut scenariul. Seb a pomenit scenariile în mesaje.

- Ce faci? - Plec.

Nu poți pleca!

Prostănacă egoistă!

Asta faci tu.

Îți place haosul. Îți creezi haos în jur.

Eu m-am săturat.

Noi am terminat-o.

Dara!

La ce te așteptai, Saoirse?

Rahat!

Mai întâi scrisorile, și acum asta?

Cine știe ce a mai făcut?

Ne-a manipulat de la bun început.

E ca o marionetă trasă de sfori!

Noi am fi marionetele.

Cred că ea e păpușarul, mai degrabă.

Cine e?

Robyn?

Cine e acolo?

Pot să intru?

Sigur.

Cineva mi-a văzut legitimația și a raportat asta.

Știu ce crezi.

Nici eu nu știu ce cred.

Crezi că noi l-am ucis pe Charles.

- Nu noi. - Cei nevinovați nu fug.

E complicat.

Se simplifică totul după ce-l găsim.

Și nu mă las până nu-i găsim cadavrul.

- N-ai vrea să încetinești puțin? - E nebună, Dara!

Trebuie să avem grijă de noi.

De noi două. Trebuie să ne distanțăm de ea.

Futu-i!

Doamne!

Ce-a fost asta?

Nu știu.

MOTELUL RĂTĂCIȚILOR

Era mort când am ajuns acolo.

La cabana îngrijitorului?

Greta ne-a spus că a atacat-o. Îi dădea târcoale de săptămâni bune.

Ne-a zis că era fostul iubit și că-l chema Jason Meadows.

Au fost minciuni.

Tot ce ne-a spus a fost o minciună.

Iar eu am simțit asta.

Vino încoace!

Vino!

Întoarce-te!

Știam eu că-l mai văzusem!

Charles Sampson a desenat asta, deși tu n-ai vorbit cu el.

Ni le-am făcut când eram copii. Greta ne-a convins.

- Iar Greta? - Da.

Îi atribui multe fapte unei femei care nu poate să se apere.

Greta trăiește.

- Ce ai spus? - Știu cum sună.

- Trupul ei era la morgă. - Era al lui Jodie Pryor.

- Nu văd nimic. - Am lovit ceva.

Atunci, unde e?

Încercăm s-o găsim pe Greta.

Încercăm să aflăm cine naiba era, de fapt, și în ce ne-am băgat aici, mai exact.

Liam, îmi pare rău că te-am implicat în toate astea! Serios!

Dar încercam doar să aflu adevărul.

Ce fac acum?

Ce ar trebui să fac?

Fă ce vrei!

Subtitrarea: Alexandra Simona Pandelică