Original subtitles

L-ai omorât.

N-a greșit cu nimic.

Era om bun.

De ce?

De ce ai făcut-o?

Taci odată!

- Da, Saoirse! Gura! - Are armă.

N-am bandă adezivă fix la nevoie.

- Nu-mi pasă! - Mie îmi pasă, șmechero!

- Să vă aud! Unde e? - Reportofonul?

- Ați deschis cutia? - Am ghicit.

- Ați ascultat caseta? - Nu. Și acum n-am mințit!

Bine.

Spuneți-mi unde e! Altfel, vă ciuruiesc.

- I-am dat-o lui Liam. - Cine e?

- Omul pe care l-ai ucis aseară. - Polițistul?

- Ai omorât mai mulți oameni aseară? - De unde îl știți?

Nu-l știm. L-am găsit în Knockdara.

- E din Knockdara? - Da.

Ce se întâmplă?

Pleacă?

A plecat?

Așa cred.

- Ar trebui să evadăm. - Ce idee genială!

- Cum? - Încă nu știu sigur.

A murit din vina mea, nu?

Am fost obsedată s-o găsesc pe Greta.

Gata! Greta se evaporă. Iar acum ești Gráinne Marsh.

Numele de fată e Breslin.

Originară din Tyrone. Te-ai mutat în Dublin de mică.

Tati și-a schimbat slujba.

Bla, bla, bla…

Ai făcut facultatea la Londra. Să vedem ce ai studiat!

Filologie! Bravo ție, Gráinne!

Ce e? Te deranjează țigara?

- Nu. Nu țigara. - Mirosul?

Arma de precauție?

- Ne strică atmosfera? - Oarecum.

E doar de precauție.

De asta-i zicem „arma de precauție”.

Tu n-ai nevoie de ea. E pentru moașă.

- De ce are nevoie de ea? - Păi…

Nu va avea nevoie de ea.

Trebuie să afli ce înseamnă „precauție”.

Doar ai studiat filologia!

De ce i-ar trebui arma?

Am avut un incident.

Doar o dată.

Ce fel de incident?

Aveam grijă de o femeie, iar ea a luat legătura cu fostul.

Era un idiot abuziv.

A fost un gest stupid, ținând cont că am evaporat-o din cauza lui.

În fine! I-a dat de urmă, așa că moașa l-a împușcat în cap.

A ieșit mare tămbălău, gagico!

Când ajunge moașa asta?

În curând. Te avertizez. E cam tâmpită, dar e pricepută.

De fapt, ar trebui s-o sun.

Nu mai durează mult.

Apoi, treaba asta de care fugi va fi ceva care parcă i s-a întâmplat altcuiva.

E 19 aprilie 2003.

În sfârșit, l-am făcut să înțeleagă!

În sfârșit, m-a ascultat!

A plecat din oraș. Ce fericită sunt!

Jason Meadows nu mă va mai deranja.

Rahat!

Am întârziat.

Ai întârziat, Greta, drăguțo?

- Da, Aggie. - Ce coșmar! A întârziat, Margo?

- Da. - Pa!

Desigur, numele lui nu e Jason Meadows.

Mă simt vinovată că le mint pe fete.

Voi studia literatură engleză și voi deveni dramaturg.

Ca Brian Friel, Arthur Miller sau…

Știu ce e un dramaturg, dră Shaw.

Voiam o poveste ușor de înțeles. L-am dat drept iubitul obsesiv și gelos.

M-am gândit să devin veterinar, dar am ceva cu vacile.

- N-am încredere în ele! - Iisuse!

- Soră! - Mă rugam.

N-ar înțelege niciodată adevărul.

Abia îl înțeleg eu.

- Se dă bacalaureatul la pălăvrăgeală? - Poftim?

Pot să devin flecăreață cu diplomă?

- Există așa ceva? - Nu.

Dar nu contează. S-a sfârșit.

COLEGIUL MAICA ÎNDURERATĂ

Acum sunt altcineva.

Nu mă mai ascund de bau-bau acum.

Intră!

Îi spun să se ducă dracului și să mă lase.

De ce naiba zâmbești? Ai întârziat.

Scuze, soră!

CUM SĂ AJUNGI DIN BELFAST ÎN RAI

Adevărul e că nu m-am gândit la asta.

Să merg la facultate.

Sunt reticentă să spun asta, ținând cont de cât de mult tuș ai la ochi,

dar ești isteață, Greta.

Uită-te la mine, te rog!

Tu decizi ce se întâmplă acum. Doar tu.

Rahat! Scuze! Tu și Dumnezeu.

Uit mereu să-l includ pe Dumnezeu și trebuie s-o fac din cauză…

- Că sunteți maică? - Da.

Poți să faci orice îți dorești.

Și să fii oricine vrei să fii, Greta.

DOSAR DE EVAPORARE GRETA O'NEILL

O FIICĂ - MARIA DOMICILIU: KNOCKDARA

SUPRAVIEȚUITOARE A VĂLULUI RAIULUI

LUATĂ ÎN GRIJĂ DE MARGO HEANEY ARANJAMENT FINANCIAR

Vreau să discut cu inspectorul.

- Îl întreb dacă vă poate primi. - Nu-i nevoie.

Booker!

Așază-te!

Ți-am zis să te așezi.

Fii atent! N-avem mult timp. Unul dintre polițiștii tăi, Liam…

- Liam Kells. - E mort.

Ce? Cum?

L-am împușcat. N-am avut de ales.

Le însoțea pe femeile care cică n-aveau să mă încurce.

Dar au găsit cutia, au deschis-o și au aflat ce conține.

- Stai așa! - N-avem timp de asta.

Nu știu dacă au ascultat caseta, dar o să le țin în viață până aflu.

- Unde e? - Asta e problema urgentă.

I-au dat-o lui Liam.

Cică o avea la el când a murit.

Iisuse!

Vorbește cu secția din Dublin, află unde e cadavrul

și spune-le că vine cineva să-i ia lucrurile.

Așa te vreau!

Secția de poliție din St. Pearse.

Bună ziua! Sunt inspectorul O'Neill din Knockdara, Donegal.

Unul dintre oamenii mei a avut…

Kells?

Corect, Kells.

E norocos?

Sunt norocos?

Facem abstracție de coasta ruptă.

E de la impact.

- Nu înțeleg. - A oprit glonțul.

Mai ceva ca-n filme!

Apropo, eu sunt Bosco.

Port numele sfântului. Mama nu mi-a dat numele unei marionete!

Pot s-o văd?

Nu-s sigur că ar trebui s-o atingem.

Nu cumva e o probă? Poliția vrea să discute cu tine.

- Și eu sunt polițist. - Da, așa e.

Bine.

Mă întorc imediat ca să te consult.

Să fii cuminte, frumosule!

Unu, doi, trei și împingeți!

Împingem la trei?

Împingem când zic să împingem! Cum altfel?

Ce încercăm să facem, mai exact?

Poate e ceva pe masa aia cu care ne putem elibera. Un cuțit.

Da, sigur a lăsat un cuțit pe acolo!

N-ai vrea să fii mai optimistă?

Hai! Se poate întoarce în orice clipă.

- Și? - O să ne omoare.

- Nu-mi mai pasă. - Mie îmi pasă.

Am trei copii care depind de mine. Așa că mișcă-te! Bine?

Bine.

Așa! Unu, doi, trei și împingeți!

Unu, doi, trei și împingeți!

Mai cu talent!

Unu, doi, trei și împingeți!

Împingeți!

Opriți-vă!

Sunt doar lucrurile noastre.

Stați așa!

Plicurile alea roșii erau în geanta ta, Saoirse?

Sunt identice cu cele pe care ni le-a trimis Greta.

Tu ai fost!

Tu ai făcut-o!

Eu nu prea am făcut nimic.

A fost ideea ta, Saoirse.

Tu mi-ai spus să-l confrunt.

Ce s-a întâmplat?

Jason se holba din nou la ea, iar Greta…

M-am dus la el și i-am spus că s-a terminat totul.

Apoi i-am zis să se care și să mă lase-n pace.

Și a făcut-o.

- Oricum era prea mare. - Cât a trecut? O săptămână?

Au trecut zece zile.

Am și alte vești bune.

Îl știți pe Declan de la școala de băieți? Părinții lui sunt plecați.

- Și? - E singur acasă.

Asta înseamnă că dă petrecere!

Doamne! O petrecere? Ca în America?

Va fi acolo și vărul lui, David Ryan, adică tipul mișto din stația de autobuz.

Să chiulim și să ne organizăm! Avem multe de făcut până diseară.

Unde naiba e Dara?

Ești adorabilă, Dara. Și știi bine asta.

Vrei să mergem la petrecere?

Da, sigur.

Împreună?

Cum altfel?

Dacă vom merge amândouă, înseamnă că vom fi acolo împreună și va fi grozav.

Vrei să fie un secret, nu?

- Le-am zis… - Saoirse și Robyn nu contează.

I-am spus și Gretei.

- Ciudatei nou-venite? - Nu e ciudată.

Și s-a transferat aici acum vreo doi ani.

Poate n-ar trebui să-i mai spunem așa.

N-o să ajungi în iad pentru că ești gay, Dara.

Suntem în 2003. Nu mai e ca pe vremuri.

Îmi place ce facem acum.

- Sex în toaletă? - Nu făceam sex.

- O să facem sex? - Acum, nu.

- Avem nevoie de alcool. - Nu te uita la mine!

Deja am diluat toate băuturile din dulap și o să se prindă mama.

E doar o chestiune de timp.

Și droguri?

Ce-i cu ele?

Ar trebui deja să consumăm droguri?

Tata are codeină de când i-a înțepenit spatele.

Doamne! Greta, tu ai făcut asta?

Ca tatuajele noastre.

Ce idee bună!

Locul ăsta ar trebui să devină al nostru.

Nimeni nu-l folosește.

Aș putea scrie aici.

- Eu mi-aș trage-o cu David. - Când ai făcut asta?

Greta?

Trebuie să mă întorc. Am uitat ceva.

Bună!

Pa!

Ce e cu ea?

Poate acum vrei să vorbim?

Caseta 113.

Belfast. E dimineață.

Încă nicio mișcare.

E 19 aprilie 2003.

A acceptat să ne întâlnim.

Femeia îndurerată are o cabană.

Așa, Omul Miracolelor! Prietenii tăi sunt pe drum.

- Prietenii mei? - Gaborii.

Adică polițiștii.

Era o glumă, dar n-o fi amuzantă dacă ești gabor.

Polițist. Scuze!

Am avut tură de noapte.

E în regulă.

Dar ai nevoie de niște radiografii. Haide!

Nu poți să-ți iei amuleta cu tine.

Nu cred că ți-o șutește nimeni, puișor. Nu e un iPad.

Am eu grijă de ea, da?

Să mergem, frumosule!

E chiar ea?

- Vrea mult să discute cu tine. - Nu putem. Asta a fost o condiție.

Vom fi discreți.

E discret să apari așa și să desenezi chestia aia pe perete?

- A fost ideea ei. - E aiurea!

Dacă simbolul te deranjează, de ce ți l-ai tatuat?

Am vrut să-i schimb sensul.

Să-l asociez cu ceva nou, ceva pozitiv.

Am prietene acum. Am o viață nouă acum.

Cred că asta o supără așa de mult.

- Diferența. - Poftim?

Stai așa! Nu știi ce a pățit?

Ulterior.

Nu știi ce i-au făcut?

Dragi credincioși, ne adunăm azi aici la slujba funerară a părintelui O'Brien,

un om al Domnului, care și-a dedicat viața învățăturilor lui Hristos.

A fost profesor de religie…

E genial, nu?

- E o înmormântare, Robyn. - Știu, dar nu facem mate.

Unde naiba e Greta?

După slujbă, îl ducem pe părintele O'Brien la locul lui de odihnă,

în cimitirul școlii.

- Ce-a fost asta? - Părintele O'Brien a fost…

Vezi cum faci s-o rezolvi! Nu-i de nasul tău.

E din altă lume.

Vrea să le spun tuturor despre noi.

- Și? - Nu știu. Mi-e de mama.

- Ar crede că nu-i cuviincios. - Și tu crezi asta.

Ești atât de supusă bisericii, Dara!

Nu-i adevărat!

Îngenuncheați!

Mă întorc imediat.

Doamne, prin inima neprihănită a Mariei,

mă rog la Tine…

Ce dracu'?

Știam că ceva nu era în regulă. Voi voiați să renunțăm. Dar nu știm totul!

E-mailurile au fost ciudate și am știut că nu era ea în sicriu.

M-am gândit că vă pot convinge să vedeți și voi lucrurile ca mine.

Așa că v-am trimis scrisorile.

Nu-mi vine să cred ce spui, Saoirse!

Voiam doar să aflu adevărul.

Pentru noi toate.

Atunci, e în regulă.

Nu e, și știu asta acum.

Totul e ficțiune pentru tine, nu?

Poftim?

Suntem personaje inventate de tine?

Sigur că nu.

Totul e material de scenarii. Totul e doar o poveste.

Ești ca un ciudat d-ăla care scotocește prin nămol.

Căutător prin gunoaie?

Da, cauți prin gunoaie.

Scormonești prin viețile altora după lucruri poleite și interesante.

Și te isterizezi de plăcere fiindcă ești nemulțumită de viața ta.

Nu te preface că n-ai savurat fiecare clipă!

Ce să savurez din toate astea?

Nu te preface că nu te-a trezit puțin la viață,

la cât de plictisită ești, Dara!

Universul tău e restrâns și lipsit de surprize.

Universul meu e restrâns?

Nu i-ai spus nici lui Niamh ce simți pentru ea.

- Saoirse! - E adevărat. De ce să riști?

Oricum avea să-ți frângă inima, nu-i așa, Dara?

Și relația ta e perfectă?

De asta flirtai cu bietul băiat?

Haideți, fetelor!

L-ai băgat în asta și e mort!

- Vai! - Du-te dracului!

Nu, tu du-te dracului!

Cine naiba te crezi?

Trebuie să vă calmați! Bine?

Dacă vă așteptați să fiu mediator, am pus-o!

- Nu ești bună de nimic! - Nu-s John Hume!

Ești doar o scenaristă neînsemnată!

Doamne! Dara!

Doamne!

Ai cam meritat-o!

Iată-l!

A venit inspectorul.

A cerut tot ce aveai la tine.

Cutia?

Nicio grijă! I-am dat-o deja.

Unde e? Cum arăta?

Era genul care nu purta uniformă.

- Era în civil? - Te așteaptă în salon.

Ai grijă! Mai încet!

Rahat!

Scuze!

Rahat!

„Am văzut.”

În irlandeză, într-o propoziție. Dră O'Casey!

„Am văzut marea.” E corectă, dar anostă.

„Tancul Mandy” ne cumpără băutură dacă îi dăm cinci lire.

- Cinci? - Să nu te aud, Dara!

Scuze, soră! Am uitat ceva. A trebuit să fug acasă.

Să vedem!

„Aș vrea. Mi-ar plăcea.”

Într-o propoziție, dră Heaney.

Din Belfast?

Baftă!

Ia loc, Greta!

„Am auzit.”

- Ce ai spus? - „Am început.”

- Aș vrea să ajung în rai. - „Am fost.”

„Am terminat.”

Ajutor!

Ajutor!

- Nu e nimeni la plimbare? - Să mai încercăm ușa?

În caz că s-a deblocat singură ca prin magie?

Psihopata l-a deconectat.

Priviți!

- „Metamorfoza.” - Ce e? Un coafor?

Scorpia nu merge la coafor, la ce vârfuri are!

- E ceva notat în caiet? - Dă-mi creionul!

Hai odată!

Ăsta e scrisul Gretei.

- Ești sigură? - Da.

E un număr.

E în irlandeză?

Mi se pare cunoscut.

Deci, Greta a fost aici?

- Probabil a fost ținută aici, ca noi. - Nu chiar ca noi.

- Cum adică? - A avut mai multă libertate.

Când vorbim despre ce s-o fi întâmplat,

ne imaginăm că Greta e implicată fără voia ei.

Dacă ea deține controlul și a pus să fim aduse aici?

- De ce? - Știm prea multe.

Suntem aproape de adevăr.

Și știe cum să-i facă pe alții s-o ajute.

Separate, dar inseparabile, ca noi.

Seara aceea a schimbat totul pentru noi. Am îngropat un cadavru pentru ea.

L-am băgat în pământ pe omul ăla.

Frânghiile!

Am folosit frânghii în seara aia.

Erau în cabană. Așa l-am coborât în groapă.

Frânghii!

Am reușit!

Nu-mi încape mie fundul pe acolo!

- Cum a decurs discuția cu sora Patrick? - Bine.

Crede că ar trebui să dau la facultate.

Și are dreptate. Așa ar trebui.

Aș putea studia psihiatria, ca tine.

Te-ai descurca de minune.

Ar trebui să spun jurământul lui Hipocrate.

Așa e.

Tu ai făcut-o?

Desigur.

Dar nu spune că nu poți avea o relație cu un pacient?

O ipocrită spune jurământul lui Hipocrate.

E un joc de cuvinte foarte amuzant.

Mereu ai fost o fată isteață.

Da?

Situația ta a fost una excepțională. Am renunțat la carieră ca să te îngrijesc.

Tu m-ai salvat, Margo?

Ne-am salvat reciproc.

Cum merge cu cartea?

Cartea va ajuta oamenii să înțeleagă…

Fetele ca mine?

Dar fetele ca ea?

Da, Margo. Aș vrea să vorbesc despre ea.

A fost nevoie să vă despărțim. Pentru binele vostru.

- Ce s-a întâmplat cu ea? - Ascultă-mă, Greta!

Dacă se scufundă barca ta și e o insulă în față, ce faci?

Sari din barcă și înoți către insulă.

Vreau să știu ce a pățit.

Ești pe insulă, Greta.

Ești în siguranță.

Nu înoți înapoi ca să controlezi barca.

Ba da, dacă cineva se agață de epavă.

Ar trebui să mănânci ceva.

Aveți cale lungă de parcurs.

Nu prea mi-e foame.

Poate ai emoții. Vrei să mergi la toaletă? Te-ar putea ajuta.

N-ai de ce să ai emoții.

Voi fi cu tine la fiecare pas.

E o moașă cu experiență.

Și e important să-ți amintești că asta facem noi.

Și ne pricepem la asta. Suntem profesioniste.

- Strâng masa. - Ce se alege de datele mele?

- Ce spui? - Datele mele.

Ai spus că le-ai pus într-un sistem.

Înainte să devii altcineva,

trebuie să știm totul despre cine ai fost cândva.

Asta ne spune ce, unde și pe cine să evităm.

- Și după asta? - Distrugem totul.

Greta Heaney moare.

Și orice urmă a existenței ei dispare.

Dintr-un foc!

Te evaporezi, scumpo.

Devine ridicol. Cred că ne apropiem de adevăr.

TRACTĂRI

Crezi că fetele sunt implicate în asta?

Sunt complice la toate astea.

Acum înțeleg secretomania. Aerul à la Cowboyul de la miezul nopții.

Ai văzut filmul?

- Nu. - Exact.

Pentru că nu te duce cu gândul acolo.

Deloc.

De ce a vrut să te omoare?

Voia un obiect.

O casetă.

- O înregistrare. - Cu ce?

Cu tatăl tău.

- Cu tatăl meu? - Am ascultat doar o secundă.

Cineva a furat-o din spital.

- Totul e atât de încurcat! - Ce ai auzit?

Își înregistra un gând.

Era 19 aprilie…

E 19 aprilie 2003. A acceptat să ne întâlnim.

A menționat o întâlnire. Zicea că femeia îndurerată avea o cabană.

Cabana îngrijitorului, de pe terenul școlii.

Atât am ascultat.

M-am interesat. Directoarea e aceeași. Poate știe ea ceva.

Trebuie să avem grijă.

Da.

Vreau să aflu ce s-a întâmplat cu tata în acea noapte.

- N-a venit? - Ba nu.

A venit.

A zis că ți se spune Jodie acum.

Iar ție ți se spune Greta.

Să ne așezăm!

Mulțumesc!

- Unde e Dara? Hainele-s la ea. - Trebuia să le purtăm.

Mama mă lăsa să plec în fusta aia? Abia îmi acoperă fundul!

În sfârșit!

- Dă-ni-le! - Ce?

- Hainele. - Sunt la Greta.

- Nu e aici? - Nu veneați împreună?

- Plecase deja când am sunat-o. - Doamne! E îngrozitor.

- Nu vine. - Ba da. Hainele-s la ea.

Era cu Jason Meadows mai devreme.

Cred că s-a întâlnit cu el.

Îmi fac griji. N-am încredere în el.

Scuze pentru întârziere!

Nicio problemă. Mulțumim pentru…

Așa!

- Nu e legat iar de cantinieră, nu? - Nu.

Slavă Domnului!

Ne interesează câteva foste eleve.

Saoirse Shaw, Robyn O'Casey, Dara Friel și Greta Heaney.

Au fost aici în 2003.

Saoirse Shaw.

- Scenarista. - Da.

Eu nu mă uit la Codul crimei.

Dar povestea din episodul patru, sezonul al doilea,

a fost izbitor de asemănătoare

cu o nuvelă pe care o publicasem eu în ziarul local în acel an.

- Bine. - Dar, cum spuneam, nu mă uit.

Investigăm legătura dintre fete și un bărbat pe nume Charles Sampson.

Nu-mi sună cunoscut.

A fost jurnalist de investigație. Era din Liverpool.

Mi-l amintesc. Mi-a oferit bani pentru dosarul Gretei.

- Al Gretei Heaney. - Ați acceptat?

Sigur că nu.

Nu mi-a plăcut.

Un bărbat matur îi dădea târcoale unei fete.

Era un jurnalist respectat.

Jurnaliștii respectați mituiesc profesorii

pentru a obține informații confidențiale despre minorii aflați în grija lor?

Totul se întâmpla în 2003.

Da.

Să fi fost 19 aprilie când ați vorbit cu el?

Categoric nu. Îmi amintesc bine. Era înmormântarea părintelui O'Brien.

- Aveți idee ce căuta Charles în dosare? - Nu.

Adică, Greta era problematică.

Era foarte vulnerabilă.

Nu știu ce a pățit, dar sigur a pățit ceva.

Părea mereu…

Cum?

Bântuită.

Ce s-a ales de ea?

Mă tem că a murit recent.

Îl mai aveți?

Ce anume?

Dosarul ei.

Așa! Haide odată!

Iisuse!

- Nu te uita! - Cum să nu mă uit?

Haide!

- Iisuse! - Haide!

Asta e! Grăbește-te!

- Iisuse! - Asta e! Așa!

Ești bine?

- Nu cred. - Bravo!

- Caille Neamh. - Haide, Saoirse!

- Iisuse! - Haide, Saoirse! Grăbește-te!

- Mișcă-te, te rog! - Haide! Dă-i drumul, Saoirse!

Vreau să ajung în rai.

25-01-97 VĂLUL RAIULUI

- Știu! Neamh înseamnă rai. - Ce?

Tocmai mi-am amintit ce a spus Greta cu ani în urmă.

Cred că înseamnă Vălul Raiului.

- Ăsta e un loc? - Haideți, până nu se întoarce pistolara!

Așa e! Dă-i drumul, Saoirse!

- Dacă o să cad, o să mă prindeți? - Desigur!

Vezi să nu!

Iisuse!

Bună ziua! Scuze!

Aveți un telefon?

Aveți un telefon mobil?

Sigur că am telefon mobil!

Credeți că n-avem telefoane mobile în Donegal?

Oamenii ăștia din Belfast cu aerele lor!

Mi-l împrumutați?

Nu-l am la mine!

Robyn, uite!

- Ce s-a întâmplat? Ce face? - S-a blocat.

M-am blocat.

V-am spus că nu-mi încape fundul pe aici!

- Leagănă-te puțin! - A încercat asta.

- Am încercat. - Atât de mare e fundul ăla?

E înșelător. Te păcălește.

- E înșelător? - Eu aș suna la pompieri.

Cu ce?

Iată!

Putem distruge documentele vechi după o vreme, dar mie nu-mi vine s-o fac.

Sora Thomas crede că nu pot renunța la lucruri.

Dar ea nu poate renunța la mitocănie.

Toți avem de dus o cruce.

Ar trebui să fie pe aici.

Heart… Heaney.

Heaney.

Greta Heaney.

Îl puteți citi aici.

Eu aștept afară.

Greșește.

Tatăl meu n-ar fi șantajat pe nimeni.

- Hai să ne uităm! - Așa e. Da.

Ce scrie?

Poftim?

- E gol. - Nu se poate!

Greta Heaney.

MAMA NATURALĂ NORA O'HARA ORICE CONTACT E INTERZIS

Nora O’Hara?

Regret că durează atât! N-am mai făcut blancmange.

E sărită de pe fix.

Am citit dosarele.

Știu asta.

Când am fost nevoită să-mi părăsesc fiica, m-am gândit iar la tine.

Chiar mi-a fost milă de tine.

N-ai fost perfectă. Departe de asta.

Dar m-am gândit la cât de greu ți-o fi fost

să mă părăsești atunci.

- A fost cel mai ușor lucru din lume. - M-ai vândut.

Ai făcut-o pentru bani.

Erai putredă pe dinăuntru.

Încă ești.

Vălul Raiului te-a infectat.

Ea e. A venit moașa.

Nu ești aici.

- Ești moartă! - Da?

- Sigur ai murit până acum. - Și vrei să afli cu disperare, nu?

De ce n-o faci?

Știi unde sunt. Îți amintești numărul.

L-ai notat.

Bună! Voiam să verific starea mamei mele, Nora O'Hara.

Da, aștept.

Te-ai dat de gol acum, nu-i așa?

Acum, cineva știe că ești în viață.

Nu vei scăpa niciodată. Nu poți ascunde cine ești cu adevărat.

Gráinne!

Se pare că o duci bine aici.

- Nu știu ce vrei să spun. - Pe mine m-au închis.

Mi-a spus el.

De parcă eram contagioasă.

- Îmi pare rău! - Zău?

Serios! Habar n-aveam.

Ai întrebat vreodată?

Jodie crede că e pregătită să vorbească despre Vălul Raiului.

- E o nebunie! - Eu sunt nebună.

Evident, ar fi mai bine să o faci și tu.

Ți-am spus că nu pot face asta. Nu vreau.

Totul va fi gestionat cu grijă.

N-aș dezvălui detalii despre noile voastre vieți și identități.

- Ați fi în siguranță. - Ar fi mai bine să nu vorbim deloc!

- Nu pot să cred că ești atât de proastă! - Nimeni nu mi-a ascultat versiunea.

Nu există versiunea ta sau a mea. Există doar adevărul.

E groaznic, dar s-a întâmplat. Nu mai putem schimba nimic.

Vreau să-mi spun povestea.

Povestea ta e și a mea. Vei distruge totul.

- Nu e corect. - Corect?

Îmi pare rău!

Tu ai putut să mergi mai departe, să lași totul în urmă,

să mă încui ca pe o păpușă de care te-ai plictisit,

dar eu n-am putut.

Eu sunt încă acolo, în acel loc, în acea noapte.

N-am scăpare.

Încă am cicatrici pe tot corpul.

Și mereu când închid ochii, văd chestia aia.

- Și eu. - Nu te cred.

Nu te-am uitat.

Privește!

L-am făcut ca să nu uit.

Ca să nu pot uita.

Te-am păstrat lângă mine.

Toate astea te-au învățat cum să manipulezi o situație.

- Ce spune? - Vrei să vorbim despre cine manipulează?

Ești jurnalist! Ești un adult care intimidează două fete vulnerabile.

Sunt de partea voastră. Au făcut un experiment social teribil.

- Lasă-ne! - Oamenii trebuie să știe.

Simt că, dacă nu o spun cu voce tare

și dacă nu spun ce am de spus…

vorbele mă sufocă.

Înțeleg.

Chiar înțeleg.

Dar eu sunt singura care te poate înțelege.

Ce spuneți?

Am trecut amândouă prin asta și suntem legate.

Greta, ce spui?

Pentru totdeauna.

Eu am primit ajutor. Am avut noroc.

Dar acum te pot ajuta și eu.

Nu-i nimic de făcut.

Sunt distrusă.

Toate astea m-au distrus.

Poți să te faci bine.

Eu m-am făcut bine.

Te pot ajuta.

O putem face împreună.

Dar…

el trebuie să plece.

Bine.

Ce spuneți acolo?

Trebuie să putem spune adevărul.

Noi două.

Dacă el e aici, totul devine o minciună, un spectacol.

Te pot ajuta.

Dar el trebuie să plece.

Trebuie să mă gândesc.

Ce ți-a spus?

Trebuie să se gândească.

Poate ar trebui să pleci.

Știam eu!

E bicicleta ei.

Vă dau o șansă amândurora, șansa de a vă spune versiunea.

Vrea să pleci.

Nu. Faci o greșeală.

- Ieși! - Jodie!

- Pleacă! - Asta e…

- Dă-mi-o! - Asta voiam să fac.

Haide, dă-mi-o!

Doamne!

Ce e ăla?

Greta!

Ne înregistrai.

- Știai? - Sigur că nu știam.

Dă-mi-l!

Du-te dracului!

Asta vă depășește.

Dă-mi-l!

Bine!

Haide! Dă-mi-l!

Dă-mi-l înapoi! Nu te mai prosti, Greta!

Greta!

Dă-i drumul acum!

Dă-mi-l!

Haide, Greta!

Dumnezeule!

Dă-i drumul!

N-am vrut.

- Voiam doar să te lase în pace. - Respiră?

Mai respiră?

Să nu mai facă asta! Spune-i!

Să înceteze!

Nu vreau să… Nu!

Îmi pare atât de rău!

E mort?

L-am omorât?

E în regulă.

Cum să fie?

Cum să fie în regulă?

- De unde ai cuțitul? - Ce?

Cuțitul.

Era acolo, pe masă.

Greta!

- Ce naiba? - Ce e?

Vine cineva.

Ce ne facem?

Mă ocup eu de ele, dar tu trebuie să pleci acum.

Ia-l și distruge-l! Da?

Nu spune nimănui! Noi nici n-am fost aici.

Ieși pe fereastra din spate! Nu te vor vedea!

Îmi pare rău!

Ești acolo, Greta?

Și mie îmi pare rău pentru tot ce s-a întâmplat!

Du-te!

Greta!

Greta, intrăm!

Îmi amintesc cum îl simțeam în mână

și că am realizat că aveam doar o șansă.

Așa că am profitat de ea.

Trebuie să mergem la poliție.

Nu mă vor crede.

- Te hărțuia! Te urmărea! - Și te-a atacat. A fost legitimă apărare.

- N-o vor crede. - Ce?

Se întâlnea cu el. A venit aici de bunăvoie.

- N-a fost vina ei. - Aici e Irlanda de Nord.

Dacă o femeie e violată, rămâne gravidă și descoperă că sarcina o omoară,

are două opțiuni.

Duce sarcina la capăt și moare sau scapă de ea și ajunge la pușcărie.

Ce șanse are?

Te vom ajuta.

Nu-mi vine să cred!

Poate e o ploaie scurtă.

Și se va opri în curând.

- E timpul pentru planul B. - Care e planul B?

Îl îngropăm.

Să spun o rugăciune?

Pentru el sau pentru noi?

Ce urmează?

- Ne curățăm. Ne schimbăm la petrecere. - Nu ne putem întoarce acolo.

Suntem nevoite. Trebuie să ne întoarcem acolo, în caz că…

Ce?

În caz că ne întreabă cineva unde eram.

Nu mai plouă.

Să ne prefacem că ne distrăm!

Nimic nu va mai fi la fel.

Nu vor uita niciodată ce s-a întâmplat.

Oricât de mult își doresc asta.

Vor fi trase înapoi.

Vor fi târâte înapoi.

Vor fi bântuite de asta pe vecie.

Eu știu cum e.

Chiar am crezut că pot deveni altcineva.

Dar poate nu reușesc să las totul în urmă.

Dacă nu pot scăpa de cine sunt cu adevărat,

poate e timpul să accept asta.

Cum spuneam, n-am mai făcut blancmange. Nu garantez nimic.

- Vreau să-i verific dosarul. - Sigur! E totul trecut în sistem.

La dracu'!

Subtitrarea: Alexandra Simona Pandelică