Original subtitles

Era foarte furios.

M-a făcut mincinoasă.

„Târfă mincinoasă!”

„Curvă mincinoasă!”

Știam că nu ne puteam înțelege și că n-avea niciun sens.

Dar m-a înhățat.

Am încercat să mă opun, dar a fost inutil. M-a strâns de gât.

Mă strângea tot mai tare.

Simțeam că aveam să leșin, dar, apoi, l-am văzut.

Îmi amintesc cum îl simțeam în mână

și că am realizat că aveam doar o șansă.

Așa că am profitat de ea.

V-am căutat.

- Să mergem! - Ce?

Să mergem!

Iisuse!

- Unde e mașina? - Aici!

Doamne!

Ce dracu' se întâmplă?

Robyn, stai!

Care-i faza cu toți ăștia care ar trebui să fie morți,

dar nu sunt morți?

- Pornești odată? - Da!

Cum?

N-ai vrea să taci odată?

Dar cum? Ne-am imaginat noi totul?

- El era. - Dar n-are cum, nu?

Doar dacă nu era o fantomă!

- Fii serioasă! - Atunci, cum?

Rahat!

E sora mea.

- Nu răspunde! - Dara!

- De ce ai răspuns? - N-am vrut.

Când îi dau medicamentul pentru diabet?

- Ce? - Închide!

Medicamentul pentru diabet. Când i-l dau mamei?

Mami nu e diabetică, Jamie.

- Atunci, pentru cine e? - Pentru pisică.

Pa, Jamie!

Ce naiba?

- Asta ne mai trebuia! - Iată-vă!

Vă ajutăm cu ceva?

- E nevoie să vă întoarceți. - Poftim? De ce?

Furtuna e mai rea decât au prezis. Închidem străzile.

Zău așa! E doar o briză.

Nu! E un uragan în toată regula. I se spune uraganul Olivia.

Mai degrabă, uraganul „Beleaua dracului”.

- Un uragan? - Pe bune?

Au dat numai prognoze alarmante la știri.

Am fost în arest. Puteați să ne spuneți atunci.

Aveam altele de discutat, dră!

- Puteți sta la hotel. - De acolo venim.

Duceți-vă înapoi! Vă anunțăm când puteți pleca.

- Nu putem merge în satul următor? - Nu.

Faceți cale întoarsă!

- Și dacă am… - Înapoi!

Am avut o cățea pe nume Olivia.

Ce pacoste!

Iisuse!

- Nemernicul! - Doar își face treaba.

Trage-ți-o odată cu el!

Ce ne facem?

- Se pare că ne întoarcem în gura calului. - În groapa cu lei.

- Ce? - Nu era corect. Futu-i!

Ce-i spui celui pe care l-ai omorât?

Nu l-am omorât noi.

E clar că nu. Bea o bere în Donegal.

Adică nu asta s-a întâmplat.

Nu noi l-am omorât, ci doar l-am îngropat.

Atunci, era încă în viață?

S-a trezit și a ieșit din groapa prea mică?

Nu era mică. Am săpat până la epuizare!

Și apoi? S-a ascuns 20 de ani? Ce nebunie!

Douăzeci de ani.

- Nu e el. - Ce?

Cum să fie? Doar dacă n-a îmbătrânit deloc în două decenii.

- Trebuie să fi avut un fiu. - Ce naiba vrea?

Cred că urmează să aflăm.

CUM SĂ AJUNGI DIN BELFAST ÎN RAI

- Ce se întâmplă aici, fetelor? - Nu-s sigură.

Am comandat și câteva prăjituri. De ce nu?

Dacă știe ce i-am făcut tatălui lui, nu pare deloc supărat.

O iau razna!

Abține-te! Da?

Sosiile lui Dolly Parton se uită urât.

Dă-le naibii!

Iată!

- Mulțumim! - Andrew.

Ne-ai zis deja, nu? Scuze!

Cafea simplă. Încerc să evit lactatele.

Trebuie să-mi cer scuze.

Pot să înțeleg că un străin care se interesează de voi

poate fi un lucru deranjant.

- N-am vrut să vă sperii. - Nici vorbă.

Da? Pentru că ați fugit de aici țipând.

Nu era legat de tine.

Eram puțin stresate.

E puțin jenant. Am avut o seară grea.

- Heroină proastă. - Nu!

- Creveți. - Tărie!

Tare jenant! Mă credeam Batman.

Eram și om, și liliac, cu cap de liliac și brațe de om.

Ce voiai să discutăm, Andrew?

E un subiect sensibil.

Și sigur e un moment prost.

E despre Greta O'Neill.

Despre Greta?

Când eram copil…

De fapt, când eram bebeluș, tatăl meu a dispărut.

A dispărut?

Și n-am aflat ce a pățit.

De-a lungul anilor, au existat teorii, dar n-au dus nicăieri.

Până săptămâna trecută. Am primit un apel ciudat.

Mulțumim mult!

Poftiți! Serviți-vă!

- De la cine? - Habar n-am.

Era o voce de femeie, dar nu și-a dat numele.

A spus că, dacă vreau să aflu ce s-a întâmplat cu tata,

trebuie să vin aici ca să discut cu Greta O'Neill.

Așa că mi-am făcut bagajele și m-am urcat în avion,

ca să aflu când am ajuns în Knockdara…

- Că Greta a murit. - Exact.

A murit într-un accident.

Multe femei de vârsta ei cad pe scări și mor?

Cred că nu.

Mintea mea a luat-o razna.

N-ar fi indicat să discut cu familia acum.

Femeia tocmai a murit.

Dar managerul de aici a spus că erați prietene.

Mă întrebam dacă știți voi ceva.

Regret, Andrew, dar nu cred că te putem ajuta.

Scuze! Voiam să-ți spun că ai parcat în față pe riscul tău.

În mod normal, n-ar fi o problemă, dar vine o tornadă.

Dacă, Doamne ferește, o ia vântul…

- Dacă o ia vântul? - Nu pot fi tras la răspundere.

- E închiriată. Poate sunt acoperit. - N-o s-o ia vântul, Andrew.

Eu aș suna la compania de asigurări ca să mă liniștesc.

Desigur.

Să continuăm conversația mai târziu!

- Poate la cină? - Nu cred că vom mai fi aici.

Nu plecați nicăieri în seara asta.

- Serios? - Se zice că va fi groaznic.

Atunci, ne vedem la cină. La 19:30?

N-aveți scuze.

Scuze!

Alo?

N-avem scuze.

Hotelul e plin din cauza tornadei.

De ce-i tot spune tornadă?

E ireal că a avut un fiu. Greta de ce nu ne-a spus?

- Poate nu știa. - Dar, cum ziceam, e un spațiu grozav.

- Era tatăl cuiva, fetelor! - Era un nemernic. Asta nu se schimbă.

Nu mă înțelegeți greșit! Îmi pare rău pentru Andrew. Nu e vina lui.

Trebuie să vă folosiți imaginația.

O să mă prefac că n-am văzut asta.

Facem puțină curățenie.

Aducem câteva paturi pliante. Va fi bine!

- Unde e baia? - Pe hol.

Pe hol? Regret, dar asta e o barbarie!

Am putea aduce o toaletă portabilă.

Genial! Fantastic! Ne uităm una la alta cum ne pișăm.

- Ca la Glastonbury. - N-am fost.

Nu e destul de rău că o să ratez ziua fiului meu?

- E singurul meu fiu! - Nu e singurul.

E cel mai mare dintre ei.

Sigur n-ai ceva care să nu fie atât de nașpa, Seamus?

Nu mai e nimic disponibil.

Sigur putem merge altundeva. Nu poate fi singurul hotel.

Acum că spui, mai sus de aici,

la a doua stradă la stânga, e casa foștilor alcoolici.

Ei primesc pe oricine.

Adu paturile!

Minunat!

Ce coșmar! Ce ne facem?

Îl punem să schimbe perdelele. În ce hal arată!

Lasă perdelele!

Mie mi-e teamă că fiul lui Jason Meadows e jos și vrea să luăm cina împreună.

- Lucru care nu se va întâmpla. - Nu cred că avem de ales.

- Nu. - Ce?

Ajunge!

Nu vreau să mai iau parte la nebunia asta.

M-am săturat. Până aici! S-a mers prea departe.

Nu știu ce naiba se întâmplă aici și nu-mi pasă.

Nu-mi pasă de cadavre, sicrie, mesaje ciudate și odrasle secrete.

M-am săturat! Faceți ce vreți! Eu nu mă bag.

Nu te bagi?

Robyn, realizezi că persoana care a sunat și l-a chemat pe Andrew aici

sigur știe ce-a fost în seara aia.

Și, dacă știe de Greta, probabil că știe și de noi.

Nu poți să nu te bagi.

Trebuie să fim cu un pas înainte.

Doamne! Are dreptate.

Iisuse Hristoase!

Nu e nevoie să fii aici. Totul e sub control.

Aiurea! E nevoie de toți în seara asta. Ce informații avem?

Faleza va fi inundată. Am fost sfătuiți să evacuăm.

Atunci, să ne mișcăm!

Kells, femeile din arest de azi-dimineață…

Amicele Gretei. N-a fost mare lucru. Au făcut o încurcătură.

S-au dus la altă înmormântare și a fost o mică neînțelegere.

Bine.

Apropo de amicele Gretei…

Da?

Am fost surprins să n-o văd pe Jodie.

Jodie?

Pentru că era în oraș, nu-i așa? Am cunoscut-o la hotel.

Nu știu la cine te referi.

Mi-a spus că era o veche amică a Gretei și că au copilărit împreună.

Ai cunoscut-o la hotel?

La petrecerea Maurei, cu o zi înainte ca Greta să…

Știu când a murit soția mea, Liam.

Scuze! Desigur.

Doar că am fost surprins că n-a venit la înmormântare,

având în vedere că era în sat.

- La petrecerea Maurei? - Da.

- O noapte de pomină. - Da.

Poate ai vorbit cu o femeie pe nume Jodie sau cu un scaun.

Nu, sunt sigur că a zis…

Nu-mi pasă ce a zis.

N-o cunoștea pe soția mea.

Da.

Pentru povestea din seara asta, aș vrea să vă duc înapoi în perioada anului 1837.

Cumva potrivită cu cea mai cumplită furtună

pe care a văzut-o Irlanda.

A ajuns să fie cunoscută ca „Oíche na Gaoithe Móire”,

tradusă ca „noaptea vântului mare”.

A provocat pagube, moarte și distrugere.

Au izbucnit incendii în tot orașul.

A fost înfricoșător și spectaculos.

I-am spune dezastru natural,

dar mulți oameni credeau că nu era nimic natural.

Greta!

Greta!

- Mergem să luăm prânzul. - Vin și eu imediat.

Bine, iubito!

Pa, mami!

De data asta, te rog să nu uiți să semnezi pentru produsele luate!

O fac mereu.

Nu o faci niciodată, Jodie.

Și e mai multă muncă pentru mine.

Eu trebuie să țin mereu evidența ca să mă asigur că nu fură nimeni.

Dar de ce ar fura cineva înălbitor?

Cred că aș putea să-l beau.

Ce ai spus?

Nimic.

Semnează pentru tot ce iei! Altfel, te concediez.

Bine, înțeleg.

Nu-i nevoie să fii javră.

Știu ce înseamnă cuvântul ăla.

Scuze! Da, poți lua paharul.

E în regulă. Nu mai beau.

Chiar tu ești.

Poate ne cânți ceva mai târziu.

Chiar el e!

- Petrecăreții ăștia se înmulțesc? - Nu-l văd.

Îl văd eu.

Bună!

Voi și Greta ați fost colege la școală?

Da, dar ea a venit mai târziu.

Familia ei s-a mutat în Belfast de undeva din sud.

- Cred că din Galway. - Un sătuc din vecinătatea lui.

- Cred că se numea Tashbaan. - Da!

Cred că avea 14 ani când ne-am cunoscut.

După școală, am cam pierdut legătura.

Știi cum e. Universitate, viață… Ne distanțăm.

Dar nu și voi.

- Cum se numea școala? - Maica Îndurerată.

Da, sună serios. Era o școală mănăstirească. Așa sunt ele.

Tatăl meu a dispărut în 2003.

Dacă Greta îl cunoștea, era încă elevă acolo.

Presupun că da.

Tata putea fi în Belfast. Munca îl ducea peste tot.

Munca?

Scuze! Credeam că v-am spus. Tatăl meu era jurnalist.

Era jurnalist de investigație.

CHARLES SAMPSON JURNALIST

Charles Sampson.

Pe tatăl tău îl chema Charles Sampson?

A scris articole grozave, ținând cont că era foarte tânăr.

Era geniu.

Era neînfricat, dar foarte secretos.

Asta încurcă lucrurile, din punctul meu de vedere.

Vreau doar să aflu adevărul.

Saoirse!

Scuze! Nu înțeleg.

Mă refer la persoanele și lucrurile pe care le investiga.

Numai chestii înspăimântătoare.

A trecut atât de mult timp!

Agenții care au investigat cazul au murit sau s-au pensionat.

Dar nu voi renunța. Nu pot.

Astea sunt notițele lui. Cele păstrate de mama.

Practic, sunt criptate. De parcă și-a inventat propriul cod.

Paranoia lui e de înțeles,

dar e greu de înțeles ce poveste urmărea când a dispărut.

Cred că face referire la o cabană în pădure,

un înger decăzut și o femeie îndurerată.

Apoi, acest simbol apare în mod repetat.

Știu.

Arată destul de sinistru, nu?

Pare satanic.

De parcă ține de o sectă.

A zis că era fostul iubit, că era violent și posesiv.

Și că-l chema Jason Meadows.

Nu-i de mirare că nu l-au căutat. Nici nu exista!

- Nu are sens. - Am luat de bun tot ce ne-a zis ea.

El a fost doar o siluetă în depărtare.

Tatăl meu a dispărut.

Și n-am aflat ce a pățit.

- Nu cred că ne-ar fi mințit. - Ba ne-a mințit.

Pentru că era jurnalist.

- În ce se băgase? - În ce ne-am băgat noi?

Am ajutat-o să-l îngroape fără să verificăm cine era.

Și chestia asta cu care ne-a convins să ne însemnăm?

Ce înseamnă? Suntem într-o sectă?

Nu! Adică, nu cred. Am ști dac-am fi într-o sectă, nu?

Am fi completat un formular.

Era rău și când ziceam c-am ucis un nebun.

- Nu l-am ucis noi! - Dar am participat.

Se ajunge la închisoare pentru participare?

Nu cred că ăsta e cuvântul.

Îți zic eu care e cuvântul! Du-te dracului!

- Sunt trei cuvinte. - Gata!

- E vina ta. - Ce?

Noi n-am plăcut-o, nu-i așa, Dara?

Fii serioasă!

Ne-ai zis: „E o fată nouă din sud la mine în clasă. Accentul ei e mișto.”

- Te prostești. - Ne-ai băgat-o pe gât. O credeai bizară.

Ai crezut că era diferită. Și n-ai greșit.

Era diferită. Era psihopată!

Omora jurnaliști și înființa secte.

Habar n-avem care e adevărata poveste.

Știm că ne-a mințit

că o abuzase și că o atacase un bărbat.

Ignorăm că a abuzat de solidaritatea noastră.

Sunt destul de sigură că a plătit pentru ce a făcut atunci,

iar tu ne-ai băgat din nou în asta.

- Toate am primit e-mailul. - Eu am propus să-l ignorăm.

Pentru că tu ai mereu dreptate, nu?

Nimic nu e din vina ta. Tu nu greșești niciodată.

Cu excepția extensiilor de gene.

Când ți-am spus că arătau natural, te-am mințit. Arată ca niște tarantule!

Javră!

Iat-o pe frumoasa orașului Belfast!

Seamus!

Te căutam. Vino!

E vreun loc pe aici unde aș putea fuma fără să ies în mijlocul furtunii?

- Nu în hotel. - Date fiind circumstanțele…

Nu! Îmi pare rău!

- E un obicei prost. Nu e sănătos. - Ar trebui să scrie asta pe pachet.

Un văr, care e mare fumător, fuma și 60 pe zi la un moment dat.

Ai grijă!

Așa că s-a dus la hipnoterapeutul din Burnfoot.

- Știu la ce te gândești. - Mă îndoiesc.

Nici eu nu cred în baliverne d-astea.

Cristale, necromanție, chiropractică sau alte aiureli.

Chiropractică?

A fost la trei ședințe și gata!

N-a mai pus gura pe țigară.

Bine.

Uneori, mai latră ca un câine, dar e un fleac pe lângă ce-a reușit.

Bine.

Aș putea să fac rost de o sticlă de whisky?

Cine erai?

Cine ai devenit?

- Găsește-mă și află! - Nu vreau să te găsesc.

Nu mai vreau.

- Nu e adevărat. - Nu e?

N-ai mai fost așa de entuziasmată de când l-ai văzut sângerând lângă mine.

Nu, nu e… Nu poți spune asta.

În sfârșit, se întâmplase ceva!

Eu am făcut să se întâmple ceva.

E clar că tu nu aveai de gând.

Te temeai de tot.

Încă te temi.

De asta ai meseria aia.

De asta scrii poveștile tale stupide.

Ca să trăiești prin oamenii imaginari pe care ți-i creezi.

E al naibii de jalnic!

Ești atât de jalnică!

Poate că sunt.

Bună! Cu cine vorbești?

La naiba! Scuze! Încercam să lucrez la un scenariu.

Ești ud.

Da, îi evacuăm pe săteni. Îi aducem aici.

- Rahat! - E o măsură de precauție. Așa sper.

Liam, ne ocupăm să rezolvăm asta pentru tine.

- Mersi, Lucy! - Și, dacă mai ai nevoie de ceva…

- Orice. - Te anunț.

Fumezi?

- Nu. - Văd fum.

Cine a pus-o acolo?

Nu poți fuma aici. Nici n-ar trebui să fii aici.

- Mă ocup eu de asta. - Mersi, Liam!

- Ne vedem mai târziu. - Bine.

- Serios? Care e problema ei? - E fată bună.

Cu tipii mișto și în uniformă.

Îmi dai un fum?

- Nu credeam că tineretul mai fumează. - Numai la stres.

În mod bizar, mi se pare liniștitor.

Vrei whisky?

Nu. Lucrez.

Aduci oamenii aici?

Da. Doar în seara asta.

E un local mare și bun pentru nunți.

Serios?

Da. Întreabă-l pe Seamus! Poate îți face o ofertă bună.

Nu, las asta în seama lui Seb.

Eu nu-s foarte organizată, iar el adoră asta.

- Partenerul tău? - Da.

- Seb? - Da.

- E englez? - Da, dar nu e dobitoc deloc.

- Da. - E regizor.

E grozav. E foarte…

- Ce? - E alergic la iepuri.

Bine. Și asta e o problemă?

Nu. Nu-mi plac iepurii, dar nu-i urăsc. N-am păreri ferme legate de iepuri.

- Dar te deranjează? - Nu chiar.

Dar mă întreb cum descoperă cineva așa ceva?

De ce nu-l întrebi?

Cred că mi-am ratat șansa.

Dacă-ți spune că e alergic la iepuri, îl întrebi pe loc.

Dar eu n-am făcut-o, iar acum au trecut lunile și…

Da, nu mai e cale de întoarcere.

Ar trebui să rupi logodna.

Foarte amuzant!

Cât tupeu! La cum arată, se ia de genele mele?

Să-și vadă de ale ei!

Pentru că are cele mai urâte gene!

Robyn! Zău așa! E o nebunie.

- Te rog! - Nu mă întorc acolo.

Refuz să stau în cameră ca pațachina aia ranchiunoasă!

Iisuse!

Ăsta e planul tău?

O să dormi aici, lângă lada frigorifică?

Prefer să dorm în lada frigorifică decât să respir același aer ca pupăza aia.

Gata! Te opresc aici.

Știu că ești supărată, dar aș prefera să nu o faci pupăză, pațachină sau altele.

- Unde e solidaritatea? - La naiba cu ea!

Ai mers prea departe!

Scuze!

Ascultă!

Îmi pare rău!

De ce?

Am spus că meseria ta nu e serioasă.

Nu-ți face griji!

Nu asta cred.

Mă uitam la Columbo cu bunicul meu.

De asta am devenit polițist.

Serios?

Pe atunci, voiam să prind infractorii.

- Credeam că e simplu. - Dar n-a fost.

Când făceam instruirea în Dublin, am realizat ceva rapid.

Că infractorii nu știu că-s infractori. De fapt, ei cred că noi suntem cei răi.

Și unii chiar suntem.

Ți-e dor de Dublin?

Era un pic mai vioi.

- Nu se întâmplă multe în Knockdara. - N-aș zice asta.

Crezi că a fost ciudat?

Cum a murit Greta?

De asta mi-ai pus atâtea întrebări. Crezi că e altceva.

Tu asta crezi?

Nu.

Nu.

Probabil că nu e nimic.

Spune-mi!

Vom reprograma petrecerea.

E furtună. Ești blocată aici. Jack va înțelege.

Ba nu. Are opt ani. Totul e dramatic.

Nu mă va ierta niciodată. Va fi ca-n Draga mea mamă.

- Ce? - Andrew n-a mințit.

Charles Sampson era un ziarist incomod.

Uite!

E un articol în detaliu despre informatorii paramilitari.

Ce naiba voia de la Greta?

Un lucru mi-a plăcut la ea. Mă asculta așa cum voi n-o făceați.

- Te ascultăm. - Tot n-o faceți.

Nu e adevărat.

Cu ce mă ocup?

- Poftim? - Care e meseria mea?

Faci chestii cu calculatoarele.

Ce chestii?

Calculezi.

Uite ce e, Dara! Nu știu nici cu ce se ocupă Jim.

Și e actualul meu soț.

Ideea e că Greta se interesa de mine și, deși era măgulitor, o făcea cu toți.

Nu vorbea niciodată despre ea. Nu știam prea multe despre ea.

Nu.

Saoirse și Greta erau mai apropiate, nu?

Presupun.

- Crezi că… - Ce?

Crezi că Greta i-a spus doar lui Saoirse unele lucruri, dar nu și nouă?

N-ar fi avut rost. Oricum am fi aflat.

Saoirse nu ne ascundea nimic.

- Așa crezi? - Desigur.

Da.

- Drăcie! - A dracului minunăție!

- Ai întâlnit-o pe femeia asta aici? - Da, la bar. Stătea aici.

Ieșisem cu câțiva colegi de la secție.

Am discutat cu ea, dar nu i-am recunoscut accentul.

Mi-a spus că a călătorit mult. Avea două brățări împletite la mână.

Erau făcute într-un sat portughez.

- Știu, pentru că i le-am admirat. - Bravo!

Băusem câteva pahare.

Erau două fiindcă-s brățări ale prieteniei

și se gândea să-i dea una unei prietene vechi.

Nu se mai văzuseră de mult, dar au crescut în același sat.

- Gretei? - Da.

- Cu o zi înainte de accident. - Ce-a zis Owen?

Așteptați aici! Chem pe cineva.

Se făcea că habar n-avea.

- Tu crezi c-avea? - Nu-s sigur.

După toate întrebările tale despre noaptea accidentului,

am verificat registrul de la morgă.

Și am găsit asta.

Deci, o cunoștea pe Greta. Cred că i-a dat asta.

Altfel, cum putea să ajungă acolo?

Cadavrul!

În sicriu, nu e Greta.

Doamne!

Noi n-am discutat, dar eu numai la asta m-am gândit.

La ce s-a întâmplat în acea noapte.

Și am rămas cu ideea că era malefic.

Mă convinsesem de asta. Că era malefic, că era un om rău.

Ne-a mințit. N-am știut.

- Acum știm. Și o să facem ce e corect. - Da.

- Adică? - O să-i spunem adevărul.

- Ești nebună? - Nu crezi că Domnul l-a adus la noi?

Nu-s credincioasă!

I-am zice unde e îngropat tatăl lui.

Am fost complice. Nu va trece asta cu vederea.

- Nu mai pot să mint. - Nu e nevoie.

Trebuie doar să nu spui nimic.

Slavă Domnului!

Ce faci? Unde te duci?

Era rău și când credeam că aveam motive întemeiate.

Nu! Dara, oprește-te!

- Dă-mi-l înapoi! - Nu.

Bine.

Ne vor băga la închisoare. La închisoare!

Merită să știe.

Rămâi pe loc! Vorbesc serios!

Nu mă pune la încercare! Treci înapoi!

Dara!

Maica Domnului!

Dara! Oprește-te!

Nu te poți duce la el! Jur pe ce-am mai sfânt! Dara!

Pentru Dumnezeu!

Lasă-mă!

Cum de ești așa de puternică?

Nu te juca cu o mamă de băieți!

Nu! Te rog!

Ai mai văzut-o de atunci?

Nu.

Cred că a plecat.

N-are nicio logică.

Dacă ai vizita o veche amică și ar muri subit,

n-ai rămâne la înmormântare?

Cum…

- Cum o chema? - Jodie. Nu i-am aflat numele de familie.

Greta a pomenit-o vreodată?

Nu-mi amintesc.

- Ce s-a întâmplat? - Nimic, doar că…

- Totul e atât de… - E ciudat.

Da.

Da.

Kells?

Scuze, dle! M-am luat cu altele.

Așa se pare.

Bună din nou!

Bună!

Intrați!

Mă ocup eu de aici, dle.

Numai dacă nu e prea mare deranjul.

Ascultă! Probabil că încă ești supărată, dar trebuie să discutăm…

Ce se întâmplă aici?

Am legat-o cu cablul de la placa de păr.

- Și probabil că s-a stricat. - De ce te dezbraci?

M-au luat căldurile. Credeți că e perimenopauză?

- Cum ați ajuns aici? - Au cuprins-o remușcările.

Voia să se ducă la Andrew ca să-i spună ce n-ar trebui să afle niciodată.

Nu-mi pasă de conștiința ta!

- Înțelegi ce spune? - Urechea se adaptează.

La naiba!

Aveți nevoie de apă, prosoape curate sau…

N-avem nevoie de nimic. Mersi, Lucy!

Ăsta e vreun joc sexual?

Da.

- N-aveți pic de rușine? - Se pare că nu.

Perverselor!

- Dezleag-o! - Nu!

- N-o putem ține aici. - Știu.

Dar am mult spațiu acasă. Numai să mă ajuți s-o băgăm în mașină.

O dezlegăm și discutăm într-un mod calm și rezonabil.

Îi spun totul, și dacă e să ajung la pușcărie!

Gata! Ți-o bag la loc!

Ce ți-am spus? A luat-o razna.

Crezi că faptul că ai luat-o ostatică a contribuit la asta?

Gata! Liniște!

O să-ți scot șoseta, dar îmi promiți că nu faci pe nebuna!

Vrea să știe cum a murit tatăl lui. E greșit să-i ascundem asta.

Dar nu putem să-i spunem. Nu-i așa, Dara?

Nici noi nu prea știm.

Am ajuns după ce s-a întâmplat.

Și ce ne-a spus Greta nu era adevărat.

Așa e. E bine!

Adică, nu e bine deloc, dar ai dreptate.

Nu suntem în măsură să-i spunem nimic până nu aflăm ce s-a întâmplat atunci.

- Și cum facem asta? - Știu cine era femeia din sicriu.

Zic să începem cu asta.

Salut!

A repornit curentul, dle!

Văd asta, Peadar.

E aici.

L-am văzut la hotel.

El era.

Trebuie să ne mișcăm rapid.

Nu te-ai atins de mâncare.

Înainte să plătim…

O prietenă a stat aici recent.

Chiar ea ne-a recomandat locul ăsta.

I-a plăcut la nebunie. A fost foarte încântată.

Ne-a cerut să discutăm ceva cu tine.

Îi e tare rușine din cauza asta.

Crede că n-a plătit ce a consumat din minibar.

- Mă îndoiesc. - Poți să verifici?

I-am promis că o să verificăm.

A stat aici săptămâna trecută. Cred că în jurul datei de 9.

- O cheamă Jodie. - Și numele de familie?

Jodie Jones.

Jodie Jones.

Nu, n-am aici nicio Jodie Jones.

Am o Jodie Pryor.

Mereu fac asta!

Așa e. O chema Jones înainte de căsătorie.

Atunci, să ne uităm puțin!

Așa…

Mi-e tare greu să fac asta.

În special, pentru că ai făcut multe pentru cultură.

Vai de mine! Îmi pare rău!

Iisuse, Mărie și Iosife! Președintele!

- A fost un accident. - I-ai spart nasul președintelui!

Am putea să i-l lipim la loc.

Nici adresă, nici număr de telefon. N-am aflat nimic.

- Jessica Fletcher poate sta liniștită. - Chiar nu credeam că se va sparge.

Sigur aduce ghinion să distrugi statuia președintelui.

Mai rău de atât nu se poate!

Sigur e Jodie. Cadavrul din sicriu e al ei.

A luat cina cu cineva aici. E pe nota de plată.

Ce au mâncat?

Biban de mare și friptură.

Mie nu prea mi-a plăcut friptura.

Bună!

Pleci?

Da. Au redeschis drumul principal. Îmi încerc norocul. Sper să prind un zbor.

- Regretăm că nu te-am putut ajuta. - Nu-i nevoie.

O să mă întorc ca să vorbesc cu familia Gretei la momentul potrivit.

Am învățat să fiu răbdător.

Încântat de cunoștință!

Și noi, Andrew.

- Andrew! - Dara, te rog!

Da.

Baftă!

Mulțumesc!

Tot aici sunteți!

Vai de mine! Seamus!

Ai găsit pe cineva?

Îl trimit la un sculptor din Monaghan.

Se pare că e foarte bun. Se pricepe la nasuri.

Plătesc eu. Nu, serios, Seamus! Insist!

Grozav! Prietena asta a voastră, Jodie…

- Da? - Vă vedeți cu ea în curând?

Ne vedem?

Am uitat de asta mai devreme. Abia acum mi-am adus aminte.

A uitat asta în cameră.

Dar nu avem adresa ei. Nu știu cum a fost ștearsă din sistem.

Poate ne-a venit de hac vreun virus.

- Ne ocupăm noi. - Minunat!

Fetele au spus că au găsit-o într-o față de pernă.

Nu-i de mirare că a uitat-o acolo.

Ce e?

- Ce scrie? - Nu știu.

Cred că e portugheză.

AEROPORTUL DIN BELFAST

Greta Heaney avea 16 ani în 2003.

Făcea școala în Belfast, Irlanda de Nord, la Colegiul Maica Îndurerată.

Femeie îndurerată.

SPECIALĂ, DAR ȘI BUNĂ?

Maica Îndurerată.

Ia loc!

Așa e. E un complex turistic.

I-a zis lui Liam că are brățara dintr-un sat din Portugalia.

Cabana din pădure.

PERSONAL

Dumnezeule!

Stai așa!

Jodie Pryor.

Ce naiba?

Subtitrarea: Alexandra Simona Pandelică