Original subtitles

POVESTEA UNUI POLIŢIST

Mă numesc Borniche. Roger Borniche.

Sunt inspector la Siguranţa Statului.

Sticlete.

Şi îmi mai şi place nenorocita asta de meserie!

E drept că, azi-dimineaţă, aş mai fi rămas în pat cu Catherine...

Ea visează să se mărite, să ne oficializăm legătura.

Pentru asta însă ar trebui să devin inspector principal.

De fapt, eu fac treaba unui inspector principal.

Îmi lipseşte doar titlul... Şi salariul.

Am rezolvat câteva crime importante de când sunt în prăvălia asta.

Nici şeful nu m-ar putea contrazice.

Dar nu m-am aşteptat la ceea ce urma să-mi pice azi.

Salut, Borniche!

Bună, Roger!

- Cum merge? - Nu prea merge.

Spune numai idioţenii.

Lăsaţi-mă singur cu el.

Dacă tu crezi că te descurci mai bine decât noi...

Aş vrea să te cred, Raymond!

Am spus întotdeauna numai adevărul.

Deci pe data de 17, ziua cu împuşcăturile, nu erai la Paris.

Erai... la Rouen!

La cumnatul meu, care va confirma asta.

Cei care spun că eram în bar au văzut totul de afară

şi precis m-au confundat.

Sau îţi vor răul, fără îndoială.

Atunci, de ce colegii dv. mi-au zis că sunt "încăpăţânat"?

Aş vrea să ştiu!

Sunt mai impulsivi. Dar, uneori, şi tu eşti impulsiv, Raymond.

Nu în ziua de 17, dar pe data de 16 sau de 20... Sau 22.

Uite, eu sunt mărinimos... Îţi dau drumul.

Şi ce îmi ceri?

Informaţiile pe care i le dai comisarului Clot...

Ce o să te coste dacă mi le dai mie mai întâi?

Ei, poftim! Dar eu nu sunt un informator!

Ţi-aş putea da şi numele celor pe care i-ai turnat.

Nişte gunoaie care lucrau pentru Gestapo! Nu e acelaşi lucru.

Mă întreb de ce n-ai fost încă decorat cu Legiunea de Onoare.

Da...

Vin imediat.

Hotărăşte-te, mă duc să vorbesc cu şeful.

Te las să te gândeşti.

Firmin, supraveghează-l pe amărâtul ăsta!

Buisson a evadat.

Buisson? Cine mai e şi ăsta?

Nu erai încă la noi când Buisson şi-a câştigat faima.

Are un palmares deosebit!

Atac la banca Creditul Lionez din Troyes, înainte de război.

În '42, afacerea din Rue de la Victoire. Un casier omorât.

Borniche, vreau să-l salţi pe Buisson înainte s-o facă Prefectura Poliţiei.

O să-i dovedim comisarului Clot că Siguranţa Statului funcţionează

şi că Prefectura nu are monopolul rezolvării crimelor.

Dar să fii prudent. Dl Emile trage repede şi precis.

Asta nu-ţi displace, nu-i aşa?

Altfel, m-aş fi făcut şef la raionul cu produse pentru grădinărit!

Mişcă-te repede! Pune-ţi în mişcare toţi informatorii.

Apropo, şefule! Aş vrea să-l eliberăm pe Raymond Pelletier.

Dar ştii că-mi placi?

Din câte ştiu, a fost ucis un basc când ieşea din barul lui.

Da, dar el zice că era la Rouen şi că are un alibi solid.

Iar eu cred că are o înţelegere cu comisarul Clot.

Nu v-ar plăcea să i-o scurtcircuităm?

Dacă mă atingi la coarda sensibilă! Fă cum crezi. Dar tu răspunzi!

Da, ştiu...

Cazul Buisson e prioritar. Cere-i dosarul de la arhivă.

Dacă îl rezolvi, îţi garantez că vei fi inspector principal.

Băieţi, numele Buisson vă spune ceva?

Banditul care a evadat din puşcăria Villejuif!

Patronul vrea să ne ocupăm de el.

Daţi-mi Arhiva, vă rog!

- Şi Raymond? - Îl lăsăm în pace.

Apropo, voiam să-ţi spun ceva. Nu-mi plac metodele tale.

Da' ce-ai fi vrut? Să-i ofer bomboane de ciocolată?

Ar fi o idee!

Roblin? Borniche la telefon.

Vrei să-mi cauţi dosarul Buisson? Da, Emile Buisson.

Bine, mulţumesc. Ţi-l trimit pe Darros.

Deci rămâne stabilit.

Stabilit?! Eu n-am stabilit nimic.

Atunci, dacă tu nu eşti de acord...

... o să am grijă să se afle că îi "ciripeşti" comisarului Clot.

Mă consideraţi o jigodie de ultimă speţă.

Tocmai de-aia o să-ţi dau numărul meu de telefon.

Am şi eu un viciu. Îmi plac la nebunie jigodiile.

Robert!

Pot să deschid barul?

Bineînţeles.

Şi, dacă numitul Buisson vine cumva să bea la tine, îmi faci un semn.

Buisson? Ce idee! Nu sunteţi în toate minţile.

Îl cunoşti?

L-am văzut mai demult, când vedeam o mulţime de lume...

Ştiam că e la pârnaie...

A fost eliberat pentru bună purtare.

Emile!

Fratele meu, Emile. Ea e Suzanne, sora lui René.

A fost nevasta micuţului Pierrot-le-Stephanois.

L-au lichidat sticleţii în timpul atacului de la gara Saint Charles.

Da, ştiu.

Ne adăpostim aici până găsim ceva mai bun.

La mine nu mă pot întoarce. Sticleţii trebuie să fie deja acolo.

Precis au consultat dosarele din arhivă.

Şi şoferul?

Mario Macaronarul? S-a dus să lase maşina pe undeva.

Dar nu-ţi bate capul, e un tip sigur.

Când se întoarce Mario, trimite-l să facă rost de altă maşină.

Poate că n-avem nevoie chiar acum.

Suzanne, tu n-ai de făcut cumpărături?

Poate reuşeşti să aduci şi ziarul "France-Soir".

Mi-aţi putea da alte ţoale?

Am chef să mă duc la bal în după-amiaza asta.

N-ar fi bine să mai aştepţi puţin?

Nu-mi place să le fac să aştepte pe "ciripitoare". Sănătate!

- Bună seara, poliţistule! - Bună seara, duduie dragă!

- Cum ţi-a mers astăzi? - Bine. Am avut o grămadă de treabă.

Avocatul Bernier n-a venit şi a trebuit să răspund la telefoane.

Şi am aşteptat autobuzul aproape o jumătate de oră.

Ia metroul, acolo nu aştepţi.

- Roger! Duminică am maşină. - Maşina tatălui tău?

- Da. - E grozav!

Am trecut la prânz pe la garaj şi, până la urmă, l-am convins.

E greu să te refuze cineva.

Dacă mi-ai fi fost fiică, cred că deveneam un tată incestuos.

Ce facem în seara asta?

Nimic. Din păcate, trebuie să citesc dosarul ăsta până mâine.

Îmi pare rău...

Rulează "Le Diable au corps" la cinematograful Normandie...

Mi-ai promis că mergem să vedem filmul ăsta.

Mergem săptămâna viitoare. N-o să-l scoată de pe ecrane.

N-ai putea să-ţi alegi altă meserie?

Trebuie să-i furnizeze cineva clienţi patronului tău.

Buisson ăsta e tipul care a evadat azi-dimineaţă?

El însuşi.

- E nebun? - Nu.

O face pe nebunul fiindcă scapi mai uşor de la azil decât de la zdup.

- E periculos? - Da, foarte periculos.

Din cauză că a avut o copilărie foarte nenorocită.

Un tată alcoolic, care îl trimitea să fure ca să aibă ce mânca...

Nu pot ieşi preoţi dintr-un asemenea mediu!

A ajuns într-o situaţie fără întoarcere.

Nu-i mai putem face decât un singur serviciu:

să-l împiedicăm să mai ucidă ca să-şi scape pielea.

Ar fi trebuit să fii avocat, nu poliţist.

Poate...

Borniche, de la Siguranţă.

Vreau să consult dosarul lui Jean-Baptiste Buisson.

Fratele lui Emile? Toată lumea s-a interesat de el azi.

Zău?

Pe rândul 1.

- Ce doriţi, domnilor? - Mâinile sus!

Toată lumea, în picioare!

Hai, mâinile sus!

Nemernicilor!

Puneţi toate paralele pe masă!

Bijuteriile, brichetele, totul... Repede!

Hai!

Cerceii!

Inelul!

Repede!

Nu mişcă nimeni!

Sticleţii!

- Eşti teafăr? - Da. Ia-te după ei!

Dar fii atent! Au tras în mine.

Mado, deschide!

Bărbatul tău e aici?

Ce-ai păţit?

Trebuie să stăm puţin la adăpost. Afară e "furtună mare"!

Îmi pare bine că te văd, Raymond!

La naiba! Dar... nu mă aşteptam...

Pot să mă bărbieresc?

Sigur, te rog. Curge apa la bar.

Domnilor, mergem în camera din fund.

Nu te-ai prea schimbat în ultimii cinci ani.

Dar asta e marfă, nu glumă!

Moştenire de la bunica. Am vrut să luăm cât mai mult.

Bine, mâine mă duc la "armean". Ştiţi care sunt condiţiile lui.

Da. Şi o să ai şi tu partea ta. Dar trebuie să lucrăm repede.

- Joi e bine? - Perfect!

- La ora 4. - Foarte bine.

Mado, dă-ne ceva de băut!

"Agentul Schmitt a murit în urma rănilor grave."

Aici e mâna lui Buisson!

Semnalmentele corespund şi e felul lui de a acţiona.

Abia a întins-o, şi are deja o bandă care s-a şi pus pe treabă!

Nu prea pierde timpul domnul Emile, nu?

Spre deosebire de tine, dragul meu, care baţi pasul pe loc!

Cum aţi fi vrut să-l înhaţ pe Buisson în opt zile?

Dar presa spune că eşti un superpoliţist!

M-aş lipsi cu plăcere de presa asta!

Până atunci, eu îţi spun să te grăbeşti.

Prefectura o să scoată la bătaie artileria grea.

Tu ce faci în timpul ăsta,

în afară de faptul că fumezi ţigară de la ţigară?

Supraveghem domiciliul fratelui său.

Sunt acolo şi oamenii de la Prefectură,

aşa că trebuie să cauţi în altă parte.

Asta şi fac, dle comisar.

Raymond Pelletier la telefon. Vrea numai cu tine!

Alo, domnul inspector?

- În legătură cu prietenul dv. - Care prieten?

Cel care a fost eliberat pentru bună purtare.

Da, înţeleg. Ce e cu el?

Joi, pe la ora 4, o să vină un individ în barul meu.

Dacă o să-l urmăriţi, o să vă conducă în locul pe care îl căutaţi.

Bine. Mulţumesc.

Robert!

Roger, uite-l!

Hai, dă-i drumul!

Vă cunosc de undeva, domnişoară.

- Unde locuiţi? - La Paris.

Acolo v-am văzut...

Pot să dau un telefon?

Dă-mi o cafea, te rog.

A sunat Hidoine. Te aşteaptă. Te duci împreună cu şeful.

Uite adresa!

Bine.

- E aici. - Unde?

Supravegheaţi strada Desirée. E prima la dreapta.

L-am urmărit pe Jean-Baptiste Buisson până aici.

A intrat în casa de pe strada Desirée, nr. 8.

Rămân aici cu Hidoine şi cu Darros.

Cum aflăm care le e bârlogul, îi săltăm!

De unul singur, dle Maigret?

O să ne ajute şi comisarul din cartier.

Bine. Dar, dacă îţi scapă Buisson, n-o să mai arestezi decât hoţi de găini.

Ştiu asta.

Poftim, Robert! Ţi-am adus haleala.

Uite şi nişte bere! Cealaltă e pentru Darros.

Ia-o mai încet!

Cară-te!

- Eşti mort de foame? - Aproape.

Să-mi laşi şi mie puţină bere.

Ce facem?

Nu putem ataca. Încă nu e momentul.

Crezi că ăştia aşteaptă zorile ca să omoare lumea?

Fir-ar să fie!

Nus, sticleţii!

Şterge-o!

Emile, sticleţii! Cară-te!

Cineva ne-a vândut.

Urcaţi-vă la şase, puteţi ieşi pe acoperiş. Repede!

Să văd dacă puteţi ieşi.

Repede! Plecaţi!

Staţi pe loc! Poliţia!

Nu!

Fir-ar să fie!

Vine o ambulanţă.

La revedere, Germaine!

Borniche, tu, un fost paraşutist, sari mai prost decât Buisson?

Vă rog, dle comisar!

Dacă ai fi reuşit, n-am mai fi avut complicaţii cu Prefectura.

Comisarul Clot pretinde că, din cauza noastră, l-a scăpat pe Buisson.

Să-l ia dracu' pe Clot ăsta!

Da, dar noi suntem în rahat până-n gât!

Buisson a scăpat, dar îi avem pe fratele lui şi pe complice.

- Ce mai e nou? - Nimic.

Scormonesc prin tot sectorul, cameră cu cameră, pivniţele...

Vezi? Niciun rezultat!

Am veşti despre frate-său. O să stea o lună în spital.

- Şi fata? - Nu scoţi nimic de la ea. E o panteră.

Sunt chemat la director, la ora 14:00.

Ştii ce înseamnă asta?

Fă-mi un raport detaliat.

Da. Cine îl caută?

Catherine.

Da.

N-am păţit nimic. Ce sunt poveştile astea?

Ţi s-au spus tot felul de tâmpenii.

Roger, de ce vorbeşti aşa cu mine?

Scuză-mă...

Realmente, Catherine, nu pot să-ţi spun...

Bine, o să încerc să fiu liber...

O să fac tot posibilul...

Bine, te sun eu în cursul serii...

Exact.

Da, sigur, te sărut!

Da, dar... nu-ţi dai seama ce...

Doar trei-patru zile, până îi găsesc o ascunzătoare.

Bine. Mulţumesc.

Ţi-am găsit ceva...

La Champigny, la un fost spărgător. Mi-e prieten.

Când îl vezi pe Macaronar, să-i dai adresa.

Să vină cât mai repede, cu încărcătoare de Colt 45.

S-a făcut!

Ce dracu', Bollec?! Eşti terminat!

O să te văd muşcând ţărâna în aceeaşi zi cu fraţii Buisson.

Îţi fac praf "ouăle", javră!

N-o să-ţi mai folosească la nimic. Mă înţelegi?

Zici că nu Emile Buisson a fost cu tine la "Gambetta", nu?

A fost altul... Cum ziceai că-l cheamă?

Hai, mai spune o dată...

Georges Muller. Nu ştiu să aibă şi alt nume.

O să-ţi înghiţi borâtura, javră, dacă-ţi mai baţi joc de mine.

Încă nu te-am băgat în spital, amice...

Pretinde că nu Emile Buisson a şters-o pe acoperiş.

Interesant...

Să vedem dacă depoziţia lui coincide cu cea a surorii lui.

Şi, pe urmă, o să mai stăm de vorbă.

Lucien, vrei să vii puţin?

Iar nu-ţi place cum procedez, nu?

Ştii foarte bine.

Javra asta a ucis un poliţist. Ai vrea să-i fac cadouri?

Poate că nu el a fost cel care l-a omorât pe motociclist.

Oricum, ţi-ai putea face meseria fără exces de zel.

Roger, ai început să ne calci pe nervi.

Îţi dai aere, dar nu eşti tu patronul în prăvălia asta.

Tipii ca ăsta sunt pleava societăţii.

Şi pleava societăţii trebuie distrusă. Pricepi?

Dacă motociclistul mort ar fi fost tatăl sau fratele tău,

poate că ai fi văzut altfel lucrurile.

- Crezi? - Sunt sigur.

De fapt, nu eşti decât un amator.

Să-ţi spun o poveste, Lucien.

O poveste pe care n-o spun cu plăcere.

Închipuie-ţi că am avut un frate.

Un frate pe care l-am iubit foarte mult.

În '44, oamenii Gestapoului de pe str. Lauriston l-au bătut.

Nu ştiu dacă înţelegi ce vreau să spun.

I-au făcut atâtea "cadouri" în stilul tău, încât a murit.

Să nu amestecăm lucrurile...

Dar nu am intrat în poliţie din cauza asta.

Când am primit legitimaţia, am ştiut că pot fi omorât,

dar şi că a fi poliţist nu înseamnă a avea toate drepturile.

Lucien, când foloseşti anumite metode,

te cobori mai jos decât "pleava societăţii".

Ai trimis la Balistică pistolul P 38, al lui Bollec?

Da.

Nu ai nimic să-mi spui?

Nu obişnuiesc să discut cu sticleţii.

- Preferi borfaşii... - Fiecare, cu gusturile sale.

Măcar cu borfaşii nu rişti să te obişnuieşti.

Bărbaţii din viaţa mea n-au timp să-mi murdărească cearşafurile.

Vei fi acuzată de tăinuire de răufăcători.

Destul de bine, nu?

Emile Buisson e un ucigaş, n-ar ezita să te omoare.

Dacă l-aş vinde, ar fi normal...

S-au găsit arme la voi, iar Buisson a ucis un poliţist.

Vei ajunge la tribunal, împreună cu toată banda.

Dacă asta vă face plăcere...

Crede-mă, nu-mi face nicio plăcere să faci patru-cinci ani de puşcărie.

Mulţumesc.

Bine, nu mai insist.

Nu vrei să ne ajuţi, o să te reţinem aici.

Da!

Nu e rău. Ce zici?

Nu-ţi pasă că fratele tău riscă să ajungă la ghilotină?

- Fratele meu nu a făcut nimic. - Ba da, din păcate.

Va trebui să alegi între Emile Buisson şi fratele tău.

Colegul meu o să-ţi pună câteva întrebări.

O să precizeze dacă nu răspunzi sau dacă nu vrei să semnezi.

Asta e.

Numai că... ai dat de bucluc

şi doar eu te-aş putea scoate basma curată.

Sunteţi prea amabil.

E rândul tău.

Te numeşti Suzanne Bollec?

E a ta jucăria asta?

Când te-am "săltat", am găsit-o asupra ta.

- Nu poţi să negi, nu-i aşa? - Nu l-am folosit.

Da, de data asta n-ai putut, fiindcă avea piedica pusă.

Din păcate, am primit raportul balistic.

Gloanţe trase cu acest pistol P 38

au fost găsite în corpul numitului Alfred Thibon,

zis Fredo Acordeonistul.

Asta nu-ţi spune nimic?

A fost omorât pe data de 3 septembrie,

ziua când a evadat Emile Buisson.

Nu vă pierdeţi timpul deloc.

N-am nicio legătură cu asta.

Şi ăsta e doar un "mizilic".

Voi, bandiţii, nu vă încheiaţi socotelile la şotron!

Numai că puşcociul ăsta al tău l-a omorât şi pe agentul Schmitt,

de la Circulaţie, tată a trei copii.

Fotografiile mărite o demonstrează în mod clar.

Uită-te bine la el!

O să te coste cam scump, dragul meu René.

Nu e al meu!

Nu e cazul să ţipi la mine.

I l-am arătat surorii tale, iar ea l-a recunoscut.

M-aş mira! Soră-mea habar n-are de arme.

Explică-mi de ce se afla asupra ta.

Când am şters-o de acolo, am luat prima armă de pe masă.

- Dar nu e al meu. - Atunci, e al lui Emile Buisson.

Nu Emile Buisson a fost atunci cu noi.

Aşa e, sigur... A fost unul... Cum îl cheamă?

Muller!

Ăsta e: Muller.

E arma lui Muller...

Îţi baţi joc de mine?

Sper că vă plac melcii.

Sunt foarte buni.

Ni i-a adus un brigadier de poliţie de la ţară.

Mâine e duminică. Vă trezesc să mergeţi la biserică... dle Chabert?

Popii ăştia! Nu cred că te omori după ei!

Ai avut baftă! Îmi pare bine că te revăd.

Mi-ai adus "provizii"?

Trebuie să fac rost şi de o grenadă defensivă.

Ce vrei să faci cu ea?

Să-i zbor capul primului sticlete care se ia de mine.

- Am fost la "Armean". - Şi?

A dispărut de două zile cu bijuterii cu tot. Ce zici de asta?

Doctorul a spus să nu staţi prea mult. Celula nr. 4.

Aş putea jura că vii din colivia cu sticleţi!

Ia loc!

Drăguţ din partea ta că ai venit să mă vezi.

Mă cam plictisesc aici, îmi lipsesc prietenii.

Cum te cheamă?

Să nu schimbăm rolurile, Jean-Baptiste!

Nu înţeleg de ce doar poliţiştii au dreptul să pună întrebări.

Nu cumva eşti faimosul Borniche?

Bravo! Am auzit că mănânci borfaşi pe pâine!

Să vorbim despre "Hanul lui Arbois" şi despre poliţistul mort.

N-avem prea mult timp, nu trebuie să te obosesc...

Aiurea! Nu mi-e rău. Poţi să stai cât vrei.

René Bollec a recunoscut tot. Am venit aici de formă.

N-ai o ţigară, Borniche?

Ca să fumez şi să mă gândesc la tine. Mersi, dragul meu. Foc ai?

Cum zici că îl cheamă pe tipul tău?

Bollec. René Bollec.

N-am auzit în viaţa mea!

Poate că nu-l cunoşti nici pe fratele tău.

Am citit în ziare că a evadat.

Ghinionul fratelui meu e că s-a încurcat cu lume proastă.

Altfel, n-ar fi făcut rău nimănui, nici măcar unui sticlete.

Da, nu mă îndoiesc de asta.

Pe 3 septembrie eram la Dijon, la soră-mea. N-ai decât să verifici.

Sper că la tribunal o să adopţi un alt stil de apărare.

Ascultă, dragă Borniche. N-aş vrea să-ţi pierzi timpul.

Am 52 de ani. Nu mă poţi fraieri cu poveştile tale idioate.

Eu nu ştiu nimic. Nimic!

Din 1937 mi-am pierdut memoria. Acum zece ani.

Este exact termenul de prescriere a pedepsei. Pricepi?

Dacă ai înţeles chestia asta, ai înţeles totul.

Ce faci, pleci aşa de repede?

Am înţeles atât de bine, încât nu mai fac nici proces-verbal.

- Ia-le! Nu sunt belgiene. - Mersi, dragul meu poliţist!

În fond, nu eşti băiat rău. Mai vino să mă vezi.

O să-ţi povestesc campania din China. E instructiv.

De instrucţia cazului se ocupă judecătorul Boissonade.

O să vezi, e un tip cât se poate de serios.

Doar nu era să dai Justiţia Franţei pe mâna unor neserioşi!

Salut, Borniche!

Dacă îl vezi pe Emile, pupă-l din partea mea.

Dacă o să ai timp...

Pune mâinile pe tejghea, Raymond!

- Ce te-a apucat, Emile? - Unde sunt bijuteriile?

La Armean.

Studiază lotul. I-am spus fratelui tău.

Ştii unde e fratele meu?

- Poate că ai auzit la radio... - Nu, abia am coborât...

- M-am culcat târziu şi... - Lichea ordinară!

Raymond!

Sunt Borniche, de la Siguranţa Statului.

E Raymond Pelletier, proprietarul barului. A fost omorât aici.

Buisson e autorul, nu-i aşa?

Eu eram sus... N-am văzut nimic.

Am coborât când am auzit focuri de armă.

A venit aici, nu-i aşa?

A venit săptămâna trecută, să se întâlnească cu Raymond.

Raymond a fost un om cinstit.

E dezgustător că a fost ucis în felul ăsta!

Buisson e nebun. N-ai de ce să-l aperi.

- Cine mai era cu el? - Lăsaţi-mă în pace.

Credeţi că nu mi-e de ajuns?

Cu cine a venit aici săptămâna trecută, Mado?

Cu fratele lui şi...

Şi?

Şi cu Mario. Un macaronar.

Se ţine cu una care face trotuarul pe la Strasbourg Saint-Denis!

Ştii cum o cheamă?

Jenny...

- E tot ce-mi poţi spune? - Nu vă ajunge?

E o blondă, o poloneză.

Îţi mulţumesc, Mado.

Poloneza e într-o "conferinţă". Dar puteţi lua altă fată...

Staţi puţin, a urcat chiar acum. O s-o chem.

Nu, nu vreau să discut cu ea.

Mă interesează Macaronarul.

Cine e... Macaronarul ăsta?

Uite ce e, n-am timp de pierdut. Nu ştii cine e Mario Macaronarul?

Ba da, dar nu-l prea văd pe Mario Macaronarul.

Bine. Fă tot ce poţi ca să-l vezi.

Altfel, îţi arunc în aer şandramaua.

Şi am o grămadă de motive ca să te reţin la poliţie.

Îţi place ce program ţi-am făcut?

Nu vine niciodată aici. Jur...

Preferă zona l'Etoile.

Căutaţi-l la barul Calanques, de pe strada Troyon.

Eram sigur că de-abia aştepţi să ajuţi justiţia!

Dacă Mario Macaronarul a făcut rele,

e normal să vă dau o mână de ajutor.

Da, e normal. Vezi că te caută cineva.

- Bună seara! - Camera nr. 4.

Nu uita bacşişul, iubitule!

Hai, ia banii!

Ajutor! Hoţii!

Ce te-a apucat? Eşti nebun de legat!

Mă cauţi la barul Calanques?

Te caut la barul Calanques.

Am venit să vă fac patul...

Nu ţi-am cerut să-mi faci patul.

Ce cauţi aici?

Nimic... Acum, că ştiu cine sunteţi...

Nu vreau altceva decât să vă ajut.

Şterge-o! Întinde-o! Să nu te mai văd!

Aşteaptă-mă aici. E mai bine.

Să nu stai mult.

- Zece minute, nu mai mult. - Să nu pierdem începutul!

O să vezi filmul ăsta!

Bună seara, Ange!

Bună seara, dle inspector!

- Dă-mi un martini. - Un martini.

- E vreo problemă, Ange? - Nu... Totul e în ordine.

Dar ai o mutră...

Mi-e puţin rău de la inimă, am mâncat ceva care nu mi-a priit.

Fii atent cu sănătatea, Ange!

Ar fi păcat să ne părăseşti aşa de tânăr!

Îl cunoşti?

Nu.

E un italian. Mi s-a spus că vine pe-aici.

Vi s-au spus minciuni, dle inspector.

Bârfitori!

Îl ţineţi de rău pe italianul ăsta?

Nu.

Noi, când căutăm pe cineva, îi vrem numai binele.

Da, aşa este.

Nu, vă rog, dle inspector! Mă jigniţi...

Ei bine, te jignesc!

Pe curând, Ange!

Bună seara!

Emile, ştii cine a plecat chiar acum de aici?

Un sticlete.

Da, dar nu oricine. Inspectorul Borniche.

Ce-a vrut?

A vrut să ştie dacă Mario vine pe-aici.

Interesant!

Fir-ar să fie! Am avut emoţii...

Ar fi trebuit să mă previi, Ange.

L-aş fi împuşcat pe amicul ăsta al tău!

Cartuşele şi gloanţele provin de la acelaşi Colt 45.

Deci?

E arma cu care a fost omorât Raymond şi a fost rănit casierul lui Draveil.

Iar Buisson?!

Roger! Te cheamă cei de la Supraveghere.

Am cerut să fie ascultate convorbirile de la barul Calanques.

Poate îl caută cineva pe complicele lui Buisson. Nu se ştie niciodată!

Mulţumesc, dle Legal.

Ce vreme! Mai lipseşte să ningă!

Avem o înregistrare. Cineva l-a sunat pe Mario.

Precis e Buisson.

Nu veni la Marcel. Am schimbat "lăptăria".

Mâine, la ce oră?

La 5:00, în pădurea Vincennes, drumul spre Champigny.

Unde, mai exact?

La intersecţie, în spatele vilei galbene.

- Cu ce maşină vii? - O Simca neagră.

Salut, Mario! Pe mâine!

Se cară!

Lasă-l!

Îl găsim la bar. Dacă se prinde că îl urmărim, ratăm totul.

Nu mai înţeleg nimic.

Abia punem gheara pe nişte tipi, pe urmă îi lăsăm să se care.

L-am aşteptat mai mult de o oră.

E ciudat că n-a venit.

Uneori îşi schimbă planul fără să anunţe.

Pune-te în locul lui. Când eşti urmărit, te temi de orice.

Trebuia să vedem locurile la uzina din Plaine Saint Denis.

N-avem mult timp la dispoziţie. Plăţile se fac marţi...

Da, e urgent.

Salut!

Jeannot. Omul de care v-am spus, pentru următoarea afacere.

- Nu mai înţeleg nimic, Emile. - Chestia cu întâlnirea?

O să-ţi explic imediat.

- Domnişoară! - Da, vin acum.

Fac eu cinste.

Se pare că se mănâncă bine aici.

Da, foarte bine.

Nu mă aşteptam să apari aici.

Vezi tu...

Nimeni nu se aşteaptă să mă vadă...

Totuşi, uneori mă vede...

Ce înseamnă toate astea, Emile?

Nimic.

Mă amuz şi eu...

Îmi place să mă amuz din când în când.

Paulo mi-a spus că pe aici îţi faci veacul. Am venit la noroc...

Iau "specialitatea bucătarului" pentru început.

Şi eu.

Şi eu...

Acum vă invit să mai bem o sticlă la mine acasă.

Unde?

La Ville d'Avray. Am o căsuţă pe drumul spre Versailles.

Eu nu pot. Am întâlnire cu o fată după serviciu.

O să te aştepte.

Nu e rău ca "puicuţele" să ne aştepte.

N-o să refuzi un pahar!

Trebuie să fie aprinderea.

Să mergem în pădure, să ne uşurăm.

Da, nu e o idee rea!

Ce zici de asta, Macaronarule?

Ce faci, Emile?

Nu eşti cumva născut în zodia Balanţei?

Eşti nebun!

Nemernicul dracului!

Nu te amesteca!

Paulo...

Macaronarul era turnător.

N-am avut timp să te anunţ.

Am avut întâlnire cu el şi sticleţii erau acolo.

N-o să mai trăncănească cu sticleţii!

Să dispărem! Repede!

Grăbeşte-te!

Fuga!

Asta mai lipsea!

"Un muncitor, fost luptător în Rezistenţă, ucis de Buisson!"

"Guegan, camaradul nostru, a murit pentru Capital."

"În timp ce dl Jules Moch îşi trimite poliţiştii să-i bată pe mineri, "

"Emile Buisson e liber şi ucide, fără ruşine, muncitori nevinovaţi."

"Ce fac domnii Maigret, de la Siguranţa Statului?"

"Unde sunt poliţiştii descrişi în presă drept nişte supermeni?"

Asta e pentru Borniche!

Dacă s-au luat de Jules Moch, el se va lua de noi.

În climatul actual, e fericirea de pe lume!

- Unde e Borniche? - E ziua lui liberă.

O să-i arăt eu lui zile libere!

O să vă arăt eu vouă, bandă de incapabili!

Gata cu afacerea Buisson! V-o iau!

Henri, sună-l pe Borniche acasă.

Hai, mai repede!

Alo...

Bună ziua, dle comisar!

Da, e aici. Vi-l dau la telefon.

Roger!

Pe tine te caută.

- Cine e? - Vieuchêne.

Alo, da...

Bună ziua, dle comisar!

Nu pot să vă spun acum... Fac tot ce pot, ştiţi doar...

Da, bine...

Nu. Cum doriţi dv.

Cred însă că am mai multe şanse decât inspectorul Degreffe.

Bine. Pe mâine, dle comisar!

Ce-a vrut?

Mi-a luat afacerea Buisson.

Şi te-a trezit din somn ca să-ţi spună asta? E nebun.

E un funcţionar. Îi e frică de superiorii lui.

Nu se poate să te jignească în felul ăsta!

Da...

Sunt unele zile...

Ce fel de zile?

Când mi-ar plăcea să fiu Emile Buisson.

Pentru Dumnezeu!

V-am găsit cu 10 000 de cartele de pâine şi bonuri de benzină,

şi dv. negaţi în continuare!

Nu le-a tipărit dracul peste noapte!

Mai am şi angajaţi, verificaţi şi pista asta...

Frumoasă treabă!

Hai, fiţi om de înţeles...

Altfel, ne supărăm!

Roger, trebuie să vii cu mine.

Ne ocupăm de un mort găsit în pădure, lângă Versailles.

Şeful ne-a numit pe noi doi...

Ce amabil!

Bine, te las cu domnul...

Vă sfătuiesc să nu ne faceţi să ne pierdem timpul...

N-am găsit prea multe indicii... Pare să fie o răfuială.

Să-l întoarcem şi pe faţă!

Roger, vino să vezi!

Am impresia că e Macaronarul.

Mario?

- El e, sunt sigur! - La dracu'!

- Asta zic şi eu baftă! - Ştiţi cine e?

Da. Ştim şi cine e asasinul.

Asta-i chiar bună!

Acum ne deranjaţi şi în timpul lucrului!

- Tonul mai jos, te rog! - Ce vreţi? Aveţi mandat?

Cu sau fără mandat, o să vii cu noi.

Da' de ce? N-am agăţat pe nimeni!

- Tipul ăsta e logodnicul tău? - Da.

Jenny, pe noi ne interesează doar asasinul lui Mario. Atât!

Mario?! Mă doare-n cot de Mario!

Nu mai am nimic cu Mario. Dacă a crăpat, treaba lui!

I-am dat papucii de mai bine de un an.

Credeţi că o să-i fac o înmormântare clasa întâi?

Poate că îi ştii prietenii, relaţiile...

Nu ştiu nimic. N-am nimic de declarat.

Nu pot să vă ofer decât fundul ăsta. E de vânzare! E bine?

Cum vrei tu, Jenny, dar o să ţinem minte...

O să-mi trimiţi un "ou" de sticlete, nu? Pentru Paşte!

Şi tu de ce râzi, bou bătrân ce eşti?

Îl ştii şi tu pe Mario Macaronarul, nu-i aşa?

Nu! Nu prea...

Dar pe prietenii lui?

Nu i-am văzut niciodată. Nu...

Nu l-ai văzut cu nimeni în barul de alături?

Nu, pe cuvântul meu, dle inspector!

- Ăsta e numai avansul, amice! - Ochelarii mei!

N-ai nevoie să vezi.

Vrem doar să caşti gura, netrebnicule!

Ce zici?

Cu cine se vedea Mario Macaronarul?

Dacă nu vorbeşti, te umflăm pentru proxenetism în hotel.

Ai un "contract" beton cu Brigada de Moravuri!

Dar eu nu ştiu nimic...

L-am văzut adesea cu Paulo.

- Paulo? Care Paulo? - Paulo Îngâmfatul.

Un tip a cărui nevastă e bolnavă...

Are sifilis?

Nu, e tuberculoasă, într-un sanatoriu. Scuipă sânge.

Şi pe unde umblă Paulo Îngâmfatul ăsta al tău?

Nu ştiu.

O să-l depistăm noi la Arhivă. Să mergem!

Paulo Îngâmfatul figurează în fişierul "Lupta contra banditismului".

Paul Roubier, alias Paulo Îngâmfatul, născut la 29 martie 1904.

Cred că e o pistă bună.

- Ce mai e? - Ia uită-te aici!

E amestecat, împreună cu Buisson,

în lovitura din Rue des Victoires, din '42.

A scăpat fără urmărire din lipsă de probe.

Rue des Victoires sau Rue de la Victoire?

Rue des Victoires.

Îi fac un ordin de urmărire.

Nu. E de ajuns s-o găsim pe nevastă-sa.

Ce vă uitaţi aşa?

Lasă!

Nu fi tristă!

Ne vedem săptămâna viitoare.

Mă duci şi pe mine la Paris, Roubier?

Ce vreţi de la mine?

Nu frecventăm acelaşi club, dar putem sta de vorbă.

Uzina PACRA îi dă un milion celui care îl prinde pe asasin.

Asasinul e Emile Buisson.

Tu te-ai "murdărit" şi pentru sume mai mici.

Aşa că pune-ţi în funcţiune mintea ta de borfaş.

E dezgustător ce faceţi.

Dacă nu accepţi, va fi şi mai dezgustător.

Nevasta ta are nevoie de streptomicină.

Pot aranja s-o primească din SUA.

N-o să eziţi între un bandit ca Buisson şi nevasta ta.

Şi mai e ceva.

Ştiu că ai fost prieten cu Mario Macaronarul.

Emile l-a împuşcat. Degeaba.

Macaronarul nu a fost informator.

Aici "dl Emile" a făcut o greşeală.

Şi vom avea grijă să se afle asta în lumea interlopă.

În plus, dacă nu accepţi târgul cu mine...

Sunt sigur că ai participat la ultimele lovituri ale lui Emile.

Voi dovedi.

Mă fac forte şi te bag la zdup pentru 15-20 de ani.

Iar pe nevastă-ta n-o s-o mai vezi niciodată.

Mi-e silă de mine însumi.

Şi mie.

Dar n-avem de ales nici eu, nici tu.

Salut!

Am un pont.

O încasare la Versailles. O sumă barosană, sunt sigur.

- Cât? - 12 sau 15 milioane.

Şi ascunzătoarea?

Am găsit ceva în zona Vallée de Chevreuse. Un han.

Îl cunosc pe patron.

Va trebui să-mi faci rost de o armă.

A mea e prea "încinsă", trebuie s-o arunc la canal.

- O să-ţi fac rost. - Un P 38, dacă ai putea.

Mi-au plăcut întotdeauna pistoalele P 38.

Poftim? Un revolver pentru Buisson?

Asta e prea de tot, Borniche!

Îţi dai seama ce îmi ceri?

Un P 38, dacă se poate.

Un P 38?!

Preferă pistoalele P 38.

Dacă îi dăm un Colt, o s-o facă pe capriciosul?

Da. Ştiţi, dle comisar, care sunt capriciile lui.

Borniche, de data asta te-ai întrecut cu gluma!

Ai reluat de capul tău afacerea Buisson...

Îmi prezinţi un scenariu fantasmagoric...

Mă scuzaţi, dle comisar...

Dv. mi-aţi dat să anchetez cazul cadavrului din pădure.

N-am nicio vină că ancheta asta se leagă de cazul Buisson.

Ai avut grijă să nu-mi spui de la început!

- Am vrut să fiu sigur. - Da, ţi-a convenit de minune.

Acum îi plătim vacanţa la hanul din Vallée de Chevreuse

şi mai vrei să-i dăm şi arme, ca să tragă în noi!

Toată afacerea asta a devenit o glumă cam proastă!

Am să-i procur eu un P 38 lui Buisson.

Da? Şi de unde anume, dle inspector?

Din amintirile rămase de pe vremea Comandourilor...

Borniche, dacă se întâmplă ceva, te bag în puşcărie.

Ai înţeles?

Perfect, dle comisar. Respectele mele.

Poftim!

Da!

Salut!

N-a fost uşor.

Am glumit, Paulo!

Ce se aude cu perceptorul tău?

Jeannot studiază problema.

Spune-i să se mişte, fiindcă urlu de plictiseală aici!

Ar cam fi timpul să plec din Franţa.

Mi-ai adus ziarul?

Ce porcărie!

Ce i-aş mai învăţa eu minte, să le treacă cheful de greve!

Patronul nu e aici?

E tot la Lyon, pentru afacerea cu diamantele...

A telefonat că se întoarce abia la prânz.

O să ne dispensăm de el.

Nu se poate. O să se înfurie.

Dacă se înfurie, asta e! N-avem timp, acum sau niciodată.

Stai puţin!

Ai anunţat jandarmeria din Saint-Rémy?

Nu. Dacă Buisson miroase ceva, începe războiul

şi nu-l vom mai prinde viu.

Mi-a spus Roubier că are o grenadă defensivă asupra sa,

ca să-şi zboare creierii, dacă lucrurile se încurcă.

Eşti complet sonat, Roger!

Înfruntăm maximum de riscuri fără acoperire!

Nu e regulamentar să nu-i anunţăm pe jandarmi.

Şi nici pe şefu'.

Ai uitat că, de fapt, suntem nişte funcţionari?

Ascultă, nu te oblig să vii cu mine.

Alphonse! Pune asta pe biroul comisarului.

Ai cerut o maşină?

Da, una deosebită. Ne aşteaptă în stradă.

Vă place?

Bună ziua!

15 litri, vă rog.

Roger, pe partea cealaltă.

Am putea mânca de prânz aici, doamnă?

Da, domnule, avem şi restaurant.

Perfect!

Mâncăm aici.

O să ajungem la clinică pe la ora 4.

- Pot s-o parchez aici? - Sigur, domnule. Poftiţi!

"Iau prânzul cu Emile Buisson la han..."

"Veniţi să beţi cu noi cafeaua. Cu respect, Borniche"

Dumnezeule!

Ce face?

- Nimic. Se uită la maşină. - Ar fi nostim să ne-o fure.

Am emoţii...

Te descurci?

Da. Simt că mă înfurii, dar merge!

- Dacă vreţi să luaţi loc... - Da.

- Pe alese. - Acolo.

- Vă las meniul. - Mulţumesc.

Vă recomand "cocoş cu sos de vin", specialitatea casei.

Eu iau "cocoş cu sos de vin" şi, înainte, aperitive.

- Aperitive. Şi după aceea? - La fel ca el.

Eu nu vreau aperitive.

Vă aduc aperitivele. Vă ofer şi un vin bun, de ţară.

Mulţumesc.

Lucien...

Se spune că muzica îmblânzeşte moravurile...

Cântaţi bine.

Prostioare din astea, nu Chopin.

Mie îmi plac "prostioarele" astea.

Ştiţi şi altceva din repertoriul lui Edith Piaf?

Da.

Poftiţi, domnilor!

- V-aţi decis, domnule? - Iau şi eu la fel.

Cocoş cu sos de vin!

Hai la masă, Catherine! N-avem prea mult timp...

Mulţumesc, domnişoară.

Scuzaţi-ne, domnule.

Doar nu era să-i oferi un recital întreg!

Are ochi frumoşi.

O să-ţi pună coarne, Roger!

Asta chiar că ar fi bună!

- Pot să mă aşez la masă, doamnă? - Sigur.

Fiţi atenţi, se întoarce!

Mănâncă! Nu te mai uita la el!

Cred că "Le Caporal Epinglé" merita premiul Goncourt.

L-ai citit?

L-ai citit?

Nu mai am timp de citit, cu grevele astea...

Premiile astea literare sunt numai aranjamente...

Domnule hangiu, vinul!

Scuzaţi-mă, am uitat de vin...

Poate că ar trebui să sun la clinică.

Da, poate că ar fi bine.

Putem obţine legătura cu Rambouillet-ul de aici, domnule?

Sigur că da, domnule. Ce număr doriţi?

- 432. - 432, Rambouillet.

Aici hanul Mama-Gâscă. Bună ziua, doamnă!

Aş vrea nr. 432 de la Rambouillet, vă rog.

- Poftă bună, dle Rommier! - Mulţumesc.

Nu închideţi!

Domnule, numărul acesta nu există.

Cum nu există?

E numărul clinicii Ambroise Paré.

Staţi puţin!

- Alo! Clinica Ambroise Paré? - Probabil că a greşit.

Alo! Ambroise Paré? Doamna Mercier?

Sunt doctorul Le Garrec...

Da, am întârziat puţin.

Spuneţi-i şefului că o să ajung pe la ora 4.

Da... Suntem pe drum.

Aşa e. Da!

Bine, doamnă Mercier!

Da. Pe curând!

- Ce e cu cocoşul ăla? - Vine!

N-o să-l uitaţi mult timp, e specialitatea ei.

Aş vrea nişte pâine, vă rog.

Imediat, dle Rommier.

Scuzaţi-ne, nevastă-mea a uitat.

- E bună? - Da.

Predă-te, Emile! Te-am prins!

Grenada! Doamne sfinte, grenada!

Poliţia!

Mai departe a fost numai rutină poliţienească.

Buisson a fost întemniţat în spitalul penitenciar,

iar eu îl interogam, la cererea judecătorului de instrucţie.

De două ori pe săptămână, veneam să-l iau cu o maşină,

dimineaţa, devreme.

- Bună ziua, dle Borniche! - Salut, Emile!

Pe nesimţite, cu noi doi s-a petrecut ceva ciudat.

"Prietenie" ar fi o vorbă prea mare,

dar am devenit într-un fel amici.

Aproape că ne înţelegeam unul pe celălalt...

Mai ales dacă discutam despre vreme.

Treci să ne iei la ora 6.

Emile s-a instalat...

Cu mâna liberă, îşi toarnă un pahar de bordeaux.

Am cumpărat o sticlă special pentru el.

Îşi scoate din buzunar ochelarii cu ramă de baga

şi ia ziarul "Le Figaro" de pe masă.

E ora 11. Până la 12:30 nu-l interoghez.

Recitesc rapoartele.

Între noi e un armistiţiu. Emile savurează ştirile.

Mă întreb de ce citeşti numai "Le Figaro".

E o obişnuinţă.

Nu eşti bănuit că eşti fugar, dacă citeşti un ziar atât de serios.

La ora 14:00 începem treburile serioase.

Grămada de dosare care se referă la el are 1,5 m înălţime.

E acuzat de 36 de omoruri şi agresiuni.

Trebuie să reuşesc să separ adevărul de minciună.

Emile recunoaşte totul, cu excepţia crimelor.

Numai că am câteva probe serioase care îl incriminează.

Sunt mărturii irefutabile

şi, mai ales, povestea cu pistolul P 38, care atârnă greu.

- Începem, Emile? - Începem, dle Borniche.

Întâlnirile noastre vor dura mai mult de un an.

O singură dată Emile s-a demascat în mod clar.

În ziua când am vorbit despre Paul Roubier, zis Paulo Îngâmfatul.

Ăstuia, domnule Borniche...

... mi-ar plăcea să-i tai gâtul cu un ferăstrău de mână.

M-aş opri din când în când, să-l aud cum urlă!

Mă tem că nu vei avea ocazia asta, Emile.

Da.

Păcat...

Tac o vreme, ca să-l studiez pe Buisson,

nemişcat în fotoliu, cu braţul drept prins cu cătuşe.

Îmi zic în sinea mea că Emile e al naibii de curajos!

Condamnat la moarte de Curtea cu Juri,

Emile Buisson a fost executat pe 28 februarie 1956.

Corectare punctuație R.O.D.

Sincronizare R.O.D.