Original subtitles

Downloaded from YTS.BZ

Official YIFY movies site: YTS.BZ

Sara Montiel

Jorge Mistral

Maurice Ronet în filmul

CARMEN DE LA RONDA

Cu: Cobo German

Jose Marco Davo, Felix Fernandez, Maria de los Angeles Ortelano

Santiago Rivero şi alţii

Cu participarea extraordinară a lui Amadeo Nazzari

Adaptare după romanul lui Prosper Merimee

Compozitor: Gregorio Garcia Segura

Regia: Tullio Demichelli

1808, în Ronda

Detaşament... stai.

Eliberaţi drumul... Repede.

Pleacă de aici.

N-ai auzit?

Plecaţi... Eliberaţi trecerea.

Repede.

- În caz contrar, vom trage. - Foc.

Ambuscadă... retragerea în grabă.

- Răniţi? - Nu, nici unul.

Luaţi-le uniformele şi armele.

Antonio, împuşcăturile au fost auzite în Ronda, francezii se vor grăbi să ne urmărească.

La locuri şi linişte... Aceasta sunt trucurile diavolului.

Să mergem.

- Mai repede, Michaela, trebuie să plec la Ronda. - Ştiu... pentru femeia asta.

- Ce? - Carmen... Toată lumea ştie...

Rana mea e mai gravă decât a ta... Ascultă.

Toţi se unesc împotriva francezilor... Trebuie să scapi de această femeie.

Destul... Carmen nu este aşa... Şi apoi, este cu noi.

Va merge cu primul venit.

"Los piconeros"

Luna este deja ascunsă, dimineaţa va fii în curând...

Frumoasa aşteaptă la fereastră, aşteptând picadorul.

Aşteptând picadorul...

Din nou... aşteptând picadorul.

La lumina stelelor, munţii îndepărtaţi strălucesc, Munţii îndepărtaţi...

Soarele răsare, vine ziua,

Soarele răsare, vine ziua.

Somnoroasa dumbravă este din nou inundată de lumina

Somnoroasa dumbravă este din nou inundată de lumina

Poate că o să-mi spună nu. Poate că o să-mi spună da.

Aşa cum este, n-am iubit pe nimeni... Niciodată.

Sunt groaznic de geloasă, picadorul meu, pentru tine am suferit enorm.

Şi inima mea frântă plânge, pentru tine am suferit enorm,

Şi inima mea frântă plânge.

Centura de stacojie din mătase ce poartă un toreador,

Pălăria picadorului... cu panglică de sombrero, cu panglică de sombrero.

Dumnezeule, inscripţia de pe panglică:

Eu voi muri pentru tine, Voi muri cu curaj, mor cu curaj.

Soarele răsare, vine ziua,

Soarele răsare, vine ziua.

Somnoroasa dumbrava este din nou inundată de lumina

Somnoroasa dumbravă este din nou inundată de lumina

Poate că o să-mi spună nu. Poate că o să-mi spună da.

Aşa cum este, n-am iubit pe nimeni... Niciodată.

Sunt groaznic de geloasă, picadorul meu, Pentru tine am suferit enorm.

Şi inima mea frântă plânge, pentru tine am suferit enorm,

Şi inima mea frântă plânge,

Veniţi, domnule sergent... Camera este gata.

Mulţumesc.

Vă mulţumesc, sufletul meu.

- Cine e francezul? - Sergent Jose...

Va petrece noaptea aici, şi mâine... va pleca.

- E târziu. - Văd.

Pleacă, Antonio... Dacă te vor găsi de la mine, ne vor spânzura.

O să atârnăm împreună.

- Urmează-mă. - Unde?

O să ascund... Haide.

Urcă.

Ieşiţi urmaşi diavolului.

- Ce dracu? - Diavolul va veni mai târziu.

Nu eşti bască?

Nu, nu sunt bască, dar am trăit în locuri în care adesea turna ploaia.

În Etchilar... Şi tu?

Mama mea este din Elizondo... Am auzit un limbaj familiar.

- Avem ceva în comun. - Da... Apa.

- Nu, am fost prezentaţi unei pisici negre. - Carmen.

- Ce altceva? - Trebuie să plec.

Ţi-ai ieşit din minţi... Aşteaptă noaptea.

Hai.

- Ce a aflat? - Soldaţii au fost trimişi în defileu...

Oraşul este plin de patrule... Du-te sus.

Te uiţi la picioarele mele fără permisiune?

Ce-i acolo?

Ce ar putea fi în pod? Şobolani şi gunoi.

Te duci des acolo... Te-am văzut ieri.

Aşa că mi-ai văzut picioarele.

Ascultă...

Suntem deja pe "tu"? Eşti prea grăbit, sergent.

Îmi pare rău, nu am vrut să te jignesc.

Nu ai de gând să ai grijă de mine? Sunt atât de urâtă?

Îmi face impresia că eşti un prost.

M-ai văzut în biserică? Am o familie, sau o însoţitoare strictă?

Vino aici, să-ţi ghicesc.

Dă-mi mâna... stânga.

Cât de ciudat.

Sunt aici pe această linie.

Şi, cu siguranţă, mă vei găsi.

Nu râde, totul este scris, iar mâna nu minte.

Ori de câte ori vreau, senor sergent.

Salutări, domnule colonel.

Dacă nu luaţi măsuri, vor exista noi ambuscade şi noi cadavre.

Da, noi trebuie să-i răzbunăm sever.

Şi tu, primare, vei răspunde...

dacă armata nu va fi tratată ca prieteni şi aliaţi.

Domnule colonel, eu nu controlez sentimentele oamenilor.

Spaniolii nu ne plac?

- Îl iubeşte pe Fernando al şaptelea. - Acesta este regele vostru...

El se va întâlni cu împăratul... soarta Europei în mâinile lui Napoleon.

Nu uita.

Nu uita.

Intraţi.

Domnule colonel... O fată vrea să vă vadă.

Ce vrea?

Lasă-o să intre.

Nu toţi spaniolii se opun împăratului.

Întreb.

Eu primarul, declar: vor fi confiscate casele...

şi toate bunurile persoanelor...

care vor ascunde membrii bandei lui Antonio sau îi vor ajuta.

Pedeapsa cu moartea va fi aplicată oricui care comite acte de agresiune...

împotriva armatei Maiestăţii Sale Împăratul Napoleon.

Uite... Din nou, aceeaşi carte.

Aceasta este o trădare.

Din nou, femeia... Acelaşi lucru.

Cine este ea?

Părul negru, ochi negri, la fel ca sufletul ei.

La naiba.

Numai ea nu a venit.

Nu pot risca... Te aştept la mănăstire.

- Voi reveni curând. - Nu te grăbi.

Îţi va fi dor de mine?

E mai rău, dacă te ucid, şi voi trăi fără tine.

Minţi... Ţi-a plăcut sergentul drăguţ.

- Ce? - Francezul...

Vrei să-şi piardă capul ca şi ceilalţi.

Dă-mi drumul.

Să nu îndrăzneşti să-mi comanzi... Ţine minte asta.

Carmen.

Eu fac ce vreau.

Nu pot fi învinsă prin forţă sau compătimire.

("Carceleras Del Puerto")

Nu vedeţi acest port,

Nu vedeţi acest port.

Pentru mine, moartea este de multe ori mai frumoasă,

Decât viaţa într-un loc blestemat

Toată lumea ştie...

Portul Santa Maria

Acesta este portul Santa Maria.

Priveam la mare...

Faptul că din vina ta, temnicerul,

Stătea la fereastră fără să doarmă.

Stătea la fereastră fără să doarmă.

Unde pluteşte barca mea,

Pluteşte pe marea albastră?

Unii spun... Almeria,

Alţii repetă... Cartagena.

Unii spun... Almeria,

Alţii repetă... Cartagena,

Alţii repetă... Cartagena.

Navele navighează, plutesc din Cadiz,

Plecând din Cadiz, vela este albă,

Navigând din Cadiz, vela este albă...

Dar el nu va pleca, dar el nu va pleca...

toată lumea ştie...

Acest port... Santa Maria.

Toată lumea ştie... acest port... Santa Maria.

Mulţumesc.

- Sergent... - Trimite oamenii tăi să protejeze cartierele...

Restul cu mine.

Lăsaţi să cânte chitara.

- Ce este, sergent - E un om care se ascunde aici.

- Aici? Nu poate fi. - Veţi vedea.

("Me Pidas Lo Que Me Pidas")

Eu cânt pentru cei care aud cântecul meu... un semn invocator,

Ca o velă în ocean pentru cel care caută debarcaderul.

Dacă vă este frică de robie, ieşiţi din închisoare,

Simţiţi-vă liberi să urmaţi luna, ce pâlpâie în spatele dealurilor.

Şi când luna dispare, cerul vă va ajuta,

Bazaţi-vă pe noroc şi veţi zbura mai repede decât credeţi.

Duşmanul nu doarme, aşteptând la pândă, aşa că ascultaţi sfatul:

Fugiţi.

Şi înainte de ivirea zorilor fie ca Cel Atotputernic să vă protejeze...

Nu... Colonelul are nevoie de el în viaţă.

- Vrei să renunţi? - Nu cred.

Salvează-te.

Ai câştigat... Dar ai să plăteşti.

Sergent.

- Ce vrei? - Asta pentru colonel.

- Cineva a lăsat caii să iasă din grajduri. - Nu...

Nu era nimeni aici, au fost speriaţi de împuşcături.

Evident, sergent.

De ce nu m-ai trădat?

Primarul a spus că el va fi judecat.

Francezii nu-l vor elibera pe Antonio.

Îl vor reţine, până va fi condamnat, veţi vedea.

A fost trădat de Michaela... S-a găsit unde să-şi bage coada.

Dă de pomană.

- Bună ziua, Curro. - Bună ziua, Carmen.

- O zi rea, unchiul Curro? - Foarte rea, fiica mea, foarte rea.

Ei bine, nu... Nu mai mult că eşti orb.

Ce fel de ţigancă sunt eu, dacă nu cer o monedă de pesos.

Hei, frumosule... aruncă o monedă.

Unu, doi, trei, am făcut cruce şi ai murit.

Ei bine, îţi mulţumesc, dragul meu.

Dai o monedă, frumosule.

Unu, doi, trei, am făcut cruce şi ai murit.

Sper că ai murit.

Dragul meu, dă-mi câteva monede... Vă mulţumesc, brunetule.

Da... Drăguţi băieţi.

("Soy Carmen La De Ronda")

Nu ştiu care e cauza

De ce toţi bărbaţii, toţi bărbaţii

Îşi pierd minţile la auzul numelui meu, la auzul numelui meu...

Este vizibil, coafura, ca şi o coroană,

Deci, sunt atraşi de persoana mea, de persoana mea...

Unu, doi, trei, am făcut cruce şi ai murit.

Fac ochii mici, şi oftează,

Bietul francez va tremura, ca şi cum ar avea febră,

Un mândru spaniol, macho arogant

Din cauza mea ca un copil care plânge,

ca un copil care plânge...

Unu, doi, trei, am făcut cruce şi ai murit.

Eu sunt mereu aşa, directă, fără să ascund nimic.

Dar dacă buzunarul tău este gol...

Trăiască sarea!

Lasă un pic de un om sărac...

Carmen, cea din Ronda, cea din Ronda...

Unu, doi, trei, am făcut cruce şi ai murit.

Dansul cu foc nimeni nu poate vindeca,

Nimeni nu ar putea.

Dacă izbucneşte un foc vor arde şi Pirinei şi în Pirinei.

Ce fel de distracţie, fără griji?

Toate din cauza ochilor unei ţigănci frumoase,

unei ţigănci frumoase...

Unu, doi, trei, am făcut cruce şi ai murit.

Dacă vântul creşte focul se înteţeşte,

Voi dansa şi ziua, şi noaptea,

Nu-mi voi deschide inima nimănui,

Voi visa la eroul meu,

la eroul meu...

Unu, doi, trei, am făcut cruce şi ai murit.

Eu sunt mereu aşa, directă, fără să ascund nimic.

Dar dacă buzunarul tău este gol...

Trăiască sarea!

Lasă un pic de un om sărac...

Carmen, cea din Ronda, cea din Ronda...

Unu, doi, trei, am făcut cruce şi ai murit.

Vând lămâi din grădina mea.

Ce fel de lămâi? Cele mai bune.

Informatoarea.

Lămâi din grădina mea.

Du-le colonelului... El le va cumpăra.

Ce vrei?

Va trebui să mănânci lămâi cu francezii tăi.

Uită-te... Carmen o loveşte pe josnică Michaela.

Hai să vedem.

Roşiile, roşiile mele... roşiile.

Roşiile.

Dă-i Carmen.

Scoate-i ochii.

Hai, loveşte cu mai curaj... Dă-i.

Bagă-i în gură, uite.

Îndoap-o!

Să îţi aduci aminte de limba ta ticăloasă.

Haide... Bate-o, Carmen.

Haide, haide, Carmen o bate pe Micaela.

Ha! Să nu poţi să stai pe fund.

Bate-o, Carmen, dăi!

Aşa.

Încă nu e gata.

Am înfrumuseţat faţa ta josnică.

La o parte, lăsaţi-mă să trec.

Destul.

Arestaţi-o... băgaţi-o la închisoare.

- Taci din gură, altfel îţi mai dau. - Opreşte-te.

Ar trebui să plătiţi.

- Tu să plăteşti asta. - Şi tu asta.

- Şi roşiile mele? - Hai, du-te.

Sunt atât de obosită... Paula, dă-mi nişte apă, mor de sete.

Hei, ajută-mă, Napoleon.

Da.

Mulţumesc.

Hei, hei.

Hei, ţiganco!

Lasă-mă, soldat...

- Bine, ai câştigat, Napoleonul meu. - Hai.

- Unde mă duci? - La închisoare.

- La închisoare? - Da.

- În lupta cu această mizerabilă? - Şi acest lucru nu este de ajuns?

- O merită. - Haide.

Nu...

La închisoare... Ultima dată m-ai lăsat să scap.

Atunci ai fost împuşcată... Acum vei rămâne în celulă.

Mai bine să fi împuşcat decât să stai în închisoare.

Ce se va întâmpla cu mine?

Dar eşti atât de frumos.

Uite, e un magnet. Atrage dragostea...

- Vrei? - Este o prostie.

Nu este o prostie.

Aruncă-l într-un pahar de vin...

îl dai unei femeii, şi ea te poate vedea cu alţi ochii.

Şi ţi s-a spus că eşti foarte frumos?

Ce păcat că nu ne-am întâlnit înainte, nu?

Vrei să taci? Haide, dă-i drumul.

Ştiu de ce nu m-ai trădat.

Îţi place de mine, şi ştii că lui Carmen îi place un pic de tine.

Aşa-i?

Uită-te la mine... Ţi-e frică să mă priveşti în ochi?

Mă conduci pe strada Străinilor.

Vrei o femeie ca mine, care să te iubească?

Nu vei regreta... Carmen ştie cum să fie recunoscătoare.

- Ce să spun, dacă ai fugi? - Este adevărat, nu m-am gândit la asta.

Asta e... Acum taci şi mergi.

Nu aici... Trebuie să o iei la dreapta.

- Am ajuns. - Ce?

- Te-aş putea înşela. - Să mă înşeli?

Aceasta este o modalitate bună, dar nu va funcţiona.

Totul se va dovedi... Număraţi până la cinci.

Încarcă... nu ajungi nici până la colţ.

- Începe să numeri. - Bine.

Unu, doi, trei...

Prinde-mă, prostule... Haide!

Hei, hei, Carmen.

Bună, Carmen.

Dumnezeule... Lucas, mi-ai salvat viaţa.

- Ce s-a întâmplat? - Am intrat în bucluc...

M-au prins soldaţii, pentru că nu-mi place de Napoleon.

- Credeam că-mi vei da un sărut. - Bine, va fi la fel...

Oamenii învaţă să citească, pentru a găsi numele pe afişe...

iar să vorbesc singură cu tine personal. Este o sărbătoare.

Nu exagera... Vino cu mine.

Am fost convocat de către primar, dorit să accept să lupt în coridă...

şi apoi ne putem întâlni.

Astăzi nu se va întâmpla.

Vino la tavernă, voi cânta un cântec pentru tine.

Bine.

Urcă.

Oamenii lui Antonio care au atacat soldaţii noştri, originar din Ronda.

Şi nu cunoaşteţi pe nici unul dintre ei.

Ei bine, bine.

În taverna ta, se ascundea liderul, şi nu ştiai despre asta?

Şi tu, de asemenea, nu ştii?

Va trebui să-l cred.

Este o nebunie să crezi că eşti dispus să fie împuşcat sau spânzurat.

Intraţi.

Dă-mi drumul.

- Nu a fost atât de greu să te găsească. - Nu am nimic de ascuns...

Nu am crezut că eşti interesat de certuri între femei.

Puteţi pleca... Dar eu te avertizez, fii atent.

Vino aici.

Am auzit multe despre tine... Eşti foarte drăguţă.

- Sunt surprinsă să te văd. - De ce?

Aproape de tine pari o altă persoană care nu are un aspect atât de sever.

Şi ştii cum să zâmbeşti.

E prima frază plăcută departe de ţara mea natală.

Mulţumesc.

Acum pot să-l înţeleg pe sergentul Jose Echeverria...

care te-a lăsat să scapi...

- Este păcat că a fost retrogradat. - Cum asta?

I-au luat galoane, şi a devenit un soldat obişnuit.

Pentru armată este o ruşine.

Dar nu m-a lăsat... am scăpat singură.

Ştiu toate străzile lăturalnice din Ronda... Şi aşa a fost.

Ăsta e adevărul, generale.

Picioarele tale sunt rapide şi frumoase... O imaginaţie plină de viaţă.

Din păcate, te înşeli când le foloseşti.

Şi ai putea obţine multe beneficii.

Unul ar fi pentru a-mi divulga numele unora din banda rebelului Antonio.

Câteva nume.

Instigatorii se reunesc în taverna, "Del Moro".

Ei au ascultat cântecele, şi nu împărtăşesc secrete.

Secretele pot fi găsite... Gândiţi-vă.

Carmen nu se poate gândi în închisoare.

Nu ţinem prietenii în închisoare.

Dacă eu vorbesc cu Antonio, atunci poate îmi pot corecta greşeala.

Vă dau permisiunea.

Miercuri, am o sărbătoare acasă... Vei cânta.

Cumpără-ţi o rochie nouă.

Dorinţa ta, e ordin pentru mine.

Ceva mai bine, e să execuţi fără ordine.

- Cine? - Permisiunea colonelului pentru o întâlnire.

Ia-ţi mâinile, Napoleon.

Inima mi-a spus că te voi întâlni.

Ştii? Ştiu cum să-ţi mulţumesc.

Şi vă mulţumesc... Sunt aici din cauza ta.

- Sunt, de asemenea aici, din cauza ta. - Da, nu ai avut noroc...

Dar acum am adus ceva pentru Antonio.

Şi unde sunt galoanele? Ţi le-au luat?

Şi te-am iubit pentru ele.

E vina mea, şi tu trebuie să plăteşti pentru mine.

Nu există justiţie.

Acesta este un document real, ordinul colonelului.

Apropo, pot să-i cer să-ţi dea înapoi galoanele.

Serviciu contra serviciu... Carmen îşi plăteşte datoriile.

- Ce este? - Plăcintă, fost sergent, pentru Antonio.

Am copt-o cu aceste mâini...

care nu poate mângâia faţa lui.

Fii atent cu pila şi muscheta ce este înăuntru.

Dă-mi-l.

- Hei, ce faci? - Nu poţi intra fără să fi căutată.

Nimeni nu mă va atinge... Este clar?

- Atâta timp ce eu nu vreau asta. - Acesta este un ordin.

Da... Atunci fă-o.

Pregătiţi-vă pentru a verifica totul... unul după altul.

Nu-ţi face griji, îţi voi arăta totul.

Fusta.

Acest corset.

Juponul.

Ascultă, nu mai am nimic de scos... Asta e tot.

Dacă nu crezi, poţi să te uiţi... ascultă ordinele.

Eşti persoana diavolului.

Diavolul în corpul unui ţigan care te-a vrăjit.

Ei bine, bine, savurează serviciul...

- Este scris în ordin? - Nu...

Tu mi-a adus la nebunie... Nimic nu contează pentru mine... Nimic.

Ia, îmbracă-te.

Nu mai am nici un moment de linişte.

Ştii, eu, de asemenea, am pierdut liniştea... Cred că şi eu te iubesc.

Tu ştii mai bine dacă e dragoste sau nu.

Da.. Faci ce vrei.

Blestem ziua în care te-am întâlnit.

Întâlnirea noastră a fost inevitabilă... Din cauza unei pisici negre.

Carmen, viitorul nostru depinde de noi.

Te iubesc... Nu ştiu, spre bine sau spre rău.

Ţi-o datorez.

Deseară, te aştept la tavernă... Carmen va plăti.

Râzi de mine? Pentru că sunt în gardă.

Nu râd... Azi sau niciodată.

Dacă aveţi curajul.

- Antonio. - Carmen.

Şase, opt, zece şi paisprezece.

Gata.

- Înainte, a fost de două ori mai mult. - Atunci nu l-ai denunţat pe Antonio.

Nimeni nu-ţi mai cumpără lămâile.

Fii fericită, dacă nu vrei să moară de foame.

Şi nu ieşi prin tavernă, bine?

("Antonio Vargas Heredia")

Cu o garoafă purpurie, strânsă între buze.

Cu o mlădiţă subţire de răchită în mână,

Pe o cărate care ajunge la râu era Antonio Vargas Heredia, ţiganul.

Printre portocali, la lumina scăzută a lumii

I-am pus pe frunte la lumina florii portocalii

De îndată ce prima licărire de lumină se arată,

Avea reflecţii de verde de măsline

Antonio Vargas Heredia, un ţigan frumos...

A aruncat mlădiţa subţire de răchită,

Garoafa a căzut de pe buze...

Garoafa a căzut de pe buze...

De la Puente Genil la Lucena, de la Loja la Benamejí...

De la Puente Genil la Lucena, de la Loja la Benamejí

Fetiţele din Sierra Morena

Sunt moarte de durere, plângând pentru tine

Antonio Vargas Heredia

Sunt moarte de durere, plângând pentru tine.

Era Antonio Vargas Heredia, ţiganul

Cel mai arogant şi cel mai mândru

Şi în toată regiunea Sierra Morena

Nu era altul mai bun, mai frumos şi onorabil

Dar, din cauza unor ochi frumoşi de ţigancă

În pieptul adversarului, el a aruncat pumnalul,

Boala geloziei i-a întunecat mintea,

Şi prizonierul furiei a plâns de durere.

Antonio Vargas Heredia,

un ţigan frumos...

A aruncat mlădiţa subţire de răchită,

Garoafa a căzut de pe buze...

Garoafa a căzut de pe buze...

De la Puente Genil la Lucena, de la Loja la Benamejí...

De la Puente Genil la Lucena, de la Loja la Benamejí...

Fetiţele din Sierra Morena...

Sunt moarte de durere, plângând pentru tine.

Antonio Vargas Heredia,

Sunt moarte de durere, plângând pentru tine.

Palma vorbeşte cu siguranţă... O femeie.

- Ce? - Nu e franţuzoaică...

Văd sânge şi pericol.

Mai departe.

O petrecere... Bărbaţi şi femei dansează...

- Dintr-o dată, apar umbre şi pumnale. - Umbre şi pumnale...

Vizita la Antonio a fost foarte utilă, nu?

El a spus să nu merg la petrecere. Ar putea fi periculos.

- Am citit restul mâinii. - Da, ai citit...

Amintiţi-vă.

Între prieteni război, o eroare este plătită de multe ori cu moartea.

Colonele...

Nu-ţi face griji, nu voi spune nimic ofiţerilor.

Va fi secretul nostru, bine?

- Noapte bună. - Noapte bună.

- Am venit, dar erai fost cu o altul. - În ordinea priorităţii şi importanţei.

- Bem ceva? - Nu pot în seara asta, să mai aşteptăm.

Să aşteptăm? Poate colonelul ţi-a interzis să bei?

- Ţi-e frică? - Eu... Nu mă tem de nimic...

Carmen nu se retrage niciodată.

- Când ne întâlnim? - Cu o altă ocazie, matador.

Ştii, îmi place, când aceştia riscă de dragul femeilor.

Carmen, cu tine acum eu nu mai am nimic de pierdut.

Pierdut? Şi eu?

Ai părăsit închisoarea pentru mine...

şi eu am plecat de lângă Lucas, un toreador frumos şi curajos.

Şi a suspinat pentru mine... Ce am câştigat?

Carmen, am făcut drumul până aici, în secret, de dragul unei îmbrăţişări...

să simt dragostea ta.

Şi acum râzi de mine.

Ce să vezi... un bărbat gelos.

Zâmbeşte... Dragostea este o bucurie.

Nu... În primul rând, preţul plătit pentru ieri.

- Carmen. - Hainele tale...

Este necesar să se verifice toate în faţa santinelei.

Acesta este un ordin a lui Carmen.

Niciodată dimineaţa nu a fost atât de frumoasă.

Eu chiar te iubesc.

Pentru mine cel mai important lucru este să fiu cu tine.

Conform obiceiurilor noastre, ar trebui să fim împreună.

Şi în ziua în care nu voi fi a ta, tu trebuie să mă omori.

Carmen, nu sunt un ţigan, dar nu te pot pierde.

Nu pot trăi fără tine.

- Te-ai întors în garda? - Da... Dar am de gând să avansez...

De la închisoare la palatul colonelului şi să fiu cu ochii pe tine.

Dacă nu erau gratiile, ai putea vedea...

că colonelul tău se va uita la mine.

Acest lucru este de înţeles.

Eşti cea mai bună dintre cei de-acolo, şi dintre cei care au rămas.

Asta merită un sărut.

- Carmen, putem fi văzuţi... - De ce, nu putem.

Eşti un soldat care nu mai poate fi retrogradat.

Bine ai venit, frumuseţea mea.

Ordinul se execută... Dar mi-e frică.

Suntem păziţi de armată şi de santinele.

Nu pot pune în pericol o femeie frumoasă.

Astăzi vom avea o mare petrecere.

Schimbarea gărzii.

Atenţie... înainte marş.

Mai repede... Gărzile.

Hai.

Stai... stai.

Foc.

("Ojos verdes")

Îmi oferă suportul pentru gelozia mea

Urma să aducă lumină într-o noapte de mai.

Miros de garoafe umple aerul,

Când ai ajuns la uşa mea ţi-ai struni calul său.

Destul! Dă-mi o lumânare! Şi ţi-am spus despre asta!

Du-te, dacă ating buzele tale, o să iei foc.

Ai lăsat calul şi focul ce ţi l-am dat

Şi au fost ca două stele verzi de mai...

ochii tăi pentru mine.

Ochii verzi, verzi ca busuiocul

Verzi ca grâul verde

şi verzi ca verdele lămâii.

Ochi verzi, verzi, ce strălucesc ca un pumnal ascuţit,

pe care l-ai înfipt în inima mea,

Nu am nevoie de soare şi nici de lună...

Dacă sunt doar nişte ochi

care sunt aproape.

Ochii verzi, verzi ca busuiocul

Verzi ca grâul verde

şi verzi ca verdele lămâii.

Văd că ochii tăi, sunt trişti în zori,

Şi îşi arată amărăciunea la despărţire.

Când ai plecat, gura mea a avut

un gust amar de menta şi scorţişoară.

Destul! Pentru o rochie aş vrea să te alung

Ţi-am spus, s-a terminat, nu trebuia să faci nimic.

Te-ai urcat pe cal, şi m-ai lăsat,

Şi niciodată o altă noaptea mai,

Nu voi mai trăi din nou.

Ochii verzi, verzi ca busuiocul

Verzi ca grâul verde

şi verzi ca verdele lămâii.

Ochi verzi, verzi, ce strălucesc ca un pumnal ascuţit,

pe care l-ai înfipt în inima mea.

Nu am nevoie de soare şi nici de lună...

Dacă sunt doar nişte ochi

care sunt aproape.

Ochii verzi, verzi ca busuiocul...

Verzi ca grâul verde

şi verzi ca verdele lămâii.

Colonele.

Bandiţii au atacat închisoarea şi l-au eliberat pe Antonio.

Am pierdut patru persoane.

În cazarmă.

Locotenente Marchand.

Explicaţi invitaţilor că suntem obligaţi să întrerupem seara.

Am înţeles colonele...

Dubois.

Ofiţerii să vină în cazarmă şi adună soldaţi...

- Voi ajunge curând acolo. - Foarte bine, d-le colonel.

Doamnelor, ne pare foarte rău...

dar din ordinul colonelului suntem obligaţi să întrerupem seara.

Să mergem.

Carmen.

Felicitări, ai decorat această seară minunată.

Şi am crezut că nu ţi-a plăcut... Toată lumea pleacă.

Dar tu, ca invitat special, puteţi rămâne.

Dar toată lumea pleacă.

Cu excepţia mea.

Nu plec fără să-ţi vorbesc, chiar dacă am o problemă urgentă.

- Du-te la cazarmă, îmi schimb hainele. - Foarte bine, d-le colonel.

În public, ţi-am mulţumit... Ai fost cu adevărat fermecătoare.

Ce vrei să spui, colonele?

În timp ce aşteptam atacul aici...

bandiţi l-au eliberat pe Antonio, omorând patru soldaţi...

- Nu asta am convenit noi doi. - Deci, am fost înşelată.

Că m-ai înşelat... Este trist.

În timpul războiului pentru trădare se plăteşte cu moartea.

Acesta va fi verdictul Tribunalului, care ne va judeca.

Pe tine pentru trădare, şi pe mine pentru că am crezut în tine.

Când colonelul organizează o petrecere...

cea mai frumoasă femeie îşi petrece noaptea cu el.

- Deci, ţi-ai bătut joc de mine. - Mi-ai plătit să cânt.

Am plătit pentru mai multe... Eşti în cârdăşie cu bandiţi.

Nu ştiam nimic.

M-ai spus să scriu, Nu am mers la petrecere.

Minţi.

M-ai minţit... Şi tu i-ai ajutat.

Răspunde.

Este mai bine să spui adevărul...

Poate că dacă vei spune motivul încă vei reuşi să te justifici.

În caz contrar, vei fi executată.

Ei au avertizat de eliberarea lui Antonio, dar fără vărsare de sânge.

- Deci, tu eşti cu ei în conspiraţie? - M-au ameninţat că mă omoară.

Asta nu e o scuză... Noi te-am fi protejat.

Aş fi putut fi ucisă, şi vreau să trăiesc.

Vina ta este dovedită... te aşteaptă moartea.

Aceasta este o cale foarte bună de scăpare.

Înainte de moarte este mai plăcut să privesc la o femeie frumoasă...

decât să văd un tovarăş demn de dispreţ.

Dar întotdeauna mi-am făcut datoria...

şi datoria mea... e să te prezint în faţa tribunalului.

Dă-mi drumul.

Antonio... va fi spânzurat.

- E un francez. - L-a ucis pe colonel.

Nu a făcut-o pentru cauză ci din dragoste pentru tine.

L-ai plătit bine?

Asta este de la un partizan...

şi asta de la un bărbat.

Antonio... jumătate din oraş se află în închisoare.

Patrulele au plecat la vânătoare.

Haideţi să ne separăm în grupuri şi ne întâlnim în peştera din Corregidor.

Înainte.

Antonio, te rog!

Fără cai... Vrei să vii cu mine.

Mă duc.

- Barea. - Da?

- Dă-i calul francezul. - Acum.

Să fie atent, dacă vrea să trăiască.

Antonio va da un cal, ultimul.

Şi tu?

- O să merg cu el. - Trebuie să-i mulţumesc că mă ajută?

Jose, suntem în puterea lui... Te rog, încearcă să te reţii.

Este necesar să se ajungă la Gibraltar.

Ascultă... Nu te voi împărtăşi cu el.

Să mergem.

Mai repede.

Carmen.

Vom ocupa o cameră separată, avem un oaspete periculos.

- Nu te mai uita la el. - Atunci, înlătură-l.

Deja m-a obosit cu chitara lui.

Stai.

Aceasta este afacerea noastră.

Numai a noastră.

- Jose, te va ucide. - Mai degrabă mor decât să i te dau lui.

Nu renunţa, laşule.

Prima dată când ţi cuţitul în mână? Nu şti ce să faci?

- Chiar în inima, Antonio. - Taie-i gâtul.

Jură că nu te vei mai uita la ea.

Haide!

Nu.

Vezi tu, Carmen, eu sunt mai puternic, dar nu vreau să mă urăşti.

Spune-i că nu-l iubeşti, Carmen, pe acest francez.

Jose.

Jose.

Hei, Antonio, printre stânci este o patrulă franceză.

Va ataca primii, altfel suntem înconjuraţi şi ucişi ca şobolanii.

Înainte.

Vă las calul.

Întoarceţi-vă în văgăună, vom bloca ieşirea.

Nu pierde timpul, ai plătit deja pentru el.

Pleacă.

Întotdeauna implică pe alţii pentru a se salva pe sine.

Nu este nevoie să mă plăteşti.

Ai plătit deja.

Pleacă.

Salvează-te înainte de a fi prea târziu.

Tremuri.

Ţi-e frică?

Întotdeauna mi-a fost frică de moarte... Dar cu tine e diferit.

Fără tine, nu-mi pasă ce se va întâmpla cu mine.

Carmen, nu vei muri.

Vreau să trăiesc, vreau să am încredere în tine.

Jose.

Nu... Nu este nevoie de cuvinte... Ajută-mă.

Luisio.

Ce faci aici?

Îţi voi spune... Vino aici.

- Unde este Lucas? - Alege tauri pentru luptele cu tauri...

- Ce s-a întâmplat? - Am nevoie de ajutorul tău...

Vino... Mai repede.

Rana nu e gravă, dar a pierdut mult sânge...

- Are nevoie de odihnă. - Poate rămâne aici?

E periculos.

S-a pus un preţ bun pe capul lui.

Este acuzat de uciderea colonelului.

- Trebuie să fie ascuns. - Nu în casa mea...

În toată Spania este nelinişte.

În orice moment se poate da ordin pentru a efectua căutări.

Nimeni nu va intra în casa primarului.

Toată lumea este suspectă şi eu în primul rând.

Speram că îl poţi ajuta.

În calitate de medic, l-am examinat fără discuţie.

Ca primar... ar trebui să informez.

Fiind un om cu familie, nu vreau să fiu spânzurat.

Haide.

- Nimeni, comandante. - Urmează-mă.

Nu putem merge mai departe, îl vor căuta pe francez.

Nu ştiu nimic... Sunt un om bătrân, un biet bătrân.

Raspunde repede, unde este Carmen.

A locuit aici... Am cântat în tavernă.

A cântat şi cântă comandante... eu sunt Carmen, în persoană...

- Este ceva de care aveţi nevoie? - Am aflat multe despre aventurile tale.

Wow... Ai văzut? Curioşi aceşti francezi.

Exceptând cazul în o femeie nu are voie să aibă secrete?

Am ales taurii pentru luptele cu tauri de mâine.

Sunt superstiţios, şi femeile frumoase îmi aduc noroc.

Ole.

Acesta este Lucas, comandante, toreador renumit şi prieten al francezilor.

Mâine va fi în arenă... La mine vin mulţi prieteni.

Vin toţi... Nu mă uit la cine intră şi iese.

Mă voi uita la mâine la coridă.

Mulţumesc, domnule comandant... Hei, Luisilo vom petrece noaptea în tavernă.

Stai, să-ţi dau o mână de ajutor.

Mă întorc imediat, domnule comandor.

Intraţi.

Vreţi să intraţi, domnule?

Pot să vă ofer un pahar de vin şi un cântec.

Nu, altă dată, vă mulţumesc... voi veni să vă ascult, promit.

Voi fi fericită.

Intraţi.

Eşti nebună.

Prima dată îl ascunzi pe Antonio, iar acum pe francez.

Suntem urmăriţi... Vrei să fiu spânzurat?

Nu se vor întoarce.

O să-l ascund în cameră, atunci el se va urca în pod, dar mâine...

Niciun mâine... Ia-l de-aici.

Ascultă, dacă m-ai spui un cuvânt, voi spune despre tine.

Alege.

Bine... Voi terminat precum Antonio, şi ceilalţi.

- Ce ştii? - Rafael, Curro şi Penitas au fost ucişi.

Despre Antonio unii spun că a reuşit să scape...

alţii, că el a fost ucis, iar francezii pur şi simplu nu vorbesc.

- Ce crezi? - A fost ucis...

de la o ambuscadă, niciunul dintre noi nu s-a întors.

El este.

Haide... Nu scoate nici un cuvânt.

Carmen, te rog... coboară repede.

Dacă francezii vin, cântă pentru ei, altfel nimeni nu mă va salva.

Maica lui Dumnezeu.

Cel mai rău a trecut, Jose... Mâine vei fii mai bine.

Şi vom pleca.

Da.

- Nu eşti fericit că sunt cu tine? - Îţi sunt recunoscător, Carmen.

- Nu vorbesc despre asta. - Ştiu, dar nu găsesc un răspuns.

Uneori mi se pare că mă iubeşti, dar uneori cred că...

Ce este recunoştinţa pentru faptul că nu am lăsat să te împuşte.

Nu poţi uita cuvintele lui Antonio? "Ai fost plătit."

Tu ai spus: "Carmen plăteşte întotdeauna."

N-ai fost niciodată cu mine... La început, Antonio, iar acum Lucas.

Opreşte-te... Lucas este un prieten.

- Şi a riscat pentru tine. - Pentru mine?

Nu... pentru binele tău.

El se uită la tine şi te aşteaptă să-l răsplăteşti.

Cea mai buna camera este gata, matador.

- Mulţumesc, Lilas. - Cu plăcere.

Ochiul nu minte, este adevărat matador?

Mare... Dacă te-ai putea vedea.

Care pereche.

Un toreador renumit şi frumuseţe...

cea mai frumoasă pe care o cunosc şi pot spune că mă pricep la femei.

Ştiu multe despre ele.

Destul.

- Cum Jose? - Trebuie să părăsească ţara.

Carmen, nu vreau să te dezamăgesc.

El nu poate scăpa.

Poţi obţine un ordin de trecere... Şi plecăm.

Tu eşti prietenul lor, nu te vor refuza.

- Ştii ce am risca? - Nu mai mult decât luptele cu tauri.

Sunt plătit pentru asta... foarte mult.

Cel mai mare preţ.

- Orice? - Carmen îşi plăteşte datoriile.

- Încă îl iubeşti? - Mai mult decât viaţa.

Carmen, cântă pentru noi... Haide cântă.

Cântă, ţigane.

("Monede falsificate")

Ţine-o în braţe, nu o ucide,

Închide ochii, ca să nu plângă

Uitând de trădare, şi să o ierte.

Şi să deschidă larg uşa pentru a pleca

Du-te femeie rea, pleacă de la mine

Ceea ce este acum un blestem, dispar din vedere!

Asta permite unui om slab un alt păcat celor ce iubesc,

Să plăteşti dorinţele,

cu trădarea ta

Ţiganca, ce umbla prin lume,

ca o monedă falsă...

ce merge din mână în mână,

Şi nici unul nu o păstrează.

Ce trece din mână în mână,

Şi nici unul nu o păstrează.

Sărutam tristă, cercei subţiri,

Pe care mi i-ai dat la despărţire...

Şi aceste panglici de păr, porumbele

Din alte timpuri ce-au fost atât de scurte.

Când a plecat nu a încercat să privească înapoi

Nu scoate un suspin, nu spune "adio".

Doar a trântit uşa ca să nu îl cheme,

Chiar dacă are un cui...

Chiar dacă are un cui...

În inima ei.

Ţiganca, ce umbla prin lume,

ca o monedă falsă...

ce trece din mână în mână,

Şi nici unul nu o păstrează.

Ce trece din mână în mână,

Şi nici unul nu o păstrează.

Carmen...

vreau să te văd mâine în bănci la corida.

Acesta, este preţul meu.

Mulţumesc... Mult noroc, matador.

Un adevărat spectacol la Ronda

Corida cu tauri în onoarea aliaţilor noştri francezi

Bandiţii ucid oameni... şi le oferim coride în onoarea lor.

Uite-i că vin, spre locul coridei...

Haideţi! Să le închidem porţile în faţă.

- Este linişte. - Încă nu este timpul...

Restul nu au venit ca un semn de doliu pentru partizanii morţi.

Îl datorez celor vii.

Am auzit că oamenii din oraş iubesc corida, domnule primar.

Foarte mult, comandante... Sunt renumiţi pentru asta.

- Şi de ce nu au venit? - Nu înţeleg.

Eu am înţeles.

Veniţi, domnilor.

Mă cunoşti?

M-am întâlnit cu tine... Erai cu Carmen.

Ia-o!

În timp ce aşteptaţi, vei muri de sete.

- Unde este Carmen? - La coridă, se uită la Lucas.

Nu aşteptaţi... vor sărbători victoria.

Ca şi în cazul lui Antonio, atunci când partizanii vor câştiga şi îl vor aclama ca un erou.

Minţi... Antonio a fost ucis.

Şi dacă încă în viaţă? Nu este uşor să-l omoare.

Carmen se teme de el şi îl iubeşte.

Speră că se va întoarce la el la noapte,

şi tu vei rămâne aici, închis singur.

Vei privi ca francezii să vină.

Este un joc.

Aceasta este Carmen... se alătură lui Dumnezeu şi diavolului.

Treceţi la numele lui... Lucas Sanchez.

De ce te-ai hotărât aşa brusc să pleci?

Nu pot să mai rămân... Echipajul meu a fost ucis cu pietre...

- Ai înţeles? - Da, desigur...

Cine merge cu tine?

Membrii cuadrillei mele... Luis Soto, Ramon Marquez...

şi un banderillero rănit, Paco...

numele de familie nu îl ştiu, nici el însuşi nu îl cunoaşte.

Şi o femeie.

Scrie numele de Carmen.

Mulţumesc.

Numele de familie nu ştiu... Este cunoscută sub numele de Carmen de la Ronda.

Plata... Deşi coride nu a avut loc.

- Altceva, comandante? - Nimic...

Ronda, 05 mai 1808.

Intraţi.

Ni s-a raportat că a izbucnit o revoltă la Madrid.

Am ştiut că... L-ai anunţat pe Alcalde?

Da, comandante.

- Călătorie plăcută. - Mulţumesc, comandante.

Lucas.

Am fost chemat să semnez un mandat de percheziţie.

Vor pieptăna casă după casă... Ei vorbesc despre revoltă.

- Oameni neînarmaţi împotriva lui Napoleon. - Aceşti oameni luptă pentru libertate.

Ţine! Aici, este plata pentru corida.

- Tu? - Da, domnule primar...

Sunt, de asemenea, în serviciul Spaniei, deşi pare că sunt un prieten al francezilor.

- Te rog, primare. - La dispoziţia dumneavoastră, comandante.

- Hai, Manuel, să mergem la tavernă. - Bine.

Ai ordinul de trecere?

Destul, nu sunt făcut din lemn.

Carmen, lupta a început... Vine curând şi aici.

Nu e timp de pierdut.

- Ce ar trebui să fac? - La fel ca întotdeauna...

Un zâmbeşte larg, cum ai fi cu adevărat îndrăgostită de mine.

Când plecăm?

În seara asta sunt cu oamenii mei. Te aştept la tavernă.

Ei bine, ce mai faci?

- Ai fost pe luptele cu tauri? - A fost necesar.

- Şi apoi? - E un secret, surpriza...

La noaptea, vei şti.

Da, în noaptea asta...

Voi vedea cum vin soldaţii.

Să mă aresteze.

- Despre ce vorbeşti? - Da...

După ce ai plecat, am fost bântuit de un coşmar.

Am citit sentinţa, legat la ochi şi pus pe perete.

Nu m-am gândit la puştile aţintite asupra mea...

dar m-a chinuit numai gândul cine va fi cu tine?

- Antonio... Lucas? - Crede-mă Jose, nimeni...

Lucas e prietenul meu, iar Antonio, nu mai este.

- E în viaţă. - E mort, crede-mă...

Jose... Pentru prima dată în viaţa mea implor un bărbat.

Te iubesc... te iubesc pentru totdeauna.

Şi eu te iubesc, Carmen.

Carmen... Carmen.

Ai auzit?

Când eşti cu mine, sute de voci te cheamă...

ca şi cum ar vrea să mi te ia.

Eu am auzit doar vocea ta...

Şi eu te voi urma.

- Nu te speria, sunt Antonio în carne şi oase. - Am crezut...

Toţi au crezut asta, dar am o piele puternică.

Nu pari bucuroasă să mă vezi?

N-am dorit să păţeşti ceva rău... Mă bucur că eşti în viaţă.

Şi eu, de asemenea, sunt fericit pentru că am multe de făcut.

Mă voi răzbuna împotriva francezilor, şi apoi plec.

Vrei să vii cu mine?

Nu.

Văd... Francezul tău e mai important pentru tine.

Despre cine vorbeşti?

Despre cine te ascunzi acolo, unde m-ai ascuns pe mine.

Antonio, te-am iubit mult.

Dar acum nu Totul e în trecut.

Este adevărat, îmi place Jose iar în noaptea asta vom pleca.

Bine.

Şi eu voi fi sincer... nu vei pleca.

Am un permis de trecere semnat de comandant.

Nu te va ajuta... Toate drumurile sunt blocate de rebeli.

Te rog, ajută-mă, în amintirea a ceea ce sa întâmplat.

Am nevoie de tine... Cum pot să te dau altuia?

Mai întâi va trebui să mă omoare... Doar aşa.

Nu te va lua de la mine.

Nu înţelegi... Nu vreau să te rănesc, dar îl iubesc, cum n-am iubit pe nimeni.

- Îmi voi da şi sângele... - Taci din gură.

Sângele tău... Ce prostie spui?

Încă nu-l pot ajuta.

Soldaţii sunt deja pe urmele lui.

Nu poate fi... spune-mi că nu e adevărat.

L-ai vândut.

A fost nevoie de Michaele pentru a atrage soldaţi aici.

Minţi... Te răzbuni pe el.

Am făcut ce era necesar.

Apoi vom ataca cazarma. Înţelegi?

La noapte Ronda va fi liberă. Îl vei uita.

La urma urmei... este un francez.

Nu se va întâmpla Nu te voi ierta pentru asta.

Carmen.

Lasă-mă... El hotărăşte dacă eu l-am trădat.

Nu-i voi permite lui să spună despre acest lucru.

Înţelegi, este capabil de orice... El mă va ucide şi se va sinucide.

Pentru a face acest lucru, trebuie să te iubească aşa ca mine.

- Dragostea pentru totdeauna. - Dragă Antonio... văd că suferi.

Îţi jur, că nu te mai pot iubi ca altădată.

De ce nu mă mai poţi iubi... Te-a făcut să-ţi pierzi capul.

- Te înşeli. - Eu mă înşel?

Am greşit...

Oamenii mei vă vor duce oriunde doriţi.

Până la sfârşitul lumii... Pleacă şi nu te mai întoarce.

Acest sărut a fost cel mai delicat.

Du-te departe, dacă nu vrei să te omor cu mâna mea.

Vom ataca aici... Ăsta va fi semnalul, să pornim.

Sunteţi gata?

("El Dia Que Nací Yo")

În ziua în care m-am născut,

Ce planetă domneşte

pe care vreau să plec

Ce stea rea, mă ghidează

mă ghidează

Steaua de argint,

cea mai strălucitoare

De ce mă duci, pentru acest calvar

încet spre cruce.

Tu mergi călare,

prin cer...

Şi eu sunt orb să rătăcească în întuneric,

păşind încet.

Corabia cu vele, din puterea ta...

M-a adus în acest port, unde am ajuns,

Sufocând cele cinci simţuri

În ziua în care m-am născut,

Ce planetă domneşte

pe care vreau să plec

Ce stea rea, mă ghidează, mă ghidează...

Stea de sidef...

Lasă-mă să fiu bună...

Spune că am pus bara asta

Ceasul meu, de nisip

Voi face, ceea ce trimite

Regele stelelor...

şi când spune, că l-au luat prizonier

Îţi spun... te iubesc

Predă-te.

Aruncă arma, altfel vom trage... Vom trage.

Foc.

La atac.

Traducere şi subtitrare: Victor Macarie

Romanian UTF-8, corecturi, punctuaţie, diacritice, ortografie, resincronizare manuală la o linie, după replicile audio in limba spaniolă cu "waveform" oferită în premieră de 41RGB@speedapp.io