Original subtitles

Silvia...

- Ce mai faceţi ? - Ce plăcere să te văd, Silvia.

Aveam veşti despre tine numai din ziare.

Dar în rest... m-am gândit că ai uitat de mine.

Cum aş fi putut ?

Dumneata m-ai învăţat totul. Fără dvs nu ajungeam cine sunt acum.

Îmi amintesc că se luau de tine toate secăturile.

Erai foarte tânără. Mascota grupului.

Câteodată mă ia nostalgia de acei ani.

Mai bine nu, Silvia.

Erau vremuri obscure. Violente.

Ne luptam cu inamici cruzi.

Terorism, criminalitate organizată... care încercau să îngenuncheze Statul.

Şi câţi morţi... am plâns.

Mulţi.

Nu. Azi mă bucur că pot să mă ocup numai de studenţii mei.

Şi de cărţile mele.

Şi ştiu că sunt persoane ca tine... care supraveghează legalitatea.

Păi, şi eu m-am retras. Am părăsit procuratura.

Mă gândeam că acele vremuri s-au terminat, dar...

- Dar ?... - Poftim.

Uitaţi-vă aici.

Se numeşte Giulia Mercuri. Cred că a fost răpită.

Victima se numea Paolo Tripolli. Şi...

...la fel ca tatăl Giuliei, senatorul Mercuri,

numele lui apărea pe lista membrilor asociaţiei profesorului Ramonte.

Dar acea asociaţie a fost desfiinţată cu câţiva ani în urmă, mi se pare.

Da. Şi mulţi dintre membrii săi

au fost luni de zile sub anchetă, dar... rezultatele au fost slabe.

Majoritatea au fost cercetaţi pentru diferite infracţiuni sau crime.

Da, unii au fost chiar condamnaţi, dar au primit pedepse mici.

În orice caz, acum sunt cam toţi liberi.

Şi o dată ce presa nu mai ţine reflectoarele îndreptate spre ei,

s-au întors liniştiţi la activităţile lor şi şi-au continuat carierele lor.

Şi tu ai motive să crezi că "ei" sunt din nou periculoşi.

Ramonte a fost... absolvit de vină şi reabilitat.

Dar a existat o Curte de Apel... care a decis asta.

Da, dar eu nu contest sentinţa. Mă preocupă doar ce a spus fata aceea.

- Giulia mi-a vorbit despre o arhivă. - Ce fel de arhivă ?

Dosare. Informaţii strânse de la serviciile secrete,

poate şi documente de Stat.

Acte secrete care ar putea evidenţia... 30 de ani de mistere ale ţării noastre.

Şi care au ajuns din nou în mâinile lui Ramonte.

Foarte probabil.

Dar cine o deţine, are o armă de şantaj enormă.

Poate condiţiona viaţa instituţiilor. O putere diabolică.

- Ai vorbit cu cei de la Procuratură ? - Da, dar nimeni nu mă ascultă.

Ramonte a devenit acum de neatins. De fapt, este mai puternic ca înainte.

Simt că nu pot renunţa chiar dacă...

...această poveste îmi va afecta viaţa privată.

De la dvs am învăţat

că avem responsabilităţi pe care nu le putem ignora.

Şi dvs... vreţi să mergeţi înainte singură ?

Sunt aici ca să vă cer ajutorul.

Eu nu mai sunt prea important, ştii ?

Pentru mine sunteţi foarte important.

Nu. Nu m-am răzgândit.

În unele momente, nu se poate şi nu trebuie să te opreşti.

Continuă să-ţi asculţi conştiinţa, Silvia.

Şi eu voi căuta un mod în care, să nu-ţi dau numai sprijin moral.

Mulţumesc.

Mulţumesc, d-le profesor.

Nu, nu. Asta lasă-mi-o mie.

O păstrez... până când voi cunoaşte persoana asta.

- Ce vreţi ? - Să vă fac o fotografie, domnişoară.

Staţi mai departe.

Trebuie să vă fac una din faţă, să se vada data mai bine.

Nu fac nici o fotografie !

- Ce vreţi de la mine ? Ce vreţi? - Trebuie să staţi nemişcată, d-ră !

- Las-o ! Ce-i faci dumneata ? - O fotografie.

Ziarul îl veţi putea citi.

- Ce este aia ? - Nu ştiu.

De ce m-aţi răpit ? Ce vreţi ? Aşteaptă !

Ştiu cine eşti. Te-am văzut la spital. Eşti mama lui Dimitri, nu-i aşa ?

Fiul tău e foarte bolnav.

- Cum se simte ? - Rău.

Se simte şi mai rău. Medicii spun că este grav.

De ce nu eşti cu el ? Ce faci cu oamenii ăştia ?

- De ce eşti singura care te arăţi ? - Eu nu sunt importantă.

Dacă ai nevoie de ceva, spune-mi. Am ordin să fii tratată bine.

Ordin de la cine ?

Cine se ascunde în spatele acelei camere ?

Vanya, eu sunt.

- La revedere. - La revedere.

- Bună. - Bună.

- Tocmai am făcut cafeaua. Vrei ? - Mulţumesc.

- Totul a mers bine la Roma ? - Da. Mai mult sau mai puţin.

- L-ai văzut pe profesor ? - Da.

Şi mi-a fost de mare folos.

Mi-a spus că am dreptate. Că trebuie să merg înainte.

- Şi acum, ce vei face ? - Chiar nu ştiu.

Deocamdată sunt singură.

Dacă lucrurile sunt aşa cum spui, cum e posibil să nu te ajute niciunul ?

Păi, Ramonte a fost absolvit de vină. Şi nimeni nu-l poate atinge.

Iar tatăl Giuliei continuă să tacă.

Pentru că se teme că-i face rău fiicei lui.

Mai devreme sau mai târziu, se va sătura de tine.

Aşa sper.

Vreau să merg să-l cicălesc.

Vreau să-l facă să vină la câmp deschis.

Vrei să rişti ?

- Ţii cont de riscul la care te expui ? - Nu pot face altfel.

- Merg în laborator. Ne vedem diseară ? - Da. Cred că da.

- A, Alfredo ! - Da ?

- Ai veşti despre Anna ? - Nu.

N-am avut curajul să sun instituţia după cele ce s-au întâmplat.

Fetiţa s-a simţit foarte rău.

Îi promisesem că o vom aduce acasă.

Şi când colo...

Alo ?

- Bună ziua, doamnă. - Aş vrea să aflu ceva despre Anna.

- Aş vrea mult să o văd. - Nu cred că mai este cazul.

Fetiţa a suferit mult ultima dată. Deziluzia i-a fost teribilă.

Ştiu, ştiu. A fost dificil şi pentru mine.

Dar a intervenit ceva total neaşteptat. O problemă gravă.

Dar vă asigur că nu s-a schimbat nimic.

Şi cât mai curând, Anna poate veni la noi.

Anna are nevoie de certitudine.

Dacă dvs, în acest moment, nu i-o puteţi da,

e mult mai bine să o lăsaţi în pace.

Dar... dvs mă puteţi asigura că totul este ca înainte ?

Noi încă dorim acea adopţie.

Judecătorul pentru minori va decide exclusiv pentru interesul fetiţei.

Acum, mă scuzaţi, dar trebuie să închid.

Da, da. Înţeleg. La revedere.

Încă puţin ceai ?

Sărmane Vanya...

Acum trebuie să te ocupi de un bolnav.

Ai fi putut să mă abandonezi pentru totdeauna.

Curând veţi fi mai bine.

Beţi. O să vedeţi că o să vă facă bine.

Vă veţi vindeca, sunt sigur.

- Mulţumesc, băiatul meu. - Acum eu trebuie să plec.

Vom continua partida noastră mai târziu.

Da, desigur. Dă-mi mâna.

Sunt fericit că te-ai întors.

Du-o la Rittone. Trebuie să i-o dai personal.

- Merg imediat. - Profesorul cum se simte ?

- Rău. - Trebuie continuat "tratamentul".

Acum du-te.

- Am nevoie de bani. - Ai avut un avans.

Restul, când treaba va fi terminată.

Scuzaţi-mă, unde mergeţi ? Nu se poate intra la ora asta.

Sunt un magistrat, Silvia Conti. Vreau să vorbesc cu directorul.

Eu sunt. Spuneţi.

Eu caut o fată care, făcea voluntariat aici, la voi. Giulia Mercuri.

A, Giulia. Ce i s-a întâmplat ?

- Pe unde mai este ? - Credeam că dvs mă puteţi ajuta...

...să o găsesc.

Noi am aşteptat-o, ca întotdeauna, dar n-a dat nici un semn de viaţă.

Nici măcar la telefon. A căutat-o chiar şi prietenul ei.

- Are un prieten ? Cum îl cheamă ? - Marco Rittone.

E fiul avocatului. Îl cunoaşteţi ?

Aflase că Giulia este plecată la Londra, dar nu i-a lăsat nici o adresă. Nimic.

- Dvs nu v-a spus de această călătorie ? - Absolut nimic.

I-am spus şi prietenului ei.

Dima, copilul meu...

Vom pierde un alt copil.

- Ce are ? - S-a născut cu leucemie.

Una dintre victimele exploziei acelei centrale nucleare ruse.

Cernobâl.

Alo ?

Bună ziua. Sunt Silvia Conti. Vreau să vorbesc cu Marco Rittone.

- Fiul meu nu este acasă. - Bună ziua, d-le avocat.

- Ce doriţi de la Marco ? - O caut pe prietena lui.

- Giulia Mercuri. O cunoaşteţi ? - Nu ştiu nimic de Giulia.

Puteţi să-mi spuneţi, aproximativ, când aţi văzut-o ultima dată ?

Ce vrei dumneata ? Cine v-a autorizat să puneţi aceste întrebări ?

- Întrebam doar... - N-am nimic să vă zic şi nici fiul meu.

Adio, doamnă.

Serveşti masa, tată ?

- Da, da, vin. - Cine era la telefon ?

Nimeni. A format numărul greşit.

Nu e posibil să dispară aşa, pe neaşteptate.

- Cine a dispărut aşa ? - Giulia.

- Giulia ? - A plecat la Londra pe neaşteptate.

Pentru că s-a certat cu Marco.

Dacă dispăream şi eu de câte ori m-am certat cu tatăl tău,

până acum făceam ocolul lumii.

Mi-ai spus că, în ultimul timp, era nervoasă, agitată,

şi a inventat povestea aceea ciudată despre tatăl ei.

Spunea că tatăl ei... era în pericol.

Că prietenul tău, Ramonte, l-a ameninţat.

Marco, eu trebuie să fiu sincer cu tine.

Nici o fată care se comportă astfel, nu este bună pentru tine.

Cine mai este ?

Voi serviţi-vă. Merg eu să văd.

Bună ziua.

- Bună ziua. Avocatul Rittone ? - Sunt fiul. Poţi să mi-o dai mie?

Îmi pare rău. Am fost trimis să i-o dau personal.

- Cine să-i spun că-l caută ? - Vanya.

Te rog, intră.

Un moment.

Tată, e pentru tine.

- Cine este ? - Un oarecare Vanya.

- Bună ziua, spuneţi. - Bună ziua.

Un minut, Marco, dacă nu te deranjează.

De fapt, ce face tatăl tău ?

Vine să-l deranjeze şi la ora prânzului.

Deci ? Nici sâmbătă nu poţi să prânzeşti liniştit ?

- Cine era tipul ăla ? - Secretarul unui client.

- Până la urmă, mâncăm sau nu ? - Poftă bună.

- Comisare Leonardi... - D-le procuror, bună ziua.

- Aţi vrut să mă vedeţi ? - Să facem câţiva paşi, vă explic.

Este o chestiune puţin delicată. Ştiu că d-na Conti a fost la dvs.

Da. Căuta o fată. O oarecare Giulia Mercuri, martora unui incident.

De fapt, dumneata ai vreo veste despre acea fată ?

Nu. D-na Conti mi-a spus că e plecată la Londra.

Cel puţin aşa spune tatăl ei.

De fapt, nu era convinsă. M-a pus să verific la aeroport...

...şi nu rezultă că a plecat.

- Cel puţin, nu cu avionul. - Uite, problema este tocmai asta.

D-na Conti nu mai are nici un drept să cerceteze aceasta presupusă dispariţie.

Şi până astăzi, la Procuratură, nu a venit nici o ştire de răpire.

Dar...

Mi-au fost aduse puţin mai devreme.

- Cum vezi, este vie şi e bine. - De ce ?

Din acest moment, destinul ei depinde numai de tine.

Tu ai în mână ceva ce valorează mult.

Iar Ramonte este dispus să plătească cu preţul care îl ştii.

Discheta, nu-i aşa ?

Blestemata aia de dischetă care îi permite să-şi citească arhiva.

Este doar o mânie şenilă a lui Ramonte.

Tu i-ai păstrat-o 30 de ani, dar acum o vrea înapoi. Doar atât.

Pentru asta mi-a răpit fiica ?

Sunt sigur că, după ce-şi va primi discheta,

o vei putea îmbrăţişă pe Giulia după o oră.

Scuzaţi-mă, d-le senator, este ora pentru medicament.

- Vă ajut să le luaţi ? - Lasă-le. Lasă-le toate pe noptieră.

- Ce ştie el despre povestea asta ? - N-ar vorbi cu nimeni.

Îmi datorează totul, şi-apoi...

e foarte afecţionat de Giulia. - Să sperăm că e adevărat.

O vorbă în plus ar putea-o ucide pe fiica ta.

Eu mă întorc mâine. Îmi dai acea dischetă şi terminăm cu tot suspinul.

Informaţie gratuită.

Clientul apelat nu este momentan disponibil.

Va sfătuim să încercaţi mai târziu.

Cred că trebuie să renunţ la regină.

Asta este o ideie bună.

Nu poate să-mi scape nimic. Mă simt parcă... aş fi absent.

- Ce ideie ? Despre ce vorbeai ? - Mă gândeam la localul meu.

Să-i schimb numele.

- "Două regine". Ce mă sfătuieşti ? - Ce oroare.

Chiar şi dacă speli acel local, n-aş pune piciorul acolo.

Nu, Vanya. Nu te-am adus în casa asta, spălat ca un principe,

ca să ajungi să devii o curvă, într-un loc ca acela.

Te voi duce la localul meu, când te vei simţi mai bine.

O să vezi că ai să-ţi schmbi părerea. O să-ţi placă.

Şah-mat.

Să mai aşteptăm măcar câteva zile.

Nu pot să acţionez fără un mandat.

Da, ştiu. Dar asta nu ne permite s-o abandonăm pe Giulia.

Dvs mă puneţi într-o situaţie jenantă.

- Vreau doar să respect unele reguli. - Bine.

Atunci mă voi întoarce când voi avea nişte veşti să vă aduc.

Să sperăm că nu vor fi alte accidente mortale.

Când s-a întâmplat ?

Azi dimineaţă, devreme. Dumnezeu a avut milă şi l-a luat la el.

L-a luat Dumnezeu pe Dimitri al meu.

Era... era ca o pasăre rănită.

Era toată viaţa mea. Acum, nu mai am nimic.

Dar tatăl lui Dimitri ?

Este mort şi el. Lucra la centrala nucleară.

A fost printre primii care au fost contaminaţi.

A luptat cu boala cu multă putere.

A avut măcar bucuria să-l vadă născându-se pe fiul lui.

A avut bucuria asta.

Am auzit ce spuneai despre fiul tău.

Am rămas singură.

Asta este casa ta.

Poţi să rămâi aici, dacă vrei.

Cum se ştie, nu mai sunt în măsură, din cauza sănătăţii mele actuale,

să conduc Asociaţia noastră.

Şi, din acest motiv,

cer ca după demisia mea, să fie numit preşedinte legal, avocatul...

...Edoardo Rittone, ca succesor al meu.

De fapt, eu mă simt foarte bine. Şi sunt aproape vindecat.

Haide, Ramonte... Ştim cu toţii că de mult nu mai este aşa.

Noi îţi suntem foarte recunoscători.

Dar trebuie să înţelegi, că din acest moment...

Datorită mie sunteţi ceea ce sunteţi.

Datorită mie, mie... toţi, toţi... Fără mine nu sunteţi nimic.

Nimic. Nici măcar nu aţi exista.

Nimeni nu-ţi neagă meritele, Ramonte. Nimeni nu a uitat ce-ţi datorează.

Dar tu ai fost cel care ne-a învăţat

că persoanele nu contează, contează doar proiectul.

Pentru asta este necesar să-ţi dai demisia şi să ne predai arhiva.

Mi-am petrecut, practic, toată viaţa punând la un loc acele documente.

Am plătit, am corupt, am extorcat, am ucis... Da, am ajuns şi să ucid...

...ca să obţin acele acte.

Şi acum vreţi să vi le dau vouă ? Nu.

- Nu nouă, Ramonte. Ci proiectului. - Tano Cariddi ?

Ce ironie. Am crezut că Tano al nostru nu vrea să participe la banchet.

A trebuit să insist. Eu a trebuit să insist ca să fii astăzi cu noi.

Mulţumesc.

Ramonte, te rog. Nu face totul mai dificil şi dureros.

Moartea întotdeauna este dificilă şi dureroasă. Sunt muribund.

Îmi imaginez că mă veţi obliga să accept.

Imaginează-ţi că da.

Du-te şi adu dischetele, Vanya. Te rog.

Nu vă va folosi la nimic dacă Mercuri nu vă da discheta cu parola,

ca să le puteţi citi.

Şi Mercuri a fost obligat să accepte.

Tu ai fost, Vanya ?

Trebuia să înţeleg că tu eşti îngerul morţii.

Continuă. Mai pune-mi.

Fă ceea ce trebuie să faci. Fă ce ai făcut până acum.

Până la sfârşit.

De ce, Vanya ? De ce ?

Pentru bani ?

În semn de respect pentru ultima lui dorinţă,

aceasta tristă ceremonie va fi celebrată

într-un mod intim şi foarte discret,

doar în prezenţa prietenilor lui cei mai dragi:

membrii Asociaţiei,

căreia profesorul Ramonte şi-a dedicat o mare parte din viaţa lui.

Ce a făcut Ramonte pentru alţii, nu trebuie să-i fie reamintit lumii.

Poate să observe toţi...

...chiar şi aceia care, cu ruşinoase şi tragice determinări...

...l-au persecutat.

Da, prieteni ! Să le spunem lucrurilor pe nume !

Aici, în faţa cosciugului unui om care a fost doborât

de infamia inamicilor lui,

nu putem tăcea. Şi pe deasupra, nu putem ierta.

Ştiţi cu toţii cât de nedrept şi dureros proces a trebuit să suporte,

iar asta a secătuit energia profesorului.

Cu toţii ştiţi, că unii "amici" care i-au fost aproape,

l-au părăsit când era la închisoare,

iar el s-a îmbolnăvit grav.

Aici, astăzi,

dând salutul "Extreme" profesorului Ramonte,

simt că vă pot asigura, în numele prietenilor săi...

...şi să le spun inamicilor lui,

că ideile şi proiectul lui, sunt încă vii şi mai actuale decât înainte.

Şi, personal spun, că este o onoare să primesc moştenirea lui...

...şi să fiu executorul lui testamentar.

Jur, să acţionez cu toată puterea mea să fac ca opera lui să nu fie uitată.

Că nimic nu va fi uitat.

- Femeia aia este... - Ştiu cine este.

Este Silvia Conti.

O femeie curajoasă.

Marea acuzatoare a îndrăznit să vină astăzi aici.

Eu mi-am terminat treaba.

- Ce faci dumneata aici ? - Dar dumneata ?

Vroiam să văd amicii lui Ramonte. Cei noi şi cei vechi.

Şi nu vă este frică să fiţi văzută de ei ?

Exact asta şi vreau.

Vreau să ştie că există o persoană care nu a uitat...

...şi care este pe urmele lor. - Ar putea fi periculos.

De ce ? Doar sunt cu toţii oameni de treabă.

- Dar nu mi-aţi răspuns la întrebare. - Ce fac eu aici ?

O verificare de rutină.

Ramonte avea mulţi inamici.

Unul ar fi putut veni aici ca să-i dea salutul "Extreme"

cu intenţii un pic mai drăgăstoase ca ale lui.

Vanya Marinoff. 22 de ani, necăsătorit.

Homosexual foarte cunoscut în cercul lui. Tocmai a deschis un local,

să-i spunem, specializat.

- În ce raporturi era cu Ramonte ? - Era prietenul profesorului.

Ramonte l-a luat sub aripa lui de când era încă un copil.

A rămas cu el până la sfârşit. Eu cred că ştie multe lucruri

despre viaţa publică şi privată a protectorului său.

Mulţumesc, d-le comisar.

Azi dimineaţă au avut loc funerariile profesorului Ramonte.

Funerarii private care, n-au fost menţionate în nici un necrologic.

Discursul funebru a fost ţinut de avocatul Edoardo Rittone,

executorul său testamentar.

Acum, acest om discutat, care a fost considerat de mulţi un binefăcător,

iar de alţii un mafiot şi un asasin, va trebui să înfrunte justiţia divină

în care el, întotdeauna a declarat că are încredere.

Aceiaşi judecată o vor avea şi acei oameni care, înainte de muri,

l-au declarat... în întregime reabilitat.

Scuzaţi-mă, d-le senator. Vă caută domnul Marco Rittone.

Bună seara, d-le senator. Mă scuzaţi pentru deranj, dar...

- Te-a trimis tatăl tău ? - Nu, de ce ?

Ce... Ce vrei ?

D-le senator, ştiu bine că nu aţi fost de acord cu relaţia mea şi fiica dvs.

Dar eu sunt foarte îngrijorat pentru Giulia.

Nu este posibil să dispară aşa, fără nici un motiv.

- O iubeşti mult, nu-i aşa ? - O iubesc.

Giulia a trecut printr-un moment dificil. Înţelegi ?

A trebuit să ia hotărâri importante.

Unde este ? De ce nu-mi răspunde la telefon ?

Nu pot să-ţi spun unde este. Altceva nu ştiu nici eu.

Dar, se va întoarce foarte curând.

- Trebuie să ai încredere. - Ce sunt toate aceste mistere ?

Tu eşti foarte tânăr, Marco.

Dar trebuie să ai răbdare. Giulia se va întoarce. Până la urmă...

- Până la urmă e o chestiune de ore. - Vreau s-o ajut, d-le senator.

Nu este nevoie să faci nimic.

Dacă veţi vorbi cu ea... spuneţi-i că mă gândesc la ea.

Şi că o aştept. La revedere, d-le senator.

Marco...

Marco, eu trebuie să-ţi cer scuze.

Eu te judecasem greşit, dar...

Giulia se va întoarce. Şi astfel, o vom putea îmbrăţişă din nou.

Acesta este un club privat. Ca să intraţi vă trebuie o invitaţie.

Ştiu. Vreau să-l văd pe Vanya.

Spuneţi-i că Silvia Conti vrea să-i vorbească.

Veniţi cu mine.

Aşteptaţi aici.

Ce este ? Aţi greşit adresa ? Sau căutaţi senzaţii noi ?

Vreau să vorbesc cu tine despre profesorul Ramonte.

Mă gândeam că, după moartea lui, setea dvs de răzbunare se va opri.

Niciodată eu nu i-am dorit moartea.

A murit în braţele mele, ca să ştiţi. Dar sigur că ştiaţi.

Dacă n-aţi fi ştiut, nu aţi fi venit aici să mă căutaţi.

Da.

Ai fost văzut cu profesorul în ultimele zile. Pot să ştiu de ce a murit ?

Era foarte bolnav.

Dar despre ce trebuie să vorbim, d-nă ?

Sunt suspectat, martor, interogat, despre ce ?

Este vorba despre o conversaţie amicală.

Dar eu am prieteni "diferiţi".

Apropos de prieteni. Ştiu că profesorul i-a primit în vila sa

pe membrii Asociaţiei în care el era preşedinte.

Nu ai cunoştinţă dacă au fost aceiaşi care au fost astăzi la înmormântare ?

Eu n-am mai văzut pe niciunul.

A fost o reuniune, să-i zicem... plenară, la care a asistat şi o fată.

- O fată ? - Da. Brunetă. Cam de vârsta ta.

Şi după ce a fost la acea reuniune, a dispărut.

Scuzaţi-mă, ce amestec am eu ?

A mai fost şi un vechi amic de-al profesorului, doctor Tripolli...

...care, o zi după, a fost lovit şi ucis de o maşină.

Vreţi să încetaţi să-mi mai spuneţi această poveste ?

- Eu chiar nu vreau să vorbesc cu dvs ! - Nu înţeleg de ce eşti aşa nervos.

Pentru că domnul Ramonte îmi vorbea neîncetat despre dumneata.

Îmi spunea întotdeauna să stau departe de dumneata.

Şi cum acest local este al meu, vă rog să ieşiţi. Mulţumesc.

Scuzaţi-mă, domnişoară.

Tu l-ai iubit mult pe Dimitri.

Te-ai jucat cu el, iar eu mă comport rău cu tine.

Îmi imaginez că tu nu poţi să faci altfel.

El a fost bun cu mine şi Dimitri.

Mie mi-a dat de lucru.

Mi-a permis să-mi îngrijesc fiul.

Cine este el ?

Este un om care a suferit mult.

De ce mă ţine aici ?

Ce vrea de la mine ?

Ramonte este mort.

- Nu mai este nici un motiv s-o ţii. - De fapt, Ramonte nu conta prea mult.

Şi-apoi, arhiva lui, fără acel disc, nu valorează nimic.

Arhiva aceea, acum este a noastră.

Marco... Marco a fost la mine ieri seară.

- Ce i-ai spus ? - Îi era frică.

Încă nu i-am spus ceea ce i s-a întâmplat Giuliei.

L-am minţit. L-am liniştit.

Eram convins că, cu Ramonte mort, totul se va rezolva cu ajutorul tău.

Eu vreau să te ajut, nu înţelegi ?

Dar nu pot face nimic pentru Giulia. Doar tu o poţi salva.

Ce fel de tată eşti ?

Stai şi rişti viaţa fiicei tale pentru un fleac !

- Acolo, înăuntru. - Unde ?

În acea ramă, înăuntru.

Dar nu rupe fotografia.

Acum, sună-i. Aici, de faţă cu mine.

Giulia trebuie să fie eliberată. Chiar în seara asta.

- Nu-i aşa simplu. - Ai grijă ca eu ştiu totul !

De tine, de Ramonte... de asasinarea comisarului Cattani.

Spune-le că, de acum, inamicul tău sunt eu ! Şi le dau un ultimatum.

Cât fiica ta este în mâna noastră, tu nu poţi da ordine nimănui !

Trebuie doar să-ţi ţii gura ! Pentru că dacă spui o singură vorbă...

...o condamni la moarte ! - Nu mi-o mai reţineţi.

Giulia este singura garanţie ce o avem că tu nu vei face prostii.

Nu mai putem avea încredere în tine.

Aldo ! Aldo ! Ce ţi se întâmplă ? Aldo !

O, Sfântă Fecioară ! Aldo !

Edi ! Edi ! Repede ! Senatorul se simte rău.

D-le senator, d-le senator !

D-le senator, ce se întâmplă ?

În buzunar... La jachetă... În buzunar...

Giulia... Giulia...

D-le senator, d-le senator, răspundeţi-mi.

Răspundeţi-mi.

Dragi prieteni,

această zi va rămâne întipărită în memoria fiecăruia dintre noi.

Am fost persecutaţi, încarceraţi, împinşi la marginea vieţii sociale.

Acum, toate astea s-au terminat. Astăzi putem să spunem...

...că am devenit mai puternici ca înainte.

Asta o datorăm unui om, care a înţeles înaintea noastră,

care este calea care trebuie s-o urmăm, şi mai presus de toate...

...care ramuri trebuiesc tăiate pentru ca un copac să poată înflori.

În numele tuturor, îl propun ca conducător al nostru...

...pe Tano Cariddi.

Noi avem în faţă o mare ocazie.

Un mare proiect de realizat.

Dar pentru asta nu ne trebuie arme, explozibili, măceluri.

Toate astea, în trecut, au dus doar

la victoria inamicilor noştri şi la întărirea lor.

Nu vor mai fi legi de încălcat şi de luptat cu ele,

pentru că legile noi le vom face.

Benefice intereselor noastre şi a marilor proiecte ce le vom elabora.

Vom face ca Sicilia să devină un mare "Porto Franco" a noii economii globale.

Aceasta este arma care ne va permite să ajungem la obiectivul nostru.

Arhiva pe care Ramonte a adunat-o la un loc într-o viaţă.

Profesorul a ştiut să privească în depărtare.

Era răbdător şi meticulos.

Pe aceste dischete, a adunat zi după zi, în ultimii 30 de ani...

...păcate publice şi private a multor oameni politici puternici

şi a obscurilor funcţionari ai Statului: magistraţi, poliţişti,

industriaşi, de persoane dornice de cariera

şi de tineri promiţători care au făcut prostii.

Când vor afla că îi avem la mână, vor începe să tremure

şi vor dori să ne cumpere tăcerea.

Mulţi din cei care ne-au întors spatele se vor întoarce în serviciul nostru.

Pentru unii, vom cere o adeziune deschisă.

Pentru alţii, o silenţioasă disponibilitate la cheremul nostru.

Pentru toţi, preţul care îi vom pune să-l plătească va fi foarte mare.

Va trebui să le transferăm noi puterea, ţinându-i în mâna noastră

şi lăsând nouă şi numai nouă puterea de control.

Tu ştii totul. Tu ai văzut totul.

Vrei să o plângi şi pe Giulia ? Vrei să termine că şi tatăl său ?

Eu nu ştiu nimic. Şi n-am aflat nimic. Eu mi-am făcut, pur şi simplu, munca.

Nu. Tu ştii foarte bine că Giulia este în pericol.

Că a fost sechestrata. L-au şantajat şi pe tatăl ei.

L-au terorizat până în punctul în care să-şi piardă viaţa.

Acum, că el e mort, viaţa Giuliei nu mai valorează nimic.

Se pot debarasa de ea dintr-un moment în altul.

- Ce tot spuneţi ? - Nu, aşteaptă Marco. Ce faci ?

- Ce îi spuneai despre Giulia ? - Ceea ce este evident, Marco.

Ştii cât îl iubea Giulia pe tatăl ei.

Şi nici măcar nu este aici să-i plângă moartea. Şi nici nu va veni.

Pentru că acum se afla în mâinile unui monstru...

...care a privat-o şi de acest drept.

Au răpit-o pentru că ştia lucruri teribile despre tatăl tău.

Şi despre "amicii" lui.

Pentru că asistase la moartea unuia de-al lor.

Şi nu era falsă, cum sunt alţii, să nu vadă, să nu audă.

Acum, ajunge ! Dumneata nu te opreşti nici măcar în fata morţilor !

Continui să acuzi persoane care le-ai ucis cu calomniile dumitale !

De ce nu-i povesteşti totul fiului dumitale, dacă ai puţin curaj ?

Ţine-i şi lui acelaşi discurs care l-ai ţinut la bietul profesor Ramonte.

Dumneata care erai consilierul lui cel mai apropiat.

Executorul sau testamentar.

De ce nu-ţi povesteşte ?

Cere-i să-ţi vorbească de Ramonte, de prietenii lui...

Giulia aflase. Şi de asta a fost răpită.

Viaţa ei depinde şi de tine, Marco.

Persoanele care o iubesc, încă o pot salva.

- Femeia aia are dreptate, tată. - Femeia aia este o nebună fanatică.

Nu. Nu e adevărat, tată. Şi Giulia mi-a spus.

Ce ţi-a spus ?

Despre o ciudată reuniune acasă la Ramonte.

O reuniune unde te aflai şi tu.

- Ramonte era prietenul tău. - Haide, să mergem.

Nu ţi-am spus nimic, ca să nu te alarmez.

Dar în mare, este adevărat. Giulia a fost răpită.

Şi tu ai ştiut. Ai ştiut ?

- Cum s-a întâmplat ? - M-au contactat "ei".

Tocmai pentru că eram prietenul tatălui ei.

- Care "ei" ? - Nu, Marco.

Cu cât ştii mai puţin, cu atât mai bine.

Destul cât am suferit eu pentru această poveste.

Tu ce amestec ai cu aceşti criminali ?

Nimic. "Ei" mă cunosc pe mine.

Sunt un avocat foarte cunoscut, ştii foarte bine.

Mi-au cerut să fac pe mediatorul.

Să-l conving pe tatăl ei să facă ceea ce "ei" vroiau.

- Şi ce vroiau ? - Nu ştiu.

Nu înţelegi că nu ştiu nimic ? Am fost doar un intermediar.

Am făcut asta numai de dragul tău şi pentru biata ta prietenă.

Şi Dumnezeu ştie cât m-a costat.

Şi m-au trimis pe mine să-i spun bietului Aldo că fiica lui...

...o situaţie la care, nici nu vreau să mă gândesc, fiule.

Aş fi făcut totul ca să fie în siguranţă Giulia.

- Le-am oferit bani, le-am cerut milă. - Şi acum ?

- Acum, unde e Giulia ? - Cine ştie ?

Moartea tatălui ei a complicat totul.

Mai mult ca sigur că, din acest moment, o vor elibera.

Asta este. Acum ştii totul şi-ţi poţi judeca tatăl.

Eu voi continua să fac tot posibilul să o putem îmbrăţişă iar pe Giulia.

- De ce să nu povestim totul poliţiei ? - Eşti nebun ?

Dacă facem asta Giulia este ca şi moartă.

Nu. Mai întâi trebuie să reuşim să o eliberăm pe Giulia.

Adevăratul pericol este judecătoarea aia, Silvia Conti.

Pe ea, de Giulia, n-o interesează. Vrea doar să câştige

pentru că s-a făcut de râs în tribunal. Pentru că, cariera ei este terminată.

O interesează să găsească un vinovat pe care să-l arunce în închisoare.

Stai departe de femeia aia, Marco.

Dacă te caută, refuză să-i vorbeşti şi anunţă-mă imediat.

Pentru binele Giuliei.

Acum, du-te acasă. Eu mai am ceva de făcut.

Eu sunt.

Au intervenit complicaţii serioase. Foarte serioase.

Trebuie să ne vedem.

- Te rog, dă-i asta doamnei Conti. - Eu nu sunt poştaş, ştii ?

- Te rog, e foarte important. - Dar doamna Conti ştie ?

- Când o să o vadă, va înţelege. - Aşteaptă puţin să-l sun pe comisar.

Nu. Nu am timp. Trebuie să plec, trebuie să plec.

- Aşteaptă un moment ! - Dă-i-l doamnei, te rog.

Femeia aia este o neastâmpărată.

I-a spus lucruri teribile fiului meu.

L-a terorizat şi pe acel majordom, am auzit-o. E o chestiune de ore.

El m-a văzut, înţelegi ? A auzit ce-i spuneam lui Mercuri.

- Ştie totul. - Ce "totul" ?

Eu am executat ordinele tale, Tano.

- Ai făcut multe greşeli, Rittone. - Încă le putem remedia.

Speram ca acest moment să nu mai vină niciodată.

Am făcut totul ca să-l evit.

Dar nu ajunge doar puterea minţii să topeşti fierul, e nevoie şi de foc.

Şi a venit momentul să jucăm ultima carte. Cea mai riscantă.

Ne vom ocupa amândoi ca să rezolvăm acest necaz.

Fiecare va avea partea lui.

Eu mă voi ocupa de ultima şi cea mai gravă.

De fată.

Dar tu...

...mă iubeşti, doar pe mine ? - Da, doar pe tine.

- De ce ? - Pentru că eşti bun.

Nu e adevărat. Nu sunt bun.

Nu-mi pot permite bunătatea.

- Mi-ai lipsit, Alfredo. - Nu eu am fost cel care a plecat.

E şi mai rău, pentru că tu eşti aici şi este ca şi cum n-ai fi.

- Silvia... - Nu-ţi reproşez nimic.

Şi eu parcă aş fi absentă.

Se va termina vreodată această poveste ?

Sunt aproape de terminare.

M-ai devreme s-au mai târziu, unul din ei se va descoperi şi...

...şi va face o greşeală.

Te joci cu focul, Silvia. Şi eşti singură.

Nu. Nu sunt chiar singură.

Am găsit persoane care... refuză răul din instinct.

- Ei mă vor ajuta. - La o mică greşeală, te pot ucide.

Mi-e frică, Silvia.

Şi pe mine asta mă face să mă simt singură.

INDICE GENERAL AL DOSARULUI INFORMATIV

Indice cronologic

Birouri de Stat şi Ministere

Ministerul de Finanţe şi întreprinzători, Parlamentari

Şantajabili, coruptibili

Devianţi... Sexuali...

Economici, Toxicodependenti...

Adevărul.

Marfă de primă calitate. Pentru ocazii mari.

Fişa personală

D-le avocat, acum este rândul dvs.

Totul este aici.

Tot trecutul nostru.

Ticăloşilor !

Trebuie chemată poliţia.

Căută să te apropii.

A pornit. Dă-i drumul !

Atenţie la motociclişti ! Sună la centrală ! Sună la centrală !

Vă rugăm, la o parte ! La o parte !

- Cum se simte Silvia ? - Staţi liniştit, profesore.

Nu a fost împuşcată. Are câteva zgârieturi.

Ai reuşit.

Majordomul lui Mercuri le-a lăsat ieri la comisariat. Plicul...

...este pentru doamna Conti.

Evident că nu sunt făcute înainte de dispariţia sărmanei fete.

- Cum se simte doamna Conti ? - D-na Conti este bine.

Mai rău este de unul din agenţii noştri. El este grav.

- Aveţi idee cine a fost ? - Cercetăm toate posibilităţile.

Un atentat, imediat după moartea profesorului Ramonte.

Nu vi se pare o răzbunare ?

Deocamdată nu avem indicii că despre asta e vorba.

D-le procuror, există vreo legătură cu asasinarea acelui majordom

de mai înainte ? Am văzut că este cam aceeaşi modalitate, nu vi se pare ?

Abia am început cercetările. E nevoie de răbdare.

Ce s-a întâmplat, d-le procuror ? În oraş a revenit frica ?

Dintotdeauna am încercat să încheiem conturile cu trecutul în grabă,

iar acum plătim consecinţele.

Bietul Edi. El a fost singurul care a avut încredere în mine.

Agenţii care mă însoţeau au fost răniţi ?

Unul a fost în stare de şoc, dar îşi va reveni. Celălalt...

...este în comă. Sperăm că va fi salvat.

Îmi pare rău.

- Este numai vina mea. - Nu, doamnă.

Dumneata trăieşti printr-un miracol.

- De când mă urmăreau agenţii ? - De când am înţeles că nu vă veţi opri.

- Nu am avut măcar timp să-i cunosc. - Îşi făceau meseria.

Îmi poţi spune ce s-a întâmplat ?

Ultima dată când ne-am văzut...

...aproape că m-ai expediat. - Să zicem că nu eram autorizat...

...să vă pun la curent.

Ordinul a fost acela de a vă proteja cu discreţie.

Ordin de la cine ?

Călătoria ta la Roma nu a fost inutilă.

Transferul tău a fost suspendat. Ai fost reintegrată în funcţie.

Silvia, trebuie să-ţi cer scuze. Tu ai avut dreptate.

Acum am cu adevărat o infracţiune de care să mă ocup. De fapt, amândoi.

Ucigaşii acelui biet băiat, sunt aceiaşi care au încercat să vă ucidă.

Acum va trebui să ne sincronizăm. Care credeţi că ar fi planul lor ?

Vor să facă o "piaţă curată".

Cum am aflat că nu renunţi, nu ne-am limitat doar să te protejăm.

Am schimbat chiar şi cercetările.

Iar la adresa care ne-aţi sugerat-o,

atunci când ne-am văzut la funerariile lui Ramonte,

de aia eram acolo.

Unul din oamenii mei îi fotografia pe toţi cei prezenţi.

Aici sunt toţi.

Tano Cariddi.

Povestea asta nu se va termina niciodată.

- De 9 ani nu mai ştiam nimic de el. - Părea că dispăruse în neant.

Poziţia lui a fost controlată oficial de un ştab.

A colaborat chiar şi cu serviciile secrete.

Dar cred că, de ani de zile, nu l-a mai căutat nimeni.

Şi, când colo, era chiar aici. La funerariile lui Ramonte.

- Poate că era... prieten cu Ramonte. - Tano Cariddi nu are prieteni.

Dar aici nu pare prea interesat de ceremonie

dacă-l privim cu acest tânăr, prieten cu Ramonte. Priviţi, par doi trecători.

Să mergem să-l "luăm" pe Vanya.

Daţi-mi drumul !

Doamnă, eu n-am nici un amestec !

- Daţi-mi drumul ! - Mişca, mişca !

Mâncaţi, domnule.

Priveşte-le bine.

- Şi ? - O cunoşti ?

Nu mă ocup prea mult de femei.

Limitează-te să-mi răspunzi, dacă nu te deranjează.

N-am văzut-o niciodată.

Se numeşte Giulia Mercuri.

Este fiica senatorului Mercuri. Pe el îl cunoşti ?

Parcă l-am văzut de câteva ori acasă la profesorul Ramonte.

Mulţi oameni veneau să-l caute seara.

Tano Cariddi, de exemplu, venea şi el, nu ?

El cine este ?

- Se pare că eşti în afaceri cu el. - Ce afaceri ?

- L-am văzut la biserică, era... - Ce rahat era în valiza aia ?

Comisare... eu sunt cetăţean onest.

- Sunt aici să colaborez cu justiţia. - Bine.

Dar dumneata nu mă poţi interoga aşa.

Să-l lăsăm baltă pe Cariddi.

Acum Giulia mă interesează. Sunt două săptămâni de când a dispărut.

- Mercuri este un om bogat. - Nu. Nu e chiar aşa bogat.

- Încearcă o altă explicaţie. - Chiar aşa ? Mă testaţi ?

Dacă vrei, o poţi ajuta.

Înainte de dispariţia ei, Giulia mi-a telefonat

că tatăl ei i-a spus despre existenţa unei anumite arhive

deţinută de profesorul Ramonte.

Dar tu, desigur că nu ai auzit vorbindu-se de aşa ceva.

Exact.

Exact. Deci nu aveai de unde să ştii că aceasta arhivă conţine

dosare secrete, documente rezervate !

- Nu înţeleg. Nu înţeleg. Nu... - Dar că rişti arestarea...

...ai înţeles ?

Vreau să plec. Vreau să ies de aici.

Ar trebui să-l tachinăm. Poate, mai devreme sau mai târziu, va ceda.

- Nu. Nu avem timp. - Doamnă, să privim în faţă realitatea.

El ştie ce ne interesează. Poate că fata este deja moartă.

Trebuie să facem o ultimă încercare.

Eşti dispus să-ţi rişti postul ?

Era frumos dacă-ţi vedeai de treabă, d-nă ! Dar acum vei avea necazuri !

Vântul s-a schimbat !

Nu puteţi lua un cetăţean onest din propria lui casă aşa.

S-au terminat vremurile proceselor de piaţă !

Anunţaţi-i şi pe prietenii dvs !

Cei ca dumneata trebuie să fie atenţi, doamnă. Foarte atenţi !

- Sper că ştiţi ce faceţi. - Şi eu sper pentru tine.

Vă repet pentru a nu ştiu câta oară:

cu domnul, aici de faţă, nu am schimbat decât câteva vorbe în viaţa mea.

Iar cea mai parte erau: "Bună ziua" şi "Bună seara".

Da. Amândoi îl cunoşteam pe Ramonte, dar nu cred că asta-i o infracţiune.

Dar, de data asta, aţi mers prea departe.

- Scoate-l de aici. - D-le Rittone, să mergem. Vă rog.

Nu se va termina aşa, să ştiţi asta.

Asta mi-o veţi plăti.

Vorbiţi cu cei care au tras în mine azi dimineaţă. Doar îi cunoaşteţi.

- Eşti bine ? - Da, dar tu ?

Foarte bine. Vezi că femeia aia nu are nimic la mână.

Tu, pe tipul ăla dinăuntru, nu-l cunoşti, nu l-ai mai văzut, nu ştii cine este. Clar ?

- Dar... - Fă ce-ţi spun eu. Totul va fi bine.

Pe curând.

Tu rămâi pe scaun !

- Cu tine n-am terminat. - Dacă-mi vorbiţi aşa drăguţ...

Să intre celălalt martor.

Te rog, aşează-te.

Nu te deranjează că te-am adus şi pe tine ?

Nu, desigur.

Marco, tu ştii că anchetam dispariţia unei persoane care tu o cunoşti bine.

Giulia Mercuri.

Ipotezele mele sunt următoarele:

ea a fost răpită cu scopul şantajării tatălui ei.

Şi că încă este în mâna răpitorilor ei.

Şi tatăl meu ce amestec are ?

Tatăl tău şi Mercuri erau apropiaţi.

Tind să cred că a acţionat ca intermediar cu răpitorii.

Ce înseamnă asta ? Tata este un avocat cunoscut.

Şi cu siguranţă putea să intermedieze unde era solicitat.

Ai dreptate. Tocmai pentru a clarifica asta suntem aici.

Tu îl cunoşti pe omul ăsta ?

- Mai aveţi şi alte întrebări ? - Marco, îţi amintesc că nu avem timp.

Giulia este în pericol.

- Pe omul ăsta nu l-am văzut niciodată. - Nu pe tine te întrebam !

Priveşte aici.

Cine vi le-a dat ?

Cum au ajuns la dvs ?

Tu ai fost ?

Tu ai venit acasă la mine la câteva zile după ce Giulia a dispărut !

- Tu ai spus că te-a trimis cineva... - Calmează-te ! Calmează-te !

Stai calm. Calmează-te

Eu pe ăsta nu-l cunosc.

- Nu ştiu nimic de plic şi de fotografii. - Nimeni n-a zis că în plic erau puse fotografiile !

Dar aşa este ! Iar tu ai adus aceste fotografii ! Aşa este ?

Pe fata asta n-am văzut-o niciodată.

Eu doar am dus plicul. Nu ştiu altceva.

Tatăl tău a văzut aceste fotografii, Marco. Şi el i le-a dus lui Mercuri.

Marco, totul e în regulă ?

D-le Rittone, sunteţi reţinut.

Sunteţi suspect pentru complicitate la răpirea fiicei lui Mercuri.

Ce ? Ce le-ai spus, Marco ?

- Ceea ce trebuia, tată. - Trebuia ? Ce spui ?

Ce poveste i-aţi mai spus băiatului meu ?

Ce falsităţi aţi mai inventat de data asta ?

Femeia asta te-a prins în capcană. Nu înţelegi, Marco ?

O capcană ! Fii atent la femeia aia !

Acum mergem s-o căutăm pe Giulia ?

Vanya nu va vorbi niciodată. Moare de frică.

Şi nu cred că ştie unde este Giulia.

Lăsaţi-mă să vorbesc cu tatăl meu.

FIŞA PERSONALĂ TANO CARIDDI

GENERALITĂŢI - Raport cu asociaţia: INCORUPTIBIL

Data naşterii - ??, Reşedinţa - ??, Categoria - ??

...închisoare pentru uciderea soţiei...

atenuată datorită capacităţii reduse de intelect şi voinţa

Totul...

Ştiau totul.

SOŢIA: ESTHER RASI - ASASINATĂ

Esther...

...primeşte acest inel, în semn al dragostei şi fidelităţii mele.

În numele Tatălui, al Fiului şi-al Spiritului Sfânt.

Tano...

...primeşte şi tu acest inel...

...în semn al dragostei şi fidelităţii mele.

În numele Tatălui, al Fiului şi-al Spiritului Sfânt.

Tată...

...trebuie să ştiu adevărul.

Şi trebuie să mi-l spui tu.

Nu vei putea să mă ierţi niciodată, nu-i aşa ?

Tu nu ştii ce înseamnă să intri în acel mecanism.

Nu mă interesează justificările tale. Vei avea tot timpul pentru remuşcări.

Dar spune-mi ce-i cu Giulia.

Unde e Giulia, tată ?

Nu ştiu. Ştiu doar că omul care o ţine sechestrata e Tano Cariddi.

Şi trăieşte într-un vechi castel de pe dealurile Etnei.

Aici, priviţi. Sunt nişte locuinţe mici.

Aparent, sunt toate abandonate.

Au rămas doar ţarcuri pentru capre.

Şi acolo, ce este ?

Apropie puţin.

Sunt ruinele unui castel.

Cred că a fost abandonat când s-a deschis cealaltă gură a vulcanului.

Rittone nu a vorbit despre un castel abandonat.

Avem legătura cu sediul central al Poliţiei...

...pentru ultimele dezvăluiri relative ale anchetei...

...tragicelor fapte ce s-au petrecut în oraş.

Avocatul Edoardo Rittone a fost transferat în închisoare.

Cătuşele i-au fost puse şi lui Vanya Marinoff,

un tânăr de origine slavă, proprietarul unui local nocturn.

Amândoi sunt acuzaţi de complicitate şi sechestru de persoane

şi încă o infracţiune comisă de ei, nu ştim încă de ce şi cum,

o veche poveste sângeroasă care, părea închisă pentru totdeauna.

Asasinarea comisarului Corrado Cattani.

Bine.

Escadrila de elicoptere a fost alertată, comisare.

Sunt pregătiţi să survoleze zona toată ziua.

Torri să vină la vulcan cu maşina, iar el să-i ghideze şi pe ceilalţi.

Eu vin cu voi !

- Nu pot să rămân aici. - De acord.

Ai venit să mă ucizi ?

Da. Eşti curajoasă, Giulia.

Eşti aşa... aşa de călită.

Eşti generoasă.

L-ai iubit pe tatăl tău până acolo încât ţi-ai sacrificat viaţa pentru el.

M-aţi răpit ca să-l şantajaţi.

- Să-l constrângeţi la tăcere. - Totul s-a terminat, Giulia.

- Tatăl tău este mort. - Nu e adevărat.

Nu e adevărat.

Cum adică e mort ? Cine a făcut-o ?

Şi el te-a iubit mult. Nu a suportat ideea că soarta ta depinde de el.

Dvs l-aţi ucis. De ce l-aţi lăsat să moară fără mine ?

Sunteţi nemernici, toţi sunteţi nişte asasini !

Tu ai fost în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

Tu ai văzut ceva ce niciodată n-ar fi trebuit să vezi.

Dar eu... eu nu am vrut să-ţi fac rău.

Eu vroiam doar...

...să-ţi sterilizez curajul.

O mică operaţie chirurgicală.

Eşti doar un criminal !

Tu trebuie să mori, Giulia.

Pentru că... jocul este mult mai mare decât tine.

Pentru că în joc este puterea. Puterea...

...care depăşeşte totul.

Este singurul lucru care nu l-am avut niciodată,

cel pentru a cărei valoare am luptat şi mi-am rafinat propria inteligenţă

şi mi-am sacrificat... propriile pasiuni.

Vezi tu... puterea este un zeu nesătul.

El pretinde sacrificii de sânge. Te pune la încercare,

îţi scoate în cale mici obstacole care trebuiesc îndepărtate.

Adică pe oamenii mărunţi care cred în învingerea răului.

Aceia care sunt devoraţi de frică. Să ai mustrări de conştiinţă

pentru femei mărunte orgolioase şi încăpăţânate !

Care sunt doar nişte neânsemnate femei mărunte orgolioase şi încăpăţânate !

Cum eşti tu ! Şi ca Esther !

Esther...

Nu... Am iubit doar o singură femeie în viaţa mea.

Şi era aşa... ca şi tine.

Era... încăpăţânată.

Şi orgolioasă.

Avea cam vârsta ta.

Şi ea era... frumoasă.

- Plină de viaţă. - Nu te mai iubea, nu-i aşa ?

- Nu te-a mai iubit ? - Ce ştii tu de dragostea ei ?...

...Şi de a mea ?

Chiar şi tu...

...vei simţi strânsoarea mea... când îţi voi lua viaţa.

Esther...

Esther...

De ce mi-ai făcut asta ?

Aş fi renunţat la tot pentru tine.

Esther...

Tu trebuia să fii tratamentul meu.

Tocmai tu ! Tu... m-ai lăsat singur ?

Tu puteai să mă vindeci !

Calmează-te.

Domnule.

- Vezi aia de sus ? - Da, văd. Sunt ruinele unui castel.

Aici Charlie 1 către Vântul 1. Dacă mă auziţi, spuneţi.

Suntem în zbor.

Suntem în partea de nord-nord-vest. Nimic de semnalat pe partea asta.

Tocmai venim dinspre est. Terminat.

- Bună ziua, Silvia. - Tano.

- Încă-mi recunoşti vocea ? - Elibereaz-o pe Giulia, Tano.

Venim către tine. Ea nu-ţi mai este de folos, ştii ?

Nu vrei doar fata.

- Vrei şi arhiva lui Ramonte ? - Las-o pe Giulia şi dă-mi arhiva aia.

Eu cu tine suntem doi supravieţuitori. Acum este vremea să ne dăm la o parte.

Timpul nostru a trecut, Silvia.

- Adio. - Ascultă-mă, Tano. Ascultă !

Tano !

Răspunde ! Răspunde !

Şi să dorm lângă tine...

...şi să mă trezesc lângă tine... - Nu.

Şi să trebuiască să-ţi zâmbesc, să trebuiască să te ating...

...totul îmi produce atâta oroare.

- Ştii ? Mereu te-am trădat. Mereu. - Nu-i adevărat.

Ţi-am spionat afacerile, dischetele tale. Ai ucis ! - Nu-i adevărat !

Îi dădeam informaţiile care le furam de la tine ! - Ajunge !

Ajunge, nu ai făcut tu asta ! Nu-i adevărat !

- ...comisarului Cattani ! - Spune-mi că nu-i adevărat !

- Ba da. - Spune-mi că nu-i adevărat !

Ştie totul !

Şi mâine îţi voi spune ceea ce eşti !

Un porc... un nenorocit... ca şi ceilalţi !

Nu mai ai nimic ! Nu mai ai nimic !

Când o picătură, care se afla în baltă, se evaporă...

...celelalte picături cred că este moartă.

De fapt...

...aceasta trăieşte în nori.

Şi este destinată să se întoarcă în ocean.

Dar celelalte picături nu au de unde să ştie.

Vor rămâne cu aceeaşi părere.

Ascultaţi ! Elicopterele se apropie.

- Vino, repede ! Vino ! - Te vor ucide şi pe tine.

Ce facem acum ?

Nu. N-o va face. Să mergem !

- Unde o duce ? - Lasă-le să plece.

Pleacă şi tu.

Vino ! Pe aici !

Unde zburăm, se vede ceva.

O antenă parabolica în vârful castelului semi-dărâmat.

Mai este şi o maşină. Se vede cineva.

Dacă aveţi posibilitatea să coborâţi, faceţi-o.

Dă-mi poziţia voastră. Venim. Terminat.

Ne-au găsit.

- Du-te ! Fugi ! Cere ajutor. - Vino şi tu.

Nu. Poate că el mai are încă nevoie de mine.

Opreşte ! Opreşte !

Giulia !

Nimic. N-am găsit nimic aici.

- Aţi găsit dischetele ? - Nu, doamnă.

Survolam dealurile. Vedem ceva către nord.

- Poţi să-mi spui ce este ? - O maşină roşie

...care se îndreaptă către vulcan.

O maşină. Trebuie să fie el. Să mergem.

A ieşit un om.

- Coboară ! - Nu, nu se poate ateriza.

Putem doar să-l urmărim.

Să luăm o poziţie cât mai aproape de pământ.

Se îndreaptă spre gura craterului.

E nebun ?

Avea dreptate el.

Totul s-a terminat.

Giulia, primeşte acest inel ca semn al dragostei şi fidelităţii mele...

În numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.

Marco,

primeşte acest inel ca semn al dragostei şi fidelităţii mele.

În numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.

- El este domnul acela important ? - Da.