Original subtitles

CARACATIŢA 10

Subtitrare şi adaptare: Viorel Zaharie

---- Episodul 1 ----

Profesorul Ramonte a fost deja condamnat de prima instanţă

la închisoare pe viaţă.

Împotriva lui au fost aduse

dovezi copleşitoare, definitive.

A fost definit de complicii săi ca fiind "capul"

organizaţiei de tip mafiot care a funcţionat

în deceniul trecut sub acoperirea unei aşa-zise Asociaţii Culturale,

numită Extremă Thule.

Asupra conştiinţe lui planează delicte foarte grave.

El a fost cel care a ordonat uciderea acelor fideli servitori ai Statului,

care au luptat până la extrem împotriva criminalităţii organizate.

Comisarul Corrado Cattani...

Doar pentru asta,

procuratura cere ca acuzatului să-i fie confirmată condamnarea pe viaţă.

Pentru uciderea lui Corrado Cattani

şi pentru asociere de tip mafiot.

Vă asigur că ultimul lucru pentru care m-aş fi bucurat să-l găsesc...

...era numele dvs printre cel al criminalilor.

Este o ruşine pentru mine...

...pentru cetăţenii ţării care v-au votat, acordându-vă încrederea !

Dacă întradevăr sunt un criminal,

atunci înseamnă că toţi au fost complicii mei.

Dezbaterile au evidenţiat într-un mod incontestabil,

inconsistenta acuzaţiilor cu care a fost confruntat clientul meu.

Astăzi, graţie lui D-zeu, a fost dizolvată acea...

...climă persecutorie care a otrăvit procesul în ultimul hal...

...pe durata căruia...

toate fantasticele teorii ale acuzării păreau o realitate sculptată în marmură.

Astăzi, graţie lui D-zeu,

am fost răsplătiţi să asistăm la scandalul

unui proces în care, acuzaţiile publice

erau susţinute de o femeie care, a fost legată sentimental de victimă.

Prefăcându-se că face justiţie, a ascuns ceea ce erau doar

resentimentele ei personale.

Curtea se retrage în Camera de Consiliu.

- Audienţa este suspendată. - Un discurs genial, d-le avocat.

Aţi fost bun.

Procesul de Recurs s-a terminat.

Recursul, pe care Curtea trebuia să-l judece, a avut de suferit.

Acuzarea a pierdut o carte importantă care putea să o joace în prima instanţă.

Chiar şi opinia publică a judecat slaba participare a procesului.

Se pare că s-a vrut doar să fie închisă aceasta pagina obscură

şi să fie îndepărtată din istoria noastră.

M-am întors de la fiul meu, domnule.

Cum se simte ?

- Ce spun medicii ? - Este mai bine, domnule.

Stai lângă el. Cumpără-i un cadou. Ţine.

Ăştia îi dai la spital.

Nu. Nu.

Anna, comoara mea. Bună.

Uite ce ţi-am adus.

Este mai bine că are botul deschis ?

Când mai venim duminică, cumpăram unul adevărat. Cu acelaşi bot.

- Când ? - În curând. Foarte curând.

Nu, încă trebuie să mai ai puţină răbdare, Anna.

Nu este adevărat. Silvia a spus că totul este pregătit.

- Ar fi mai bine ca Anna să intre. - Nu. Vreau să stau cu ea.

Anna... cu toţii trebuie să avem puţină răbdare.

Vino. Să mergem.

Deci, stai liniştită.

Mă întorc curând, dragostea mea.

Îţi promit.

Doamnă, trebuie să vă reamintesc că judecătorul pentru minori,

încă nu v-a acordat tutela fetiţei.

Dacă jucăriile nu o afectează pe Anna, nu se pune problema banilor.

Ar putea să o afecteze, dacă depăşiţi anumite limite.

Anna a văzut pe tatăl şi pe mama ei căzând sub gloanţele unui lunetist.

A suferit mult ca să fie hrănită cu false speranţe care apoi...

Eu cred că Anna are nevoie de speranţe.

Doamna te invită să fii puţin precaută pentru binele Annei.

Femeia asta se gândeşte prea mult la birocraţie.

Noi avem toate actele ca să ne fie încredinţată Anna s-o îngrijim şi apoi s-o adoptăm.

Da, dar tocmai tu, care eşti un magistrat, trebuie să ştii

că procedurile legale au nevoie de un timp mai lung.

Nu !

Ce aveţi, domnule ?

Vă simţiţi rău ?

Teza verdictului a crescut din oră în ora această povestire

care părea să fie uitată. Acum a apărut pe prima pagină a ziarelor.

Se poate ?

Vino, vino.

Vreo veste de la CSM (Consiliul Superior al Magistraturii) despre transferul meu ?

În ordinea de zi va fi aprobată în sesiunea de mâine.

Cred, cel puţin, că aşa va fi.

Da.

Bine. Vin imediat.

Curtea s-a întors în sală.

Nu vrei să fii prezentă la pronunţarea sentinţei ?

Nu.

Procesul lui Ramonte a fost cea mai mare realizare a ta ca magistrat.

Aparţine de trecut.

În numele poporului Italian, în conformitate cu articolul...

Profesore Ramonte, v-a surprins acest verdict ?

Nu.

N-am avut niciodată dubii. Am fost încrezător.

Am ştiut că, într-un târziu, adevărul va fi restabilit şi că...

...într-o zi, dreptatea... va triumfa asupra nedreptăţii.

Dvs, profesore, aţi fost acuzat pe nedrept ?

Sunt momente în istorie, în care, se cauta un ţap ispăşitor.

De fapt, aţi stat şi în închisoare. Iar viaţa dvs a fost dereglată.

Dereglată ? Da.

Dar cineva trebuie să plătească pentru toate astea.

Vă referiţi la judecătoarea Silvia Conti, marea dvs acuzatoare ?

Femeia aia...

...a persecutat un inocent.

A profitat de munca ei ca să-şi rezolve problemele personale.

Marea ei dragoste, comisarul Cattani, era mort iar ea vroia un vinovat...

...care să-l sacrifice pe altarul durerii ei.

Ce aveţi de gând, profesore ?

Intenţionez să prezint foarte curând o plângere...

...la Consiliul Superior al Magistraturii.

D-nă Conti, un comentariu despre această sentinţă ?

Nu am nimic de spus. Nu mă interesează ce spune.

Asasinii lui Corrado Cattani n-au fost încă pedepsiţi,

iar dvs aţi cerut să vă retrageţi din procuratură.

Vreţi să spuneţi că renunţaţi şi că predaţi armele ?

Îţi jur, Corrado, îţi jur.

Nu voi da nici un pas înapoi

până nu-i voi prinde. Pe toţi.

"Nu voi da nici un pas înapoi", aşa aţi spus, nu ?

A fost un moment de mare durere. Nu mai sunt la fel.

Dar acum, acea poveste e închisă.

Vreţi să spuneţi că aţi uitat ?

Se poate uita o aşa mare durere ?

Nu. Nu se uită niciodată.

A fost un moment de mare durere. Nu mai sunt la fel.

Dar acum, acea poveste e închisă.

Aceasta Silvia Conti, trebuie să fie o femeie excepţională.

Este o mincinoasă.

De ce spui asta ?

Tata a fost prieten cu Ramonte.

Desigur, a petrecut ceva timp în închisoare din cauza acelei femei.

L-a persecutat.

Nu a avut linişte până nu l-a văzut cu cătuşele la mâini.

Iată cafeaua. Veniţi pe terasă.

Tată, eu merg să studiez.

Să nu uiţi că la ora 4 vin acei avocaţi la noi.

- Ia-o, fetiţo. - Mulţumesc.

- Pe mai târziu. - Pa, mamă.

Pa. Mereu plecat la cursuri.

Povestea asta îmi aminteşte de copilărie.

Se numea Cattani acel comisar, nu-i aşa ?

Da. Şi a fost amantul lui Conti.

- Era un alt fanatic. - Mafia l-a omorât.

Anumite persoane i-au dorit moartea.

Acum trebuie să plec. Mă scuzaţi.

- Cum se simte tatăl tău, Giulia ? - Bine, mulţumesc.

Trebuie să se îngrijească pentru că, încă este slăbit. Dar e mai bine.

- Transmite-i salutări. - Mulţumesc.

- Mi-aţi promis ceva, nu-i aşa ? - Da, ai dreptate.

Promisiunile sunt ca o datorie. Vino.

Mi se par prea mulţi. Eu vroiam doar o mică donaţie.

Haide, ia-i.

Copiii tăi, bolnavi de la Cernobâl, vor fi bucuroşi.

Datorită dvs. La revedere.

Pa, drăguţo. Salută-l pe tatăl tău.

Eu cunosc foarte bine inima oamenilor.

Bate întotdeauna de partea celor care înving.

Şi vă pot asigura că noi vom deveni din nou învingători.

Anii de martirat, doar sfinţii îi pot suporta.

Dar pentru cei inocenţi sunt un chin.

Eu pot ierta justiţia.

Pentru că e omenească... şi are persoane imperfecte.

Dar... mai sunt alte conturi de reglat.

Mai sunt alte persoane care, n-ar fi trebuit să fie imperfecte.

Falşi prieteni, care m-au abandonat...

...fără să spună o vorbă, sau, - Stinge-l.

să-mi apere onoarea.

- Bună, Edi. - Bună seara, domnişoară.

- Totul e în ordine ? - Totul e în ordine.

- Tata cum se simte ? - Bine. Este şi doctorul cu el.

- Prima dată va veni să mă caute. - Stai liniştit. Nu te agita.

Tu nu-l ştii, Paulo. Tu n-ai nici o ideie.

Chiar crezi că Ramonte vrea să reânceapă, după tot ce s-a întâmplat ?

- Puterea lui este intactă. - Este doar o veche epavă.

Nu. Trebuie să plec, Paulo. Trebuie să mă pun în siguranţă.

Nu vorbi prostii.

Ştii bine că nu foloseşte la nimic. Mai este şi Giulia.

Ai dreptate.

Ramonte este un şarpe.

Giulia e în pericol mai mult decât mine.

- Trebuie dusă de aici cu precauţie. - Unde vreţi să mă trimiteţi ?

Tatăl tău se gândea că aţi putea face o călătorie, când se va simţi mai bine.

Mă întorc dimineaţă. Încearcă să te odihneşti.

Ce te îngrijorează ? De ce vorbeaţi de pericole ?

Spune-mi ceva.

Ai fost acasă... acasă la Rittone, nu-i aşa ?

Tată... eu şi Marco suntem logodiţi.

Toţi viitorii miri îşi prezintă părinţii.

- Mi se pare normal, nu ? - Ştii că nu-mi plac acei oameni !

Mi-ai spus-o de o mie de ori.

Dar nu mi-ai explicat de ce.

Ce ţi-a făcut Rittone ?

Sunt lucruri din trecut. Acum nimic.

Veniţi, copii ! Am adus cadouri pentru toţi.

Aşteaptă să te ajut.

- De unde ai marfa asta toată ? - Am primit o donaţie.

Prinţesa mea...

Ce faci, draga mea ?

Uite, prinţesă, ţi-am adus o păpuşă frumoasă.

Eşti bucuroasă ?

Îmi pare rău, doamnă. Astăzi nu s-a simţit mai bine.

De la această boală... ne putem aştepta la orice.

Ultimile analize nu arată prea bine.

Globulele albe au fost distruse iar.

- Ce înseamnă asta, doctore ? - Nu vă alarmaţi, doamnă.

Vroiam să spun doar că terapia nu a avut efectul sperat.

Vom încerca o doză diferită. Avem şi alte proceduri.

- Va fi mai bine, veţi vedea. - Când ?

Asta nu putem şti.

Această formă de leucemie, produsă de radiaţiile nucleare,

au efecte extreme, imprevizibile...

Mă întorc curând, dragule.

Dimitri... bună scumpule.

Mie nu mi-ai adus nimic ?

Un avion frumos.

Era mama lui Dimitri, nu-i aşa ?

- Nu am văzut-o niciodată. - Vine rar. Lucrează afară din oraş.

Bună, Marco.

Scuză-mă, dar copiii nu mă mai lăsau să plec.

Pot să ştiu cum găseşti atâta timp ?

Cum se simt micii tăi prieteni ?

Cum se pot simţi copiii care vin de la Cernobâl ?

A fost ceva oribil.

Au trecut 15 ani de când acea centrală a explodat...

...şi încă se nasc copii bolnavi de leucemie.

Condamnaţi încă înainte de a a veni pe lume.

În seara asta nu mă duci să luăm cina ?

- Mă gândeam să-ţi spun primul. - Şi dacă iar mi se face foame ?

Tatăl meu este bătrân. De ce trebuie să-l fac să sufere ?

Şi-apoi, îl cunoşti cum este... - Adevărul este că nu-l cunosc deloc.

- Mereu refuza să ne întâlnim. - Ba nu.

Are nevoie de timp.

- Trebuie să te obişnuieşti cu ideea. - De ce este împotriva mea ?

Nu ştiu.

Înainte, părinţii noştri au fost prieteni.

- Şi-apoi... - Şi-apoi s-au certat.

Da, dar de ce ?

Cum a putut să-şi închidă o parte din viaţă şi ce vina are tatăl tău ?

- Şi acel Ramonte... - E problema lor, Giulia.

Noi doi nu avem nici un amestec cu ei.

Pa.

- Pe mâine. Noapte bună. - Noapte bună.

Sunt aici, profesore.

Bună ziua, Cariddi. Îţi mulţumesc că ai venit.

Pentru ce m-aţi căutat ? Ce vreţi de la mine ?

Vreau doar ceea ce este al meu.

Tu deţii ceva care-mi aparţine.

Cu câţiva ani în urmă, când inamicii mei m-au privat de libertate,

te-am ales pe tine ca custode al celor mai valoroase lucruri ale mele.

Arhiva dumitale...

Sper că ai conservat-o cu grijă pentru că are o valoare enormă.

Ce vreţi să faceţi cu ea ?

Arhiva aceea...

...este rezultatul muncii vieţii mele.

Este istoria a jumătate de secol.

Cea oficială şi cea secretă. Delicte publice şi private.

Cine deţine acele dischete...

...posedă o armă extraordinară.

Şi domină mulţi oameni ai puterii.

Ceea ce vreau să-ţi propun este...

...să împarţi cu mine fructele care s-au maturizat...

...folosind această armă.

- Nu, profesore. - Tu dintotdeauna ai iubit puterea.

Toată puterea care mă mai interesează este cea de acum.

Cu acest tip de putere este greu de trăit.

Întotdeauna te obligă la un efort inutil.

Nu trebuie să-mi dai un răspuns imediat. Gândeşte-te cu calm.

Între timp, mi-ar place să am acele dischete cât mai repede. De acord ?

Puterea este boala ta.

Dar este şi un tratament.

Domnişoară, veniţi.

- Doctor Tripolli vă aşteaptă. - Da.

Stai liniştită, Giulia.

- Nu e nimic grav. - Unde este tata ?

Se odihneşte.

A avut o uşoară criză cardiacă. Noroc că am fost sunat imediat.

Băiatul acela din casă este cu adevărat preţios.

- Datorită lui am ajuns la timp. - Este în pericol ?

Totul este sub control. Trebuie doar să stea liniştit.

Nu s-a mai odihnit de ceva timp.

- De când a ieşit acel om, profesorul. - Nu. A fost doar o coincidenţă.

Paolo, nu mă trata ca pe un copil. L-am văzut speriat pe tatăl meu.

Am dreptul să ştiu adevărul.

Numai aşa îl pot proteja. Înţelegeţi ?

Nu este nimic de ştiut.

- Pot să merg la el ? - Da.

Dar încearcă să nu-l trezeşti.

Stai liniştit, sunt aici.

Te aştept vineri la ora 15 la mine. Ramonte.

EXTREMĂ THULE NOSTRA SALUS

Oamenii sunt ca păsările. Colivia nu le place.

Mai devreme sau mai târziu o să fugi şi tu.

Dar tu vei fi de-al nostru.

DISC ILIGIBIL

DISC ILIGIBIL. Introduceţi parola de acces

DISC NECUNOSCUT

Introduceţi parola de acces

Bravo, Ramonte.

Nu se poate citi arhiva ta, fără o parolă de acces.

Ai fost şmecher, dar vom vedea până la ce punct.

Iată ce fac pentru voi.

Îmi duc atacul... în geantă.

Mă numiţi în fruntea unui mare imperiu financiar. Cel mai mare.

Voi ridica finanţele italiene cum nu s-a mai întâmplat.

Cum nu s-a mai întâmplat nici în Vechiul, nici în Noul Testament.

Iar de la voi nu vreau nici un ban. Doar putere.

Eu nu am semnat nici un jurământ.

- Şi nu aparţin nici unei "familii". - De fapt...

...tu aparţii tuturor "familiilor".

Ce beţi ?

Ultima dată când ne-am văzut,

erai tânărul mesager al profesorului Ramonte.

Mi-ai adus ceva din partea lui.

Asta.

Tano... Tano Cariddi.

Te-ai schimbat mult, Vanya.

Ai devenit un bărbat.

- Ce vreţi de la mine ? - Profesorul Ramonte a fost eliberat.

Asta ştiam. Şi nu mă încălzeşte cu nimic.

Drăguţule, ai un nou prieten ?

Cred că profesorul Ramonte se va bucura să te vadă.

A fost în trecut.

După cum vedeţi, am viaţa mea.

Asta este viaţa ta ? Locul ăsta ? Oamenii ăştia ?

Poţi să ai mai mult. Mult mai mult.

- De ce ? Cu Ramonte va fi diferit ? - Da,

pentru că acum tu vei conduce jocul.

Ce joc ?

Regulile le stabilesc eu. Chiar şi locul jucătorilor.

Înăuntru ai 300 de milioane de lire pentru tine.

Şi vei avea şi alţii, când jocul se va termina.

Ce trebuie să fac ?

Trebuie să vii cu mine la Ramonte.

Îi vom duce două lucruri, la care ţine cel mai mult pe lume.

Arhiva asta... şi tu.

Jocul va începe din punctul din care a fost întrerupt.

Vanya...

...mi-ai lipsit mult.

Abia de acum reâncep să trăiesc.

Mulţumesc.

Acesta este cel mai frumos cadou care puteai să mi-l faci.

Dar şi pe acesta trebuia să vi-l dau.

Da. Dar trebuie să-mi dai şi un răspuns.

Am hotărât să încerc tratamentul dvs.

Poate, cum spuneţi dvs, puterea mă poate vindeca.

Corect.

A venit azi dimineaţă.

Consiliul Superior a aprobat cererea ta de transfer.

Peste o lună, vei intra în forţă la Tribunalul de Supraveghere.

S-a făcut.

Se pare că aici mi-am petrecut 15 ani din viaţă.

Procuratura aceasta nu va mai fi la fel, fără tine.

Mulţi alţii vor fi mulţumiţi.

Ca la orice sfârşit de epocă, timpurile s-au schimbat.

Desigur că şi eu m-am schimbat.

Asta am înţeles de când ai cerut să te faci judecător de supraveghere.

După atâţia ani, a venit momentul să mă gândesc şi la mine.

- Deci ? - A venit.

- Şi cu asta ne părăseşti ? - Da.

Poţi să începi să împachetezi.

Estetica transcedentală...

...contravine gândirii pure.

Cum poţi să înveţi aici ?

- De ce nu mergi acasă ? - Nu-ţi face griji, tată.

Învăţ foarte bine chiar şi aici, cu tine.

Ţi-am spus că se simte rău.

Omul ăsta a avut un infarct. Nu poate primi pe nimeni.

Nu trebuie să-ţi fie frică, Tripolli.

Se va simţi mai bine după ce voi vorbi cu el.

Te vei simţi bine şi tu, crede-mă.

Trebuie să-l lăsaţi încă câteva zile. Trebuie să se refacă.

A trecut destul timp. Nu mai pot aştepta.

Ce se întâmplă ?

Giulietta...

Tu trebuie să fii Giulietta.

- Cum ai crescut. Erai o fetiţă. - Ce vreţi ?

Când erai micuţă te ţineam pe genunchi.

Îţi aminteşti, Paolo ? Parcă a trecut un secol. De fapt, sunt câţiva ani.

Giulia.

Da, tată ?

- Spune-i să intre. - Dar, tată...

Fă ce ţi-am spus.

Va dura doar câteva minute.

De ce a venit aici ?

Ce vrea Ramonte de la tatăl meu ?

Vino cu mine.

Tu spune-mi doar unde este acea dischetă. Mă ocup eu s-o recuperez.

Numai eu pot să o iau.

Mercuri...

Paulo, nu se mai poate cu aceste mistere. Tatăl meu este terorizat.

Este clar că omul ăla îl ameninţă. Cred că îi poate face rău.

Poate că ai dreptate. Trebuie să-l oprim.

Dar nu te băga tu, Giulia. Tu trebuie să stai deoparte de această istorie.

Eu ţi-am încredinţat lucrul cel mai de preţ care îl aveam...

...pentru că aveam încredere în tine.

Dar tu ai dispărut.

Când am avut necazuri, aţi fugit cu toţii ca iepurii.

Şi acum sunt din nou aici. Şi vreau doar ce este al meu.

Te rog, Ramonte, pleacă. Eu sunt bolnav şi, vezi tu...

Cheamă pe cineva. Acum pleacă.

Ajunge.

La revedere.

Şi tu o să ai o întâlnire cu mine, Tripolli.

Ştii că nu poţi lipsi.

La revedere, Giulietta.

La revedere.

Au trecut ani de când ne-am văzut ultima dată.

Mulţumesc. Mulţumesc că sunteţi din nou aici, prieteni.

Astăzi este o zi importantă. O dată cu libertatea...

...mi-a fost restituită onoarea.

Şi împreună, putem relua

activităţile din locul de unde au fost întrerupte.

Inamicii puternici şi cruzi...

...au încercat în toate modurile să mă doboare.

Dar cel mai dureros pentru mine în aceşti ani a fost

să asist la tristul spectacolul al trădării. Am văzut mulţi care...

...îmi juraseră amiciţie şi fidelitate, trecând de cealaltă parte.

Pretinzând că nu mă cunosc Unii chiar participând...

la căderea mea.

Este important...

că fiecare din voi v-aţi amintit pactul ce ne reuneşte.

"Fidelitate reciprocă, sprijin reciproc."

- Unde mergeţi ? - Trebuie să-l văd pe profesorul Ramonte.

Aşteptaţi. Are oaspeţi şi nu poate primi pe nimeni.

Mă aşteaptă şi pe mine.

Te aştept vineri la ora 15 la mine. Ramonte.

A intrat o fată. Zice că este invitată.

Acest pact produce, aşa cum ştiţi, mari beneficii.

Dar impune, în acelaşi timp, comunităţii noastre...

...obligaţii absolut necesare.

De care poţi scăpa doar după moarte.

- Opriţi-vă ! Domnişoară ! - Lăsaţi-mă !

Ce se întâmplă ?

- Domnişoară, opriţi-vă ! - Lăsaţi-mă !

Giulia !

Şi tatăl meu a fost invitat la aceasta reuniune.

Sunt aici în locul lui.

Sigur, Giulietta, vino. Poţi să iei loc, dacă vrei. Te rog.

Giulia Mercuri.

Această frumoasă domnişoară, este fiica prietenului nostru...

...Aldo Mercuri.

Care deocamdată nu se simte bine.

Prezenţa ta printre noi, draga mea, este un cadou neaşteptat. Crede-mă.

Academia noastră are nevoie de oameni tineri.

Că niciodată, cei de vârsta ta, nu au fost aşa distraţi...

...nu-şi dau nici un interes...

...ca să studieze originile pământului nostru.

Pentru că noi, de asta ne ocupăm. De istorie şi arheologie.

Îmi imaginez că tatăl tău ţi-a spus.

Nu. Tatăl meu nu mi-a spus nimic.

Dar este înspăimântat.

De ceva care te priveşte.

Noi toţi îl stimăm mult pe tatăl tău. Nu-i adevărat ?

Aici, în această sală, s-au reunit toţi amicii lui dragi.

Trebuie să-l lăsaţi în pace.

Tatăl meu este bolnav. A avut un infarct.

Iar dumneata ai venit să-l ameninţi chiar şi în spital.

Ajunge, Giulia ! Vino încoace ! Întoarce-te repede acasă !

Aşteaptă, aşteaptă. Lasă-mă să-i explic.

- Giulietta trebuie să înţeleagă... - Nici să nu te apropii de ea !

Vino, Giulia. Te conduc eu.

Tripolli, ce faci ?

Reuniunea noastră, doar ce a început. Nu poţi să pleci.

Nu vreau să mai am de-a face cu tine şi cu reuniunea ta !

Doctor Tripolli, ai grijă ce faci !

Dacă ieşi pe acea uşă, rămâi singur.

Linişteşte-te, Ramonte !

Eşti un ipocrit ! Nu mai sperii pe nimeni !

Să mergem, Giulia ! Vino ! Să plecăm de aici !

Ce înseamnă toate astea, Paulo ?

- Cine sunt aceşti oameni ? - Stai departe de ei, Giulia.

Şi uită că i-ai văzut. Ai făcut o nebunie ca ai venit.

De ce ? Trebuie să-mi spui tot.

- Sau, spun totul unui magistrat. - Ce tot spui ?

Trebuie să plecăm de aici. Haide.

Vezi că despre asta trebuie să ştiu totul.

Mâine dimineaţă la ora 7, vin la spital. Aşteaptă-mă afară.

În faţa ambasadei Angliei. Du-te la tatăl tău ! Du-te !

Tu, pe acest om, nu-l mai ai sub control, Ramonte.

Şi aşa ne pui pe toţi în pericol.

Eu, de fapt, vă garantez că nu va avea timp să ia nici o iniţiativă.

Este cineva de altă părere ?

Atunci, suntem toţi de acord.

Omul ăla avea dreptate.

Riscăm să părem toţi nişte ipocriţi.

Şi ăsta cine mai este ?

- Cine te-a lăsat să intri ? - Tatăl tău a ordonat zeci de asasinate.

A aruncat în aer magistraţi şi politicieni. Se credea omnipotent.

Şi acum ? Acum este închis într-o închisoare de maximă securitate.

Asta vrei să reâncepi să faci, profesore ?

Asta este puterea care mi-o ofereai ? Alte vărsări de sânge ?

- Alte morţi inutile ? - Hei !

Suntem aici să vorbim despre afaceri,

sau să ascultăm predici ?

Aşteaptă !

Eu pe omul ăsta îl cunosc.

Este Tano Cariddi.

Şi spun că e nevoie să-l ascultăm.

Acum vorbeşte. Spune ce ai de spus.

De mult timp, întotdeauna v-aţi gândit să rezolvaţi totul

eliminându-vă adversarii voştri.

Şi tot ce-aţi obţinut a fost că i-aţi făcut şi mai puternici.

Comisarul Cattani a făcut mai mult rău mort, decât dacă era viu.

Şi se pare... că cineva încă nu a învăţat lecţia.

Cineva, încă nu a înţeles că sângele nu foloseşte ca să ştergi trecutul.

Şi în plus, nu serveşte la construirea viitorului.

Acum ajunge.

Tânărul nostru prieten are dreptate.

- Nu suntem aici să ascultăm predici. - Aşteaptă, Ramonte.

Să-l lăsăm să vorbească.

Eu personal l-am invitat pe Tano Cariddi să se unească cu noi.

Îi vom asculta părerea la timpul oportun.

Până atunci, afacerile noastre interne, le vom dezbate între noi.

Iar această chestiune o hotărăsc eu şi numai eu.

De aceea, fii atent ce spui.

Aici, eşti doar un oaspete care poţi fi dat afară în orice moment.

Poţi să te retragi, te rog !

Are cineva de spus ceva? Nişte obiecţii ?

Bine. Uniunea este puterea noastră.

Doctorul Paolo Tripolli...

...este dat afară din comunitatea noastră...

...din motive pe care voi le cunoaşteţi.

Riposta noastră trebuie să o simtă imediat.

Îţi las dumitale detaliile. Bine ?

- Giulia, eu sunt. Unde eşti ? - La spital, la tatăl meu.

Cum se simte ?

- Mai bine, mulţumesc. - Vrei să vin să te iau ?

- Nu, Marco. Mai bine nu. - Haide. Te duc să mâncăm o pizza.

În 10 minute sunt la tine.

Vezi că este inutil. Nu vin pentru că nu pot fi cu amândoi.

O pizza.

În jumătate de oră te aduc înapoi.

Marco, nu mi-e foame.

Şi-apoi nu vreau să-l las pe tatăl meu singur.

Pot să ştiu ce ţi-am făcut ?

Marco, nu mi-ai făcut nimic. Eu n-am nimic cu tine.

Am fost la Ramonte.

- La el acasă. - La Ramonte ?

- Să faci ce ? - Omul ăla are ceva cu tata.

- Am vrut să văd ce. - Şi ai descoperit ?

Nu.

Dar mai erau şi alte persoane cu el. Un fel de reuniune.

O reuniune ciudată.

Era acolo şi tatăl tău, Marco.

Şi ? Ţi-a spus că este prieten cu Ramonte.

Altceva ce-ai mai descoperit, Giulia ?

Ramonte a fost acuzat că este un asasin şi un mafiot.

Şi a fost găsit nevinovat ! Nu-ţi ajunge ?

Nu-mi ajunge ! Vreau să ştiu adevărul, Marco.

Nu. Tu urmăreşti nişte fantome.

- Asta e tot ce ai să-mi spui ? - Ce altceva vrei să-ţi spun ?

Că tatăl tău şi tatăl meu sunt unii din mafioţii lui ?

- Că suntem copiii unor monştri ? - Nu mă trata ca pe o nebună isterică!

- Nu asta am făcut ! - Nu, dar te-ai gândit la asta !

- La asta te-ai gândit ! - Aşteaptă, Giulia !

- Marco, pleacă că e mai bine ! - Giulia !

Dragă Tripolli,

aş fi fericit dacă ai veni să ne întâlnim mâine.

Sunt sigur că toate divergenţele dintre noi pot fi clarificate.

- Bună, Giulia. - Bună, Paolo.

Vino. Să facem câţiva paşi.

Eu, tatăl tău şi Rittone, eram cu toţii foarte apropiaţi de Ramonte.

Tatăl tău a fost mulţi ani administrator al Academiei.

Ce este cu această Academie ? Cu ce se ocupă ?

Era o acoperire. O faţada respectabilă...

...în spatele căreia se ascundeau scursorile puterii.

Interese tulburi.

Mafia ?

Giulia, de una singură, Mafia nu poate exista.

Şi tatăl meu ? A făcut parte din astea ?

La început, totul îi era neclar.

Îi fusese ales chiar şi locul.

Tocmai pentru ai fi recunoscută cinstea.

O altă acoperire, înţelegi ?

Trebuia doar să administreze veniturile,

de care nu le suspecta provenienţa.

Chiar eu personal l-am prezentat lui Ramonte.

Şi nu mi-o voi ierta niciodată.

- Tu, de fapt, ştiai totul. - Nu chiar totul.

Ştiam că, intrând în cercul lui Ramonte, era foarte util.

Asta însemna... sprijin important,

cariera asigurată...

...clientela cea mai bună. - Şi apoi ?

- Ce ai descoperit ? - Afacerile prosperau...

...iar eu nu-mi puneam întrebări.

Până într-o zi, când,

un poliţist încăpăţânat a luat legătura cu mine.

Începuse să ancheteze afacerile unora dintre noi.

Cattani ?

Da. Corrado Cattani.

Cu el mai era o judecătoare, Silvia Conti.

Atunci, Ramonte şi alţii...

au hotărât că trebuie să-l oprească.

Deci, e adevărat ?

Ramonte a dat ordinul să fie ucis Cattani ?

Fugi !

Paolo ! Paolo !

Îmi puteţi spune ce tip de maşină era ?

Nu ştiu. Nu mă pricep la maşini. Înţelegeţi ? N-am nici o ideie.

- Am înţeles. Dar marca vi-o amintiţi? - Nu. V-am spus deja, comisare.

Stăteam de vorbă şi pe neaşteptate a venit maşina din spate. Nu ştiu !

Bine. Dvs susţineţi că acesta a fost..

...un gest premeditat şi că nu a fost... - A încercat să mă omoare şi pe mine !

- Înţelegeţi ? - Încercaţi să vă calmaţi.

Să mergem la Poliţie şi îmi spuneţi totul cu calm. Bine ?

Să mergem.

Îl cunoşteaţi bine pe doctor Tripolli ?

Era medicul tatălui meu.

Şi era un prieten drag de-al nostru.

Aveţi idee de ce i-ar fi dorit cineva moartea ?

Paolo făcea...

Doctor Tripolli făcea parte parte dintr-o asociaţie secretă.

Academia era doar o acoperire.

- O Asociaţie secretă ? - Da.

Vorbeam despre asta când maşina a venit din spate.

- Şi ce va spunea ? - Paolo descoperise totul.

Aceasta Asociaţie ascundea delicte, trafice, Mafia.

Aţi urmărit cazul procesului Ramonte ?

Nu chiar. Am auzit vorbindu-se de el de la tatăl meu, de la doctor Tripolli...

- Şi-apoi, da, l-am văzut la televizor. - La televizor, domnişoară...

...totul este puţin "umflat".

Se inventează intrigi, manevre obscure...

Comisare, omul ăla este un criminal. A fost acuzat !

Da, dar a fost găsit nevinovat.

Un Tribunal al Statului l-a declarat nevinovat.

Tocmai despre asta vorbeam cu Tripolli. El nu credea că Ramonte este inocent.

Deci, i-au închis gura pentru totdeauna ?

- Dumneata nu mă crezi, nu-i aşa ? - Eu spun doar că...

...în anumite situaţii nu trebuie să tragem concluzii pripite.

Poate că, în realitate, a fost doar...

...o tragică întâmplare. - Comisare, nu a fost un incident.

Paolo Tripolli a fost ucis ! Eram lângă el. Trăiesc printr-un miracol.

Dumneata tragi repede concluzii.

Domnişoară, noi nici nu ştim bine ce s-a întâmplat.

Trebuie să efectuăm reconstituiri.

Să efectuăm analize.

- Veniţi, vă conduc acasă. - Nu, mulţumesc. Nu vă deranjaţi.

- Dacă credeţi că sunt o nebună... - Aşteptaţi un minut. Unde mergeţi ?

- Ăla îl iau cu mine. Zici că se poate ? - Luaţi-l, doamnă.

O să stea mai bine la dvs.

Ştii, am petrecut mai mult timp în acest birou decât acasă.

Acum sper că lucrurile se vor schimba.

Bine. Mă duc să-l salut pe şefu'.

Ai un moment pentru mine ?

Vino, vino. Să mergem în biroul meu.

Nu, aşa nu se poate...

PROCUROR ADJUNCT D-na Silvia Conti

Intra !

- Ce doriţi ? - Bună ziua. Sunt Giulia Mercuri.

- Vreau să vorbesc cu d-na Conti. - Doamna nu este aici.

Nu mai este în procuratură. A fost transferată.

Ştiţi unde o pot găsi ? Este ceva important.

Deocamdată nu se poate.

- Dacă vreţi să-mi spuneţi mie... - Nu. Trebuie să vorbesc doar cu ea.

Este vorba de ceva foarte grav.

Am auzit că s-a dus până la procurorul-sef,

dar nu cred că... - Mulţumesc.

Aşteptaţi ! Unde vă duceţi ?

Ce vei face ? Vei redeschide ancheta ?

Aştept să citesc motivaţiile sentinţei.

- Au venit ei să-şi agite pumnii ? - Climatul s-a schimbat.

Când Ramonte a fost arestat, îi aveam de partea noastră pe toţi.

- Acum nu-i mai pasă nimănui. - Lumea vrea să uite,

să întoarcă pagina. Insistând, ar purea să pară o formă de aversiune.

Şi s-ar putea termina cu judecarea muncii noastre şi multe altele.

- Trebuie să plec. Soţul meu mă aşteaptă. - Salută-l din partea mea.

Alfredo este, cu adevărat, un om mare. Ai fost norocoasă, Silvia.

- Ne vedem şi mâine ? - Nu se ştie ce va fi mâine.

Aşteptaţi, doamnă Conti ! Aşteptaţi, vă rog, doamnă !

- Ce este domnişoară ? - Trebuie să vorbesc neapărat cu ea.

- Cu doamna Conti. - D-na Conti a plecat.

Şi-apoi nu mai lucrează în aceasta procuratură.

Doamnă ! Doamnă Conti !

Doamnă, opriţi-vă !

- Aşteptaţi un moment, vă rog. - Dumneata m-ai strigat.

Da. Trebuie sa vă vorbesc. Vă rog, ascultaţi-mă.

- Aici nu puteţi sta. Este interzis. - Doar un minut. Vine acum soţia mea.

Chiar trebuie să plec.

- Despre ce este vorba ? - Un om a fost ucis azi dimineaţă.

Eu eram cu el.

- O maşină l-a lovit din spate. - Şi dumneata ai văzut totul ?

Da. Vorbeam cu el.

Paolo era... un amic de-al tatălui meu. Era şi medicul lui.

Eu, doamnă, sunt Giulia. Giulia Mercuri.

- Tatăl meu este... - Senatorul Mercuri ?

Da. Dar nu a fost un incident.

Sunt sigură. Poliţia nu mă crede. Dvs trebuie să mă ajutaţi.

- Vă jur, nu a fost un... - Acum calmaţi-vă.

Nu pot face nimic pentru dumneata. Dar staţi liniştită.

Poliţia va face cercetările ei... - Vă rog să plecaţi.

Nu. Ştiu de ce este mort. El mi-a povestit totul.

De Ramonte, de Academie, chiar şi de asasinarea lui Cattani.

- Dumneata de unde ştii despre astea ? - Tatăl meu...

...şi Paolo Tripolli, omul care a fost ucis azi dimineaţă...

...ei erau amestecaţi în acea poveste. Acum, cred că tatăl meu este în pericol.

- Dvs trebuie să mă ascultaţi. - Haide, Silvia !

Ascultă, sună-mă acasă în seara asta şi vom fixa o întâlnire.

Mulţumesc. Pe diseară.

În această dimineaţă, chiar aici, în apropierea zidului vilei Bellini,

cunoscutul cardiolog Paolo Tripolli a fost strivit de o maşină.

Singurul martor, Giulia Mercuri, fiica senatorului Mercuri,

actualmente internat în clinica particulară a doctorului Tripolli.

Preşedintele şi amicii de la Academia Extremă Thule, plâng...

...prematură dispariţie... a imaculatului doctor Paolo Tripolli.

Eşti ocupat ? Aşa este ?

Acum, voi servi puţin ceai. Durerea mi-a revenit.

Poftim. O să vă facă bine.

Îţi mulţumesc.

Parcă îmi arde intestinele.

Aceşti ani de suferinţă, au lăsat semne.

Doctorul a spus că nu trebuie să vă faceţi griji.

Doctorii nu înţeleg nimic.

Avându-te aproape, mă faci să mă simt mai bine.

Încearcă să te odihneşti.

- Alo ? - Sunt avocatul şef. Dami-l pe profesor.

Nu. Profesorul Ramonte se odihneşte. Sunaţi mai târziu.

- Trezeşte-l, te rog. E ceva urgent. - V-am spus că se odihneşte.

Sunaţi mai târziu.

Alo ?

Da, vi-l dau.

Este avocatul şef. Zice că e urgent.

- Da ? - Puţin mai devreme am văzut-o

pe judecătoarea Conti. Vorbea cu fata aceea, fiica lui Mercuri.

Pomenea numele lui Cattani... şi al lui Tripolli.

- Ce spunea ? - N-am putut asculta bine.

Dar a pomenit acele nume, şi-apoi, Conti i-a dat cartea de vizită.

- Ai vorbit cu Ramonte ? - Am încercat.

Dar băiatul ăla bulgar a zis că se simte rău.

Ce i s-a întâmplat ?

Cine ştie ? În fiecare zi se simte mai rău.

- Chiar şi cu capul. - Acum ce facem ?

Mă ocup eu. Mulţumesc, d-le avocat.

- Nu, tată, aşteaptă. - Vă ajut eu.

Dacă puteţi, sprijiniţi-vă de mine.

Atenţie.

Am vorbit cu doamna Conti.

Tată, trebuie să rămâi calm. E singurul lucru care-l putem face.

Paolo Tripolli, înainte să moară,

mi-a povestit tot adevărul.

Era cel mai sincer amic care l-am avut.

Singurul care mai îmi rămăsese.

Acum trebuie să vorbeşti şi tu. Trebuie să-mi spui tot ce ştii.

- Nu. - Ba da, tată.

Trebuie să o facem în memoria lui Paolo.

Trebuie să-i spunem totul judecătoarei. Doar ea te poate ajuta, înţelegi ?

De ce l-au ucis ?

Ce vrea Ramonte de la tine ?

De ce a venit să te ameninţe până şi în spital ?

Ramonte are o arhivă secretă. A adunat date toată viaţa lui.

Ca să completeze acea arhivă.

Ştii ce reprezintă ea ? Sursa la toată puterea lui.

Pentru că înăuntru are informaţii secrete, secrete de Stat...

...un enorm instrument de şantaj.

Înainte să fie arestat, Ramonte,

a vrut să pună totul în siguranţă.

Şi a transferat aceasta arhivă a lui pe dischete de computer.

Dar ca să poată fi citite aceste dischete,

este nevoie de o parolă.

De o altă discheta, fără de care, celelate sunt inutile.

Acel disc,

îl am eu.

Ramonte mi l-a dat să-l păstrez,

înainte de a fi acuzat.

Acum înţelegi ?

Astfel, separând dischetele de discheta cu parola,

Ramonte a găsit modul în care nimeni nu putea citi arhiva

fără să recupereze pe cea cu parola.

Şi, între timp, Mercuri a avut o criză de conştiinţă.

Este un neputincios. Când i s-a spus ce ţinea în mână, i s-a făcut frică.

Şi fata aceea, fiica lui, s-a dus să-i spună totul lui Silvia Conti.

Aşa se pare.

- Ramonte nu ştie nimic despre astea ? - Am preferat să te anunţ întâi pe tine.

Ramonte nu mai este ca înainte.

Trebuie să ne mişcăm repede şi să împuşcăm doi iepuri dintr-o lovitură.

Fata aceea este un pericol mortal. Şi tatăl ei ar putea ceda.

Vrei să spui că trebuie să-i eliminăm pe amândoi ?

Încă mai gândeşti ca şeful tău. Nu Rittone.

Sunt legături care obligă la tăcere mai ceva decât însăşi moartea.

Mă duc eu.

E pentru tine.

- Giulia Mercuri. - Mulţumesc.

- Alo ? - Bună seara, doamnă.

V-am sunat pentru întâlnirea noastră.

Este bine mâine dimineaţă la 11 la biroul meu ?

Adevărul că mâine dimineaţă am un examen la universitate.

Nu ne putem întâlni mai devreme ?

- Atunci, la 8 şi jumătate. E bine ? - E foarte bine.

Am vorbit cu tatăl meu.

L-am convins să vă întâlnească.

El nu poate veni pentru că este bolnav.

- Vă va spune lucruri importante. - În legătură cu Ramonte ?

Da. Şi despre asasinarea lui Cattani.

Şi-apoi, mi-a mai vorbit şi despre o arhivă.

Deci, aceasta arhivă există cu adevărat ?

Da.

- Iar tatăl meu are parola de acces. - Aşteaptă !

Nu mai spune altceva la telefon. Vorbim despre toate mâine.

Şi nu spune nimănui de întâlnirea noastră. Nimănui, ai înţeles ?

Bine.

Atunci pe mâine.

Cine era ?

O fată care vroia să-mi vorbească despre ceva în legătură cu Ramonte.

- Din nou acea poveste ? - Nu, dar...

Nu-ţi face griji. Pentru mine povestea aceea s-a terminat.

Vino. Să mergem să dormim.

Eu plec. Pa Edi.

- D-ră, trebuie să luaţi micul dejun. - Nu mănânc. Sunt în întârziere.

Tata încă doarme. Când se trezeşte, îi dai medicamentele şi suni doctorul.

Spune-i să vină la amiază. După ora 3.

Nu mă întorc de la universitate înainte de acea oră.

- Bine. Succes la examine, domnişoară. - Edi, nu se spune aşa. Aduce ghinion.

- Atunci, baftă. - Aşa. Pa. A... era să uit.

- Pentru logodnica ta. - Ce este ?

Este un colier, deschide.

- Astăzi este ziua ei, nu ? - Da, mulţumesc.

- Dar nu trebuia d-ră. - Este doar o atenţie.

Şi-apoi, nu mă mai striga domnişoară.

- Spuneai că o cheamă Sara ? - Da.

Atunci transmite-i urări de bine din partea lui Giulia.

- Pa. - Mulţumesc.

- Bună, Marco. Tu erai ? - Unde eşti ? Te-am sunat acasă.

- Tocmai am plecat. Sunt pe stradă. - Aşteaptă, vin să te iau.

- Te duc eu la universitate. - Las-o baltă. Am ceva de făcut.

- Într-un sfert de oră sunt la tine. - Nu, mulţumesc, Marco.

- Încă mai eşti supărată pe mine ? - Nu. Doar mă grăbesc. Am întârziat.

- Grăbită că să mergi unde ? - Am ceva de făcut. Bine ?

- Nu pot să-ţi spun mereu totul. - Ce sunt toate aceste mistere ?

- Nu este nici un mister. - Atunci de ce mă tratezi aşa ?

- Aşa, cum, Marco ? Te rog, nu fii copil. - Giulia...

- Dacă ai probleme, spune-mi. - Acum trebuie să plec.

Vorbim altă dată, bine ?

- Ce vreţi ? Lăsaţi-mă ! - Mişcă !

Lăsaţi-mă !

Ajutor ! Ajutor !

Mişcă ! Dă-i drumul !

- Bună ziua. - Sunt Edoardo Rittone.

- Vreau să vorbesc cu senatorul. - Vă rog, pe aici.

Bună, senatore.

Ce vrei ?

- Te-a trimis Ramonte, nu-i aşa ? - Sunt aici, pentru că-ţi sunt amic.

Ce vrei ?

- Fiica ta Giulia... - Ce amestec are Giulia ?

În acest moment, Giulia nu este acasă. Nici nu ştiu unde este.

Ştiu eu unde este.

A fost "reţinută" de cineva care vrea să vorbească cu tine.

Nimeni nu vrea să-i facă rău.

Trebuie doar să dea nişte explicaţii şi apoi se va întoarce acasă.

Te-ai gândit, în mare, la binele Giuliei ? La siguranţa ei ?

Ea s-a prezentat acasă la Ramonte în acel fel...

Şi apoi s-a dus la Conti.

Mulţi dintre prietenii noştri s-au alarmat...

...şi jumătate dintre ei, ştii bine, nu suportă prea multe.

D-le senator, mă scuzaţi...

La telefon este Silvia Conti. O caută pe Giulia. Zice că au o întâlnire.

Spune-i că nu ştiu nimic de ea. Că nu este acasă.

Şi că nici nu ştiu când se întoarce.

Ce-ţi spuneam ? Acum trebuie să calmăm apele.

Să o convingem pe fanatica aia de Conti că Giulia nu avea nimic să-i spună.

Că numai i s-a părut.

- O va căuta din nou. Aia nu renunţă. - Îi vei spune că Giulia este plecată.

Că este în străinătate, în Anglia.

Şi când nebuna aia va obosi să o caute,

numai atunci, Giulia, se va întoarce acasă perfect sănătoasă.

Până atunci, în fiecare zi îţi voi aduce dovezi că e vie şi este bine.

Intră.

- Pot să le iau, doamnă ? - Da. Totul este pregătit.

Era în stare de şoc. Nu-şi mai amintea nimic. Spunea...

...că biata victimă a fost călcată intenţionat.

Apoi a scos din ea o poveste absurdă...

...comploturi, asociaţii secrete...

- Procesul Ramonte ? - Da.

A vorbit despre procesul Ramonte.

- Părea că e obsedată de acea poveste. - Aţi verificat moartea lui Tripolli ?

Din primele rezultate ale autopsiei, nu poate fi exclusă asasinarea,

dar nimeni nu poate spune că nu a fost un accident cu fugă de la locul faptei.

Dacă mai descoperiţi ceva, va rog să mă anunţaţi.

Sigur. Puteţi să mă sunaţi când vreţi. La acest număr mă veţi găsi mereu.

Mulţumesc.

Până atunci, nu e posibil să am o copie a procesului verbal al accidentului ?

Veniţi. Vă conduc eu.

Vă rog. Vă fac o copie.

- Cine este ? - Silvia Conti.

Vă deschid imediat.

Fiica dvs susţinea că prietenul dvs, doctor Tripolli,

a fost ucis în faţa ochilor ei. - Fiica mea, Giulia, e o fată emotivă.

Era foarte afecţionată. A rămas cu un sentiment de vină.

Giulia mi-a mai vorbit şi despre altele.

Mi-a vorbit despre o anumită arhivă,

aparţinând profesorului Ramonte.

Cu ce autoritate îmi puneţi întrebări în casa mea ?

Eu... nu ştiu nimic despre asta.

Pot măcar să ştiu unde e fiica dvs ?

E plecată.

Azi dimineaţă, devreme, a plecat la Londra.

Cum ? La Londra, aşa pe neaşteptate ?

După... acea poveste urâtă,

a rămas şocată, stresată...

Chiar eu personal am sfătuit-o să mai schimbe aerul.

Puteţi să-mi daţi o adresă, un număr de telefon ?

Îmi pare rău, eu...

...nu am nici o adresă să vă dau. Fiţi amabilă...

...mă simt rău. Nu mă mai obosiţi.

Scuzaţi-mă. Nu am vrut, credeţi-mă.

Totul a fost fără intenţie.

Lăsaţi acolo acea fotografie !

Mă uitam doar la ea.

Păreţi foarte ataşat de fiica dvs.

Scuzaţi-mă din nou pentru deranj.

La revedere, d-le senator.

La ce oră a ieşit domnişoara Giulia ?

Nu ştiu. Dormeam.

Ştiaţi că trebuie să plece la Londra ?

La Londra ? Nu, nu ştiu. Nu ştiu nimic.

- I s-a întâmplat ceva d-rei Giulia ? - Mi-e teamă că da.

Dar nimeni nu mă ajută să aflu.

Domnişoara a plecat la universitate pentru examene.

Asta v-a spus ?

Ştiţi cum poate fi contactată ? Are un telefon celular ?

Vă scriu numărul.

Asta e numărul.

Mulţumesc.

Alo, Giulia ? Sunt Silvia Conti.

Alo ? Giulia, mă auzi ? Sunt Silvia Conti. Alo ?

Cine sunteţi ?

Unde mă aflu ?

Unde m-aţi adus ?

- Ce vreţi să-mi faceţi ? - Ocupă-te de ea.

Cine eşti ?

Ajută-mă, ajută-mă, te rog.

Te rog, te rog.

Ajută-mă, te rog. Ajută-mă.

Dar eu te cunosc.

Cine eşti ? Te-am mai văzut undeva ?

La spital. Eşti mama lui Dimitri. Nu pleca, ajută-mă.

Ajută-mă. Ce vreţi de la mine ?

- Ceaiul tău. - Mulţumesc.

- Ce sunt toate lucrurile astea ? - Scrisori, documente...

Munca mea de 10 ani. N-am vrut să le las să putrezească la arhivă.

- Te iubesc foarte mult. - Şi eu, Silvia.

Aş vrea să fiu fericită cu tine.

- Şi cu Anna. - Şi ce te împiedica ?

- E grea eliberarea de trecut. - Nici nu ar fi corect.

Dar trebuie să lăsăm emoţiile la locul lor.

Să le împiedicăm să invadeze prezentul şi să ne strivească.

Da. Prezentul, este singurul lucru care mă poate face fericită.

Nimeni altcineva nu va putea să-mi ia asta.

Nu. Dă-mi altă pastila. Sunt atât de obosit.

Mă simt de parcă nu mai am forţa.

EXTREMA THULE

Extrema Thule...

Mercuri...

Mercuri.

Rittone...

Avocat Edoardo Rittone.

Tripolli... Paolo Tripolli.

Tripolli.

- Leonardi. - Silvia Conti. V-am trezit ?

Nu, spuneţi-mi.

Vă cer scuze, dar v-am sunat pentru fata aceea, Giulia Mercuri.

- Pentru mine este dispărută. - Cum "dispărută" ?

Am vorbit cu tatăl ei. Susţine că a plecat pe neaşteptate la Londra.

Dar sunt sigură că a minţit.

Puteţi face o verificare a zborurilor care au plecat azi dimineaţă la Londra ?

- Acum ? - Cât mai curând posibil.

Bine. Voi încerca să văd ce se poate face. Vă anunţ.

Mulţumesc.

- Eşti conştientă ce spui, Silvia ? - Da. Sunt sigură că am dreptate.

Dar nu ai la mână nimic. Doar jumătăţi de fraze ale unei fete care,

chiar tu ai spus că ai văzut-o doar un minut.

Şi care apoi a dispărut chiar când trebuia să-mi vorbească despre astea.

Eşti sigură că nu a plecat la Londra, cum a spus tatăl ei ?

Am făcut o verificare la aeroport.

Nici o Giulia Mercuri nu a plecat ieri dimineaţă la Londra.

- Nu putem reâncepe, Silvia. - Să "reâncepem" ce ?

Când ne-am agăţat de fantasme, ai văzut cum s-a terminat, nu ?

Problema este că nu s-a terminat. Ramonte este liber.

Şi este mai puternic ca înainte.

Ramonte a fost judecat de două Curţi de Justiţie diferite.

Iar la sfârşit a fost recunoscut ca nevinovat. Asta spun documentele.

Giulia mi-a vorbit despre arhiva lui Ramonte.

Cu documentele alea în mână, omul ăla are o putere enormă.

- Ce vrei de la mine, Silvia ? - Să anchetez din nou.

Pe Ramonte şi pe complicii lui. Şi să anchetez dispariţia Giuliei.

Tu nu mai faci parte din Procuratură. De astăzi eşti judecător de supraveghere.

Opreşte-mi transferul. Suspendează-l pentru câteva zile.

Nu pot s-o fac.

Tu personal ai confirmat că pleci.

Atunci, încredinţează cazul altcuiva. Dă-i misiunea asta tânărului poliţist.

În ce bază ?

Nu există nici o reclamaţie de dispariţie.

Iar tatăl ei jură că este bine.

Te înţeleg.

Poate că dacă eram în locul tău, aş fi făcut la fel. Dar...

...încearcă să mă înţelegi şi tu.

Aerul s-a schimbat cu adevărat.

Îţi mulţumesc oricum, d-le procuror.

La Londra ? Când a plecat ?

Nu e posibil. Nu mi-a zis nimic.

Dacă se ascunde de mine, voi vorbi cu senatorul.

Bine. Sun mai târziu.

Ce este ?

- Ceva nu merge ? - Giulia e plecată.

Plecată la Londra. Aşa, fără să-mi spună nimic.

- După cum văd... - Cine ştie ? Este opacă.

- Dacă aş fi supărat-o, atunci... - Ei, dragul meu...

...ai început să înveţi cum sunt femeile.

Informaţie gratuită. Clientul apelat, nu este momentan disponibil.

Merg să pregătesc maşina.

Asigură-te că mănâncă şi că nu-şi face rău.

Dacă este necesar, dă-i un sedativ.

Şi dacă nu mă întorc în 48 de ore...

...elibereaz-o. - Cum doriţi, domnule.

Am fost obligat s-o fac. Fata aceea era o ameninţare pentru voi toţi.

O mină activată, gata să explodeze în orice moment.

Dar acum, este în mâinile noastre. Şi nu mai are efecte nocive.

Şi nici tatăl ei...

...pentru că tăcerea lui este legată de viaţa fiicei lui, iar el ştie...

...echilibrul fricii este mult mai stabil.

Noi, acuma, trebuie să ne întrebam...

...cine a activat această bombă ?

Cine, cu comportamentul lui iraţional, a transformat o fetiţă inocentă...

...într-o ameninţare mortală pentru voi toţi ?

Ştiţi bine despre cine vorbesc.

De profesorul Ramonte.

El a vrut moartea lui Paolo Tripolli.

Şi a pus să fie ucis sub ochii acelei fete.

Şi a provocat-o astfel să vorbească cu un magistrat. Cu Silvia Conti.

Ramonte... este bătrân.

A fost bun la vremea lui.

Mintea lui este înceţoşată de ură.

Ţelul lui este un delir al morţii care îi foloseşte doar să stingă setea lui de răzbunare.

Dacă nu-l oprim, ne va duce pe toţi la o catastrofă.

Spui bine. Şi ce trebuie să facem ca s-o oprim pe acea judecătoare ?

- Nu trebuie să facem nimic. - Nimic ?

Silvia Conti nu ştie nimic, după câte ştiu eu.

O dată cu eliberarea lui Ramonte ea este un magistrat umilit.

Nu mai are nici o putere.

Singura ei carte ce-o avea, era Giulia Mercuri. Dar eu i-am sustras-o.

- Înainte s-o poată folosi. - Şi ce trebuie să facem cu Ramonte ?

Profesorul... este bolnav. Bietul de el.

Şi dacă voi vreţi, îi va fi tot mai rău.

Boala lui este o otravă. Eu am avut grijă să-i fie administrată lent.

Arsenicul ucide puţin câte puţin... dar fără greş.

Este o metodă antică.

Care au folosit-o celebrităţile. Şi nu face zgomot.

Dar dacă voi vreţi, eu sunt gata să mă opresc.

Încă îl puteţi salva. Şi salvându-l, ve-ţi pierde chiar voi.

Dacă-l veţi urma, nu o să aveţi nimic.

Cuibul ăsta al vostru este o relicvă a trecutului ce trebuie oprită,

măturată împreună cu ridicolele voastre rituale.

Voi sunteţi aici ca să ocupaţi un scaun, să vă ocupaţi de afaceri modeste,

înţelegeri trucate, extorsiuni, abuzuri şi fărădelegi.

O armată inutilă care se agita să străpungă o crustă de brânză !

Acum ajunge !

Nu mă voi lăsa insultat de acest necunoscut.

Cine eşti ? Ce ştii tu de afacerile noastre ?

Spun că primul lucru care-l vede omul înainte să moară,

rămâne imprimat pe retina lui până ce viermii i-o mănâncă.

Acum, dacă apăs acest trăgaci,

vei avea cât timp vei vrea ca să mă cunoşti ! O eternitate !

Ţine tu ăsta. După cum vezi, eu n-am nevoie de el.

Niciodată n-am făcut parte din triburi cum e al vostru.

Întotdeauna am operat singur. Numai pentru mine.

Şi singur, în scurt timp, am construit un imperiu.

Şi acum...

...ce ne propui ?

Vă propun să înţelegeţi încotro se îndreaptă lumea.

Să înţelegeţi ruta şi locul unde se excavează după râurile de bani.

Vă propun să deveniţi protagoniştii acestui proces.

Avem posibilităţi enorme. Putem deveni centrul acestui univers în mişcare.

Cum ?

Nu vom mai face război cu Statul.

Ne ajunge să folosim legile existente.

Să constrângem Puterea Centrală să dea altele noi.

Benefice pentru noi şi pentru interesele noastre.

Fără veleităţi meschine de separatism,

îmbibate de intrigi politice şi de afaceri modeste.

Ci de o reală autonomie a tuturor puterilor

care vor accepta să devină

un teritoriu de neatins al noii puteri financiare. Capitala...

...noii economii.

Ceea ce este Elveţia, pentru capitalele industriale...

...este că acel paradis fiscal este numai pentru capitalele financiare.

Astăzi, noi putem şi trebuie să-l facem să devină mâine,

pentru o nouă economie globală, un colosal Porto Franco...

...care depăşeşte legile şi frontierele.

Marile capitaluri, legale şi ilegale, vor fi amestecate cu banii lor,

găsind aici, la banii lor, cel mai sigur refugiu.

Ce trebuie să facem noi ca să obţinem toate astea ?

Noi avem în mâini 2 arme, care, folosite corect, ne va da...

...o forţă imensă.

Arhiva lui Ramonte va aruncă o reţea

de otrăvuri şi şantaj pentru care se va bate cu

o parte a clasei conducătoare a acestei ţări.

Este o putere enormă, diabolică...

...iar la sfârşit,

nimeni nu va putea să refuze cererea noastră de legi noi. Legile noastre.

A doua armă sunteţi voi.

Voi veţi fi poliţia noastră de teritoriu.

Şi astfel, sub ruinele Cupolei(Mafiei),

noi vom construi cea mai mare "Zonă Franco" a economiei mondiale.

La adăpostul legilor Statului,

deschise spre noile cerinţe ale pieţei mondiale.

Acum, ce trebuie să facem cu Ramonte ?

Ne oprim, sau mergem înainte ?

Eu zic că are dreptate.

Şi că trebuie să mergem înainte.

Cine e de acord, să ridice mâna.

Nu poţi veni la noi imediat, Anna.

Eu trebuie să plec pentru ceva important.

Dar imediat ce termin, vin repede să te iau.

Totul va dura puţin.

O să vezi cât de frumoasă este camera ta.

Eu şi Alfredo nu ne-am răzgândit, să ştii.

Anna !

Anna !

Aşteaptă !

Îmi pare rău, doamnă. Nu va mai înţeleg intenţiile.

Începând din acest moment mă văd obligată să trimit totul judecătorului.

V-am cerut doar o amânare a încredinţării copilului.

Dumneata ai fost cea care m-a grăbit. I-aţi dat iluzii şi Annei.

Ştiţi că îşi făcuse şi bagajele ?

V-am cerut aceasta amânare, şi va rog să credeţi că dorinţa noastră

este ca Anna să trăiască cu noi.

- Iar dorinţa noastră va fi aceeaşi. - Îmi pare rău.

Voi vorbi cu judecătorul.

Şi voi încerca să obţin o dată nouă pentru încredinţarea copilului.

Nu este nimic de explicat, Silvia ! De o lună aşteptăm acest moment.

Tu mai mult decât mine. Şi-acum, totul s-a dus pe apa sâmbetei.

- Trebuie să merg la Roma. Ţi-am spus. - Mi-ai spus. Dar nu cred că trebuie.

Am nevoie de un sfat. De cineva care să mă ajute.

Ai promis că te vei retrage ca să stai aproape de copilă. Măcar la început.

Ai schimbat şi locul de muncă.

- Acum eu plec. - Călătorie plăcută.

Te rog...

Nu mă face să plec aşa.

Iartă-mă, iartă-mă, dar... sunt exasperat.

Mereu acea poveste, nu se termină niciodată.

Cineva este în pericol.

Nu pot să închid ochii şi să trec pe partea cealaltă.

Ai spus că toate astea nu te vor mai interesa.

Nu te-a mai interesat acel proces, iar eu te-am crezut.

Am avut încredere în tine.

Doar de data asta viaţa privată va trebui s-o pun pe planul al doilea.

Sunt nişte probleme foarte grave. Care trebuiesc înfruntate.

- De aici nu se pot rezolva. - Vorbeşti ca Ioana D'Arc.

Ţi-ai auzit vocea ?

Bine. Ia-o şi aşa, dacă-ţi face plăcere. Şi-aşa sunt obişnuită.

Nimeni nu mă ascultă. Chiar şi soţul meu mă ia drept o vizionară.

Eu îmi fac griji pentru tine.

Nu s-a schimbat nimic.

Lucrul care mi-l doresc cel mai mult pe lume este să rămân cu tine.

Şi cu Anna.

Numai să fii atentă, Silvia.

Dacă continui să te gândeşti la trecut, rişti să strici viitorul nostru.

Are dreptate Alfredo. Poate că este un viciu de-al meu.

Da. Aud voci.

Ca şi cum aş fi strigată de o forţă superioară.

Justiţia, dreptul... umanitatea întreagă.

Cred că trebuie să învăţ să iubesc oamenii unul câte unul.

Alfredo, Anna...

Să fiu soţie, să fiu mamă...

Asta înseamnă să am o viaţă. O viaţa privată.

Omenirea este prea distantă.

Şi până la urmă, nu se poate face la toţi dreptate.

Eu aş putea pierde ultima posibilitate de a iubi... şi de a fi iubită.

Ce ţi s-a întâmplat ?

De ce plângi ?

Ce este ?

E din cauza lui Dimitri ? Se simte rău din nou ?

Ajută-mă, te rog.

Ajută-mă, te rog.

Subtitrare şi adaptare: Viorel Zaharie

--- SFÂRŞITUL PRIMULUI EPISOD ---

CARACATIŢA 10

Subtitrare şi adaptare: Viorel Zaharie

--- EPISODUL 2 ---

Silvia...

- Ce mai faceţi ? - Ce plăcere să te văd, Silvia.

Aveam veşti despre tine numai din ziare.

Dar în rest... m-am gândit că ai uitat de mine.

Cum aş fi putut ?

Dumneata m-ai învăţat totul. Fără dvs nu ajungeam cine sunt acum.

Îmi amintesc că se luau de tine toate secăturile.

Erai foarte tânără. Mascota grupului.

Câteodată mă ia nostalgia de acei ani.

Mai bine nu, Silvia.

Erau vremuri obscure. Violente.

Ne luptam cu inamici cruzi.

Terorism, criminalitate organizată... care încercau să îngenuncheze Statul.

Şi câţi morţi... am plâns.

Mulţi.

Nu. Azi mă bucur că pot să mă ocup numai de studenţii mei.

Şi de cărţile mele.

Şi ştiu că sunt persoane ca tine... care supraveghează legalitatea.

Păi, şi eu m-am retras. Am părăsit procuratura.

Mă gândeam că acele vremuri s-au terminat, dar...

- Dar ?... - Poftim.

Uitaţi-vă aici.

Se numeşte Giulia Mercuri. Cred că a fost răpită.

Victima se numea Paolo Tripolli. Şi...

...la fel ca tatăl Giuliei, senatorul Mercuri,

numele lui apărea pe lista membrilor asociaţiei profesorului Ramonte.

Dar acea asociaţie a fost desfiinţată cu câţiva ani în urmă, mi se pare.

Da. Şi mulţi dintre membrii săi

au fost luni de zile sub anchetă, dar... rezultatele au fost slabe.

Majoritatea au fost cercetaţi pentru diferite infracţiuni sau crime.

Da, unii au fost chiar condamnaţi, dar au primit pedepse mici.

În orice caz, acum sunt cam toţi liberi.

Şi o dată ce presa nu mai ţine reflectoarele îndreptate spre ei,

s-au întors liniştiţi la activităţile lor şi şi-au continuat carierele lor.

Şi tu ai motive să crezi că "ei" sunt din nou periculoşi.

Ramonte a fost... absolvit de vină şi reabilitat.

Dar a existat o Curte de Apel... care a decis asta.

Da, dar eu nu contest sentinţa. Mă preocupă doar ce a spus fata aceea.

- Giulia mi-a vorbit despre o arhivă. - Ce fel de arhivă ?

Dosare. Informaţii strânse de la serviciile secrete,

poate şi documente de Stat.

Acte secrete care ar putea evidenţia... 30 de ani de mistere ale ţării noastre.

Şi care au ajuns din nou în mâinile lui Ramonte.

Foarte probabil.

Dar cine o deţine, are o armă de şantaj enormă.

Poate condiţiona viaţa instituţiilor. O putere diabolică.

- Ai vorbit cu cei de la Procuratură ? - Da, dar nimeni nu mă ascultă.

Ramonte a devenit acum de neatins. De fapt, este mai puternic ca înainte.

Simt că nu pot renunţa chiar dacă...

...această poveste îmi va afecta viaţa privată.

De la dvs am învăţat

că avem responsabilităţi pe care nu le putem ignora.

Şi dvs... vreţi să mergeţi înainte singură ?

Sunt aici ca să vă cer ajutorul.

Eu nu mai sunt prea important, ştii ?

Pentru mine sunteţi foarte important.

Nu. Nu m-am răzgândit.

În unele momente, nu se poate şi nu trebuie să te opreşti.

Continuă să-ţi asculţi conştiinţa, Silvia.

Şi eu voi căuta un mod în care, să nu-ţi dau numai sprijin moral.

Mulţumesc.

Mulţumesc, d-le profesor.

Nu, nu. Asta lasă-mi-o mie.

O păstrez... până când voi cunoaşte persoana asta.

- Ce vreţi ? - Să vă fac o fotografie, domnişoară.

Staţi mai departe.

Trebuie să vă fac una din faţă, să se vada data mai bine.

Nu fac nici o fotografie !

- Ce vreţi de la mine ? Ce vreţi? - Trebuie să staţi nemişcată, d-ră !

- Las-o ! Ce-i faci dumneata ? - O fotografie.

Ziarul îl veţi putea citi.

- Ce este aia ? - Nu ştiu.

De ce m-aţi răpit ? Ce vreţi ? Aşteaptă !

Ştiu cine eşti. Te-am văzut la spital. Eşti mama lui Dimitri, nu-i aşa ?

Fiul tău e foarte bolnav.

- Cum se simte ? - Rău.

Se simte şi mai rău. Medicii spun că este grav.

De ce nu eşti cu el ? Ce faci cu oamenii ăştia ?

- De ce eşti singura care te arăţi ? - Eu nu sunt importantă.

Dacă ai nevoie de ceva, spune-mi. Am ordin să fii tratată bine.

Ordin de la cine ?

Cine se ascunde în spatele acelei camere ?

Vanya, eu sunt.

- La revedere. - La revedere.

- Bună. - Bună.

- Tocmai am făcut cafeaua. Vrei ? - Mulţumesc.

- Totul a mers bine la Roma ? - Da. Mai mult sau mai puţin.

- L-ai văzut pe profesor ? - Da.

Şi mi-a fost de mare folos.

Mi-a spus că am dreptate. Că trebuie să merg înainte.

- Şi acum, ce vei face ? - Chiar nu ştiu.

Deocamdată sunt singură.

Dacă lucrurile sunt aşa cum spui, cum e posibil să nu te ajute niciunul ?

Păi, Ramonte a fost absolvit de vină. Şi nimeni nu-l poate atinge.

Iar tatăl Giuliei continuă să tacă.

Pentru că se teme că-i face rău fiicei lui.

Mai devreme sau mai târziu, se va sătura de tine.

Aşa sper.

Vreau să merg să-l cicălesc.

Vreau să-l facă să vină la câmp deschis.

Vrei să rişti ?

- Ţii cont de riscul la care te expui ? - Nu pot face altfel.

- Merg în laborator. Ne vedem diseară ? - Da. Cred că da.

- A, Alfredo ! - Da ?

- Ai veşti despre Anna ? - Nu.

N-am avut curajul să sun instituţia după cele ce s-au întâmplat.

Fetiţa s-a simţit foarte rău.

Îi promisesem că o vom aduce acasă.

Şi când colo...

Alo ?

- Bună ziua, doamnă. - Aş vrea să aflu ceva despre Anna.

- Aş vrea mult să o văd. - Nu cred că mai este cazul.

Fetiţa a suferit mult ultima dată. Deziluzia i-a fost teribilă.

Ştiu, ştiu. A fost dificil şi pentru mine.

Dar a intervenit ceva total neaşteptat. O problemă gravă.

Dar vă asigur că nu s-a schimbat nimic.

Şi cât mai curând, Anna poate veni la noi.

Anna are nevoie de certitudine.

Dacă dvs, în acest moment, nu i-o puteţi da,

e mult mai bine să o lăsaţi în pace.

Dar... dvs mă puteţi asigura că totul este ca înainte ?

Noi încă dorim acea adopţie.

Judecătorul pentru minori va decide exclusiv pentru interesul fetiţei.

Acum, mă scuzaţi, dar trebuie să închid.

Da, da. Înţeleg. La revedere.

Încă puţin ceai ?

Sărmane Vanya...

Acum trebuie să te ocupi de un bolnav.

Ai fi putut să mă abandonezi pentru totdeauna.

Curând veţi fi mai bine.

Beţi. O să vedeţi că o să vă facă bine.

Vă veţi vindeca, sunt sigur.

- Mulţumesc, băiatul meu. - Acum eu trebuie să plec.

Vom continua partida noastră mai târziu.

Da, desigur. Dă-mi mâna.

Sunt fericit că te-ai întors.

Du-o la Rittone. Trebuie să i-o dai personal.

- Merg imediat. - Profesorul cum se simte ?

- Rău. - Trebuie continuat "tratamentul".

Acum du-te.

- Am nevoie de bani. - Ai avut un avans.

Restul, când treaba va fi terminată.

Scuzaţi-mă, unde mergeţi ? Nu se poate intra la ora asta.

Sunt un magistrat, Silvia Conti. Vreau să vorbesc cu directorul.

Eu sunt. Spuneţi.

Eu caut o fată care, făcea voluntariat aici, la voi. Giulia Mercuri.

A, Giulia. Ce i s-a întâmplat ?

- Pe unde mai este ? - Credeam că dvs mă puteţi ajuta...

...să o găsesc.

Noi am aşteptat-o, ca întotdeauna, dar n-a dat nici un semn de viaţă.

Nici măcar la telefon. A căutat-o chiar şi prietenul ei.

- Are un prieten ? Cum îl cheamă ? - Marco Rittone.

E fiul avocatului. Îl cunoaşteţi ?

Aflase că Giulia este plecată la Londra, dar nu i-a lăsat nici o adresă. Nimic.

- Dvs nu v-a spus de această călătorie ? - Absolut nimic.

I-am spus şi prietenului ei.

Dima, copilul meu...

Vom pierde un alt copil.

- Ce are ? - S-a născut cu leucemie.

Una dintre victimele exploziei acelei centrale nucleare ruse.

Cernobâl.

Alo ?

Bună ziua. Sunt Silvia Conti. Vreau să vorbesc cu Marco Rittone.

- Fiul meu nu este acasă. - Bună ziua, d-le avocat.

- Ce doriţi de la Marco ? - O caut pe prietena lui.

- Giulia Mercuri. O cunoaşteţi ? - Nu ştiu nimic de Giulia.

Puteţi să-mi spuneţi, aproximativ, când aţi văzut-o ultima dată ?

Ce vrei dumneata ? Cine v-a autorizat să puneţi aceste întrebări ?

- Întrebam doar... - N-am nimic să vă zic şi nici fiul meu.

Adio, doamnă.

Serveşti masa, tată ?

- Da, da, vin. - Cine era la telefon ?

Nimeni. A format numărul greşit.

Nu e posibil să dispară aşa, pe neaşteptate.

- Cine a dispărut aşa ? - Giulia.

- Giulia ? - A plecat la Londra pe neaşteptate.

Pentru că s-a certat cu Marco.

Dacă dispăream şi eu de câte ori m-am certat cu tatăl tău,

până acum făceam ocolul lumii.

Mi-ai spus că, în ultimul timp, era nervoasă, agitată,

şi a inventat povestea aceea ciudată despre tatăl ei.

Spunea că tatăl ei... era în pericol.

Că prietenul tău, Ramonte, l-a ameninţat.

Marco, eu trebuie să fiu sincer cu tine.

Nici o fată care se comportă astfel, nu este bună pentru tine.

Cine mai este ?

Voi serviţi-vă. Merg eu să văd.

Bună ziua.

- Bună ziua. Avocatul Rittone ? - Sunt fiul. Poţi să mi-o dai mie?

Îmi pare rău. Am fost trimis să i-o dau personal.

- Cine să-i spun că-l caută ? - Vanya.

Te rog, intră.

Un moment.

Tată, e pentru tine.

- Cine este ? - Un oarecare Vanya.

- Bună ziua, spuneţi. - Bună ziua.

Un minut, Marco, dacă nu te deranjează.

De fapt, ce face tatăl tău ?

Vine să-l deranjeze şi la ora prânzului.

Deci ? Nici sâmbătă nu poţi să prânzeşti liniştit ?

- Cine era tipul ăla ? - Secretarul unui client.

- Până la urmă, mâncăm sau nu ? - Poftă bună.

- Comisare Leonardi... - D-le procuror, bună ziua.

- Aţi vrut să mă vedeţi ? - Să facem câţiva paşi, vă explic.

Este o chestiune puţin delicată. Ştiu că d-na Conti a fost la dvs.

Da. Căuta o fată. O oarecare Giulia Mercuri, martora unui incident.

De fapt, dumneata ai vreo veste despre acea fată ?

Nu. D-na Conti mi-a spus că e plecată la Londra.

Cel puţin aşa spune tatăl ei.

De fapt, nu era convinsă. M-a pus să verific la aeroport...

...şi nu rezultă că a plecat.

- Cel puţin, nu cu avionul. - Uite, problema este tocmai asta.

D-na Conti nu mai are nici un drept să cerceteze aceasta presupusă dispariţie.

Şi până astăzi, la Procuratură, nu a venit nici o ştire de răpire.

Dar...

Mi-au fost aduse puţin mai devreme.

- Cum vezi, este vie şi e bine. - De ce ?

Din acest moment, destinul ei depinde numai de tine.

Tu ai în mână ceva ce valorează mult.

Iar Ramonte este dispus să plătească cu preţul care îl ştii.

Discheta, nu-i aşa ?

Blestemata aia de dischetă care îi permite să-şi citească arhiva.

Este doar o mânie şenilă a lui Ramonte.

Tu i-ai păstrat-o 30 de ani, dar acum o vrea înapoi. Doar atât.

Pentru asta mi-a răpit fiica ?

Sunt sigur că, după ce-şi va primi discheta,

o vei putea îmbrăţişă pe Giulia după o oră.

Scuzaţi-mă, d-le senator, este ora pentru medicament.

- Vă ajut să le luaţi ? - Lasă-le. Lasă-le toate pe noptieră.

- Ce ştie el despre povestea asta ? - N-ar vorbi cu nimeni.

Îmi datorează totul, şi-apoi...

e foarte afecţionat de Giulia. - Să sperăm că e adevărat.

O vorbă în plus ar putea-o ucide pe fiica ta.

Eu mă întorc mâine. Îmi dai acea dischetă şi terminăm cu tot suspinul.

Informaţie gratuită.

Clientul apelat nu este momentan disponibil.

Va sfătuim să încercaţi mai târziu.

Cred că trebuie să renunţ la regină.

Asta este o ideie bună.

Nu poate să-mi scape nimic. Mă simt parcă... aş fi absent.

- Ce ideie ? Despre ce vorbeai ? - Mă gândeam la localul meu.

Să-i schimb numele.

- "Două regine". Ce mă sfătuieşti ? - Ce oroare.

Chiar şi dacă speli acel local, n-aş pune piciorul acolo.

Nu, Vanya. Nu te-am adus în casa asta, spălat ca un principe,

ca să ajungi să devii o curvă, într-un loc ca acela.

Te voi duce la localul meu, când te vei simţi mai bine.

O să vezi că ai să-ţi schmbi părerea. O să-ţi placă.

Şah-mat.

Să mai aşteptăm măcar câteva zile.

Nu pot să acţionez fără un mandat.

Da, ştiu. Dar asta nu ne permite s-o abandonăm pe Giulia.

Dvs mă puneţi într-o situaţie jenantă.

- Vreau doar să respect unele reguli. - Bine.

Atunci mă voi întoarce când voi avea nişte veşti să vă aduc.

Să sperăm că nu vor fi alte accidente mortale.

Când s-a întâmplat ?

Azi dimineaţă, devreme. Dumnezeu a avut milă şi l-a luat la el.

L-a luat Dumnezeu pe Dimitri al meu.

Era... era ca o pasăre rănită.

Era toată viaţa mea. Acum, nu mai am nimic.

Dar tatăl lui Dimitri ?

Este mort şi el. Lucra la centrala nucleară.

A fost printre primii care au fost contaminaţi.

A luptat cu boala cu multă putere.

A avut măcar bucuria să-l vadă născându-se pe fiul lui.

A avut bucuria asta.

Am auzit ce spuneai despre fiul tău.

Am rămas singură.

Asta este casa ta.

Poţi să rămâi aici, dacă vrei.

Cum se ştie, nu mai sunt în măsură, din cauza sănătăţii mele actuale,

să conduc Asociaţia noastră.

Şi, din acest motiv,

cer ca după demisia mea, să fie numit preşedinte legal, avocatul...

...Edoardo Rittone, ca succesor al meu.

De fapt, eu mă simt foarte bine. Şi sunt aproape vindecat.

Haide, Ramonte... Ştim cu toţii că de mult nu mai este aşa.

Noi îţi suntem foarte recunoscători.

Dar trebuie să înţelegi, că din acest moment...

Datorită mie sunteţi ceea ce sunteţi.

Datorită mie, mie... toţi, toţi... Fără mine nu sunteţi nimic.

Nimic. Nici măcar nu aţi exista.

Nimeni nu-ţi neagă meritele, Ramonte. Nimeni nu a uitat ce-ţi datorează.

Dar tu ai fost cel care ne-a învăţat

că persoanele nu contează, contează doar proiectul.

Pentru asta este necesar să-ţi dai demisia şi să ne predai arhiva.

Mi-am petrecut, practic, toată viaţa punând la un loc acele documente.

Am plătit, am corupt, am extorcat, am ucis... Da, am ajuns şi să ucid...

...ca să obţin acele acte.

Şi acum vreţi să vi le dau vouă ? Nu.

- Nu nouă, Ramonte. Ci proiectului. - Tano Cariddi ?

Ce ironie. Am crezut că Tano al nostru nu vrea să participe la banchet.

A trebuit să insist. Eu a trebuit să insist ca să fii astăzi cu noi.

Mulţumesc.

Ramonte, te rog. Nu face totul mai dificil şi dureros.

Moartea întotdeauna este dificilă şi dureroasă. Sunt muribund.

Îmi imaginez că mă veţi obliga să accept.

Imaginează-ţi că da.

Du-te şi adu dischetele, Vanya. Te rog.

Nu vă va folosi la nimic dacă Mercuri nu vă da discheta cu parola,

ca să le puteţi citi.

Şi Mercuri a fost obligat să accepte.

Tu ai fost, Vanya ?

Trebuia să înţeleg că tu eşti îngerul morţii.

Continuă. Mai pune-mi.

Fă ceea ce trebuie să faci. Fă ce ai făcut până acum.

Până la sfârşit.

De ce, Vanya ? De ce ?

Pentru bani ?

În semn de respect pentru ultima lui dorinţă,

aceasta tristă ceremonie va fi celebrată

într-un mod intim şi foarte discret,

doar în prezenţa prietenilor lui cei mai dragi:

membrii Asociaţiei,

căreia profesorul Ramonte şi-a dedicat o mare parte din viaţa lui.

Ce a făcut Ramonte pentru alţii, nu trebuie să-i fie reamintit lumii.

Poate să observe toţi...

...chiar şi aceia care, cu ruşinoase şi tragice determinări...

...l-au persecutat.

Da, prieteni ! Să le spunem lucrurilor pe nume !

Aici, în faţa cosciugului unui om care a fost doborât

de infamia inamicilor lui,

nu putem tăcea. Şi pe deasupra, nu putem ierta.

Ştiţi cu toţii cât de nedrept şi dureros proces a trebuit să suporte,

iar asta a secătuit energia profesorului.

Cu toţii ştiţi, că unii "amici" care i-au fost aproape,

l-au părăsit când era la închisoare,

iar el s-a îmbolnăvit grav.

Aici, astăzi,

dând salutul "Extreme" profesorului Ramonte,

simt că vă pot asigura, în numele prietenilor săi...

...şi să le spun inamicilor lui,

că ideile şi proiectul lui, sunt încă vii şi mai actuale decât înainte.

Şi, personal spun, că este o onoare să primesc moştenirea lui...

...şi să fiu executorul lui testamentar.

Jur, să acţionez cu toată puterea mea să fac ca opera lui să nu fie uitată.

Că nimic nu va fi uitat.

- Femeia aia este... - Ştiu cine este.

Este Silvia Conti.

O femeie curajoasă.

Marea acuzatoare a îndrăznit să vină astăzi aici.

Eu mi-am terminat treaba.

- Ce faci dumneata aici ? - Dar dumneata ?

Vroiam să văd amicii lui Ramonte. Cei noi şi cei vechi.

Şi nu vă este frică să fiţi văzută de ei ?

Exact asta şi vreau.

Vreau să ştie că există o persoană care nu a uitat...

...şi care este pe urmele lor. - Ar putea fi periculos.

De ce ? Doar sunt cu toţii oameni de treabă.

- Dar nu mi-aţi răspuns la întrebare. - Ce fac eu aici ?

O verificare de rutină.

Ramonte avea mulţi inamici.

Unul ar fi putut veni aici ca să-i dea salutul "Extreme"

cu intenţii un pic mai drăgăstoase ca ale lui.

Vanya Marinoff. 22 de ani, necăsătorit.

Homosexual foarte cunoscut în cercul lui. Tocmai a deschis un local,

să-i spunem, specializat.

- În ce raporturi era cu Ramonte ? - Era prietenul profesorului.

Ramonte l-a luat sub aripa lui de când era încă un copil.

A rămas cu el până la sfârşit. Eu cred că ştie multe lucruri

despre viaţa publică şi privată a protectorului său.

Mulţumesc, d-le comisar.

Azi dimineaţă au avut loc funerariile profesorului Ramonte.

Funerarii private care, n-au fost menţionate în nici un necrologic.

Discursul funebru a fost ţinut de avocatul Edoardo Rittone,

executorul său testamentar.

Acum, acest om discutat, care a fost considerat de mulţi un binefăcător,

iar de alţii un mafiot şi un asasin, va trebui să înfrunte justiţia divină

în care el, întotdeauna a declarat că are încredere.

Aceiaşi judecată o vor avea şi acei oameni care, înainte de muri,

l-au declarat... în întregime reabilitat.

Scuzaţi-mă, d-le senator. Vă caută domnul Marco Rittone.

Bună seara, d-le senator. Mă scuzaţi pentru deranj, dar...

- Te-a trimis tatăl tău ? - Nu, de ce ?

Ce... Ce vrei ?

D-le senator, ştiu bine că nu aţi fost de acord cu relaţia mea şi fiica dvs.

Dar eu sunt foarte îngrijorat pentru Giulia.

Nu este posibil să dispară aşa, fără nici un motiv.

- O iubeşti mult, nu-i aşa ? - O iubesc.

Giulia a trecut printr-un moment dificil. Înţelegi ?

A trebuit să ia hotărâri importante.

Unde este ? De ce nu-mi răspunde la telefon ?

Nu pot să-ţi spun unde este. Altceva nu ştiu nici eu.

Dar, se va întoarce foarte curând.

- Trebuie să ai încredere. - Ce sunt toate aceste mistere ?

Tu eşti foarte tânăr, Marco.

Dar trebuie să ai răbdare. Giulia se va întoarce. Până la urmă...

- Până la urmă e o chestiune de ore. - Vreau s-o ajut, d-le senator.

Nu este nevoie să faci nimic.

Dacă veţi vorbi cu ea... spuneţi-i că mă gândesc la ea.

Şi că o aştept. La revedere, d-le senator.

Marco...

Marco, eu trebuie să-ţi cer scuze.

Eu te judecasem greşit, dar...

Giulia se va întoarce. Şi astfel, o vom putea îmbrăţişă din nou.

Acesta este un club privat. Ca să intraţi vă trebuie o invitaţie.

Ştiu. Vreau să-l văd pe Vanya.

Spuneţi-i că Silvia Conti vrea să-i vorbească.

Veniţi cu mine.

Aşteptaţi aici.

Ce este ? Aţi greşit adresa ? Sau căutaţi senzaţii noi ?

Vreau să vorbesc cu tine despre profesorul Ramonte.

Mă gândeam că, după moartea lui, setea dvs de răzbunare se va opri.

Niciodată eu nu i-am dorit moartea.

A murit în braţele mele, ca să ştiţi. Dar sigur că ştiaţi.

Dacă n-aţi fi ştiut, nu aţi fi venit aici să mă căutaţi.

Da.

Ai fost văzut cu profesorul în ultimele zile. Pot să ştiu de ce a murit ?

Era foarte bolnav.

Dar despre ce trebuie să vorbim, d-nă ?

Sunt suspectat, martor, interogat, despre ce ?

Este vorba despre o conversaţie amicală.

Dar eu am prieteni "diferiţi".

Apropos de prieteni. Ştiu că profesorul i-a primit în vila sa

pe membrii Asociaţiei în care el era preşedinte.

Nu ai cunoştinţă dacă au fost aceiaşi care au fost astăzi la înmormântare ?

Eu n-am mai văzut pe niciunul.

A fost o reuniune, să-i zicem... plenară, la care a asistat şi o fată.

- O fată ? - Da. Brunetă. Cam de vârsta ta.

Şi după ce a fost la acea reuniune, a dispărut.

Scuzaţi-mă, ce amestec am eu ?

A mai fost şi un vechi amic de-al profesorului, doctor Tripolli...

...care, o zi după, a fost lovit şi ucis de o maşină.

Vreţi să încetaţi să-mi mai spuneţi această poveste ?

- Eu chiar nu vreau să vorbesc cu dvs ! - Nu înţeleg de ce eşti aşa nervos.

Pentru că domnul Ramonte îmi vorbea neîncetat despre dumneata.

Îmi spunea întotdeauna să stau departe de dumneata.

Şi cum acest local este al meu, vă rog să ieşiţi. Mulţumesc.

Scuzaţi-mă, domnişoară.

Tu l-ai iubit mult pe Dimitri.

Te-ai jucat cu el, iar eu mă comport rău cu tine.

Îmi imaginez că tu nu poţi să faci altfel.

El a fost bun cu mine şi Dimitri.

Mie mi-a dat de lucru.

Mi-a permis să-mi îngrijesc fiul.

Cine este el ?

Este un om care a suferit mult.

De ce mă ţine aici ?

Ce vrea de la mine ?

Ramonte este mort.

- Nu mai este nici un motiv s-o ţii. - De fapt, Ramonte nu conta prea mult.

Şi-apoi, arhiva lui, fără acel disc, nu valorează nimic.

Arhiva aceea, acum este a noastră.

Marco... Marco a fost la mine ieri seară.

- Ce i-ai spus ? - Îi era frică.

Încă nu i-am spus ceea ce i s-a întâmplat Giuliei.

L-am minţit. L-am liniştit.

Eram convins că, cu Ramonte mort, totul se va rezolva cu ajutorul tău.

Eu vreau să te ajut, nu înţelegi ?

Dar nu pot face nimic pentru Giulia. Doar tu o poţi salva.

Ce fel de tată eşti ?

Stai şi rişti viaţa fiicei tale pentru un fleac !

- Acolo, înăuntru. - Unde ?

În acea ramă, înăuntru.

Dar nu rupe fotografia.

Acum, sună-i. Aici, de faţă cu mine.

Giulia trebuie să fie eliberată. Chiar în seara asta.

- Nu-i aşa simplu. - Ai grijă ca eu ştiu totul !

De tine, de Ramonte... de asasinarea comisarului Cattani.

Spune-le că, de acum, inamicul tău sunt eu ! Şi le dau un ultimatum.

Cât fiica ta este în mâna noastră, tu nu poţi da ordine nimănui !

Trebuie doar să-ţi ţii gura ! Pentru că dacă spui o singură vorbă...

...o condamni la moarte ! - Nu mi-o mai reţineţi.

Giulia este singura garanţie ce o avem că tu nu vei face prostii.

Nu mai putem avea încredere în tine.

Aldo ! Aldo ! Ce ţi se întâmplă ? Aldo !

O, Sfântă Fecioară ! Aldo !

Edi ! Edi ! Repede ! Senatorul se simte rău.

D-le senator, d-le senator !

D-le senator, ce se întâmplă ?

În buzunar... La jachetă... În buzunar...

Giulia... Giulia...

D-le senator, d-le senator, răspundeţi-mi.

Răspundeţi-mi.

Dragi prieteni,

această zi va rămâne întipărită în memoria fiecăruia dintre noi.

Am fost persecutaţi, încarceraţi, împinşi la marginea vieţii sociale.

Acum, toate astea s-au terminat. Astăzi putem să spunem...

...că am devenit mai puternici ca înainte.

Asta o datorăm unui om, care a înţeles înaintea noastră,

care este calea care trebuie s-o urmăm, şi mai presus de toate...

...care ramuri trebuiesc tăiate pentru ca un copac să poată înflori.

În numele tuturor, îl propun ca conducător al nostru...

...pe Tano Cariddi.

Noi avem în faţă o mare ocazie.

Un mare proiect de realizat.

Dar pentru asta nu ne trebuie arme, explozibili, măceluri.

Toate astea, în trecut, au dus doar

la victoria inamicilor noştri şi la întărirea lor.

Nu vor mai fi legi de încălcat şi de luptat cu ele,

pentru că legile noi le vom face.

Benefice intereselor noastre şi a marilor proiecte ce le vom elabora.

Vom face ca Sicilia să devină un mare "Porto Franco" a noii economii globale.

Aceasta este arma care ne va permite să ajungem la obiectivul nostru.

Arhiva pe care Ramonte a adunat-o la un loc într-o viaţă.

Profesorul a ştiut să privească în depărtare.

Era răbdător şi meticulos.

Pe aceste dischete, a adunat zi după zi, în ultimii 30 de ani...

...păcate publice şi private a multor oameni politici puternici

şi a obscurilor funcţionari ai Statului: magistraţi, poliţişti,

industriaşi, de persoane dornice de cariera

şi de tineri promiţători care au făcut prostii.

Când vor afla că îi avem la mână, vor începe să tremure

şi vor dori să ne cumpere tăcerea.

Mulţi din cei care ne-au întors spatele se vor întoarce în serviciul nostru.

Pentru unii, vom cere o adeziune deschisă.

Pentru alţii, o silenţioasă disponibilitate la cheremul nostru.

Pentru toţi, preţul care îi vom pune să-l plătească va fi foarte mare.

Va trebui să le transferăm noi puterea, ţinându-i în mâna noastră

şi lăsând nouă şi numai nouă puterea de control.

Tu ştii totul. Tu ai văzut totul.

Vrei să o plângi şi pe Giulia ? Vrei să termine că şi tatăl său ?

Eu nu ştiu nimic. Şi n-am aflat nimic. Eu mi-am făcut, pur şi simplu, munca.

Nu. Tu ştii foarte bine că Giulia este în pericol.

Că a fost sechestrata. L-au şantajat şi pe tatăl ei.

L-au terorizat până în punctul în care să-şi piardă viaţa.

Acum, că el e mort, viaţa Giuliei nu mai valorează nimic.

Se pot debarasa de ea dintr-un moment în altul.

- Ce tot spuneţi ? - Nu, aşteaptă Marco. Ce faci ?

- Ce îi spuneai despre Giulia ? - Ceea ce este evident, Marco.

Ştii cât îl iubea Giulia pe tatăl ei.

Şi nici măcar nu este aici să-i plângă moartea. Şi nici nu va veni.

Pentru că acum se afla în mâinile unui monstru...

...care a privat-o şi de acest drept.

Au răpit-o pentru că ştia lucruri teribile despre tatăl tău.

Şi despre "amicii" lui.

Pentru că asistase la moartea unuia de-al lor.

Şi nu era falsă, cum sunt alţii, să nu vadă, să nu audă.

Acum, ajunge ! Dumneata nu te opreşti nici măcar în fata morţilor !

Continui să acuzi persoane care le-ai ucis cu calomniile dumitale !

De ce nu-i povesteşti totul fiului dumitale, dacă ai puţin curaj ?

Ţine-i şi lui acelaşi discurs care l-ai ţinut la bietul profesor Ramonte.

Dumneata care erai consilierul lui cel mai apropiat.

Executorul sau testamentar.

De ce nu-ţi povesteşte ?

Cere-i să-ţi vorbească de Ramonte, de prietenii lui...

Giulia aflase. Şi de asta a fost răpită.

Viaţa ei depinde şi de tine, Marco.

Persoanele care o iubesc, încă o pot salva.

- Femeia aia are dreptate, tată. - Femeia aia este o nebună fanatică.

Nu. Nu e adevărat, tată. Şi Giulia mi-a spus.

Ce ţi-a spus ?

Despre o ciudată reuniune acasă la Ramonte.

O reuniune unde te aflai şi tu.

- Ramonte era prietenul tău. - Haide, să mergem.

Nu ţi-am spus nimic, ca să nu te alarmez.

Dar în mare, este adevărat. Giulia a fost răpită.

Şi tu ai ştiut. Ai ştiut ?

- Cum s-a întâmplat ? - M-au contactat "ei".

Tocmai pentru că eram prietenul tatălui ei.

- Care "ei" ? - Nu, Marco.

Cu cât ştii mai puţin, cu atât mai bine.

Destul cât am suferit eu pentru această poveste.

Tu ce amestec ai cu aceşti criminali ?

Nimic. "Ei" mă cunosc pe mine.

Sunt un avocat foarte cunoscut, ştii foarte bine.

Mi-au cerut să fac pe mediatorul.

Să-l conving pe tatăl ei să facă ceea ce "ei" vroiau.

- Şi ce vroiau ? - Nu ştiu.

Nu înţelegi că nu ştiu nimic ? Am fost doar un intermediar.

Am făcut asta numai de dragul tău şi pentru biata ta prietenă.

Şi Dumnezeu ştie cât m-a costat.

Şi m-au trimis pe mine să-i spun bietului Aldo că fiica lui...

...o situaţie la care, nici nu vreau să mă gândesc, fiule.

Aş fi făcut totul ca să fie în siguranţă Giulia.

- Le-am oferit bani, le-am cerut milă. - Şi acum ?

- Acum, unde e Giulia ? - Cine ştie ?

Moartea tatălui ei a complicat totul.

Mai mult ca sigur că, din acest moment, o vor elibera.

Asta este. Acum ştii totul şi-ţi poţi judeca tatăl.

Eu voi continua să fac tot posibilul să o putem îmbrăţişă iar pe Giulia.

- De ce să nu povestim totul poliţiei ? - Eşti nebun ?

Dacă facem asta Giulia este ca şi moartă.

Nu. Mai întâi trebuie să reuşim să o eliberăm pe Giulia.

Adevăratul pericol este judecătoarea aia, Silvia Conti.

Pe ea, de Giulia, n-o interesează. Vrea doar să câştige

pentru că s-a făcut de râs în tribunal. Pentru că, cariera ei este terminată.

O interesează să găsească un vinovat pe care să-l arunce în închisoare.

Stai departe de femeia aia, Marco.

Dacă te caută, refuză să-i vorbeşti şi anunţă-mă imediat.

Pentru binele Giuliei.

Acum, du-te acasă. Eu mai am ceva de făcut.

Eu sunt.

Au intervenit complicaţii serioase. Foarte serioase.

Trebuie să ne vedem.

- Te rog, dă-i asta doamnei Conti. - Eu nu sunt poştaş, ştii ?

- Te rog, e foarte important. - Dar doamna Conti ştie ?

- Când o să o vadă, va înţelege. - Aşteaptă puţin să-l sun pe comisar.

Nu. Nu am timp. Trebuie să plec, trebuie să plec.

- Aşteaptă un moment ! - Dă-i-l doamnei, te rog.

Femeia aia este o neastâmpărată.

I-a spus lucruri teribile fiului meu.

L-a terorizat şi pe acel majordom, am auzit-o. E o chestiune de ore.

El m-a văzut, înţelegi ? A auzit ce-i spuneam lui Mercuri.

- Ştie totul. - Ce "totul" ?

Eu am executat ordinele tale, Tano.

- Ai făcut multe greşeli, Rittone. - Încă le putem remedia.

Speram ca acest moment să nu mai vină niciodată.

Am făcut totul ca să-l evit.

Dar nu ajunge doar puterea minţii să topeşti fierul, e nevoie şi de foc.

Şi a venit momentul să jucăm ultima carte. Cea mai riscantă.

Ne vom ocupa amândoi ca să rezolvăm acest necaz.

Fiecare va avea partea lui.

Eu mă voi ocupa de ultima şi cea mai gravă.

De fată.

Dar tu...

...mă iubeşti, doar pe mine ? - Da, doar pe tine.

- De ce ? - Pentru că eşti bun.

Nu e adevărat. Nu sunt bun.

Nu-mi pot permite bunătatea.

- Mi-ai lipsit, Alfredo. - Nu eu am fost cel care a plecat.

E şi mai rău, pentru că tu eşti aici şi este ca şi cum n-ai fi.

- Silvia... - Nu-ţi reproşez nimic.

Şi eu parcă aş fi absentă.

Se va termina vreodată această poveste ?

Sunt aproape de terminare.

M-ai devreme s-au mai târziu, unul din ei se va descoperi şi...

...şi va face o greşeală.

Te joci cu focul, Silvia. Şi eşti singură.

Nu. Nu sunt chiar singură.

Am găsit persoane care... refuză răul din instinct.

- Ei mă vor ajuta. - La o mică greşeală, te pot ucide.

Mi-e frică, Silvia.

Şi pe mine asta mă face să mă simt singură.

INDICE GENERAL AL DOSARULUI INFORMATIV

Indice cronologic

Birouri de Stat şi Ministere

Ministerul de Finanţe şi întreprinzători, Parlamentari

Şantajabili, coruptibili

Devianţi... Sexuali...

Economici, Toxicodependenti...

Adevărul.

Marfă de primă calitate. Pentru ocazii mari.

Fişa personală

D-le avocat, acum este rândul dvs.

Totul este aici.

Tot trecutul nostru.

Ticăloşilor !

Trebuie chemată poliţia.

Căută să te apropii.

A pornit. Dă-i drumul !

Atenţie la motociclişti ! Sună la centrală ! Sună la centrală !

Vă rugăm, la o parte ! La o parte !

- Cum se simte Silvia ? - Staţi liniştit, profesore.

Nu a fost împuşcată. Are câteva zgârieturi.

Ai reuşit.

Majordomul lui Mercuri le-a lăsat ieri la comisariat. Plicul...

...este pentru doamna Conti.

Evident că nu sunt făcute înainte de dispariţia sărmanei fete.

- Cum se simte doamna Conti ? - D-na Conti este bine.

Mai rău este de unul din agenţii noştri. El este grav.

- Aveţi idee cine a fost ? - Cercetăm toate posibilităţile.

Un atentat, imediat după moartea profesorului Ramonte.

Nu vi se pare o răzbunare ?

Deocamdată nu avem indicii că despre asta e vorba.

D-le procuror, există vreo legătură cu asasinarea acelui majordom

de mai înainte ? Am văzut că este cam aceeaşi modalitate, nu vi se pare ?

Abia am început cercetările. E nevoie de răbdare.

Ce s-a întâmplat, d-le procuror ? În oraş a revenit frica ?

Dintotdeauna am încercat să încheiem conturile cu trecutul în grabă,

iar acum plătim consecinţele.

Bietul Edi. El a fost singurul care a avut încredere în mine.

Agenţii care mă însoţeau au fost răniţi ?

Unul a fost în stare de şoc, dar îşi va reveni. Celălalt...

...este în comă. Sperăm că va fi salvat.

Îmi pare rău.

- Este numai vina mea. - Nu, doamnă.

Dumneata trăieşti printr-un miracol.

- De când mă urmăreau agenţii ? - De când am înţeles că nu vă veţi opri.

- Nu am avut măcar timp să-i cunosc. - Îşi făceau meseria.

Îmi poţi spune ce s-a întâmplat ?

Ultima dată când ne-am văzut...

...aproape că m-ai expediat. - Să zicem că nu eram autorizat...

...să vă pun la curent.

Ordinul a fost acela de a vă proteja cu discreţie.

Ordin de la cine ?

Călătoria ta la Roma nu a fost inutilă.

Transferul tău a fost suspendat. Ai fost reintegrată în funcţie.

Silvia, trebuie să-ţi cer scuze. Tu ai avut dreptate.

Acum am cu adevărat o infracţiune de care să mă ocup. De fapt, amândoi.

Ucigaşii acelui biet băiat, sunt aceiaşi care au încercat să vă ucidă.

Acum va trebui să ne sincronizăm. Care credeţi că ar fi planul lor ?

Vor să facă o "piaţă curată".

Cum am aflat că nu renunţi, nu ne-am limitat doar să te protejăm.

Am schimbat chiar şi cercetările.

Iar la adresa care ne-aţi sugerat-o,

atunci când ne-am văzut la funerariile lui Ramonte,

de aia eram acolo.

Unul din oamenii mei îi fotografia pe toţi cei prezenţi.

Aici sunt toţi.

Tano Cariddi.

Povestea asta nu se va termina niciodată.

- De 9 ani nu mai ştiam nimic de el. - Părea că dispăruse în neant.

Poziţia lui a fost controlată oficial de un ştab.

A colaborat chiar şi cu serviciile secrete.

Dar cred că, de ani de zile, nu l-a mai căutat nimeni.

Şi, când colo, era chiar aici. La funerariile lui Ramonte.

- Poate că era... prieten cu Ramonte. - Tano Cariddi nu are prieteni.

Dar aici nu pare prea interesat de ceremonie

dacă-l privim cu acest tânăr, prieten cu Ramonte. Priviţi, par doi trecători.

Să mergem să-l "luăm" pe Vanya.

Daţi-mi drumul !

Doamnă, eu n-am nici un amestec !

- Daţi-mi drumul ! - Mişca, mişca !

Mâncaţi, domnule.

Priveşte-le bine.

- Şi ? - O cunoşti ?

Nu mă ocup prea mult de femei.

Limitează-te să-mi răspunzi, dacă nu te deranjează.

N-am văzut-o niciodată.

Se numeşte Giulia Mercuri.

Este fiica senatorului Mercuri. Pe el îl cunoşti ?

Parcă l-am văzut de câteva ori acasă la profesorul Ramonte.

Mulţi oameni veneau să-l caute seara.

Tano Cariddi, de exemplu, venea şi el, nu ?

El cine este ?

- Se pare că eşti în afaceri cu el. - Ce afaceri ?

- L-am văzut la biserică, era... - Ce rahat era în valiza aia ?

Comisare... eu sunt cetăţean onest.

- Sunt aici să colaborez cu justiţia. - Bine.

Dar dumneata nu mă poţi interoga aşa.

Să-l lăsăm baltă pe Cariddi.

Acum Giulia mă interesează. Sunt două săptămâni de când a dispărut.

- Mercuri este un om bogat. - Nu. Nu e chiar aşa bogat.

- Încearcă o altă explicaţie. - Chiar aşa ? Mă testaţi ?

Dacă vrei, o poţi ajuta.

Înainte de dispariţia ei, Giulia mi-a telefonat

că tatăl ei i-a spus despre existenţa unei anumite arhive

deţinută de profesorul Ramonte.

Dar tu, desigur că nu ai auzit vorbindu-se de aşa ceva.

Exact.

Exact. Deci nu aveai de unde să ştii că aceasta arhivă conţine

dosare secrete, documente rezervate !

- Nu înţeleg. Nu înţeleg. Nu... - Dar că rişti arestarea...

...ai înţeles ?

Vreau să plec. Vreau să ies de aici.

Ar trebui să-l tachinăm. Poate, mai devreme sau mai târziu, va ceda.

- Nu. Nu avem timp. - Doamnă, să privim în faţă realitatea.

El ştie ce ne interesează. Poate că fata este deja moartă.

Trebuie să facem o ultimă încercare.

Eşti dispus să-ţi rişti postul ?

Era frumos dacă-ţi vedeai de treabă, d-nă ! Dar acum vei avea necazuri !

Vântul s-a schimbat !

Nu puteţi lua un cetăţean onest din propria lui casă aşa.

S-au terminat vremurile proceselor de piaţă !

Anunţaţi-i şi pe prietenii dvs !

Cei ca dumneata trebuie să fie atenţi, doamnă. Foarte atenţi !

- Sper că ştiţi ce faceţi. - Şi eu sper pentru tine.

Vă repet pentru a nu ştiu câta oară:

cu domnul, aici de faţă, nu am schimbat decât câteva vorbe în viaţa mea.

Iar cea mai parte erau: "Bună ziua" şi "Bună seara".

Da. Amândoi îl cunoşteam pe Ramonte, dar nu cred că asta-i o infracţiune.

Dar, de data asta, aţi mers prea departe.

- Scoate-l de aici. - D-le Rittone, să mergem. Vă rog.

Nu se va termina aşa, să ştiţi asta.

Asta mi-o veţi plăti.

Vorbiţi cu cei care au tras în mine azi dimineaţă. Doar îi cunoaşteţi.

- Eşti bine ? - Da, dar tu ?

Foarte bine. Vezi că femeia aia nu are nimic la mână.

Tu, pe tipul ăla dinăuntru, nu-l cunoşti, nu l-ai mai văzut, nu ştii cine este. Clar ?

- Dar... - Fă ce-ţi spun eu. Totul va fi bine.

Pe curând.

Tu rămâi pe scaun !

- Cu tine n-am terminat. - Dacă-mi vorbiţi aşa drăguţ...

Să intre celălalt martor.

Te rog, aşează-te.

Nu te deranjează că te-am adus şi pe tine ?

Nu, desigur.

Marco, tu ştii că anchetam dispariţia unei persoane care tu o cunoşti bine.

Giulia Mercuri.

Ipotezele mele sunt următoarele:

ea a fost răpită cu scopul şantajării tatălui ei.

Şi că încă este în mâna răpitorilor ei.

Şi tatăl meu ce amestec are ?

Tatăl tău şi Mercuri erau apropiaţi.

Tind să cred că a acţionat ca intermediar cu răpitorii.

Ce înseamnă asta ? Tata este un avocat cunoscut.

Şi cu siguranţă putea să intermedieze unde era solicitat.

Ai dreptate. Tocmai pentru a clarifica asta suntem aici.

Tu îl cunoşti pe omul ăsta ?

- Mai aveţi şi alte întrebări ? - Marco, îţi amintesc că nu avem timp.

Giulia este în pericol.

- Pe omul ăsta nu l-am văzut niciodată. - Nu pe tine te întrebam !

Priveşte aici.

Cine vi le-a dat ?

Cum au ajuns la dvs ?

Tu ai fost ?

Tu ai venit acasă la mine la câteva zile după ce Giulia a dispărut !

- Tu ai spus că te-a trimis cineva... - Calmează-te ! Calmează-te !

Stai calm. Calmează-te

Eu pe ăsta nu-l cunosc.

- Nu ştiu nimic de plic şi de fotografii. - Nimeni n-a zis că în plic erau puse fotografiile !

Dar aşa este ! Iar tu ai adus aceste fotografii ! Aşa este ?

Pe fata asta n-am văzut-o niciodată.

Eu doar am dus plicul. Nu ştiu altceva.

Tatăl tău a văzut aceste fotografii, Marco. Şi el i le-a dus lui Mercuri.

Marco, totul e în regulă ?

D-le Rittone, sunteţi reţinut.

Sunteţi suspect pentru complicitate la răpirea fiicei lui Mercuri.

Ce ? Ce le-ai spus, Marco ?

- Ceea ce trebuia, tată. - Trebuia ? Ce spui ?

Ce poveste i-aţi mai spus băiatului meu ?

Ce falsităţi aţi mai inventat de data asta ?

Femeia asta te-a prins în capcană. Nu înţelegi, Marco ?

O capcană ! Fii atent la femeia aia !

Acum mergem s-o căutăm pe Giulia ?

Vanya nu va vorbi niciodată. Moare de frică.

Şi nu cred că ştie unde este Giulia.

Lăsaţi-mă să vorbesc cu tatăl meu.

FIŞA PERSONALĂ TANO CARIDDI

GENERALITĂŢI - Raport cu asociaţia: INCORUPTIBIL

Data naşterii - ??, Reşedinţa - ??, Categoria - ??

...închisoare pentru uciderea soţiei...

atenuată datorită capacităţii reduse de intelect şi voinţa

Totul...

Ştiau totul.

SOŢIA: ESTHER RASI - ASASINATĂ

Esther...

...primeşte acest inel, în semn al dragostei şi fidelităţii mele.

În numele Tatălui, al Fiului şi-al Spiritului Sfânt.

Tano...

...primeşte şi tu acest inel...

...în semn al dragostei şi fidelităţii mele.

În numele Tatălui, al Fiului şi-al Spiritului Sfânt.

Tată...

...trebuie să ştiu adevărul.

Şi trebuie să mi-l spui tu.

Nu vei putea să mă ierţi niciodată, nu-i aşa ?

Tu nu ştii ce înseamnă să intri în acel mecanism.

Nu mă interesează justificările tale. Vei avea tot timpul pentru remuşcări.

Dar spune-mi ce-i cu Giulia.

Unde e Giulia, tată ?

Nu ştiu. Ştiu doar că omul care o ţine sechestrata e Tano Cariddi.

Şi trăieşte într-un vechi castel de pe dealurile Etnei.

Aici, priviţi. Sunt nişte locuinţe mici.

Aparent, sunt toate abandonate.

Au rămas doar ţarcuri pentru capre.

Şi acolo, ce este ?

Apropie puţin.

Sunt ruinele unui castel.

Cred că a fost abandonat când s-a deschis cealaltă gură a vulcanului.

Rittone nu a vorbit despre un castel abandonat.

Avem legătura cu sediul central al Poliţiei...

...pentru ultimele dezvăluiri relative ale anchetei...

...tragicelor fapte ce s-au petrecut în oraş.

Avocatul Edoardo Rittone a fost transferat în închisoare.

Cătuşele i-au fost puse şi lui Vanya Marinoff,

un tânăr de origine slavă, proprietarul unui local nocturn.

Amândoi sunt acuzaţi de complicitate şi sechestru de persoane

şi încă o infracţiune comisă de ei, nu ştim încă de ce şi cum,

o veche poveste sângeroasă care, părea închisă pentru totdeauna.

Asasinarea comisarului Corrado Cattani.

Bine.

Escadrila de elicoptere a fost alertată, comisare.

Sunt pregătiţi să survoleze zona toată ziua.

Torri să vină la vulcan cu maşina, iar el să-i ghideze şi pe ceilalţi.

Eu vin cu voi !

- Nu pot să rămân aici. - De acord.

Ai venit să mă ucizi ?

Da. Eşti curajoasă, Giulia.

Eşti aşa... aşa de călită.

Eşti generoasă.

L-ai iubit pe tatăl tău până acolo încât ţi-ai sacrificat viaţa pentru el.

M-aţi răpit ca să-l şantajaţi.

- Să-l constrângeţi la tăcere. - Totul s-a terminat, Giulia.

- Tatăl tău este mort. - Nu e adevărat.

Nu e adevărat.

Cum adică e mort ? Cine a făcut-o ?

Şi el te-a iubit mult. Nu a suportat ideea că soarta ta depinde de el.

Dvs l-aţi ucis. De ce l-aţi lăsat să moară fără mine ?

Sunteţi nemernici, toţi sunteţi nişte asasini !

Tu ai fost în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.

Tu ai văzut ceva ce niciodată n-ar fi trebuit să vezi.

Dar eu... eu nu am vrut să-ţi fac rău.

Eu vroiam doar...

...să-ţi sterilizez curajul.

O mică operaţie chirurgicală.

Eşti doar un criminal !

Tu trebuie să mori, Giulia.

Pentru că... jocul este mult mai mare decât tine.

Pentru că în joc este puterea. Puterea...

...care depăşeşte totul.

Este singurul lucru care nu l-am avut niciodată,

cel pentru a cărei valoare am luptat şi mi-am rafinat propria inteligenţă

şi mi-am sacrificat... propriile pasiuni.

Vezi tu... puterea este un zeu nesătul.

El pretinde sacrificii de sânge. Te pune la încercare,

îţi scoate în cale mici obstacole care trebuiesc îndepărtate.

Adică pe oamenii mărunţi care cred în învingerea răului.

Aceia care sunt devoraţi de frică. Să ai mustrări de conştiinţă

pentru femei mărunte orgolioase şi încăpăţânate !

Care sunt doar nişte neânsemnate femei mărunte orgolioase şi încăpăţânate !

Cum eşti tu ! Şi ca Esther !

Esther...

Nu... Am iubit doar o singură femeie în viaţa mea.

Şi era aşa... ca şi tine.

Era... încăpăţânată.

Şi orgolioasă.

Avea cam vârsta ta.

Şi ea era... frumoasă.

- Plină de viaţă. - Nu te mai iubea, nu-i aşa ?

- Nu te-a mai iubit ? - Ce ştii tu de dragostea ei ?...

...Şi de a mea ?

Chiar şi tu...

...vei simţi strânsoarea mea... când îţi voi lua viaţa.

Esther...

Esther...

De ce mi-ai făcut asta ?

Aş fi renunţat la tot pentru tine.

Esther...

Tu trebuia să fii tratamentul meu.

Tocmai tu ! Tu... m-ai lăsat singur ?

Tu puteai să mă vindeci !

Calmează-te.

Domnule.

- Vezi aia de sus ? - Da, văd. Sunt ruinele unui castel.

Aici Charlie 1 către Vântul 1. Dacă mă auziţi, spuneţi.

Suntem în zbor.

Suntem în partea de nord-nord-vest. Nimic de semnalat pe partea asta.

Tocmai venim dinspre est. Terminat.

- Bună ziua, Silvia. - Tano.

- Încă-mi recunoşti vocea ? - Elibereaz-o pe Giulia, Tano.

Venim către tine. Ea nu-ţi mai este de folos, ştii ?

Nu vrei doar fata.

- Vrei şi arhiva lui Ramonte ? - Las-o pe Giulia şi dă-mi arhiva aia.

Eu cu tine suntem doi supravieţuitori. Acum este vremea să ne dăm la o parte.

Timpul nostru a trecut, Silvia.

- Adio. - Ascultă-mă, Tano. Ascultă !

Tano !

Răspunde ! Răspunde !

Şi să dorm lângă tine...

...şi să mă trezesc lângă tine... - Nu.

Şi să trebuiască să-ţi zâmbesc, să trebuiască să te ating...

...totul îmi produce atâta oroare.

- Ştii ? Mereu te-am trădat. Mereu. - Nu-i adevărat.

Ţi-am spionat afacerile, dischetele tale. Ai ucis ! - Nu-i adevărat !

Îi dădeam informaţiile care le furam de la tine ! - Ajunge !

Ajunge, nu ai făcut tu asta ! Nu-i adevărat !

- ...comisarului Cattani ! - Spune-mi că nu-i adevărat !

- Ba da. - Spune-mi că nu-i adevărat !

Ştie totul !

Şi mâine îţi voi spune ceea ce eşti !

Un porc... un nenorocit... ca şi ceilalţi !

Nu mai ai nimic ! Nu mai ai nimic !

Când o picătură, care se afla în baltă, se evaporă...

...celelalte picături cred că este moartă.

De fapt...

...aceasta trăieşte în nori.

Şi este destinată să se întoarcă în ocean.

Dar celelalte picături nu au de unde să ştie.

Vor rămâne cu aceeaşi părere.

Ascultaţi ! Elicopterele se apropie.

- Vino, repede ! Vino ! - Te vor ucide şi pe tine.

Ce facem acum ?

Nu. N-o va face. Să mergem !

- Unde o duce ? - Lasă-le să plece.

Pleacă şi tu.

Vino ! Pe aici !

Unde zburăm, se vede ceva.

O antenă parabolica în vârful castelului semi-dărâmat.

Mai este şi o maşină. Se vede cineva.

Dacă aveţi posibilitatea să coborâţi, faceţi-o.

Dă-mi poziţia voastră. Venim. Terminat.

Ne-au găsit.

- Du-te ! Fugi ! Cere ajutor. - Vino şi tu.

Nu. Poate că el mai are încă nevoie de mine.

Opreşte ! Opreşte !

Giulia !

Nimic. N-am găsit nimic aici.

- Aţi găsit dischetele ? - Nu, doamnă.

Survolam dealurile. Vedem ceva către nord.

- Poţi să-mi spui ce este ? - O maşină roşie

...care se îndreaptă către vulcan.

O maşină. Trebuie să fie el. Să mergem.

A ieşit un om.

- Coboară ! - Nu, nu se poate ateriza.

Putem doar să-l urmărim.

Să luăm o poziţie cât mai aproape de pământ.

Se îndreaptă spre gura craterului.

E nebun ?

Avea dreptate el.

Totul s-a terminat.

Giulia, primeşte acest inel ca semn al dragostei şi fidelităţii mele...

În numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.

Marco,

primeşte acest inel ca semn al dragostei şi fidelităţii mele.

În numele Tatălui, al Fiului şi al Spiritului Sfânt.

- El este domnul acela important ? - Da.

Subtitrare şi adaptare: Viorel Zaharie