Original subtitles

DREPTATE CU ORICE PREŢ

Fir-ar al naibii !

Cineva mi-a făcut praf roata.

Rishi, nu-i nicio problemă. Mai ai remorca acasă, nu ?

- Da, şefu'. - Bine. Pete, ia SUV-ul meu !

Adu remorca lui şi vino să-l iei.

De ce eu ? Ce vină am ?

De ce mă contrazici mereu ?

Ia SUV-ul, du-te după remorcă, întoarce-te şi ia-l !

- Nu-i în regulă, Ellis. - Ce ai spus ?

Nu e în regulă.

Ai dreptate, Tommy. Rishi, vii cu noi.

Tommy îl aşteaptă pe Pete.

Poftim ? De ce ?

Ca să te gândeşti mai bine înainte să deschizi gura.

După ce-l duci, duci SUV-ul la mine acasă,

îl parchezi pe alee, încui, pui cheile în cutia poştală

şi nu conduce ca un animal, să-mi trezeşti vecinii !

- Ai înţeles ? - Da.

Să mergem !

Vezi ce spui !

Să mergem !

Cheile, te rog !

Dacă o zgârii, te rad în cap când dormi.

- Junior ! - Serios.

La dracu' !

Ce faci ?

- Taci ! - Bine.

Ai fost la o casă în Queen Anne.

Ai ucis un bărbat şi o femeie.

Era şi o fată.

- Unde e ? - Nu ştiu.

- Eu doar trimit mesaje. - Bine. Asta am nevoie să faci.

- Pot să-l ţin minte. - Nu-i nevoie.

Mă folosesc de mâna ta.

Ce spui de răpirile de copii din zona metropolitană ?

CU CÂTEVA ZILE ÎN URMĂ

De când preşedintele ne-a slăbit armata,

lumea a înţeles că poate să facă orice,

iar noi nu ripostăm.

Stai puţin !

Ce legătură are preşedintele cu valul ăsta de răpiri ?

Dacă dăm dovadă de slăbiciune, oamenii răi o să profite.

Acum ne vor copiii.

- Tu ce zici, Roger ? - Îl contrazic pe Martin.

Nu-i vorba despre geopolitică, e ceva mai sumbru.

- Ce anume ? - Cred că sunt extratereştri.

Când ajungem acolo, du-te tu. Eu n-am chef de nebunia asta.

Poftim ?

Nu pierd timpul vorbind cu drogaţi.

Atunci, îmi fac treaba.

Bună !

Bună !

- Ce e ? - Sunt detectiv Santiago.

Vreau să vorbesc cu Wendy Osborne

despre un băieţel de doi ani, dispărut.

Da. Ce e ?

L-aţi găsit ?

Wendy, hai să-ţi spun cum decurge viaţa

în afara colibei tale pline de droguri.

Când suni la poliţie, poliţistul se prezintă.

Apoi face un raport iniţial.

După care detectivul, adică eu, efectuează o anchetă completă,

pentru a rezolva problema.

Din păcate, asta înseamnă să pună întrebări prosteşti unor drogaţi.

Înţelegi ?

Da.

Bine.

Ai spus că fiul tău era dispărut când te-ai întors de la magazin.

- Corect ? - Da.

În afară de...

Adu-l aici !

Lasă-l oriunde.

Bine.

Am terminat ?

Nu înţeleg.

- Când ţi-ai dat fiul dispărut... - Ea a fost.

Ea a chemat gaborii !

Mereu se bagă în treburile mele. Am spus că n-o priveşte.

- Sunteţi animale ! - Tu eşti animal.

Unde-i copilaşul ăla drăgălaş ? Probabil că l-ai dat pe prafuri.

- Locul ei e la puşcărie. - Tu ar trebui să fii arestată !

La azil cu tine ! Tu şi gaura ta uscată duceţi-vă la puşcărie !

Te crezi mai bună decât alţii.

Cred că urăsc oamenii.

Asta e...

Dar e o porcărie.

O să fie o victorie uşoară,

Jim şi Carol o să fie încântaţi.

- Ai făcut o treabă excelentă azi. - A fost un efort de echipă.

- E Sue. Pot să răspund ? - Sigur că da.

- Vrei să-ţi comand ceva ? - Cafea.

- Salută familia ! - Bine.

- Bună, scumpo ! - Unde eşti ?

La prânz, cu şefa.

- E totul în regulă ? - Ai uitat că azi termina mai repede.

Rahat ! Am uitat cu totul.

- E supărată pe mine ? - E în regulă.

Vrei să vorbeşti cu ea ? Poate te iartă.

Sigur că da.

- Bună, tati ! - Iartă-mă că am uitat să te iau azi.

Nu-i nimic.

- Te-ai speriat ? - Nu, ştiam că ai uitat.

- Ce faci ? - Desenez.

Vii la antrenamentul meu de majorete ?

Aş vrea să pot, dar lucrez până târziu,

am ceva de terminat înainte de weekend.

Mereu munceşti.

Diseară, când vin acasă, îţi citesc eu ceva, nu mama.

- Bine, pa, tati ! - Pa ! Te iubesc !

- Mai mult nu primeşti. - Ce public dificil !

- Rishi, am auzit că o sugi... - Ce faceţi ?

El e Jerry. Ellis vă transmite salutări.

Îmi pare bine.

- Ellis te-a trimis ? - Da.

Ia loc !

Rishi, mănânci creveţii ?

Nu.

- Nu-ţi place ? - Nu mănânc croaţi.

- Ce-ai spus ? - Că nu mănânc croaţi.

- Rishi, îţi luăm noi croaţii. - Vrei să spui crustacee, idiotule ?

Nu mănânc gândaci de mare.

De ce ai comandat creveţi, dacă nu mănânci ?

Am crezut că e pui sau aşa ceva.

Creveţii sunt buni.

N-au decât să aibă gustul unei tipe cu ţâţe mari,

nu mănânc aşa ceva.

Mănânci creveţii ?

- I-ai cunoscut pe toţi ? - Da.

Atât cât s-a putut.

Să trecem la subiect !

- Ce aduci în grupul ăsta ? - Profesionalism.

Am surse, ştiu ce e de făcut.

Treaba mea e să vă ajut să dormiţi bine noaptea.

Nu ştiu, şefule, e ceva necurat la tipul ăsta.

Big John l-a adus.

Big John...

Sunt necurat ?

Mie nu-mi miroase urât.

N-aş lua niciodată un începător într-o misiune ca asta.

Caut stabilitate.

Sper că, dacă-mi fac treaba şi sunteţi mulţumiţi,

îmi puneţi o vorbă bună la firmă.

Puştiule...

Toată lumea crede că meseria asta e uşoară, dar nu-i aşa.

E ca orice mare corporaţie. Ai subalterni şi şefi.

Dar tot trebuie să plăteşti facturile.

Plăteşti ipoteca, impozitul pe casă...

Dacă îmi dai sfaturi, le accept oricând.

Vreau doar să lucrez.

Ar trebui să intru, să termin prânzul.

Încerc să ajung acasă cât pot de repede.

O să-i citesc o carte micuţei noastre.

- Bine. - Te iubesc !

- Şi eu. - Pa, scumpo !

- E totul în regulă ? - Da, e grozav.

- Ai găsit ceva bun ? - Salată cu vită.

- Sărbătoresc. - E foarte bună aici, crede-mă !

Eu ce vreau ?

Scuză-mă o secundă, vin imediat.

Chiar înainte să fie executat de statul Texas,

unchiul Davey a spus: "Am un sfat pentru tine."

"Casa ţi-e templu. Nu aduce niciodată munca acasă."

"Aşa o să lucrezi mereu."

"Ţine viaţa profesională separată de cea personală."

Jerry !

Ce cauţi aici ? N-am mai vorbit de luni întregi.

Salut !

Ce faci ?

- Nu e un moment potrivit. - De ce ?

Nu vezi că discut afaceri ?

Te caut eu când pot.

- Ce-i cu tine ? - Ce-i cu mine ?

Trebuie să pleci de aici. Te sun când pot.

Îmi faci asta prea des.

Eşti surd ?

Am spus să pleci.

- Bine. - Da, bine.

E totul în regulă ?

E avocatul meu.

Mi-a obţinut o înţelegere şi am scăpat mai repede de la Walla Walla.

Probabil crede că suntem prieteni.

Îmi tot cere recomandări.

Avocaţii sunt nişte lipitori nenorocite.

Bun, am terminat treaba. Mă duc acasă, aştept o masă.

Trebuie să am grijă să nu spargă sticla.

- Ce bei ? - Cafea.

- Ai o carte de vizită ? - Da.

Fratele meu e în Walla Walla, şi avocatul lui e inutil.

Am auzit că eşti mare şi tare. Poate am nevoie de serviciile tale.

- Noi nu ne ocupăm de drept penal. - Vorbeam cu el.

- Nu vă ocupaţi de drept penal ? - Suntem specializaţi în imobiliare.

- Doar imobiliare... - Ce păcat !

- Pot să păstrez cartea de vizită ? - Da. Fă ce vrei cu ea.

Pa !

- Cine era ? - Habar n-am.

A fost ciudat, nu ?

Ştii ce ? Era la masă cu fratele meu.

- Fratele tău ? - Nu mai e acolo.

- Cum a fost weekendul tău ? - Plictisitor.

Totul ţi se pare plictisitor.

Şi nu-i aşa ?

- Ce aţi făcut ? - Nimic.

Nu v-am văzut de trei zile.

Aseară am văzut filmul ăla.

Nu ţi-ar fi plăcut, tată. S-a terminat cu bine.

- Pot să merg în Japonia ? - Îţi baţi joc de mine ?

M-am gândit la toate. Bilete, tren, unde să stau.

Am bani.

Am pus deoparte, am lucrat la piaţă în weekenduri.

Am nevoie de ajutor cu biletul de avion,

dar pot să acopăr singur mare parte din cheltuieli.

O să vorbesc cu bunica.

Poate plăteşte ea.

Vreau şi eu în Japonia.

- Nu vii cu mine. - De ce ?

- Pentru că eşti enervant. - El de ce face mereu tot ce vrea ?

- Ce rahat cu ochi plângăcios eşti ! - Tu eşti un bou.

Ajunge !

Nu vă mai bociţi.

Jerry, ce naiba a fost asta ?

Jerry ?

Eşti acolo ?

Alo !

Jerry, mă auzi ?

Sună el înapoi.

Bună !

- Credeam că ajungi în curând. - Ştiu, îmi pare rău.

- Doarme ? - Da, a făcut baie şi a adormit.

- A căzut imediat. - Cred că o să muncesc toată noaptea.

Trebuie să fac prezentarea asta la nouă şi...

Iar ?

Nu i-ai spus lui Ari de călătoria noastră, nu ?

- Sigur că nu. - Bine.

Iar un junghi la cap ?

Îţi revii ?

- Fir-ar... - Ai pastilele, nu ?

Nu. Nu credeam că o să stau atât de mult.

- Max... - Ştiu, ştiu.

Promit că le iau mâine, imediat ce ajung acasă.

- Când anume ? - Înainte de prânz.

Apoi stau doar cu familia, promit.

- Bine. Pa, iubitule ! - Te iubesc ! Pe curând !

- Da. - Sunt Jerry.

Pot să intru ?

Da, Jerry. Urcă ! Îţi deschid.

Mami !

De ce nu dormi ?

Trebuia să dormi. Nu ţi-e somn ?

Bine. Jerry, urcă ! A venit unchiul Jerry.

Îl saluţi şi te bagi în pat.

Îmi pare foarte rău.

Doamne ! Jerry !

Chiar dacă PUD-ul a expirat,

legile de urbanism şi codurile pompierilor

nu permit construirea complexului lângă mall.

Ştiu că se discută deschiderea unui parc pentru câini acolo.

În ceea ce mă priveşte... Jean, sunt într-o şedinţă.

Max Kelly, detectiv Santiago.

Putem sta de vorbă ?

O clipă, vă rog.

- Despre ce e vorba ? - Afară.

Ai uitat că azi termina mai repede. Vrei să vorbeşti cu ea ?

Poate te iartă.

Bună, tati !

Nu, ştiam că o să uiţi. Desenez. Vii la antrenamentul de majorete ?

Mereu lucrezi.

Bine, pa, tati !

Mulţumesc, Kristy.

Mulţumesc.

- Raportul preliminar al legistului. - Era şi timpul.

Prima victimă, dr. Susan Kelly. Mai multe răni prin înjunghiere.

A doua victimă, agent FBI Gerald Kelly.

Fratele lui. Mai multe răni prin înjunghiere,

îi lipseau vreo două degete,

la alte degete avea agrafe înfipte sub unghii.

Mi se pare destul de clar.

Tati vine acasă mai devreme, o găseşte pe mami cu fratele ei.

E o crimă pasională.

Avem un agent FBI mort.

FBI-ul o să ne ia cazul imediat.

Trebuie să găsim copilul cât mai avem jurisdicţie.

Tipul e curat. Cineva i-a ucis familia.

Să fim mai generoşi cu el şi să ne gândim.

Putea fi unul dintre noi în locul lui.

Cum poţi fi atât de sigur că nu e el ?

Mă pricep la oameni.

Ce e ?

Să spunem că nu ăsta e primul lucru care-mi trece prin cap

când îţi văd feţişoara aia drăguţă.

- Vrei să purtăm discuţia asta ? - Nu. Vreau să vorbeşti cu el.

Eu şi el am mers 12 ani în aceeaşi maşină de patrulă.

Beam cafea împreună, mâncam împreună.

Acum e marele şef.

Sigur.

E nevoie de câteva decenii ca să-l cunoşti.

Tu şi fratele tău aţi fost arestaţi făcând derapaje în parcare.

La centrala termică abandonată.

Te-ai înrolat la marină.

Ce ai păţit ?

Ai fost liberat dezonorabil.

E complicat.

Ca întotdeauna.

Fratele tău, agentul Kelly,

te-a sunat la ora 21.

- Ce voia ? - Nu ştiu.

M-a sunat, dar n-am auzit nimic.

Am crezut că mă sună înapoi, dar n-a făcut-o.

Când l-ai văzut la restaurant, i-ai recunoscut pe cei din jur ?

Nu. Nu i-am recunoscut pe cei cu care era.

Mi-aţi găsit fiica ?

Batem la toate uşile.

Căutăm în Discovery Park şi Lincoln Park.

Trebuie să ne pregătim pentru orice scenariu.

Am doi copii.

Puteam fi în locul tău.

Crede-mă când spun că-mi pasă şi fac orice să-ţi găsesc fiica.

- Cum sunt ? - Cine ?

Copiii tăi.

Nu ştiu.

Adolescenţi obişnuiţi.

Nu-i văd prea des.

Probabil că din vina mea.

Am probleme cu doamna.

Dar când suntem împreună

e un timp de calitate.

Ar fi trebuit să fie cantitate.

Poftim ?

Orice clipă petrecută cu copilul e de calitate.

Ce ai face, în locul meu ?

Cum adică ?

Dacă ai afla că cineva ţi-a ucis întreaga familie,

ce ai face ?

N-ar trebui să mă întrebi pe mine.

Ce ai face ?

Ei bine...

Eu sunt un om simplu,

aşa că probabil i-aş aşeza pe un scaun.

Rahat...

Apoi i-aş lovi cu o bâtă cu cuie.

Cele cu cuie şi sârmă ghimpată.

Aş lovi până mi-ar cădea braţele.

Nici nu pot să mă gândesc la aşa ceva fără să o iau razna.

Dar monştrii nu primesc încă o şansă,

pentru că o s-o ia de la capăt.

Detectiv Santiago, putem discuta afară ?

Dle Kelly, îmi cer iertare.

Nu reprezintă departamentul.

- Nu mai pot sta aici. - Nu vă puteţi duce acasă.

E perimetru infracţional. Mai bine rămâneţi cu noi.

- Sunt liber să plec ? - Sigur că da.

Unde vă duceţi ?

Nu scoate niciun sunet !

- Cine naiba eşti ? - Prietenul lui Jerry.

- Ce cauţi aici ? - N-aveam unde să mă duc.

Ce-i în geantă ?

Ia-o !

- Ce naiba faci cu un M68 ? - Le car după mine pentru noroc.

Nu se ştie niciodată când am nevoie de noroc.

E ca un prezervativ în buzunar.

Jerry mi-a spus să-ţi dau...

Jerry a zis că, dacă păţeşte ceva, să ţi le dau doar ţie.

Jerry avea o presimţire urâtă când Ellis a schimbat brusc planul.

Ce plan ?

- Nu înţeleg despre ce vorbeşti. - Ce naiba nu înţelegi ?

Suntem în rahatul ăsta din cauza ta.

- Cum adică ? - I-ai stricat acoperirea.

Urma să intre în echipă.

Totul mergea bine, până să apari tu, tâmpitule !

A trecut peste jumătate de oră.

Să-l arestez ?

Bine.

Firma face trafic de organe umane. Inimi, ficaţi, rinichi...

Taie copilaşi şi-i vând ca pe piese de maşină.

Vindeam arme pentru carteluri, dar să tai copii pentru bani...

Nu e un gest creştinesc.

Dle Kelly, sunt detectiv Vasquez.

- La dracu' ! - E poliţistă. Ne poate ajuta.

Îmi caut fiica. O să-i spui ce mi-ai zis.

- Nu se poate. - De ce ?

Pentru că e de-ai lor.

Dle Kelly, n-aveţi ce căuta aici.

Pleacă, mă ocup eu de ea.

Du-te !

Nu pot să cred !

Ce s-a întâmplat ?

Tipul m-a rupt în bătaie.

A fugit pe scara de incendiu.

- Toată lumea te caută. - Ştiu.

Am venit să iau banii, să i-i duc lui Ellis.

Chiar aşa ?

Unde sunt banii ?

Te aranjez în viaţa următoare, târfă !

Fir-ar !

Rahat !

- Ce-i asta ? - 50 000 de dolari cash.

I-am găsit în apartamentul detectivei Vasquez aseară.

Şi juma de kilogram de cocaină.

Era partenera ta.

Puteţi să-mi percheziţionaţi apartamentul.

Dacă găsiţi ceva, daţi-i jumătate Hannei,

pentru că sunt în urmă cu chiria.

Nu ţi-am spus că FBI-ul a preluat cazul Max Kelly ?

Ai insistat să spui ceva de genul ăsta.

Dosarul militar al lui Max Kelly. O mină pe drum.

Singurul supravieţuitor, traume cerebrale,

stres posttraumatic.

A petrecut doi ani în Massachusetts, la recuperare. Cine ştie ?

Asta e tot ?

Au închis cazul, considerându-l crimă-sinucidere.

N-are nicio logică.

- Concentrează-te să găseşti copiii ! - Bine...

S-a făcut.

Santi, dacă aflu că eşti corupt, te împuşc cu mâna mea.

Mi se pare corect.

Când ajunge ?

Termin aici şi discutăm.

Mă întâlnesc cu dl Tank, nu cu secretara lui.

Înţeleg că e ceva neobişnuit să foloseşti pronume diferite,

dar prefer "domnul", pentru că e mai util în afaceri oficiale.

- Tu eşti "dl Tank". - E o lume a bărbaţilor.

Faptul că ai considerat că nu merit putere dovedeşte că aveam dreptate.

De ce ne-am întâlnit aici ?

E mai bine să ne întâlnim într-un mediu prietenos,

unde să ne simţim în siguranţă, să putem vorbi deschis.

Nu eşti de acord ?

El cine e ?

Kevin, asistentul meu.

Pot să-ţi ofer o cafea cu lapte ? Hai, integrează-te !

Îţi place laptele în cafea ? O vrei dulce ?

Nu-i nevoie.

Adu-i o cafea cu lapte şi vanilie, semicafeinizată,

cu şase porţii de vanilie şi frişcă.

Să foloseşti aplicaţia, să acumulez puncte.

Eşti plătit bine pentru serviciile tale.

Ai devenit un angajat valoros al firmei.

Cum a fost posibil ca un agent FBI să se infiltreze în echipa ta ?

Era recomandat de o sursă de încredere.

- Unde-i sursa asta de încredere ? - S-a rezolvat.

- Şi agentul FBI ? - Şi asta s-a rezolvat.

Şi banii ?

Mă ocup de asta.

Având în vedere ce s-a întâmplat, pot trage două concluzii.

Unu, că judecata ta nu mai e de încredere,

iar în branşa noastră ăsta nu e un lucru bun,

doi, că ai fost implicat într-o ficţiune complexă,

pentru a prosti firma după ultima ta retrogradare.

Ştiu, sunt speculaţii ridicole.

Ce ai făcut pentru firmă de-a lungul anilor a fost luat în calcul.

Asta ţi-a obţinut un gest unic de bunăvoinţă.

Am încredere că o să îndrepţi lucrurile.

Nici tu, nici firma, nici eu, nici Kevin

nu ne dorim ca problema să ia altă direcţie.

Înţeleg că vindeai arme pentru cartelurile mexicane.

Da.

- Sunt foarte bun în meseria mea. - Şi, totuşi, iată-mă aici !

Şi iată-te şi pe tine.

Fă-ţi treaba, jigodie bătrână !

Tată, când te muţi înapoi ?

Nu ştiu, fiule.

Gândeşte-te la ceva !

De ce ?

- Cred că mama are un iubit nou. - Doamne, Ray !

- Mai taci ! - Kenny şi nu mai ştiu cum.

I-a spus bunicii la telefon.

Mama a zis că e un coleg care se poartă frumos cu ea.

O place şi i-a dat flori.

Tată, tu de ce nu-i aduci niciodată flori mamei ?

De ce-ţi place să bagi mereu strâmbe ?

Te iubesc !

Bună !

Bună !

Vin imediat.

Mulţumesc că i-ai adus.

La spital parcă a fost zonă de război azi.

Sigur, nicio problemă.

Ştii când o să pot plăti factura de spital a lui Ray ?

Au trecut 120 de zile, ar putea ajunge la colectări.

Iartă-mă ! Iau salariul joi. Poţi să aştepţi până atunci ?

Cred că da.

- Cum te simţi ? - Bine.

Voiam să te întreb dacă putem discuta într-o zi despre toată povestea asta.

Ce poveste ? Sunt mai multe.

Asta cu despărţirea.

Dacă ai timp de discuţii, vorbeşte cu copiii noştri.

Eu pot să-mi văd de viaţă, dar ei au nevoie de tată.

N-aveau nevoie de toată drama asta cu dorinţa ta de regăsire.

Fac pe curajoşii, dar o să le frângi inimile.

Şi nu-mi permit unele noi.

Poftim ?

Trebuie să plec.

Dle Ofstein, mulţumesc că ai acceptat să ne vedem.

- Ce face tânărul Michael ? - Bine.

Slavă Domnului !

Mă bucur să aud asta.

Am înţeles că afacerile noastre s-au încheiat.

Da, mai avem o mică problemă.

Omul căruia i-ai dat banii era agent FBI.

Banii i-au fost daţi celui pe care l-ai trimis să-i ia.

Aşa e.

Din păcate pentru amândoi, era agent FBI.

- Suntem toţi compromişi ? - Nu, m-am ocupat eu de tot.

Din păcate, banii au dispărut.

Te rog să mai faci o depunere.

- Cât ? - Toată suma.

Ce se întâmplă pe terenul tău te priveşte.

Sunt sigur că tânărul Michael valorează orice sumă pentru tine.

- Mă ameninţi ? - Nu.

- Cu tot respectul... - Respect ?

Ce cuvânt frumos !

Respect.

Unde ar fi tânărul Michael fără mine ?

Ar fi mort şi îngropat.

Iar tu Îi mulţumeşti lui Dumnezeu ?

- Mulţumeşte-mi mie ! - Incredibil !

- Ce anume ? - Şefa ta.

Dl Tank a spus că o să încerci asta. Vrei s-o sunăm ?

Să nu mă mai contactezi niciodată.

Nenorocitule !

Dobitoc bogat !

M-am săturat de nenorociţi bogaţi !

Nu e pic de respect !

Mă duc să văd ce face şeful. Salut !

Ce imbecil !

Să-mi bag picioarele !

- Căpitane ! - Da.

Uite !

Am studiat răpirile din ultimele opt luni,

şi asta mi-a sărit în ochi.

Uită-te la adrese !

Sunt în tot oraşul. Şi ce ?

Da, dar sunt cartiere infecte.

Majoritatea rapoartelor au fost înaintate de oameni cu antecedente,

drogaţi, oameni care trăiesc din şomaj, asistenţi maternali.

Am luat dosarele medicale ale tuturor copiilor

de pe lista de aşteptare pentru organe.

Ghici ce ! 5% dintre ei nu mai sunt pe listă.

Crezi că au murit ? Nici pe departe.

Sunt perfect sănătoşi.

Dar sunt copii de bogătaşi

sau părinţii lor au făcut curând o datorie mare,

sau şi-au încasat fondul de pensii, sau au vândut acţiuni.

Ai mandate pentru rapoartele astea ?

Ascultă-mă !

Cred că mulţi dintre părinţii ăştia infecţi îşi vând copiii.

- Trafic de organe. - Exact, ursuleţ !

Hoţii de trupuri.

De asta n-a cerut nimeni răscumpărări.

Bună treabă !

- O să fie bine. - Ce înseamnă asta ?

Poate că nici nu e acasă.

Ce faceţi ? Treceţi încoace !

Doamne ! Grăbeşte-te !

Să nu mai veniţi niciodată la mine acasă !

- Scuze, şefule ! - Calmează-te, frate !

Ce ai spus ?

- Mi-a spus să mă calmez, "frate" ? - Tommy a dispărut.

Când am ajuns acolo, era plin de poliţişti.

Au blocat străzile.

Când m-am întors la maşina ta, am găsit asta pe banchetă.

Ia să văd !

E 8:30 dimineaţa ! Dă-mi "iarba" !

Dă-o încoace !

Ce facem ?

- Dă-ţi picioarele jos ! - E doar o masă.

Nu e doar o masă !

E o măsuţă de cafea unicat, din 1964, daneză,

în valoare de 10 000 de dolari.

Credeam că ai luat-o de la Ikea.

Bine. Nu plecaţi nicăieri !

Şi nu atingeţi nimic.

Eşti un tâmpit lipsit de respect.

Trebuie să te potoleşti.

- Dacă-mi mai spui să mă potolesc... - Potoleşte-te !

Bine, vezi tu.

Mai taci naibii, Rishi !

Mai spune-mi să mă calmez o dată !

Ţine-ţi gura ! Doamne...

E numai vina ta.

A mea ? E vina lui Ellie.

Laoparte !

- Şefule, o deschid. - Bine.

Idiotul naibii !

Avem o problemă.

Firma vrea să ne transmită un mesaj.

Dacă nu găsim banii în curând,

o să sfârşim toţi într-o groapă de gunoaie.

Vorbesc eu cu ei.

Cu cine vorbeşti ?

Cu firma. Să lămuresc lucrurile.

Dă-mi cutia !

- Bună idee ! - V-am zis eu.

În sfârşit ! Ai mai multă încredere în mine !

Da...

Fă-o mai repede.

Imbecil cu gura mare ! Ţi-am spus să-ţi ţii gura !

Gura, sculă mică ! Mişcă !

E o maşină nouă. Şi tu ai lua-o.

Ce gras e !

Mulţumim că aţi acceptat să ne vedem, dle Ostein.

Avem câteva întrebări.

Nu înţeleg ce caut aici. Ce se petrece ?

Dacă înţeleg eu bine,

fiul dv., Michael, era pe lista de aşteptări pentru un rinichi.

Brusc, s-a retras de pe listă.

A murit, domnule ?

Nu.

E teafăr.

Nu înţeleg.

A făcut transplant. De asta sunt aici ?

Fiul dv. era pe o listă de aşteptare foarte lungă.

Ne puteţi spune de unde aţi luat rinichiul ?

L-am dus în China, la spitalul Huashan.

N-a fost uşor şi nici ieftin, dar am bani şi e fiul meu.

Spitalul Huashan e un spital universitar de excepţie.

Ăsta sunteţi dv. ?

Iniţial am crezut că e prânzul dv., dar apoi am citit etichetele.

Puteţi s-o citiţi ? V-aţi dus în China cu cutia.

Sigur nu aţi cumpărat-o din avion.

Dacă cineva v-a vândut

un rinichi bun la negru,

iar un rinichi bun rezistă doar 24-36 de ore,

aţi avut timp să urcaţi în avionul corporatist

şi să-l duceţi la timp ca să vă salvaţi copilul.

Dle Ofstein, am şi eu copii.

Înţeleg că aţi făcut-o ca să vă salvaţi copilul.

Din păcate, pentru asta a murit alt copil.

La naiba !

A trebuit s-o fac.

E fiul meu.

Cine v-a contactat ?

Un mizerabil pe nume Ellis.

După ce am plătit, a încercat să mă şantajeze.

A zis că FBI-ul mi-a luat banii.

Vreţi un avocat înainte să mai spuneţi ceva ?

Nu, e în regulă.

Unde-l găsim pe Ellis ?

Pleacă naibii !

Pleacă dracului odată !

Ce dracu' ?

Dobitocule, ce crezi că faci ?

Ştii ce ? O să-ţi tai gâtul.

E interesant că spui asta.

N-ar trebui să fiţi aici.

Nu, fugi !

Să ghicesc ! Vrei un macchiato.

Vrea informaţii.

Putea să mă sune.

Ce să-i spun ?

Spune-i ca, data viitoare când vrea să ne vedem,

să mă sune, să facem o programare.

Ne întâlnim într-un loc neutru, ca doi oameni civilizaţi.

- Şi banii ? - Mă ocup de asta.

Dar nu-mi uşuraţi sarcina, dacă-mi omorâţi oamenii.

Nu ştiu despre ce vorbeşti.

Ai o săptămână la dispoziţie.

Una singură.

Ofiţer de marină a atacat doi bărbaţi acuzaţi că au violat o afgană

internat într-un spital de psihiatrie

Ellis.

Keko e mort. Ce dracu' ?

- Firma l-a ucis. - Nu e firma.

Cred că mai e cineva în joc.

Întrebarea e cine.

- Unde-i fiica mea ? - Ne cunoaştem ?

Fir-ar să fie !

Acum se leagă.

Unde-i Ari ?

Mă bucur că eşti aici, pentru că vreau să explic câte ceva.

În primul rând, îţi înţeleg furia legată de ce au păţit soţia ta,

fratele tău şi copilul tău.

Dar trebuie să-ţi spun că a fost vina fratelui tău mincinos.

I-am încredinţat nişte bani care nu-mi aparţineau.

După o discuţie lungă

şi o manichiură atentă efectuată de asistenta mea,

a devenit mai rezonabil.

Am hotărât să nu-l omor, dacă-mi dă banii înapoi.

A minţit iar şi s-a dus la tine acasă.

Credeam că e familia lui.

E numai vina jegului ăluia mincinos de frate al tău.

Unde-i fiica mea ?

E în spatele tău.

- Cum a fost, şefu' ? - Bine, Junior.

Nenorociţilor !

O să vă omor.

Pari că mergi la sală.

Mi-ar plăcea şi mie să merg, dar nu-mi place să transpir.

Nu, nu...

Junior, şefului n-o să-i placă asta.

Fii atent, tâmpitule !

Cu cât îi spui lui Ellis mai repede ce vrea să ştie,

cu atât o să-ţi fie mai bine.

Altfel, te ciopârţesc ca pe târfa de nevastă-ta.

Nevastă-ta era bună de tot.

Dar nu ţinea de mine.

Nu, nu...

Nu !

Junior, fir-ar să fie ! Ce faci ?

Fir-ai al naibii ! Ce ţi-am zis cu tâmpeniile astea ?

Îmi cer iertare pentru barbarii ăştia. Nu e stilul meu.

O clipă...

Fir-ar să fie !

Stai...

Îmi pare rău. Probabil că mă crezi un monstru.

Nu sunt un monstru.

- Unde e ? - Fiica ta e teafără.

Am o propunere pentru tine,

dar trebuie să-mi dai cuvântul că uiţi de toată povestea asta

cu soţia ta şi cu fratele ăla infect.

Ce-a fost a fost, nu pot schimba trecutul.

Aş vrea să pot, dar nu am cum.

Ştiu ce simţi.

Mi-am pierdut fiul când avea 17 ani.

Asta îţi lasă o gaură mare în inimă.

O mare suferinţă.

Spre deosebire de mine, tu ai şansa să redevii tată.

Îmi spui unde sunt banii, şi îţi înapoiez fiica.

Junior, vezi ca telefonul tău să fie încărcat.

Bine, mă duc.

După ce facem schimbul, nu mai avem treabă unul cu altul.

Vreau să-mi dai cuvântul.

Cheam-o pe Roxy ! Mergem la plimbare.

Da, şefule.

Trebuie să ai încredere în mine. Suntem amândoi victime.

Am cuvântul tău ?

Când ne întoarcem, vreau să-l duci pe Junior la Măcelar.

M-a păcălit şi acum trebuie să plătească.

Da, o să strâng altă gaşcă.

A văzut cineva un atelier de piese umane ?

Eşti sluga ? Mă şterg la fund cu slugi.

Te-au lăsat să stai de pază. Asta înseamnă că se pot lipsi de tine.

Mergi mai departe !

Ce naiba e asta ?

Max Kelly, trăieşti.

Taci naibii !

Dezleagă-l !

Ce naiba s-a întâmplat ?

Încerc să opresc monştrii.

Treci înapoi !

O să-ţi vezi părinţii la închisoare.

Distracţie plăcută acolo !

Dormi !

Nu !

Ce de porcării !

Caută prin cutii, eu mă duc în partea cealaltă.

Ce naiba e asta ?

Nenorocitul !

Trebuie să-i arăt astea lui Ellis. Tu mai caută !

Vino încoace !

Ce-i asta ?

Vorbeşti serios ?

Cine-i şeful acum, târfă ?

Strânge !

Fir-ar !

Stai, stai...

Fir-ar să fie !

Prietene, se pare că suntem într-o încurcătură.

Trebuie să ne adaptăm.

Rahat !

Ellis.

Da, vin.

Junior, se pare că ţi-a plătit cu aceeaşi monedă, nu ?

Putem să terminăm mai repede ?

Ce naiba e asta ?

- Căpitanul Daniels. - Nemernicul nu-i acasă.

- Şi SUV-ul negru ? - Nu.

Bine, stai liniştit ! Anunţă-mă dacă se întâmplă ceva.

Nu intri până nu obţin mandatul.

Fii cu ochii în patru !

Raportează din stradă şi anunţă-mă dacă se întâmplă ceva.

Mă străduiesc.

Vrei să stau în maşină toată după-masa şi să aştept ?

Descarc extrasul lui de cont în clipa asta.

Vezi ce-i cu ele !

Te simţi bine ?

Da.

Să-mi spui dacă se întâmplă ceva ciudat.

Drăcie !

Unde-i fiica mea ?

N-o face, Max !

Ce dracu' cauţi aici ?

Gura, pocitanie !

La naiba !

E problema mea şi a lui.

Nu pleacă cu tine.

Lasă arma jos !

Nu mişca !

Nu pleacă cu tine.

Jigodie !

Nu vreau să te împuşc, dar o fac.

- Gândeşte-te, Max ! - Nu !

Vrei dreptate, nu ?

Şi ceilalţi copii ? Ceilalţi părinţi ?

Şi ei vor dreptate.

Nu le lua asta !

Max, nu e vorba despre tine.

Mulţumesc.

Nici să nu-ţi treacă prin cap să mă strângi de gât,

că te împuşc în faţă !

Întoarce-te !

Mâinile la spate !

Unde-i fiica mea ?

Ai tupeu să mă întrebi de fiica ta,

după ce mi-ai pângărit fiul.

Stai să mă gândesc...

A donat inima sau rinichiul ?

Nu mai ştiu.

Nu mi-a plăcut niciodată treaba asta cu organe.

Eu vând arme şi droguri.

Acum, dacă stau să mă gândesc,

o parte din ea poate fi în California, iar altă parte, pe Coasta de Est.

Nu ştiu.

Iar tu, rahat mărunt,

ai grijă ce spui !

Suntem cu ochii pe micul Ray Ray.

Da. A fost ideea fostei tale partenere.

Mi-a plăcut. Ray Ray o să fie un donator bun.

Ce naiba ?

Ce nenorocit !

Ce idiot !

Haide... Nu fi aşa de aspru ! Ştii că eu nu pierd.

Nu la tine mă refeream, imbecilule !

Mă refeream la mine.

Ce prost sunt !

E un caz federal.

Eu n-am jurisdicţie.

M-am înşelat.

Eşti pe cont propriu, târfă !

Asta-i tot ce poţi ?

Da, la naiba !

Pentru Ari.

Alo !

Mulţumesc că m-ai sunat.

Ai auzit mesajul meu ?

Jur că fac orice. Dacă vrei, îmi dau demisia.

Şi te iubesc.

Am nevoie de tine şi de ticăloşii ăia mici.

N-a sunat bine.

Serios ?

Da.

Super !

Pe curând !

Da. Bine.

- Santiago ! - Da.

Treci încoace !

Fir-ar să fie ! Te sun înapoi.

Da.

Da ?

Daţi un semn şi vă contactăm imediat.

Bine aţi revenit !

Mike Tilliam e la locul faptei.

Mike, ce informaţii ai ?

Sunt cu Juan,

care lucrează la clubul unde a avut loc această crimă oribilă.

Ce s-a întâmplat ?

Scoteam gunoiul şi am auzit ţipete.

Am ieşit şi am văzut un tip solid, cu glugă,

călare pe un tip negru.

Când m-a privit, i-am văzut faţa.

Era...

Cum se spune în engleză ?

Juan spune că atacatorul era foarte "palido",

adică foarte palid.

Poliţia ne va pune la curent peste o oră.

Cine e acest bărbat "palido" ?

Unde e şi de ce a comis această crimă oribilă ?

Nimeni nu ştie.

Aveţi legătura în studio !

Cadavrele recuperate la Artie's Coffee Shop

au fost identificate drept Renata Turner,

care lipseşte de când Interpolul i-a percheziţionat o locuinţă din Londra,

acum trei ani,

şi asasinul profesionist Andre Jurgen,

membru al grupării germane GSG 9.

Suspectul a fugit cu o dubă.

Încă primim informaţii. Rămâneţi cu noi !

Cine-şi bate joc de mine, Santi ?

Cine-i "palido" ăsta despre care tot vorbesc la ştiri ?

Da...

Lumea e plină de ciudăţenii.

Ce ai făcut ?

Ce-i cu rânjetul tâmp ?

Mă văd cu Hanna şi cu băieţii.

Cred că mă mut înapoi.

Te muţi înapoi ? Asta e bine.

Apreciez asta.

Mă bucur pentru tine.

Mai ştii când am găsit Xylazine şi opioide în pătuţul unui bebeluş ?

Da.

Şi tu ai găsit pistolul în cutia de cereale.

Mi-ai salvat viaţa atunci. Nu ţi-am mulţumit.

Taci şi şterge-o !

Santi !

Spune-le băieţilor că unchiul Jeff îi salută.

Vino să mă vizitezi cândva.

Aşa, Ray Ray.

E rândul tău. E rândul cuiva.

Da.

Da !

Hai, Sam Sam !

- Foarte aproape ! - E rândul tău.

Ştii unde sunt monştrii. Adresa ?

Nu, cineva vrea o adresă.

Trebuie să pleci ? Putem pleca.

Nu. Tu eşti prioritatea mea de acum.

- Serios ? E totul în regulă ? - Da.

Totul e fantastic.

- Oribil ! - Luaţi-vă o cameră !

Mai tăceţi !

Aruncă !

Ce e ?

Ai sunat ?

Mai am nişte heroină.

Am... Ce ?

Aţi urmărit filmul artistic DREPTATE CU ORICE PREŢ

Redactor ROBERT CIUBOTARU