All language subtitles for Vaxxed.From.Cover.Up.To.Catastrophe.2016-rum(1)

Faceţi reclamă produsului sau mărcii dvs. aici, contactează www.OpenSubtitles.org astăzi

În California, cel mai grav focar de pojar
din ultimii 15 ani se răspândeşte.

Virusul apare din nou în
ştirile din seara asta.

Un focar care într-un
fel provine de la...

...cineva care probabil a prins
o rujeolă în străinătate,

a vizitat Disneyland, şi
este posibil să fi strănutat.

Rujeola se răspândeşte în America.

Acest focar nu dă nici
un semn că s-ar diminua.

Există deja mai multe cazuri în
acest an decât au existat în...

În 2014, numărul s-a triplat
la 644 cazuri de rujeolă

raportate în 27 de state.

De fapt, oare asta se datorează, practic,
din cauza mişcării anti-vaccinare,

deoarece părinţii nu
îşi vaccinează copiii?

Da, eu... cred că da.

Un proiect de lege care ar interzice scutiri
de orice fel de la vaccinurile copilăriei

avansează în legislatura Californiei.

Noi autorizăm legislaţia

prin care să se elimine scutirea
personală pe motive religioase.

Cred că începeţi să înţelegeţi de ce
această obligare este atât de importantă.

Au existat unele informaţii inexacte
care circulă despre vaccinuri.

Cea mai mare parte dintre ele
provin dintr-un studiu britanic

care leagă vaccinurile de autism.

Şi noi încă mai continuăm să auzim
că vaccinurile cauzează autism,

chiar dacă acest mit a fost demascat?

...În mod repetat şi temeinic demascat.

Este posibil să fi auzit că vaccinurile
cauzează autism la 1 din 110 copii.

La naiba cu asta! Este total de rahat!
Ba nu cauzează!

Proiectul de lege care obligă copiii să
fie vaccinaţi a trecut cu sprijin major.

Fiecare copil trebuie să îndeplinească
standardele de imunizare

înainte de a se alătura şcolilor publice,
şcolilor private şi grădiniţelor.

Aş încuraja cu tărie pe toată lumea:
uitaţi-vă la ştiinţă, uitaţi-vă la fapte.

CDC, Centrul pentru Controlul Bolilor
din Atlanta, vă poate da informaţii bune.

Vaccinaţi-vă copiii.

"Am aşteptat o perioadă lungă de
timp pentru a-mi spune povestea

"şi vreau să o spun sincer şi adevărat.

"Am fost implicat în înşelarea a
milioane de contribuabili

"în legătură cu posibilele efecte
secundare negative ale vaccinurilor.

"Noi am minţit în legătură cu
descoperirile ştiinţifice.

"CDC nu mai poate fi de încredere

"pentru a face cercetări în legătură
cu siguranţa vaccinurilor.

"Nu mai poate fi de încredere
cu privire la transparenţa sa.

"CDC nu mai poate fi de încredere
nici măcar pentru el însuşi.

Acestea sunt doar câteva gânduri."

Dr. William W. Thompson,
Cercetător Ştiinţific Principal

la CDC (Centrul American pentru
Controlul şi Prevenirea Bolilor)

VACCINAT - DE LA MUŞAMALIZARE LA CATASTROFĂ

Traducerea, adaptarea, sincronizarea:
okid

Alo?

Stăteam la biroul meu unde
predam la Universitatea Simpson,

telefonul îmi sună, şi era
doctorul William Thompson...

Dr. Thompson: Brian, tu şi cu mine nu ne
ştim reciproc foarte bine.

Nu ştiu exact cum va
decurge acest lucru.

Tu ai un fiu cu autism, şi...

...mie mi-e tare ruşine acum

când mă întâlnesc cu familii
care au copii cu autism

pentru că eu sunt o
parte a problemei lor.

Fiul meu, Steven,

s-a născut în februarie 1998,

Steve, cum face vaca?

La 2 săptămâni după vaccinurile de
15 luni, nu a mai putut vorbi deloc.

A pierdut orice contact vizual.

Îl ridicai, iar el doar atârna moale.

Acesta este momentul în care CDC

era la începutul realizării acestor studii
privind relaţia dintre vaccinuri şi autism.

Ca om de ştiinţă, am peste 60 de
publicaţii ştiinţifice şi tehnice

în cele mai importante reviste
ştiinţifice internaţionale.

Şi am intrat în contact cu CDC,
fiind un profund critic al studiilor lor.

Şi astfel, CDC a decis
ca omul de ştiinţă

care urma să interacţioneze cu mine la
acel moment să fie dr. William Thompson.

Pentru că-i suflam mereu în ceafă,

pentru că lui nu-i plăcea ceea
ce spuneam despre statistici,

am primit în 2004 o scrisoare de
la un avocat angajat al CDC,

în care mă informa că nu mai am
permisiunea de a contacta CDC.

Derulând pe repede
înainte, ajungând la 2014,

Thompson mi-a spus:

"Brian, dacă mă asculţi

"şi dacă faci ce-ţi spun eu să faci,

"îţi pot garanta că vei putea accesa
un întreg tezaur de date.

Şi aş dori să te ghidez
prin aceşti paşi."

Dr. Thompson nu ştia că era înregistrat
în timpul convorbirilor telefonice

care vor fi redate în acest film.

Dr. Thompson: Deci, vreau să-ţi fiu o
resursă, vreau să fiu valoros pentru tine.

Vreau ca tu să ai pe cineva în sistem.

De ani întregi încercam să
sparg acest edificiu al CDC

şi să fac să iasă iveală măcar un pic
din tot ceea ce era nedrept.

Dr. Thompson: CDC a întârziat
cercetarea cu 10 ani.

Din cauză că CDC nu a fost
destul de transparent,

am pierdut 10 ani de cercetare,

fiindcă CDC este atât de refractar acum
la tot ce are legătură cu autismul.

Dr. Doreen Granpeesheh:
Sunt psiholog clinic licenţiat

şi analist cercetător
certificat în comportament.

În 1978,

vreau să spun că prevalenţa autismului era
de aproximativ 1 la 15.000 de copii.

Era o boală foarte rară.

Am lucrat la o clinică la UCLA
(Universitatea din California, Los Angeles),

care era cam singurul centru cunoscut
pentru tratarea copiilor cu autism,

şi am avut, pară-mi-se, între 6 şi
10 copii cu care am lucrat.

Undeva pe la începutul anilor '90,

la scurt timp după ce am deschis CARD
(Centrul pt. Autism şi Dereglări Asociate),

creşterea autismului a fost
atât de mare şi atât de rapidă

încât am simţit că nu aş mai putea
ajunge vreodată cu munca la zi.

Din punct de vedere oficial
în legătură cu diagnosticarea,

cu modul în care definim autismul,

ne uităm la deficienţe în două domenii.

Primul vizează comunicarea
şi interacţiunea socială.

Şi, în această zonă, condiţionăm
prezenţa a trei simptome specifice,

şi anume: nicio
reciprocitate social-emoţională,

nicio comunicare verbală - care
înseamnă contact vizual, de exemplu,

sau nicio dezvoltare a relaţiilor.

Cel de-al doilea domeniu
supus deficienţelor constă în

prezenţa unor comportamente stereotipice,
repetitive, restricţionări de comportament.

Şi acestea sunt lucruri cum
ar fi gesturi cu mâna,

balansarea corpului,
insistenţa pe rutine identice.

Una dintre cele mai noi adăugiri

este prezenţa unei
dereglări senzoriale.

În cazul în care un copil are o
incapacitate de a sesiza corect lucrurile,

de pildă neauzind lucruri pe care noi,
ceilalţi, le-am auzi în mod normal,

asta ar putea fi clasificat
ca un simptom al autismului.

Aşa că, dacă ai cinci simptome,

două în zona de comportament repetitiv

şi trei în domeniul deficitului
de comunicare socială,

atunci vei obţine o clasificare
a ceea ce se numeşte

Tulburări din Spectrul
Autismului (ASD).

Vom începe totuşi, ca întotdeauna,
cu Prezervarea Adevărului.

Ştirea de ultimă oră din seara aceasta

este că în urmă cu doar câteva ore,
Jurnalul Medical Britanic (BMJ)

a făcut ceva extrem de rar
pentru o revistă ştiinţifică.

A acuzat un cercetător, pe Andrew
Wakefield, de fraudă indiscutabilă.

Andrew Wakefield: Am primit un
apel pe data de 19 mai 1995

de la o mamă care mi-a
spus povestea copilului ei:

regresia lui în autism
în urma unui vaccin.

Şi am spus: "Cu ce vă pot ajuta?"

Nu ştiu nimic despre autism,
aţi venit la persoana greşită.

Şi ea a spus: "Nu, doctore, copilul meu
are probleme gastro-intestinale teribile

şi nimeni nu le va lua în serios."

Eram cercetător academic
în gastroenterologie,

interesat în special de boala lui Crohn
şi de colita ulceroasă

boala inflamatorie a intestinului.

Nu ştiam absolut nimic despre autism.

Când fusesem la şcoala medicală,

autismul era aşa de rar
că noi nici nu l-am dezbătut.

Am auzit şi noi o succesiune de povestiri
care erau foarte, foarte asemănătoare.

Medicina este despre
recunoaşterea de modele,

şi exista un model clar
în curs de apariţie.

Aşa că noi am decis... Mai
precis un grup de-al nostru

- incluzând pediatri gastroenterologi
de talie mondială din acea vreme -

condus de profesorul John Walker
Smith, a decis că aceşti copii

merită o investigaţie aprofundată.

Ei bine, dr. Wakefield, aşa cum s-a arătat,
a folosit date absolut frauduloase.

El a creat o hârtie falsă,
pe care Jurnalul i-a permis o să ruleze.

Toate celelalte studii
care au fost efectuate

au demonstrat în mod repetat că nu e nici un
fel de conexiune (între vaccin şi autism).

Deci este o minciună absolută
care ucide mii de copii.

Ceea ce am descoperit şi am raportat
prima dată a fost această...

...legătură între ceea ce părea
să fie un nou tip de inflamaţie intestinală

şi regresia autistă la copiii care, înainte,
fuseseră normali din punct de vedere mintal.

Iar printre aceştia, majoritatea
au regresat în autism,

aşa cum spuneau şi părinţii lor,

ca urmare a vaccinului de Pojar,
Oreion şi Rubeola (MMR).

Nu era treaba noastră
să cenzurăm acea poveste

fiindcă ar putea fi incomodă
pentru sănătatea publică.

Treaba noastră era să raportăm
acea poveste cu exactitate

pentru ca asta să poată conduce
la investigaţii suplimentare.

Iar hârtia spunea în mod explicit:

"Această lucrare nu
dovedeşte o asociere între

"vaccinul de MMR şi sindromul descris.

Este nevoie de mai multă muncă
pentru a rezolva această problemă."

Aceasta a fost concluzia lucrării.

Del Bigtree: Ca jurnalist medical de
investigaţie, am petrecut ultimii şapte ani

lucrând la unul dintre cele mai bune
talk-show-uri medicale din lume.

Noi ştim că în medicină
au existat multe studii

dovedind că vaccinurile
nu cauzează autism.

Dar problema pe care eu însumi
am avut-o întotdeauna cu asta

este că mii şi mii de părinţi
spun cu toţii aceeaşi poveste:

"Copilul meu a primit un vaccin,"
de obicei, vaccinul MMR,

"şi apoi, în acea noapte sau a
doua zi, a făcut febră mare.

Iar după ce febra a trecut, nu a mai
putut să vorbeasă şi nici să meargă."

Practic, copiii au regresat
în ceea ce numim autism.

Şi niciodată nu şi-au mai revenit.

Medicii obişnuiau să asculte
la ceea ce spun pacienţii lor.

Aceasta este piatra de temelie a
medicinei, aşa cum o cunoaştem noi.

Dar ceva s-a schimbat şi, mai nou,

ei spun că pacientul nu ştie
despre ceea ce vorbeşte,

şi că aceşti părinţi, care povestesc
despre copiii lor, fabulează

ca şi cum n-ar avea nicio idee despre ceea
ce se întâmplă cu adevărat cu copilul lor.

Eu am doi copii,

şi oricine care are copii ştie că,
atunci când avem bebeluşi prima dată,

suntem extrem de sensibili
la fiecare mic sughiţ,

la fiecare tuse, la fiecare strănut.

Deci, a spune că părintele era pur şi simplu
inconştient de problemele căpătate de copil

şi că şi-a dat seama, dintr-odată,
abia după un an, că vai, are autism,

chestia asta mi se pare un nonsens.

Aşa că am vrut să mă uit mai în
detaliu la această poveste şi să aflu

ce este cu această înstrăinare dintre
medicină, ştiinţă şi părinţi?

Polly Tommey: Abia aşteptam să fiu mamă.

Îmi amintesc în mod deosebit că,
chiar şi înainte de a ne căsători,

vorbeam despre cât de importanţi
urmau să fie copiii în viaţa noastră.

Voiam o fiică mai întâi, apoi un fiu.

Şi ne-am planificat
să avem patru copii.

Urma să fim cei mai buni
părinţi care am fi putut fi.

Bella s-a născut şi

asta a fost o experienţă minunată.

Bella era un copil angelic, perfect.
Ea a trecut prin toate etapele.

Am rămas însărcinată cu
Billy destul de repede.

Bella, spune-i "Hello" lui Billy.

Hello.

Aveam acum o fată frumoasă
şi un băiat frumos.

Viaţa era pur şi simplu uimitoare.

Deci la două, patru şi şase luni, Billy a
făcut vaccinurile normale pentru copii.

Cu oarece smiorcăială, durere în piept şi
guturai, probabil după ultimul din ele.

Aşa că eu, în felul meu grijuliu, ca
mamă, m-am grăbit cu el la doctor.

"E în regulă? Trebuie să-i dau ceva?"

"Da, trebuie să-i dăm antibiotice

doar pentru a ne asigura
că nu are nicio infecţie."

Nu i-a trecut guturaiul.

Grăbindu-mă înapoi la
medic, el mi-a spus:

"Oh, copilul are nevoie de mai multe
antibiotice. Doar aşa, preventiv."

Şi îmi amintesc când mama m-a chemat sus
- mama mea este o hipioată homeopată -

m-a chemat spunându-mi: "Ce faci? Înfunzi
copilul cu acele antibiotice? Pentru ce?"

Iar eu îi spun: "Mamă,

cu tot respectul, dar tu eşti o artistă, iar
ei sunt doctori, deci ei ştiu cel mai bine."

Era deja programat la
vaccinul MMR, la 12 luni.

Chiar în dimineaţa din ziua
programării, prietena mea mi-a spus:

"Ascultă, am auzit că s-ar
putea să existe o problemă

cu acest vaccin MMR pe care tocmai
vrei să i-l faci lui Billy."

Şi i-am spus: "Eşti nebună?
Care este problema ta?

"Dacă ar fi existat vreo problemă cu
vaccinarea ar fi apărut imediat la ştiri.

"Iar doctorul m-ar fi
sunat să-mi spună:

"ŤNu te obosi să vii,
acesta nu este un vaccin sigur.ť

"Nimic din toate astea
nu s-a întâmplat.

"Eşti negativă şi neglijentă, dai ascultare
vreunui zvon pe care l-ai auzit pe undeva.

Billy ar putea deveni surd dacă
nu-l duc acum să-l vaccinez cu MMR."

Cele mai multe dovezi care leagă
rujeola cu autismul s-au mai domolit.

Şi cei mai mulţi medici şi
oameni de ştiinţă sunt de acord

că, probabil, nu asta
este cauza principală.

Jim Sears: Am lucrat în pediatrie
timp de aproape 20 de ani.

Cred că cei mai mulţi pediatri
văd vaccinurile ca şi cum

acestea ar fi lucrul numărul unu
pe care-l fac pentru copii.

Sunt destul de tânăr şi, deci,
n-am cum să-mi amintesc

de zilele în care copii
aveau plămâni de fier

ca urmare a luptei lor cu poliomielita.

Ştii, în esenţă, poliomielita
a fost eradicată din această ţară.

În '98, a apărut studiul Wakefield,
când fiul meu tocmai se născuse.

Într-un fel, acel studiu a arătat cu
degetul spre culpa vaccinului MMR.

Ca părinte, m-am speriat la ideea
de a-i face vaccinul MMR fiului meu,

şi, de fapt, noi...
Eu nu i l-am făcut la timpul programat.

Pentru că am vrut să văd...

Am vrut să văd ce vor demonstra
şi alte studii suplimentare.

Şi de-a lungul timpului, studii
suplimentare au arătat că este sigur,

aşa că el a primit vaccinul. Ştii, dacă
toată lumea s-ar opri din a se mai vaccina,

vom merge înapoi în epoca de piatră.

Când un om de ştiinţă de la CDC, care,
pe vremea aceea, era acolo de 17 ani,

îţi spune:

"Iată cum să accesezi datele",

nu mi-a luat foarte mult timp pentru a
realiza: "Oh, mai bine fac ceea ce spune el,

pentru că ştie el despre ce vorbeşte."

Dr. William Thompson: Vreau doar
să-ţi spun un singur lucru.

Acum sunt într-o poziţie destul de bună
pentru a-ţi oferi o mulţime de informaţii.

M-a întrebat: "Ce seturi de
date ai de gând să soliciţi?"

Şi i-am spus: "Ei bine, am de gând
să solicit două dintre studiile

pe care le-aţi făcut pe Thimerosal",

care e un conservant cu conţinut
de mercur utilizat în vaccinuri.

Şi el mi-a spus: "Păi, asta-i bine,

dar vreau să solicitaţi mai
întâi datele despre MMR."

Acesta este studiul făcut de
Frank DeStefano şi colegii săi în 2004.

Dr. Thompson: A fost unicul studiu prin care
am putem ajunge la crearea unui dezastru,

în timp ce CDC încearcă să clarifice
ceva ce nu vrea să înţeleagă.

Ziua în care Billy a primit vaccinul
MMR a fost o realitate de coşmar.

A fost cea mai proastă zi
din viaţa mea, să fiu sinceră.

Am venit şi l-am văzut
culcat în pătuţ, apatic.

A început să tremure necontrolat.

O stare de agitaţie şi
tremurat necontrolat!

Imaginaţi-vă ca şi cum aţi
ieşi dintr-un lac îngheţat.

Ochii lui au început să facă aşa
şi tremura aşa.

Şi îmi amintesc, ea l-a apucat
şi l-a ţinut strâns la piept.

O frică imediată a apărut în Jon,

iar eu, imediat... "Mami, acest
lucru nu se va întâmpla.

Nu ştiu ce este în neregulă cu tine,
dar acest lucru nu se va întâmpla."

Şi am ajuns la spital,
şi am intrat grăbiţi cu el.

Medicii au venit,
şi s-au uitat la el.

Atunci medicii au spus: "A avut o
reacţie la vaccin. A avut o criză.

"Asta este normal.
Acest lucru este comun

"pentru mulţi-mulţi copii
care au făcut acest vaccin.

E absolut în regulă. O să fie bine."

Nimeni nu mi-a spus vreodată

că ar putea exista vreun
efect secundar

la oricare dintre vaccinurile pe care
copiii mei le-au făcut.

Ca urmare a convulsiei febrile pe care el
a avut-o în aceeaşi zi a vaccinării cu MMR,

ni s-a spus să-l ducem acasă.

A dormit în pat cu noi peste noapte.

Părea a fi, pur şi simplu,
foarte-foarte somnoros.

De fapt, el nu s-a mai trezit niciodată
ca să fie Billy pe care îl avusesem înainte.

Pentru mine, a devenit într-adevăr
necesar să încep căutarea de a afla

ce tipuri de probleme medicale au
aceşti copii care trec prin asta,

care sunt ceilalţi factori
care i-au afectat

şi care i-au adus la acest nivel
simptomatologic pe care noi îl numim autism.

Asta se petrecea cam
pe la mijlocul anilor '90.

Am observat, ca punct "a", că exista o
foarte mare utilizare a antibioticelor

în rândul acestor copii,

dar, ca punct "b" - foarte interesant -, a
fost să văd numărul de familii care raportau

apariţia la copilul lor a unui tip

de comportament regresiv
imediat după vaccinare.

O mulţime din aceşti părinţi mi-au
arătat imagini cu copiii lor

care fuseseră totalmente în curs de
dezvoltare normală până la 18 luni,

iar apoi, dintr-o dată, post-vaccinare,
au dezvoltat o regresie incredibilă.

Copii vorbăreţi care rosteau
cam 50 până la 100 de cuvinte

şi-au pierdut complet
toate cuvintele pe care le ştiau.

Copiii care erau extrem de ataşaţi
şi interactivi cu părinţii lor

au devenit dintr-o dată izolaţi,

nu mai puteau răspunde
nici măcar la numele lor.

Acest lucru s-a întâmplat
imediat după vaccinurile MMR.

Fiul meu cel mare, Ian, s-a născut
normal, şi se dezvolta în mod normal.

Era un băiat frumos, şi am ajuns la vizita
medicală de 12 luni, adică de un an.

Apoi i-au dat mai multe
vaccinuri, toate odată.

Şi, în următoarele 7 zile a făcut febră de
40 de grade şi o erupţie pe tot corpul.

Anterior, fusese înregistrat în filmuleţele
făcute acasă că putea să meargă singur

şi, de fapt, că putea chiar
să fugă, în acel moment.

La 7 zile după vaccin,
el nu mai era în stare să facă acest lucru.

Cădea pe jos,
şi a devenit un băieţel foarte bolnav.

Deci, se pune întrebarea pentru aceia
dintre noi care investigăm autismul:

"Constituie vârsta de expunere la vaccinul
MMR un risc de a contracta autism?"

Şi pentru a înţelege de ce, trebuie să
înţelegem ceva din istoria vaccinului MMR.

În 1987, a existat un vaccin MMR
care a fost utilizat în Canada,

produs de SmithKline Beecham (GSK)

Iar acel vaccin a cauzat meningita.
S-a recunoscut recunoscut rapid asta,

şi acest tip de vaccin
a fost retras în Canada.

Cu toate acestea, în aceeaşi lună
când a fost retras în Ontario,

a fost licenţiat în Marea Britanie.

Numele a fost pur şi simplu schimbat
din "Trivirix" în "Pluserix".

În Marea Britanie, a fost folosit timp de
4 ani şi, de asemenea, a cauzat meningita

şi a trebuit să fie retras rapid.

A existat un protest public, a existat o
pierdere acută de încredere a publicului

în factorii de decizie a
politicii de vaccinare,

iar vaccinul ar fi trebuit, în
acel moment, să fi fost distrus.

Nu a fost.

Acesta a fost apoi expediat către ţările
în curs de dezvoltare, precum Brazilia,

unde acesta a fost utilizat într-o
campanie de vaccinare în masă.

Şi acolo a fost o
epidemie de meningită.

Ceea ce era pe deplin previzibil.

Acum, oamenii de ştiinţă
au studiat epidemia,

şi ceea ce au descoperit
este că riscul de meningită

a fost asociat cu vârsta de expunere.

Cu cât era mai mică vârsta copiilor
care au primit vaccinul MMR,

cu atât era mai mare
riscul de meningită.

Pentru oameni ca mine,
investigând autismul,

s-a pus întrebarea:
"Există un risc similar în autism?

"Este vârsta de expunere la
vaccinul MMR un risc pentru autism,

la fel cum a fost şi pentru meningită?"

Am împărtăşit cu Congresul S.U.A
şi cu CDC această ipoteză.

Raportul, aşa cum ne-a fost nouă spus,
şi pe care avem obligaţia de a-l raporta,

constă în faptul că majoritatea
copiilor au regresat

după o perioadă de dezvoltare normală

după vaccinarea cu MMR.

Asta nu înseamnă că este cauza bolii.

Institutul de Medicină (IOM) are
un corp de savanţi şi de medici

care evaluează datele disponibile
privind siguranţa vaccinurilor,

iar apoi sfătuieşte guvernul cu privire
la politica de cercetare a vaccinurilor.

Ei bine, pentru că Andy Wakefield
a dus mai departe această teorie că

vârsta la care un copil primeşte MMR
poate creşte riscul de autism,

Institutul de Medicină (IOM) a cerut ca CDC
să facă chiar acest studiu.

Era un studiu despre
oportunitatea momentului.

Cu cât primeşti mai devreme vaccinul MMR,
cu atât creşte riscul de autism?

Atunci când vorbim despre studiul MMR,

nimeni nu solicitase
vreodată aceste date

pentru că a fost un mare
secret faptul că îl poţi face.

Thompson mi-a spus să trimit un
e-mail la cutare şi cutare persoană,

şi apoi, am aflat din interior

şi că unul dintre oamenii care au
pregătit aceste seturi de date pentru mine

fusese chiar Bill Thompson.

Dr. Thompson: Ei nu doresc cu adevărat ca
oamenii să ştie că aceste date există.

Repet, să ştii că, pur şi simplu, putem
să vă dăm, de fapt, aceste date.

Thompson putea trimite aceste
documente direct lui Brian Hooker

pentru că ar fi fost ilegal.

Însă ceea ce a identificat Thompson
a fost o lacună juridică

referindu-se la ceea ce se defineşte ca:
"Cerere a cetăţeanului".

Aceasta i-a permis lui Thompson
să trimită lui Brian Hooker

informaţii potenţial clasificate,
într-un mod legal.

În Anglia îţi verifici copiii la momente
programate, primind ajutorul stagiarilor.

Aşa că la 9 luni, Billy
a făcut controlul medical,

şi mi s-a zis că n-am de
ce să-mi fac griji...

Copilul râde, murmură, vorbeşte.

Aşa că am trecut peste asta cu brio.

La 18 luni este următorul
termen de prezentare,

şi de această dată cunoaştem
că ceva serios este în neregulă cu Billy.

De-a lungul a aproximativ
5 sau 6 zile după vaccin,

au dispărut, într-adevăr, primele
manifestări, cele normale.

Nu mai era acelaşi copil
mic şi zâmbăreţ care era înainte.

Căpătase o mimică pustie,
lipsită de expresivitate.

Apoi l-a lovit diareea.

Burtica lui a început să devină
mai mare şi mai mare, umflată.

Burta lui era tare ca piatra şi umflată.

A început să meargă pe vârfuri,
părul i-a căzut

şi a dezvoltat un ţipăt ascuţit
îngrozitor, un soi de ţipăt plângăcios.

Iar apoi au venit loviturile cu capul,
lovirea constantă de pătuţul lui,

lovirea constantă de
podea sau de perete

sau de orice altceva pe care l-ar fi
putut găsi ca să-l lovească cu capul,

îl lovea în mod repetat...

Jon şi cu mine stăteam noaptea în pat auzind
pur şi simplu aceste bubuituri repetate.

Bubuitură.

Nicio reacţie, nici măcar nu o mai putea
observa pe sora lui cu care înainte se juca.

Când Jon se întoarce de la serviciu pe uşa
de la intrare, n-are nicio recunoaştere.

Nici nu zici că noi am fost părinţii lui
sau că acest copil ne-a aparţinut nouă.

Nimic. Nimic. Este pierdut.

Vreau să spun că a
fost un moment în care

băiatul nostru s-a schimbat
din ceea ce era el...

într-un...

realmente...

...caz tragic-tragic

de copil care a regresat
în această stare de autism

şi... a pierdut totul.

A pierdut totul!

Modul în care CDC
face studii de cercetare

este foarte retrograd,
împotriva progresului.

Ei sunt atenţi la orice intră în vizorul
presei şi ajunge prilej de agitaţie

care ar putea conduce la
scăderea ratei de vaccinare.

Şi numai asta îi
interesează să studieze.

Ei nu studiază mai dinainte efectele
vaccinurilor, în mod proactiv.

Aşa că, dacă Andy
nu ar fi făcut studiul iniţial

care a fost publicat în "The Lancet",

niciodată nu s-ar fi creat zarva
care, pe bună dreptate, s-a creat,

iar CDC nu ar fi studiat
niciodată acest lucru.

Conferinţa de presă pentru documentul
publicat în "The Lancet" a fost ţinută

de către decanul şcolii medicale care a
fost preşedintele comisiei mass-media.

Legătura, în funcţie de vârsta copilului,
dintre vaccinul MMR şi autism

a fost iniţial descoperită
în Statele Unite.

Am făcut o cercetare extensivă

asupra siguranţei vaccinului antirujeolic şi
a vaccinului MMR în faza de pre-licenţiere.

Cu alte cuvinte, am cercetat ce
studii de siguranţă au fost efectuate

înainte ca aceste vaccinuri să fie
scoase pe piaţă şi introduse în copii.

Raportul de 250 de pagini
a fost redactat de mine arătând că

studiile privind siguranţa vaccinului,
în mod special pentru vaccinul MMR,

au fost lamentabile.

Au fost lamentabile.

S-au făcut multe-multe presupuneri
cu privire la siguranţa acestui vaccin.

Şi au existat probleme
care ar fi trebuit comunicate.

Aşa că am scris colegilor mei
şi decanului, şi am spus că,

de acum înainte,
vor fi întrebări despre ceea

ce părinţii ar trebui
să facă în continuare.

Nu pot, în cunoştinţă de cauză, să sprijin
folosirea în continuare a vaccinului MMR,

după ce am făcut această cercetare.

Am spus că voi continua să susţin viguros
utilizarea vaccinului unic,

dar nu mai pot continua să sprijin
utilizarea vaccinului MMR triplu.

Aşa că decanul,
în calitate de preşedinte al comisiei,

avea la dispoziţie trei opţiuni:

ori putea să nu ţină nicio
conferinţă de presă pe tema asta,

ori putea să-mi interzică mie
apariţia la conferinţa de presă,

ori, atunci când s-ar fi pus întrebarea
(şi inevitabil s-ar fi pus):

"Ce să facă părinţii în continuare
vizavi de vaccinarea copiilor lor?",

el, ştiind ce fel de
răspuns aş fi dat eu,

putea devia întrebarea de la mine
spre altcineva care să răspundă.

Dar, când întrebarea a
venit în ziua respectivă,

el a direcţionat-o direct către mine.

Vă asigur că opinia noastră nu este
împotriva nevoii de vaccinare anti-pojar,

ci toţi suntem de acord asupra acestui
lucru - că este extrem de important.

Tot ce am recomandat la
acea conferinţă de presă

a fost ca părinţii să opteze
pentru utilizarea vaccinurilor unice:

unul singur pentru rujeolă, unul singur
pentru oreion, unul singur pentru rubeolă,

până ce problema ar fi
fost rezolvată ştiinţific.

Ceea ce s-a întâmplat după ce am
făcut această recomandare a fost că

s-au luat decizii unilaterale de către
guvernul din Marea Britanie să se retragă

licenţa de import pentru
vaccinurile unice,

iar firma Merck a ales, în S.U.A.,
să înceteze producerea vaccinurilor unice,

nemaioferind părinţilor
vreo alternativă.

I-am spus reprezentantului principal
al Departamentului de Sănătate:

"De ce? Dacă obiectivul tău
este de a proteja copiii

împotriva bolilor infecţioase grave,

de ce ai scoate opţiunea prin care
părinţii să facă acest lucru?"

Şi ea a spus: "Pentru că, dacă vom permite
părinţilor alegerea de vaccinuri unice,

asta ar distruge programul nostru MMR."

Cu alte cuvinte, preocuparea era
pentru protecţia programului MMR

mai presus de protecţia copiilor.

Doctorul MMR anchetat

O serie de acuzaţii pentru
doctorul care a speriat lumea cu MMR

Studiu necinstit al doctorului...

În complexul industrial medical,
nimeni n-a avansat vreodată în carieră

făcându-şi cunoscută în mod deschis opinia
imparţială despre industria vaccinurilor.

Sunt Mark Blaxill,

tatăl unei fiice diagnosticate
cu autism în 1998.

Am scris două cărţi care au fost tipărite
datorită apariţiei curentului de autism,

şi care au fost folosite în apărarea
autiştilor încă de la apariţie.

Michaela s-a născut tipic,
totul a fost bine,

se dezvolta în mod normal,
trecând de prima ei zi de naştere.

Avem amintiri vii de când
a început prima dată să vorbească,

de când se alătura atenţiei comune,
de când se juca foarte mult.

Era adorabilă, frumoasă, drăguţă.

Şi apoi, cândva în lunile de după ce
ea a început să alunece departe,

şi-a pierdut putinţa de a mai vorbi şi
a început să se retragă într-o lume a ei.

Iar când avea 2 ani şi 9 luni,

noi am primit un diagnostic formal
de sindrom tipic de autism.

Era un viitor fără speranţă, pesimist,
care a fost pus în faţa noastră.

Urma să fie invalidă
pentru tot restul vieţii ei,

susceptibilă de a fi non-verbală,
instituţionalizată,

iar cel mai bun lucru pe care l-am putut
face a fost să acceptăm inevitabilul.

O parte din povestea pe care am auzit-o
de la experţii de la Harvard

a fost despre autism pe fond genetic,

o scăzută şi relativ constantă răspândire.

Şi cu cât învăţam mai mult,

cu atât mai clar mi-era că tot acel
ansamblu clasic conceptual

era fals, complet fals.

Revoluţiile în ştiinţă se întâmplă numai
atunci când există o anomalie,

o anomalie pe care conceptul
clasic nu o poate explica.

În privinţa autismului, anomalia
a constat în explozia în cazuri.

Se deduce că ceea ce unii oameni încercau
să descrie ca fiind "o condiţie genetică

pe baze neurologice",

de fapt, nu putea fi genetică.

Nu poate fi decât o condiţie
provocată de mediu,

nu poate fi decât urmarea unei serii de
lucruri care li s-au întâmplat acelor copii.

Şi trebuie să-ţi pui întrebarea:
"Ce anume a fost?"

Unul dintre clienţii mei
pentru formare personală

era director de programe pentru LWT,
Televiziunea de Weekend din Londra.

Iar tipul ăsta a spus:
"De ce nu faci un program?

Şi, printre radio-ascultători, poate
că mai există cineva în situaţia asta."

El a spus: "Aceasta va fi
o poveste de necrezut."

Ne gândeam că:
"N-avem nimic de pierdut.

"În momentul de faţă, acest copil

"s-ar putea sinucide pentru că
îşi va sparge capul în bucăţi,

"sau vom ajunge cu toţii
să înnebunim

fiindcă toată lumea de
aici este nefericită."

Acest program a fost difuzat şi...

...am primit în jur de
250.000 de email-uri.

Calculatoarele erau ceva nou pe-atunci...

Şi-ntregul Internet,
şi lucrul pe calculator.

Al nostru s-a stricat. Ne creasem
un site web: "Billy Tommey",

pentru cazul în care cineva, chiar şi o
singură persoană, ar fi putut să ne ajute.

Şi s-au stricat!

Calculatoarele postului de
televiziune s-au stricat.

Nimeni nu mai văzuse
aşa ceva până atunci.

Părinţii experimentaseră exact
aceeaşi poveste ca şi a noastră...

Antibiotice - mulţi avuseseră varicelă
mai înainte -, şi apoi vaccinul.

BANG!
Simptomele au fost toate la fel.

Diaree, constipaţie, ţipătul
ascuţit, lovirea capului.

Cu toţii am trecut prin
asta, este aceeaşi poveste.

Şi a fost ideea lui Polly
de a pune toate aceste lucruri laolaltă

într-o revistă pe care am
denumit-o "Dosarul Autism".

Hai să punem toţi întrebările
şi poate că cineva ne ajută.

Acestor întrebări puse de aceşti
părinţi nu li s-a răspuns

de către medicii pe care
s-au dus să-i vadă.

Ei au venit la noi din disperare

şi am avut 45.000 de abonaţi
în decurs de patru luni.

Când am intrat iniţial în posesia
datelor vaccinului MMR legate de autism,

am venit cu
propriul meu plan de analiză,

şi am păşit înainte
în mod logic şi sistematic

arătând modul în care datele
ar fi trebuit abordate.

M-am uitat în primul rând la
băieţi versus fete.

Apoi m-am uitat că la
băieţii de culoare

riscul relativ de a primi
un diagnostic de autism era astronomic.

Era ceva extrem de semnificativ
din punct de vedere statistic.

Chiar a trebuit să mă scarpin în cap şi să
spun: "Nu ştiu nimic despre vaccinul MMR."

Şi astfel l-am sunat atunci
prima dată pe Andy.

Wow! Într-adevăr?

După tot ce s-a întâmplat,
după toate prin câte am trecut cu toţii,

după toată suferinţa prin care au
trecut familiile în ultimii 15 ani,

iată că cei de la CDC
au ştiut dintotdeauna

că exista acest risc de autism
din cauza vaccinului MMR.

Pe măsură ce am început să divulg mai multe
conversaţii, cred că până la urmă a înţeles

că aceasta a fost o fisură majoră
în infrastructura de la CDC.

Primul lucru pe care Thompson l-a făcut
a fost de a compune un grafic.

Un grafic cu procentul
de copii vaccinaţi

în funcţie de vârsta la care au
primit prima vaccinare MMR.

Copiii cu autism
sunt reprezentaţi de linia roz,

iar copiii fără autism,
de linia albastră.

Acum, dacă nu există nicio legătură între
vaccinarea timpurie cu MMR şi autism,

cele două linii ar trebui să
meargă împreună una cu cealaltă,

indiferent de vârsta
primei vaccinări cu MMR.

Şi chiar merg împreună
până când ajung la 15 luni.

Apoi se separă şi
continuă să se separe ulterior.

Acesta a fost primul indiciu
că vaccinul MMR cauzează autism.

Şi doar acea constatare a fost suficientă
ca să-l zguduie pe Thompson foarte profund.

Aceasta a fost o problemă
uriaşă pentru Andy.

Aşa că i-am spus lui Brian:

"Brian, tu înregistrezi
aceste conversaţii cu Thompson?"

Înregistrarea convorbirilor telefonice
nu prea era pe gustul meu.

Păream aproape crud.

Denunţătorii pot dispărea
la fel de uşor cum au venit.

Ei sunt ca şi un peşte
agăţat de cârlig,

iar munca ta este de
a-i aduce în barcă.

Efectul afro-american

Temple a mers la 12 luni,

aşa că el a putut merge
timp de o lună,

înainte de a fi programat pentru
următorul set de vaccinuri.

În clipa în care am intrat
în cabinetul de pediatrie,

Lu, sora lui geamănă,
ţipa cât o ţineau puterile.

De parcă ea ştia ce se întâmplă,
şi nu voia ca doctorul să o atingă.

Ridic privirea şi văd toate
seringile cu vaccinuri aliniate:

trei pentru el, trei pentru ea.

După vaccinul făcut lui, până să i-l facă
pe-al ei, Lucinda cumva s-a răsucit,

aşa că a trebuit să mă opresc din
ceea ce făceam în clipa aceea,

să-i desfac centura şi s-o scot afară.

Ei bine, în minutul în care am scos-o, ca să
o mai liniştesc puţin, mă întorc... El ţipa.

Mă uit la seringile cu vaccinuri şi am
observat că una care era pentru ea lipseşte.

Acum sunt numai două
seringi rămase pentru ea

şi am întrebat-o pe asistenta medicală,

zicându-i: "Ce s-a întâmplat cu
vaccinul din cealaltă seringă?"

Ea spune: "Oh! Oh, Dumnezeule.
I l-am făcut tot lui."

Am întrebat-o: "Care vaccin a fost?"

Şi ea a spus: "A fost
celălalt vaccin MMR."

Am spus: "Sună doctorul!

"Copilul ăsta ţipă cât îl
ţin puterile! I-ai dat o doză în plus,

iar eu nu ştiu ce efect va avea.
Plecăm!"

Şi am plecat. Astfel încât fetiţa
n-a primit nicio doză de vaccin.

Ajung acasă. Iar băiatul
plânge, plânge, plânge.

L-am aşezat pe păturica lui.
Şi începe să se lovească cu capul pe podea,

lovind cu capul în podea.

În dimineaţa următoare,
mă duc în camera lui,

iar el se uită în gol, şi se uită împrejur
ca şi când ar fi fost un pic paralizat.

Nu mai era copilul care făcea
aşa în fiecare dimineaţă,

zâmbind la mine ca să-l ridic din pat.

Şi l-am ridicat, şi el face aşa...

Mi-am spus: "Ce s-a
întâmplat cu copilul meu?"

Aşa că am sunat la clinică

şi am spus: "Cred că copilul
meu a avut o reacţie adversă

la acele vaccinuri de ieri."

Ea a spus: "Nu, nu, nu.
Aştept un reprezentant de la Merck.

Nu cred că a fost o reacţie la asta."

Bill Thompson s-a uitat peste
situaţia afro-americanilor.

El a văzut că acei afro-americani care au
primit vaccinul MMR la momentul prestabilit

au şanse de 2,64 de ori mai mari
să fie diagnosticaţi cu autism

decât acei afro-americani

care au primit vaccinul
MMR după vârsta de 3 ani.

Dr. William Thompson: Ceea ce a sugerat
acest lucru este faptul că, printre negri,

cei care au fost vaccinaţi mai devreme

erau mult mai susceptibili
de a se îmbolnăvi de autism.

La acel moment,
cei din grupul de cercetători

care au lucrat la acest studiu special

aveau întâlniri săptămânale.

Coleen Boyle, care era şefa
filialei de Handicapuri de Dezvoltare,

Marshalayn Yeargin-Allsop,
care era una din şefele lui Thompson,

Frank DeStefano, care era
şef al Biroului Siguranţei în Imunizare,

şi apoi o asociată post-doctorat
în cercetare, numită Tanya Bhasin.

În acea şedinţă, Thompson
a adus la cunoştinţă

faptul că afro-americanii aveau un risc
statistic de autism, extrem de semnificativ,

în cazul în care primeau vaccinul
MMR la timpul programat.

Dr. Brian Hooker: Despre ce se vorbeşte
la aceste întâlniri cu uşile închise?

Adică oamenii spun:
"O, asta este inacceptabil",

sau spun mereu: "O, acest
lucru nu poate fi corect", sau...?

Dr. William Thomson: Nu-ţi
voi spune minciuni,

dar, de asemenea, nu vreau
să spun chiar acum,

lucruri care nu sunt într-o
anumită formă scrisă.

Dr. Brian Hooker: Corect.

Analiza privind afro-americanii

era ca un cutremur de
gradul 8 pe scara Richter

care tocmai zguduia CDC.

L-am dus să-l vadă o d-nă pediatru
pe care o ştiu,

şi ea se uită la mine,
închide uşa, şi-mi şopteşte,

spunându-mi:
"Sheila, cred că are autism."

I-am spus: "Ce? La fel
ca în filmul ŤRain Manť?"

Îmi spune: "Ceva de genul ăsta."
O să te recomand unui neurolog.

Apoi mergem să vedem neurologul
săptămâna următoare.

Acesta spune: "El are fiecare
simptom clasic de autism."

Nu-mi venea să cred asta!
Am fost foarte supărată.

A încercat să-mi explice
ce fel de autism este,

spunându-mi că s-a născut aşa.
I-am răspuns: "Nu, nu s-a născut aşa deloc!"

În mod evident, exista un risc foarte
ridicat de autism la copii afro-americani.

Şi uite care-i chestia: ştim că autismul
este de 4 ori mai frecvent la băieţi,

astfel încât remarcarea acestui efect
reflectat în copiii afro-americani

a fost o constatare convingătoare.

Când i-am luat în vizor numai
pe băieţii afro-americani,

am constatat că riscul
relativ era de 3,36.

Pur şi simplu nu mi-a vezit să cred! Şi
atunci am vrut să-l sun pe Bill Thompson,

iar reacţia lui către mine a fost:
"Oh, aşadar ţi-ai dat seama?"

Dr. Brian: Apare în publicaţia finală că
această rasă este, în general, minimalizată.

Dr. Thompson: Bineînţeles
că este minimalizată.

Sora geamănă a lui Temple este uimitoare.
Vorbeşte fluent trei limbi.

Vorbeşte franceză ca un nativ.

Şi este o studentă de nota 10.

Cântă la pian clasic.

Cu toată vina pe care
o simt din acea zi,

una dintre cele mai bune decizii
pe care am luat-o pentru ea,

a fost să ies din acel cabinet
fără ca ea să fie vaccinată.

La sfârşitul acestei călătorii,

nu vreau să fiu una dintre acele
mame care stau acolo spunând

că ce mi-aş fi dorit, aş fi vrut, aş
fi putut, ar fi trebuit să fac.

Vreau să fiu în măsură să spun

că am făcut tot ce am putut.

Mi-am dat toată silinţa.

Sora lui geamănă va
trece în clasa a 11-a.

Iar pentru cineva care încă
nu reuşeşte să treacă strada...

sunt recunoscătoare acum că el este aici?
Sigur că da!

Sunt recunoscătoare
că fiul meu trăieşte,

dar am fost atât de naivă încât să
cred că el va trăi o viaţă împlinită,

că el va ajunge să fie un om fericit,

având o familie...

Visele mele pentru el...

Şi cu fiecare an care trece,
cu cât fiul meu înaintează în vârstă,

cu atât mai ireal pare a fi acel vis.

Totul despre vaccinuri!

Deci, ce fac vaccinurile?

Vaccinurile îţi construiesc
sistemul imunitar

şi te fac mai puternic
pentru a lupta împotriva bolii.

Sunt vaccinurile sigure?

Da. Studii care implică milioane de copii
n-au demonstrat nici o conexiune

între vaccinuri şi autism.

Ţine-te de programul de vaccinare!

Programa de vaccinare proprie a CDC,

la care suntem obligaţi să aderăm
ca părinţi în America,

recomandă ca toţi copiii să facă
vaccinul MMR între 12 şi 18 luni.

Dar, în aceste date ascunse oferite
nouă de către William Thompson,

este clar că, pentru afro-americani,

aceasta este, de fapt, cea mai periculoasă
vârstă pentru a face vaccinul MMR.

CDC, în opinia mea, este
locul în care mă duc

dacă am nevoie de informaţii
despre o boală infecţioasă.

Probabil intru pe site-ul lor
sau deschid una

din cărţile lor de referinţă
în fiecare zi.

Clădirea aia este plină de o
mulţime de oameni de ştiinţă

care sunt mai deştepţi decât mine.

A comis CDC înşelăciune?

Dovada nr. 1
- Deviere de la Planul de Analiză

Planul de Analiză este unul dintre cele mai
importante părţi ale unui studiu ştiinţific.

Sunt legile sau regulile la care va adera
un om de ştiinţă cât timp face acest studiu.

Iar acest Plan de Analiză este stabilit
împreună de către oamenii de ştiinţă înşişi.

Uneori, superiorii lor se implică,

dar, odată ce au terminat
acel Plan de Analiză,

ei spun: "Acesta este modul
în care vom utiliza datele."

Şi nu poţi devia de la
acest Plan de Analiză,

altfel rişti să faci fraudă,
fraudă ştiinţifică.

Au deviat de la Planul de Analiză
după ce au văzut ceva ce nu le-a plăcut?

În cazul în care au făcut-o,

avem o problemă reală.

Thompson nu numai că a jucat un rol major
în elaborarea Planului de Analiză,

dar el era şi persoana
cu numerele statistice.

El era responsabil
pentru colectarea datelor,

analiza datelor
şi prezentarea rezultatelor.

Şi, prin noiembrie 2001,
rezultatele erau gata.

Dr. Thompson: Acum, legat de MMR şi
autism, aveam un Plan de Analiză

pe care trebuia să-l
executăm; şi era scris.

Şi, uh...

Da, am de gând să distribui aceste
schiţe de analiză pe care le aveam,

şi puteţi vedea dacă am făcut
ceea ce am spus că vom face.

Cu acel Plan de Analiză au fost de acord
nu numai co-autorii lui,

dar, de asemenea, şi superiorii CDC.

Pentru a ascunde
efectele vaccinului MMR,

ceea ce trebuiau să facă era să
reducă numărul de copii din studiu

în scopul de a reduce ceea ce se numeşte
"puterea statistică", adică

capacitatea studiului de a detecta
diferenţa, dacă există cu adevărat una.

În Planul de Analiză, au convenit
să utilizeze două surse de informaţii.

Prima a constat în dosarele
şcolare ale copiilor,

iar a doua a constat în certificatele de
naştere ale copiilor din Georgia.

Astfel, în timp ce fiecare copil în studiu
avea o înregistrare şcolară,

doar jumătate din copiii din studiu

erau înregistraţi cu certificat
de naştere în Georgia,

deoarece cealaltă jumătate
s-a născut în alte state.

Astfel încât Planul de
Analiză era explicit.

Informaţiile privind rasa copilului urmau
să provină din înregistrarea şcolară.

Dar atunci când s-au uitat la datele

care scoteau la iveală un risc crescut
de autism la copiii afro-americani,

ei au deviat de la Planul de Analiză.

Ei au ales să obţină datele
despre rasă, nu din dosarul şcolar,

ci din înregistrarea certificatul
de naştere din Georgia.

Deci, în loc ca studiul lor să
aibă 3.000 de persoane,

numărul s-a redus până
la aproximativ 1.800.

Astfel, riscul relativ
a coborât de la 2,64 la 1,8;

dar, mai important, acest risc relativ

nu mai era semnificativ
din punct de vedere statistic.

Acum vă cer să păşiţi înainte
ca să primiţi premiul Nobel

din mâinile Maiestăţii Sale, Regele.

Sunt doctor medical Luc Montagnier.

Sunt virolog, prin formare.

Am obţinut premiul Nobel în 2008 pentru
descoperirea virusului ce provoacă SIDA.

Relaţia dintre vaccin şi autism
este o problemă mondială,

nu numai în această ţară din Europa,

dar de asemenea şi în
Asia, chiar şi în Africa.

Vaccinarea MMR de timpuriu în pruncie,
înainte de împlinirea vârstei de 2 ani,

a fost mai predominată în
cazul copiilor africani,

iar acest lucru a fost
ascuns pentru un timp.

Această fraudă, desigur, a pornit, după
părerea mea, de la niveluri foarte înalte

în etica medicinei şi ştiinţei.

CDC, în trecut, a realizat lucruri foarte
importante legate de descoperirea SIDA.

Aşa că sunt extrem de dezamăgit să văd o
atitudine diferită a CDC vizavi de autism.

Congresman David Weldon: La scurt timp după
ce Julie Gerberding a devenit şefa CDC,

am început să comunic cu ea
şi i-am cerut să vină la biroul meu.

Nu părea că activitatea lor
de cercetare era obiectivă.

Exista doar încercarea din partea CDC
de a promova vaccinarea copiilor,

făcând ei înşişi cercetările
despre siguranţa vaccinurilor.

În modul de raţionament al CDC,
cea mai bună politică publică

este să continue programa
de vaccinare neschimbată,

în timp ce lucrează din greu
pentru a încerca să identifice

cauzele handicapurilor de dezvoltare.

M-am gândit, pur şi simplu, că CDC este o
instituţie aflată în conflict cu ea însăşi.

CDC nu poate primi bani direct
de la Companiile Farmaceutice,

dar CDC poate înfiinţa o fundaţie,

iar fundaţia poate atrage donaţii
în interese comerciale, şi chiar asta face.

Merck, GlaxoSmithKline (GSK),
Pfizer, Sanofi-Aventis,

au afaceri uriaşe, de miliarde
de dolari, din producţia de vaccinuri.

Sunt foarte profitabile, s-au dezvoltat,

deoarece multe dintre aceste vaccinuri noi,
de tehnologie înaltă, care sunt brevetate,

sunt foarte scumpe,

primesc protecţie prin
această mică gogoaşă

a reglementărilor la NHSS (Strategia
de Securitate Naţională a Sănătăţii),

şi le sunt garantate francize de
miliarde şi miliarde de dolari.

Când lucram la Merck (firmă ce produce MMR),
eram reprezentant de vânzări pentru Vioxx.

Întregul scandal a început când s-a
descoperit că Merck a manipulat date

şi a muşamalizat realitatea că Vioxx,
de fapt, cauza de două ori mai multe

atacuri de cord şi accidente vasculare
cerebrale decât efectul placebo.

Ceea ce am învăţat din
această experienţă

a fost că simpla prezenţă pe piaţă a
lucrurilor nu le face să fie şi sigure.

Cred că vom ajunge într-un teritoriu
foarte periculos cu vaccinările.

Dacă o companie farmaceutică

introduce doar un singur vaccin ca
adaos în programa de vaccinare,

ea poate face un profit de cel puţin
30 de miliarde de dolari într-un an.

Nu e nici un secret. Cred
că şi-au publicat intenţia

că ei vor să creeze
un mediu de vaccinare constantă

de când te naşti şi până
când intri în mormânt.

Ei doresc să extindă vaccinurile
pentru sugari: de gripă,

DTaP (Difterie, Tetanos
şi Tuse Convulsivă),

vaccinuri Gardasil (HPV),
vaccinuri meningococice.

Ei doresc vaccinuri pentru adulţi,

ei doresc ca tu şi
cu mine să venim la ei

şi să primim un bombardament
constant de vaccinuri,

iar apoi ei doresc vaccinuri
pentru persoanele în vârstă.

Ne-am procopsit cu un
produs extrem de profitabil

deoarece testarea
siguranţei vaccinurilor

nu este la fel de riguroasă precum la un
medicament farmaceutic normal.

Standardul de aur este: cercetează
comparativ cu efectul placebo

şi fă studiu pe termen lung.

Şi tocmai asta nu se
face cu vaccinurile

deoarece acestea sunt
clasificate într-un mod diferit,

ca măsură legată de sănătatea publică.

Şi nu au fost testate
în combinaţie cu alte vaccinuri.

Cu toate acestea, medicii dau 6 până la
9 doze de vaccinuri la fiecare vizită.

E o demenţă!

Dacă un medicament
farmaceutic ar fi fost testat în acest mod,

el n-ar fi pe piaţă.

Dar fiindcă este un vaccin,

iar testarea siguranţei acestuia
este mai puţin viguroasă,

este experimentat pe copiii noştri.

Nu-mi place să mă uit la autism
din punct de vedere comportamental.

Mă uit la autism mai mult din perspectiva
a ce anume îl cauzează în fiecare copil.

Când vreau să definesc autismul,
trebuie să spun că este

incapacitatea de a te
detoxifia cum ar trebui

sau în ritmul în care ar fi fost
normal să te detoxifici.

Şi totul are de-a face cu
această suprasarcină toxică.

Aceşti copii nu se detoxifiază de
substanţele toxice din vaccinuri.

Acelaşi lucru se întâmplă cu
produsele modificate genetic,

cu pesticidele din
alimentele noastre...

Dacă eu pot preveni să nu fie copilul
expus la mai multe toxine,

atunci îl învăţ şi pe el să facă aşa,
dar asta doar când copilul se simte mai bine

şi nu în mod continuu
din ce în ce mai rău.

Fără îndoială, ceea ce s-a întâmplat
cu Billy i-a schimbat viaţa.

- Am marcat!
- Da, ai aruncat bine.

Ei bine, ceea ce am în mâinile mele acum
este un bărbat în vârstă de 19 ani.

Are 1,88 înălţime,

are o dispoziţie foarte schimbătoare.

În zilele lui bune,
Billy este genial, este un înger.

În zilele lui proaste, cel mai mic lucru
îl poate declanşa, şi e înfricoşător.

O să cobor scările şi-o să vezi
ce-i fac lui tata chiar acum.

Trebuie să rămâi aici. Bine?

Mă duc să-l omor pe tati chiar acum!

Bill, ascultă-mă. O să stau cu tine aici,
iar tu vei încerca să te calmezi, bine?

Motivul pentru ei devin agresivi,
şi periculoşi în unele cazuri,

se datorează faptului că nu
au capacitatea de a comunica.

Pentru că mami l-a întrebat pe Kent,

dar...

Kent aduce porumb dulce

şi apoi aduce găini aici.

Este vina ta, mami.

Dacă nu eşti capabil
să-ţi exprimi nevoile,

ceea ce vrei, dorinţele, fericirea şi
tristeţea şi aşa mai departe, devii agresiv.

Asta se întâmplă frecvent când
vedem cea mai rea parte a autismului.

A trebuit să-i ocupăm camera
şi să-i folosim jocul video.

Şi, desigur, asta este o
intruziune masivă în spaţiul său

şi s-a supărat foarte tare.

Unde altundeva în această casă
putem vedea înregistrarea?

Ţi-aduci aminte? Ascultă, Bill.

- Foloseşte nivelul de stres, Billy.
- Nivel de stress scăzut!

Nu, nu te lupta cu tati, Billy.

Există milioane ca mine,
există milioane de "Polly Tommey"

cu copii distruşi prin vaccin.

Spun asta pentru că nu vreau ca voi
să trăiţi viaţa pe care o trăiesc eu.

Nu vreau să treceţi
prin aceeaşi durere,

nu vreau să vă văd suferind
pe voi sau pe familiile voastre.

De aceea vă spun. Nu am nici un alt
motiv să vă vorbesc despre asta.

N-am niciun alt interes - copilul
meu e deja ruinat.

Sunt cercetător ştiinţific principal
aici, la MIT (Harvard),

în informatică şi laboratorul
de inteligenţă artificială.

Am o diplomă de licenţă
în biologie de la MIT

şi am MSEE şi grade de doctorat,
de asemenea, de la MIT,

în inginerie electrică şi informatică.

Am devenit interesată de
autism cu mult timp în urmă,

atunci când fiul celei mai bune prietene
a mea a fost diagnosticat cu autism,

ca urmare a unui vaccin DPT (Difterie,
Tuse Convulsivă şi Tetanos).

A avut febră mare după vaccin şi, după o
săptămână, o criză apoplectică,

iar mai târziu a fost
diagnosticat cu autism.

Trebuie să acceptăm faptul
că autismul este ceva nou,

că, înainte de 1930, rata de autism
în lume era, practic, zero

şi că, apoi, pentru o lungă perioadă
de timp, a fost de 1 la 10.000.

Am devenit interesată în
studierea autismului acum 8 ani

când am văzut crescând numărul copiilor
autişti, şi m-am alarmat destul de tare

fiindcă puteam vedea că tendinţa
era de creştere exponenţială,

iar creşterea exponenţială este
extrem de înfricoşătoare.

Efectiv, de la mijlocul anilor '80 am
trecut de la un mediu predominant scăzut

la o rată de creştere în care tendinţa
se menţine în crescendo pe verticală.

Şi nu am văzut o aplanare
a acestei tendinţe.

Fiindcă din doi în doi ani,
CDC furnizează un număr

reprezentând procentul de copii
diagnosticaţi cu autism,

te poţi uita la punctele care merg înapoi,
înspre 1975. Dacă le uneşti cu o linie,

obţii o curbă exponenţială perfectă.

Dacă presupunem că
lucrurile vor continua

la fel ca în ultimii 30 de ani, în viitor,

putem prezice că, prin 2032,

80 la sută dintre băieţii
născuţi atunci vor avea autism,

adică jumătate dintre toţi copii...
80 la sută dintre băieţi.

Dacă credeţi că vaccinurile

sunt o problemă doar pentru copiii
afro-americani ca mine, vă înşelaţi.

Există o problemă şi mai mare,

una care îi pune pe toţi copiii în pericol,
şi se numeşte autism izolat...

AUTISMUL IZOLAT

Când cercetătorii CDC
au stabilit să facă studiul,

ei şi-au pus întrebarea: "Dacă vaccinarea
cu MMR precoce cauzează autism,

atunci în care dintre copii ar fi cel mai
probabil să găsim acest efect?"

Răspunsul lor este:

"În copiii care n-au avut nicio problemă
de dezvoltare în primul an de viaţă,

copii care au fost perfect sănătoşi
până când au primit vaccinul MMR."

Ei au numit acest grup: "Autism Izolat".

Acum, asta nu se referă la un caz izolat
de autism sau la un grup izolat cu autism.

Ci ei au izolat cazurile de autism

la copiii care nu avuseseră vreo altă boală
adiacentă până la instalarea autismului.

Nicio paralizie cerebrală,

nicio retardare mintală,
fără tulburări vizuale sau auditive,

fără epilepsie şi fără
defecte congenitale.

Această grupă de risc include, în
principiu, orice copil sănătos din lume.

Sunt un tată singur
crescând un copil de 15 ani,

cu autism sever,

fără să vorbească, o fiică adolescentă.

Când ea era de 15 luni,
a primit runda obişnuită de vaccinuri

care a inclus vaccinurile MMR şi DTaP.

A făcut febră ridicată.
Când febra a încetat, ea pierduse totul.

Fiica mea era în vârstă de 6 săptămâni
când am dus-o la vaccinare.

Două ore mai târziu
a făcut o criză de 5 minute

şi la două ore după aceea
a avut o altă criză de 5 minute.

Mama e cu tine! Haide! Haide!

Haide! Eşti bine! Eşti bine!

Hai, scumpo! Hai, revino-ţi!

Hai că poţi! Hai, iubito! Revino-ţi!

Haide! Hai, iubita! Haide!

Respiră! Hai, hai, hai!

Vaccinarea i-a provocat
leziuni severe ale creierului

şi rămas cu convulsii în fiecare
zi, pentru tot restul vieţii,

până când a murit în braţele
mele, la vârsta de 15 ani.

Nu există nici un motiv întemeiat
ca să alegi să nu te vaccinezi!

El a primit vaccinul MMR şi DTaP,

şi, în câteva zile, a
încetat să mai vorbească.

Izbucniri vomitive, convulsii.

A orbit la ochiul stâng.

Vaccinurile ne-au răpit
copilul sănătos şi fericit,

i-au făcut rău şi l-au îmbolnăvit.

Şi-a pierdut toate
cuvintele pe care le ştia.

Nu a mai putut să vorbească,
şi-a pierdut contactul vizual,

instantaneu, ca şi
cum ai apăsa un buton.

Dacă vaccinurile ar fi nesigure,

cred că lucrul acesta ar fi un subiect
de discuţie interesant şi rezonabil.

E evident că o minoritate
a fost vătămată de chestia asta.

Nu înţeleg de ce acest
lucru este controversat.

Vaccinurile sunt sigure. Vaccinaţi-vă.

E ca şi cum ai zice: "Ştii ce?
Taci dracului din gură

şi lasă-mă iau fiecare vaccin pe care
Merck vrea să mi-l bage pe gât."

Autismul nu este un efect secundar al
vaccinării, sau, ca s-o spunem altfel

- fiindcă unii nu vor să-şi deschidă
bine urechile la lucrul ăsta -,

vaccinurile nu cauzează autism.

Deschideţi-vă bine urechile.

Deschideţi-vă bine urechile.

- Vă rog, deschideţi-vă bine urechile.
- Deschideţi-vă bine urechile.

Vaccinurile pot şi cauzează autism.

- Nepotul meu...
- Fiica mea, Lily...

- Fiica mea...
- Fiul meu a făcut toate vaccinurile.

Fiul meu, Jackson...

Aveam un băiat sănătos,
care se dezvolta normal.

Vă rog, deschideţi-vă bine urechile!

Vaccinurile provoacă autism!

Într-o zi toată lumea va şti
adevărul despre vaccinuri.

Deschideţi-vă bine urechile!

Dr. William Thompson: De fapt, cred
că cele mai interesante concluzii

rezultă în cazul celor privilegiaţi,

adică a celor izolaţi, care nu sunt
condiţionaţi de vreo altă boală.

Efectul este predictibil, este acolo
unde te aştepţi că se va întâmpla.

În autismul izolat, el (Thompson) a văzut
un efect foarte-foarte puternic,

specific acelor copii care au primit
vaccinul MMR la timpul programat.

Atunci când Bill Thompson
a rulat aceste numere,

a văzut un efect astronomic.

Unele dintre numere care reprezentau,
de fapt, riscurile relative

erau de 7 sau 8 ori mai mari
în cazul acestor copii

care au fost diagnosticaţi
doar cu autism izolat,

fără niciun alt diagnostic
raportat la controalele respective.

"Autismul izolat" este confuz pentru că
sună ca şi cum ar fi ceva rar şi accidental,

dar este, cu-adevărat, o mare problemă

fiindcă toţi copiii sănătoşi,
indiferent de rasă, sunt expuşi riscului.

De exemplu, sora mea de 18 luni
ar trebui să facă vaccinul MMR chiar acum.

Dar dacă-l face, probabilitatea de a deveni
autistă este de 7 ori mai mare

decât în cazul în care părinţii mei aşteaptă
până după ce ea împlineşte 3 ani.

Deci, eu sper că părinţii
mei vor aştepta.

Iată ce este cu adevărat înfricoşător:

când ne uităm la autismul izolat,

vedem că există o creştere în incidenţele
de autism de până la 7 ori mai mare

printre cei care au primit vaccinul
între 12 şi 18 luni

comparativ cu cei care l-au
făcut după vârsta de 3 ani.

Dar să fim perfect înţeleşi,

toţi copiii din acest studiu
au primit vaccinul MMR.

Dar care ar fi statisticile,

dacă ai compara copiii care au
primit vaccinul între 12 şi 18 luni

cu copiii care n-au primit
niciun vaccin absolut deloc?

Acesta este adesea menţionat ca
studiul "VACCINAT versus NEVACCINAT",

iar CDC refuză să facă acest studiu,

deşi toate medicamentele pe care le luăm
au trecut exact prin tipul acesta de studiu.

Adică: există un grup
care ia medicamentul,

şi apoi îl compară cu grupul
care nu ia medicamentul,

urmărind dacă există mai multe
efecte secundare şi complicaţii

la grupul care ia medicamentul.

Deci, de ce refuză CDC de a face
studiul "VACCINAŢI versus NEVACCINAŢI"?

Probabil pentru că atunci când ne-am uita
la rezultatele acestui studiu,

ne-am da seama că
riscul este astronomic.

Şi acesta este, probabil, unul
dintre cele mai importante motive

pentru care vedem acum creşterea
explozivă a autismului la nivel mondial.

Dovada nr. 2 - Omiterea de date

La fel ca şi în cazul
copiilor afro-americani,

cei de la CDC au intrat
în camera de şedinţe

şi au ciopârţit şi tăiat datele
într-un efort de a scăpa de acest efect.

Acestea sunt notiţele luate de Coleen
Boyle (şefa CDC) în acea şedinţă

vizând modul în care au planificat să
prezinte datele pe grupe de vârstă.

Dar, după i-au fost prezentate
datele din înscrisuri,

ea a scris:
"de reformatat (de prezentat altfel)",

iar apoi ea a adăugat noi grupe de vârstă.

Chiar şi aşa, tot n-au reuşit
să obţină efectul statistic dorit,

dovadă fiind că, în final, au omis pur
şi simplu toate descoperirile relevante

din întregul studiu.

Dr. Thompson: Mă uitam pur şi simplu
la ea şi mi-am spus: "O, Doamne!

Nu-mi vine să cred că noi am
făcut ceea ce tocmai am făcut."

Dar am făcut.

Da. Deci, totul este înscris acolo.
Totul e acolo.

Congresman Dan Burton: Iar tu,
care eşti în domeniul sănătăţii,

tu, care conduci agenţiile de sănătate
din această ţară şi care stai astăzi aici,

ai o obligaţie faţă de aceşti copii
pe care tocmai i-ai văzut acolo

pentru a te asigura că aceste
studii sunt complete, aprofundate,

astfel încât toată lumea să ştie că
avem toate detaliile. Şi tu nu ai asta.

Unul dintre lucrurile
pe care noi le-am făcut

fiindcă subiectul
era atât de important

a fost să-i punem să depună mărturie

astfel încât să fie sub jurământ.

Aşa încât, dacă ar fi mânărit în mod
premeditat rezultatele unui studiu,

atunci ar fi comis o
infracţiune penală.

Înainte, cota era de 1 la 10.000,

iar acum este de 1 la 250, copii care
sunt distruşi în această ţară prin autism.

Acum, acei copii vor creşte.
Ei nu vor muri.

Nu e ca în cazul multor altor boli,
când ei se infectează şi mor.

Ei vor trăi până la 50, 60 de ani.
Acum, cine crezi că va avea grijă de ei?

Vom fi noi, noi toţi, contribuabilii.

Şi cred că ne va costa - aşa cum a spus
d-ra Mooney - mii de miliarde de dolari!

Deci, nu putem lăsa companiile
farmaceutice şi guvernul

să muşamalizeze mizeria asta,
pentru că oricum n-are cum să dispară.

Şi îi va costa pe contribuabili de
mii de miliarde de ori mai mult

dacă ne mai învârtim
mult în jurul cozii.

Iar pentru FDA şi HHS şi
agenţiile de sănătate,

a continua să se ascundă
în spatele acestei faţade,

cum că ar fi existat studii
concludente dovedind contrariul,

este, de asemenea, pur şi simplu greşit.

Aşa că CDC nu a făcut acest studiu

doar în interiorul unei bule,
să nu-l ştie nimeni.

De fapt, era exact opusul.

Erau foarte criticaţi.

Te confruntai cu congresmanul
Dan Burton, în faţa Congresului,

care solicita răspunsuri despre mercur

şi despre studiile vaccinului MMR
în conexiune cu autismul.

Dave Weldon, congresmen din Florida,

o contactează pe Julie Gerberding,
cu plângeri grave

asupra modului în care crede el că
toată această problemă este tratată.

Mai mult decât toate astea, Departamentul de
Justiţie solicită fişiere şi date de la CDC

din cauza unui studiu anterior
numit "Studiul Verstraeten",

studiu cu atât de multe anomalii,

încât părea că a avut loc o fraudă
ştiinţifică. Deci, deja erau suspectaţi.

Aşa că, dacă te uiţi la e-mail-urile
pe care Thompson ni le-a furnizat,

poţi vedea că el
o contactează pe directoarea lui,

pe linie ierarhică, dr. Melinda Wharton,

fluturând un steag roşu
de avertizare şi spunând:

"Am vorbit mai întâi cu voi în septembrie
2002 cu referire la rezultatele sensibile

cu care ne-am luptat în
studiul MMR/autism."

De ce să te lupţi cu
rezultate ştiinţifice?

Adică, faptele sunt fapte; datele
sunt date. Nu are nici un sens.

Aşa că îl vezi pe Dan
Burton suflându-le în ceafă

şi Departamentul de
Justiţie solicitând dosare.

Iar William Thompson descoperă că
Coleen Boyle a adus un avocat

pentru a o ajuta să decidă ce
materiale sunt prea sensibile

pentru a le furniza
Departamentului de Justiţie.

Acest lucru, evident, îl
sperie pe William Thompson

pentru că, mai târziu, în e-mail-ul lui
către directoarea Wharton, el spune:

"Îmi voi angaja propriul
meu avocat personal"

şi "Este extrem de regretabil
că trebuie să ne facem griji

dacă drepturile noastre legale

sunt sau nu respectate atunci când
participăm la un studiu ca acesta".

Ce se petrece aici?

Avem oameni de ştiinţă
guvernamentali angajându-şi avocaţi

din cauza unui studiu
privind siguranţa copiilor.

Evident, acest lucru nu stătea bine
deloc în ceea ce-l privea pe dr. Thomson,

fiindcă, la finalul e-mail-ului, el lansează
ceea ce mi se pare a fi o ameninţare clară:

"Nivelul meu de îngrijorare m-a făcut,

de asemenea,
să iau în considerare în mod serios

să mă înlătur ca autor
al schiţei manuscrisului."

Aşadar, după câteva zile, Thompson îi scrie
în mod direct doctorului Walter Orenstein,

şef al Programului Naţional
de Imunizare, spunându-i că:

"Nu sunt interesat să fiu
implicat în toată tevatura politică

ce se va crea împreună
cu acest studiu."

Thompson a străbătut tot drumul
până la vârful departamentului său.

Adică, deşi nu obţinem niciodată un
răspuns de la Walter Orenstein,

totuşi Thompson este foarte clar cu privire
la ce s-a întâmplat în continuare.

Dovada nr. 3 - Distrugerea de documente

Dr. William Thompson: Cei de la vârf
au vrut să facă anumite lucruri,

iar eu m-am complăcut alături de ei.

În privinţa ierarhiei,
eram numărul 4 din 5.

Dr. Thompson a vorbit despre
distrugerea documentelor

şi despre faptul că,
în toamna anului 2002,

a avut loc o întâlnire, cu
coş de gunoi alături,

şi au selectat documentele
care urmau să fie distruse.

Dr. Thompson: Am condus toată
analiza despre DeStefano.

Literalmente, toţi ceilalţi au
scăpat de toate documentele,

deci singurele documente care mai există
acum din acest studiu, sunt ale mele.

Aceste documente nu erau
în evidenţa federală.

Erau documente foarte
importante, deoarece demonstrau

un efect semnificativ foarte puternic
din punct de vedere statistic.

El a simţit că, în mod corect, ar fi
ilegal să distrugă aceste documente,

aşa că el a păstrat în biroul său,
împreună cu exemplarele tipărite,

fişierele computerizate
cu studiul respectiv.

Rezultatele prezentate
difereau în mod dramatic

înainte şi după momentul indicat de Thompson
ca fiind cel al distrugerii acestor date.

Dacă nu aş fi avut niciodată documentele
de dinainte de octombrie 2002,

n-ar fi existat nimic care să demostreze că,
de fapt, ei avuseseră rezultatele în mână,

dar că au decis să
distrugă aceste rezultate.

Am depus o plângere formală
la Biroul de Cercetare a Integrităţii

şi la Departamentul de
Sănătate şi Servicii Umane.

Am primit o reacţie verbală, nu la mult
timp după ce plângerea a fost depusă.

Scrisoarea mea spunea, în esenţă, că
toţi co-autorii, cu excepţia dr. Thompson,

negau că ar fi avut loc
vreo astfel de întâlnire.

Negau că vreun material ar
fi fost distrus sau aruncat.

Îl acuzau pe dr. Thompson ca fiind mincinos.
Era cuvântul lor împotriva cuvântului lui.

Dr. Thompson a pronosticat
că acest lucru s-ar putea întâmpla.

Dr. Thompson: Sunt lucruri pe care nu ţi
le-am împărtăşit pentru că nu le pot dovedi.

Şi cu asta mă confrunt...

Nu vreau să împărtăşesc cu tine
lucruri pe care nu le pot dovedi

deoarece nu sunt
înregistrări solide.

Fiindcă sunt îngrijorat de
faptul că celelalte 4 persoane

vor complota şi vor spune:
"Nu, asta nu e adevărat."

Dr. Thompson mi-a dat
notiţele de la acea şedinţă

tocmai pentru momentul în care
co-autorii urmau să pretindă

că nicio întâlnire de
tipul acela n-a avut loc.

Dr. Thompson: Asta este ceea ce tot
văd mereu, din nou şi din nou,

şi anume că aceşti oameni de
ştiinţă fac, pur şi simplu,

lucruri josnice şi complet
lipsite de etică

şi nimeni nu-i trage la răspundere.

Aşa că, iată, de îndată ce ai datele,

un studiu ştiinţific că acesta
este un proces relativ simplu.

Procesezi datele, obţii rezultatele, şi
apoi publici aceste rezultate în ziar.

În planul lor de analiză, acest studiu
trebuia să dureze doar 6 luni,

din mai 2001 până în decembrie 2001.

Aşa că, dacă n-au distrus datele,

de ce a ajuns să dureze 4 ani
realizarea acestui studiu?

Întrebarea pe care toată lumea
ar trebui să o pună CDC-ului este:

"Ce naiba s-a întâmplat între
octombrie 2002 şi februarie 2004?"

Dr. Thompson: Motivul pentru care nu
se vede circulând nimic despre studiu

este acela că 5 dintre noi am lucrat
în spatele uşilor închise timp de 2 ani.

Dr. Brian Hooker: Wow!

Aşa că, după 2 ani de întâlniri secrete
în spatele uşilor închise,

DeStefano apare cu varianta finală
a studiului MMR

şi vor s-o prezinte
Institutului de Medicină.

Angajaţii Institutului de Medicină
îşi schimbau locul de muncă între:

industrie - guvern - mediul academic -
guvern - industrie.

Şi se mutau de colo-colo.
Sunt tot aceiaşi oameni,

şi nu a existat un poliţist cu-adevărat
bun ca să vegheze la toate astea

pentru a se asigura că, într-adevăr,
studiile privind siguranţa vaccinului

sunt efectuate în mod corespunzător
şi că sunt efectuate în mod obiectiv.

Pur şi simplu nu mi se părea că funcţionăm
cu un sistem care să fie credibil.

I-am scris lui Julie Gerberding
şi am rugat-o să amâne

reuniunea Institutului de
Medicină din 9 februarie.

Legat de acest raport
- raportul Institutului de Medicină -

eu am vrut să fie amânat din
cauza îngrijorării mele

că el nu fusese realizat
cu dorinţa de a afla adevărul,

ci în urma unei întâlniri mânate de dorinţa
ignorării efortului important de cercetare

pentru a trage concluzii
premature şi părtinitoare.

Problema era că William Thompson,
fiind om de ştiinţă principal,

urma să-şi prezinte în
mod necesar concluziile,

lucru pe care nu era fericit să-l facă.

De fapt, el era atât de supărat

încât a trecut peste autorul
principal, DeStefano,

peste Walter Orenstein,

parcurgând tot drumul până la şefa CDC,
dr. Julie Gerberding.

Şi, într-un e-mail, el spune,

"Dragă dr. Gerberding...

"Va trebui să prezint mai
multe concluzii problematice

în legătură cu asocierile statistice
dintre vaccinul MMR şi autism."

În esenţă, el spune:
"N-am de gând să continui această minciună.

Dacă m-aţi pus pe mine acolo,
eu voi spune adevărul."

Thompson a fost iniţial programat
să ofere o scurtă informare (către IOM)

deoarece el îi spusese, practic,
directoarei Gerberding

că el ar trebui să spună că există o relaţie
de cauzalitate (între MMR şi autism).

Dar a fost schimbat în ultimul
minut cu Frank DeStefano

care n-a avut niciun scrupul să raporteze
în mod fals Institutului De Medicină

cum că: "Noi nu am găsit nicio
asociere între MMR şi autism".

Institutul De Medicină (IOM)
era "punctul fără întoarcere".

Aşa că i s-a ascuns adevărul.

Iar Institutul De Medicină a declarat
vaccinul MMR ca fiind sigur.

A fost o judecată pripită,

urmărindu-se închiderea pentru totdeauna
şi în mod complet a uşii de legătură

dintre vaccinul MMR şi autism.

Este absolut groaznic că mare parte din ceea
ce spusesem s-a dovedit a fi exact adevărat.

Ei chiar au încercat să ignore
în mod voit cercetarea.

Dr. Thompson: Este punctul cel mai de
jos al carierei mele

atunci când am mers înainte cu
acea schiţă de studiu.

După munca lor "genială"
asupra studiul MMR,

DeStefano şi echipa lui

au primit un premiu de la Departamentul
de Sănătate şi Servicii Umane.

Apoi, după câţiva ani mai târziu, dr. Julie
Gerberding a primit propriul ei premiu:

un loc de muncă foarte bine plătit
ca şef al diviziei de vaccinuri, la Merck.

În mod clar, Merck a apreciat activitatea pe
care ea a făcut-o investigându-le vaccinul.

Dr. Brian Hooker: Doar
cu titlu informativ,

să ştii că am scris o lucrare
despre rezultatele mele asupra MMR.

Dr. William Thompson: Da.

Dr. Brian: Şi va include ceva
ce am primit de la tine.

Brian era pe cale de a
publica un document,

folosind date care ar fi putut veni numai
de la o sursă din interiorul CDC,

de la un informator-avertizor.

Şi din acel moment, William
Thompson a fost marcat ca suspect.

Andy s-a apropiat de mine şi mi-a spus:

"Este timpul să faci public
numele informatorului CDC."

În mod ironic, 12 ani mai târziu,

în timp ce Thompson îşi destăinuie
sufletul lui Brian Hooker,

Coleen Boyle, înaintea Congresului, vinde
aceleaşi vechi gogoşi şi fraude ale CDC,

dar, de data aceasta, în
faţa unui jucător nou,

şi anume congressman-ul
Bill Posey din Florida.

Mă întreb dacă CDC a
dirijat sau a sprijinit

efectuarea studiului care compară
copiii vaccinaţi cu copiii nevaccinaţi.

Aţi făcut asta până acum?

Am făcut, de fapt, o serie de studii
uitându-ne la relaţia dintre

vaccinurile cu Thimerosal (etil de mercur)
şi autism sau alte deficienţe de dezvoltare.

Minciunile din partea
CDC erau încă la fel.

Acum, însă, diferenţa era că
îl aveam pe William Thompson.

Vaccinurile şi componentele acestora
nu au crescut riscul de autism.

Timpul meu este foarte limitat aici.

Deci, în mod clar, cu siguranţă,

fără echivoc, i-aţi studiat pe cei
vaccinaţi versus nevaccinaţi?

Nu i-am studiat pe cei vaccinaţi
versus nevaccinaţi. De fapt..

Bine, nu contează. Opreşte-te acolo.

Acesta a fost sensul întrebării mele.
Aţi irosit două minute din timpul meu.

Brian a prezentat
şi un document înrudit

într-un jurnal numit
"Neuroştiinţa Naturală".

Şi, în acest document, el s-a referit în mod
specific la o sursă anonimă de la CDC.

Şi temerile mele cele
mai rele s-au adeverit

atunci când un jurnalist de la
"Neuroştiinţa Naturală" a contactat CDC,

l-a contactat pe Walter Orenstein,

mesajul ajungând la Frank DeStefano care
apoi l-a trimis la co-autori, spunându-le:

"Capetele jos!
Asta poate să vă lovească."

Dintr-odată, ne-a fost teamă
că i-om fi tăiat

craca de sub picioare
lui Bill Thompson.

I-am spus:
"Brian, trebuie să facem 3 lucruri.

"Trebuie să-i facem rost lui Thompson
un avocat specializat în informatori,

"trebuie să ne asigurăm că documentele lui
sunt la congresmanul Bill Posey

şi trebuie să-i dezvăluim numele.

INFORMATORII SUNT ÎN PERICOL...

...DOAR ATÂTA TIMP CÂT SINGURII OAMENI CARE
LE ŞTIU IDENTITATEA SUNT DUŞMANII LOR.

Provoacă vaccinurile autism?

În ultimii 30 de ani, programul
de vaccinare a copilăriei s-a triplat

în timp ce, în SUA, rata de creştere

a autismului a explodat
de la 1/10.000 la 1/50.

Zeci de lucrări de cercetare publicate

arată că da, vaccinurile
şi autismul sunt legate.

Cu toate acestea, dezbaterea este foarte
aprinsă, parţial din cauză că, în 1986,

Legea Naţională a Leziunilor
Cauzate de Vaccinurile Copilăriei

a trecut de Congres, ca rezultat
al influenţei companiilor farmaceutice.

Această lege exonerează de răspundere
companiile farmaceutice

în cazul leziunilor şi deceselor cauzate
de vaccinurile pe care ele le fabrică.

Vaccinuri pe care guvernul federal
le recunoaşte ca fiind inevitabil nesigure.

În loc să poată da în judecată
direct companiile farmaceutice,

părinţii sunt obligaţi să facă o petiţie la
Departamentul de Sănătate şi Servicii Umane

şi în cazul în care oficialii federali
se opun compensaţiei

cazul este susţinut în faţa unui
Tribunal de Revendicări.

Mulţi se referă la acesta
ca fiind un... Tribunal al Vaccinurilor.

Iată câteva fapte şocante despre
aşa-numitul Tribunal al Vaccinurilor.

Companiile farmaceutice nu trebuie
să participe la dezbateri deloc.

Contribuabilii plătesc
pentru toate daunele.

Departamentul de Justiţie al SUA
acţionează ca un avocat al guvernului

căruia tot contribuabilii îi achită totalul
facturilor pentru acţiunea de apărare.

Dovada nr. 4 - Obstrucţionarea Justiţiei

Începând cu anul 2002, se strânseseră deja
mii de cazuri la Tribunalul Vaccinurilor,

iar compensaţia medie pentru un
copil autist este de 5 milioane $.

Deci, faceţi matematică.
Guvernul trebuie să facă faţă

cu câteva sute de miliarde, posibil
un trilion de dolari, ca plată a daunelor.

Pe măsură ce epidemia
de autism a crescut,

ei au trebuit să pună la punct un studiu
înşelător care să disculpe vaccinul MMR,

pentru a premedita câştigarea
cazurilor în Tribunalul Vaccinurilor

şi pentru a evita, astfel, plata
a mii de miliarde de dolari.

Astfel, miilor de solicitanţi cu cazuri de
autism li s-a refuzat dreptatea în instanţă

printr-o coruptă şi premeditată
obstrucţionare a justiţiei.

Este una dintre cele mai lipsite de etică
decizii medicale din toate timpurile

pentru că a fost luată conştientizând
pe deplin sacrificarea acestor copii,

într-o directă sfidare a
mandatului Congresului

care statua compensaţii
pentru toţi cei prejudiciaţi.

Din 1986, "Tribunalul Vaccinului"
a plătit aproximativ 3 miliarde $

pentru leziunile
provocate de vaccinuri.

Studiul înşelător despre MMR
făcut de CDC a fost folosit

ca să se respingă revendicările
emise în numele copiilor cu autism.

În toamna anului trecut, am primit
un apel de la o sursă din interior

care mi-a spus că, în două săptămâni,
urma ca un informator de la CDC

să iasă la lumină şi să spună că
CDC a comis fraudă vizavi de studiul MMR

şi că cei de la CDC ştiau, de fapt,
că vaccinurile cauzează autism.

Vreau să spun că asta
e o poveste uriaşă.

Din păcate, era o poveste pe care nu puteam
s-o spun într-un un talk-show medical,

pentru că o mare parte din finanţarea
noastră vine din industria farmaceutică.

De asemenea, eram foarte
buni prieteni cu CDC

ai cărui reprezentanţi au apărut în
emisiunea noastră de multe-multe ori.

Dar ştiam că, odată ce povestea urma să
iasă la iveală, două săptămâni mai târziu,

mass-media ar fi devenit interesată.

Fox, CNN, MSNBC...

Vorbim despre
cea mai mare poveste medicală

din ultimele două decenii, cel puţin.

Şi au trecut cele două săptămâni.

Am văzut un video care a fost postat de
Andrew Wakefield şi Brian Hooker

şi am auzit cuvintele lui William
Thompson, precum şi mărturisirea lui.

Dr. Thompson: "O, Doamne!

Nu-mi vine să cred că noi am
făcut ceea ce tocmai am făcut.

"Dar am făcut.

Totul este înscris acolo.
Totul e acolo."

Şi am privit
blogosfera luând-o razna.

Tweeterii, Facebook, media socială...

toată lumea vorbeşte despre asta,

dar nici măcar un singur post din mass-media
principală nu s-a apropiat de poveste.

De fapt, cineva a pus povestea pe CNN,
pe iReport, dar CNN a dat-o jos.

Şi în acel moment am avut revelaţia:

"Stai puţin!

"Nu numai că talk-show-ul meu medical este
produs de industria farmaceutică,

"ci tot ce e televizat.

Aşa că noi n-o să ne atingem
niciodată povestea asta."

Dar, cu siguranţă, am avut o poveste.

Un focar de rujeolă foarte contagios.

Un focar major.

Un focar de rujeolă.

Rujeola se răspândeşte în America.

Acest focar nu dă niciun
semn că s-ar diminua.

Dar, în 2014, numărul s-a triplat la 644
cazuri de rujeolă raportate în 27 de state.

E ceva cu-adevărat uimitor
atunci când se ia în considerare

numărul de cazuri de
autism din fiecare an

în contrast, de pildă, cu numărul de copii
care au luat pojar mergând la Disneyland.

Este un număr infim de copii
care a luat rujeola,

dar este un imens număr de copii care sunt
diagnosticaţi cu autism în fiecare zi.

1.082.353 cazuri de autism în 2014

Dr. Sanjay Gupta:
Nu ştim ce cauzează autismul.

Adică, sinceri să fim,

în comunitatea ştiinţifică
nu suntem siguri

ce anume cauzează autismul,

dar noi ştim că nu este cauzat de vaccinuri.

Acum, eu nu spun că
Sanjay Gupta este un tip rău.

De fapt, cred că
el încearcă să facă mult bine

la fel cum fac mulţi alţi medici.

Dar dacă aceştia sunt minţiţi

de către organismul ştiinţific
care le oferă informaţiile,

ce se întâmplă cu noi toţi?

Ce se întâmplă dacă un medic bun
vede aceleaşi date pe care le-am văzut eu?

Deci, tu eşti practic,
un om de ştiinţă.

Studiezi asta şi te simţi
sută la sută confortabil.

Chiar ai spus că ai copii, aşa că eşti
o persoană familistă. Te-ai simţi foarte...?

De cât timp eşti medic
şi care este specialitatea ta?

Sigur. Sunt medic de familie
de peste 10 ani

şi tratez familii, pe toată lumea,
de la nou-născuţi şi până la

cel mai în vârstă pacient
meu care are 96 de ani.

Şi, administrezi vaccinuri ca
parte a acestei activităţi?

Da, administrez vaccinuri.

În clinica noastră, urmărim
recomandările CDC

şi dăm aceste informaţii
pacienţilor noştri

şi le dăm un program când copiii lor vor
trebui să fie vaccinaţi, şi aşa mai departe.

E ceva ce vreau să-ţi arăt.

Aceasta este o plângere
oficială cu privire la

ceea ce le-a fost furnizat de către William
Thompson, informatorul de la CDC, ok?

Există aici şi unele materiale de referinţă,
ca şi alte lucruri de genul ăsta.

O să-ţi dau timp să se uiţi peste ele.
Studiază-le cât timp vrei tu, bine?

Până când simţi că ai înţeles despre ce e
vorba... Ştiu că asta îţi va lua ceva timp.

Şi apreciez că-ţi faci
timp pentru asta.

- În regulă.
- În regulă? Bine.

Aşa că ţi-am trimis ceea ce William Thompson
a spus că este o fraudă a CDC-ului...

Toate acele date care lipseau.

Ai avut ocazia să te uiţi
în mod serios peste ele?

Este de necrezut, într-adevăr,
cu cât tupeu au fost schimbate datele.

M-a făcut să mă întreb despre
această organizaţie,

care mi-a autorizat în ultimii 10 ani
modul în care să practic medicina,

dacă minte în legătură cu acest lucru

şi dacă înlătură date
din acest studiu particular,

atunci: "Despre ce altceva
m-ar mai putea minţi?"

Încă încerc să diger totul,
deoarece acest studiu,

care a fost folosit pentru a ne oferi cumva
un răspuns definitiv nouă, pediatrilor,

cum că MMR n-ar avea nicio
legătură cu autismul...

mă face să mă simt ca
şi cum am fost minţit.

Atunci când au stabilit
să facă acest studiu,

voiau să se uite la date
şi să le interpreteze.

Dar există date
pe care au decis să le ignore.

Iar aceste date pe care le-au exclus
sunt, într-adevăr, foarte semnificative.

Gândeşte-te că e o chestie importantă.

Este o chestiune majoră pentru un medic

să trebuiască să se confrunte cu
faptul că, în ultimii 10-20 de ani,

e posibil ca noi să fi
distrus creierele copiilor.

Tot ceea ce le-am spus
pacienţilor mei în ultimii 10 ani

s-a bazat pe o minciună
şi pe o muşamalizare.

Congresman Bill Posey: Părinţii care iau
decizii cu privire la sănătatea copiilor lor

merită să aibă cele mai bune
informaţii disponibile.

Aceştia ar trebui să poată conta pe
agenţiile federale că le spun adevărul.

Odată ce Brian şi cu mine i-am
periclitat situaţia lui Bill Thompson,

el şi-a angajat un avocat
specializat pentru informatori.

A dat congresmanului Posey toate documentele
legate de studiul fraudulos al CDC,

iar acesta, la rândul lui, a mers
apoi în faţa Congresului.

Având în vedere natura documentelor
oferite de informator,

precum şi implicarea CDC,

o audiere şi o temeinică
investigaţie este justificată.

Aşa că solicit, domnule Preşedinte,

îi implor pe colegii mei din
comitetele adecvate,

îi rog, îi rog să ia o asemenea măsură.

Vă mulţumesc, d-le Preşedinte.
Acum mă retrag de la tribună.

Se fac acum 7 luni de când
congresmanul Bill Posey

a solicitat Congresului să-l
citeze pe Bill Thompson,

dar ei n-au făcut nimic.

Bill Thompson vrea să fie
citat de Congres.

În calitate de angajat CDC al
guvernului federal,

el nu poate vorbi în mod voluntar,
din cauza ameninţării cu închisoarea.

Neapărat trebuie ca William Thompson
să meargă în faţa Congresului.

Trebuie să iasă în faţa
întregii naţiuni.

Toată lumea trebuie să audă
ceea ce el are de spus.

El trebuie să depună mărturie sub jurământ
în faţa unui comitet în Congres,

iar Julie Gerberding trebuie şi ea să fie
adusă ca să depună mărturie sub jurământ.

Pentru că aceasta este o
dezvăluire extrem de îngrijorătoare

din moment ce acest cercetător
a făcut pasul înainte şi

a spus, acum, că ei chiar ascundeau
în mod deliberat informaţii critice

despre legătura
dintre vaccinul MMR şi autism

o oribilă,
oribilă desfăşurare a lucrurilor.

Abaterea de la Planul de Analiză...
omiterea datelor cruciale...

distrugerea documentelor...
obstrucţionarea justiţiei...

inducerea în eroare a Congresului...
cumplita vătămare a copiilor nevinovaţi...

Acestea trebuie investigate.

Dr. Brian: Tu şi cu mine
suntem de acord că

siguranţa vaccinurilor nu ar
trebui să ţină de CDC.

Dr. Thompson: Absolut corect.
Şi sigur că ar trebui o altă agenţie,

de genul "Consiliului Naţional pentru
Siguranţa Transportului".

Următorul lucru pe care trebuie să-l facă
constă în necesitatea ca cineva

să reintroducă proiectul
de lege Weldon-Maloney.

Trebuie să fie adoptat
foarte-foarte repede, şi trebuie

să i se ia CDC-ului toate sarcinile pe care
le are în privinţa siguranţei vaccinurilor.

Aceşti copii au fost mutilaţi prin acţiunile
directoarei CDC Coleen Boyle,

împreună cu Frank a DeStefano,
Marshalyn Yeargin-Allsop şi Tanya Bhasin.

Fiul meu este infirm de 17 ani.

Cred că închisoarea este prea
blândă pentru aceste persoane

care au săvârşit astfel de fraude.

Noţiunea de vaccinare a copiilor

- adică protejarea copiilor contra
bolilor infecţioase grave

vaccinându-i în mod sigur şi eficient -

este ceva lăudabil.

Auzi despre izbucnirea focarului
de rujeolă în Disneyland,

iar apoi ei încearcă să-ţi
vândă vaccinul MMR.

Noi n-am văzut cazuri de autism raportate
ca şi consecinţă a vaccinului unic,

ci numai ca urmare a vaccinului triplu.

Aşa că sentimentul meu

este că trebuie să ne reexaminăm politica
de vaccinare peste tot, peste graniţă.

Dar, în primul rând, eu cred
că putem reduce mult problema

dacă vom elimina aceste vaccinuri multiple
MMR (rujeolă-oreion-rubeolă) separându-le

în vaccinuri singulare fie de
rujeolă, fie de oreion, fie rubeolă.

Pur şi simplu nu-mi pot imagina cum ar fi
să ne confruntăm, realmente, cu un viitor

în care jumătate din copiii născuţi
vor ajunge sub incidenţa autismului.

Vreau să spun că lucrurile se vor
lăsa cu scântei în sistemul şcolar.

Banii vor fi prea puţini
pentru a-i mai putea cheltui

pentru sprijinirea copiilor normali,

pentru ridicarea nivelului
lor de educaţie.

Vom avea doar copii extrem de bolnavi,

iar părinţii vor fi aşa de înnebuniţi

de provocarea de a-i creşte
pe aceşti copii atât de bolnavi,

încât societatea noastră nu va mai fi în
măsură să se concentreze pe nimic altceva.

Implicaţiile acestui lucru
pentru ţara noastră,

pentru competitivitatea noastră
ca naţiune, pentru economie,

sunt masive.

Ei trebuie să ştie - şi ei chiar ştiu -
că există o urgenţă naţională.

Adică, acest lucru va constitui o catastrofă
cumplită dacă l-am lăsa să se întâmple.

Ce vei spune data viitoare când o mamă
va sta acolo cu copilul ei în braţe,

şi acea mamă te va întreba:
"Deci, dr. Rachel, este vaccinul MMR sigur?"

Voi spune: "Ştii, sincer, eu NU am de
gând să le fac vaccinul MMR copiilor mei,

şi iată de ce..."

La fiecare 7 minute un copil din
SUA este diagnosticat cu autism.

De dragul copiilor noştri, contactaţi-i
pe liderii voştri politici

şi solicitaţi-le următoarele:

1) Ca Congresul să îl citeze pe dr. William
Thompson şi să investigheze frauda de la CDC.

2) Ca Congresul să abroge Legea Naţională a
Leziunilor Cauzate de Vaccinurile Copilăriei,

lege adoptată în 1986,

şi să-i tragă la răspundere pe producători
pentru daunele cauzate de vaccinuri.

3) Ca vaccinurile SINGULARE de pojar, oreion
şi rubeolă să fie puse la dispoziţie imediat.

4) Ca toate vaccinurile să fie
clasificate ca medicamente farmaceutice

şi să fie testate în conformitate
cu această clasificare.

Toţi cei din lista de mai sus au fost
invitaţi să ia parte la acest documentar.

Şi toţi au refuzat!

Traducerea, adaptarea, sincronizarea:
okid

Sprijină-ne şi să devină membru VIP
pentru a elimina toate anunţurile www.OpenSubtitles.org