All language subtitles for The Gospel of John (2003) ro

Evanghelia după Ioan a fost scrisă

două generaţii mai târziu
după răstignirea lui Iisus Hristos.

Este prezentată în timpul când
Imperiul Roman controla Ierusalimul.

Cu toate că răstignirea a fost metoda
preferată de romani ca pedeapsă,

ea nu a fost refuzată
de legea evreiască.

Iisus şi toţi cei care
L-au urmat au fost evrei.

Evanghelia reflectă o perioadă de
polemică extraordinară şi de antagonism

între biserica în formare şi instituţia
religioasă a poporului evreu.

Acest film este o reprezentare
exactă a Evangheliei.

Traducere, adaptare, sincronizare: okid

EVANGHELIA LUI IOAN

La început, era Cuvântul.

Cuvântul era cu Dumnezeu.

Şi Cuvântul era Dumnezeu.

De la bun început,
Cuvântul era cu Dumnezeu.

Prin El, Dumnezeu a creat totul.

Nici una dintre creaţiile Sale
n-a fost făcută fără El.

Cuvântul era Sursa Vieţii,

şi această Viaţă
aducea Lumină oamenilor.

Lumina străluceşte în întuneric.

Şi întunericul n-a biruit-o niciodată.

Dumnezeu Şi-a trimis mesagerul
– un bărbat numit Ioan –

care a venit să le spună
oamenilor despre Lumină,

astfel încât toţi
să audă mesajul şi să creadă.

Nu el, în persoană, era Lumina.
Ci a venit să le spună despre Lumină.

Aceasta era adevărata Lumină.

Lumina care vine în lume,
şi luminează peste toţi oamenii.

Cuvântul era în lume,

şi, deşi Dumnezeu a creat lumea prin El,

totuşi lumea nu L-a recunoscut.

A venit în propria Sa ţară,

dar compatrioţii Săi nu L-au primit.

Unii, totuşi, L-au primit,
şi s-au încrezut în El.

Aşa că au primit dreptul
să devină copiii lui Dumnezeu.

Nu au devenit fii de Dumnezeu
prin mijloace naturale,

adică ca şi cum s-ar naşte
dintr-un tată omenesc.

Dumnezeu Însuşi...

era Tatăl lor.

Cuvântul a devenit o fiinţă umană...

şi, plin de graţie şi adevăr,
a trăit printre noi.

Noi am văzut gloria Sa.

Acea glorie transmisă ca de la
Tată către Singurul Său Fiu.

Ioan a vorbit despre El.

Acesta este Acela despre care
vorbeam când am spus:

''El va veni după mine,

"dar e mai mare decât mine

pentru că El exista
dinainte să mă nasc eu!"

Din plenitudinea harului Său,
El ne-a binecuvântat pe toţi...

dăruindu-ne o binecuvântare după alta.

Dumnezeu ne-a transmis
Legea prin Moise,

dar Harul şi Adevărul

au venit prin Iisus Hristos.

Nimeni nu L-a văzut
vreodată pe Dumnezeu.

Unicul Său Fiu, care este
asemenea lui Dumnezeu,

şi care şade la dreapta Tatălui...

chiar El ni L-a făcut cunoscut.

Autoritatea evreiască din Ierusalim
a trimis nişte preoţi şi leviţi la Ioan.

Cine eşti tu?

Ioan n-a refuzat să recunoască,
ci a spus deschis şi răspicat:

- Nu sunt eu Mesia.
- Cine eşti, atunci?

- Eşti Ilie?
- Nu, nu sunt.

- Eşti Profetul?
- Nu.

Atunci spune-ne cine eşti.

Trebuie să le dăm răspunsul
celor care ne-au trimis.

Ce ne poţi spune despre tine?

Ioan a răspuns, citându-l
pe profetul Isaia:

''Eu sunt vocea celui
care strigă în deşert:

«Neteziţi calea Domnului
care va să vie!»"

Mesagerii trimişi de farisei
l-au întrebat atunci pe Ioan:

Dacă nu eşti nici Mesia,
nici Ilie, nici Profetul...

atunci de ce botezi?

Eu botez cu apă...

...dar în mijlocul vostru e Cineva
pe care voi nu-L cunoaşteţi.

El Se va arăta după mine.

Iar eu nu sunt vrednic...

nici să-I dezleg sandalele.

Toate acestea s-au petrecut în
Betania, pe malul estic al Iordanului...

unde Ioan boteza.

În ziua următoare, Ioan L-a văzut
pe Iisus venind la el.

Iată-L pe Mielul lui Dumnezeu...

care preia păcatul lumii.

El este Acela despre care vă spuneam:

''Un Om va apărea după mine,

dar El e mai mare decât mine, pentru că
El exista mai dinainte ca eu să mă nasc."

Nu ştiam cine poate fi.

Dar am venit să botez cu apă...

ca să-L fac cunoscut
poporului lui Israel.

Şi Ioan a făcut această mărturisire:

Am văzut Sfântul Duh ca un porumbel
pogorându-Se din cer peste El.

Încă nu ştiam că El e Acela.
Dar Dumnezeu,

care m-a trimis să botez cu apă,
mi-a spus:

''Vei vedea Sfântul Duh
pogorându-Se asupra unui Bărbat.

El este Acela care va
boteza cu Duhul Sfânt."

Am văzut asta, şi vă spun...

că El este Fiul lui Dumnezeu.

Ziua următoare, Ioan stătea tot
acolo, cu doi dintre discipolii săi...

când L-a văzut pe Iisus apropiindu-Se.

Iată-L pe Mielul lui Dumnezeu.

Cei doi discipoli l-au
auzit spunând asta...

şi s-au dus după Iisus.

Iisus S-a întors,
şi i-a văzut că Îl urmăreau.

Ce căutaţi?

Unde locuieşti, rabinule?

Acest cuvânt înseamnă "învăţător".

Veniţi să vedeţi.

Era aproape de ora 4
spre după-amiază,

aşa că au mers cu El
şi au văzut unde locuia.

Şi au petrecut restul zilei
împreună cu El.

Unul dintre ei era Andrei,
fratele lui Simion Petru.

De îndată, l-a căutat
pe fratele său, Simion.

Noi L-am găsit pe Mesia.

Acest cuvânt înseamnă
"Unsul" ("Hristos").

Vino.

Şi l-a dus pe Simion la Iisus.

Iisus l-a privit.

Numele tău e Simion,
fiul lui Ioan...

dar vei fi numit "Chifa".

Asta era totuna cu "Petru",
şi înseamnă "piatră".

În ziua următoare, Iisus a hotărât
să meargă în Galileea.

L-a găsit pe Filip.

Şi i-a zis:

Vino cu Mine.

Filip era din Betsaida, oraşul
în care locuiau Andrei şi Petru.

Filip l-a găsit pe Natanael.

L-am găsit pe Acela despre care
Moise a scris în Cartea Legii...

şi despre care au scris şi profeţii.

Este Iisus, fiul lui Iosif, din Nazaret.

- Poate veni ceva bun din Nazaret?
- Vino să vezi.

Când Iisus l-a văzut pe Natanael venind,
a spus despre el:

"Iată un adevărat israelit."

Nu e nimic fals în el.

Cum de mă cunoşti?

Te-am văzut când stăteai sub copac
înainte să te cheme Filip.

Învăţătorule...

Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.

Tu eşti Regele Israelului.

Mă crezi doar pentru că ţi-am spus că
te-am văzut cum stăteai sub copac?

Vei vedea lucruri mult
mai mari decât asta.

Adevărat vă grăiesc vouă,

veţi vedea Cerurile deschise...

şi cum îngerii lui Dumnezeu
urcă şi coboară asupra Fiului Omului.

Două zile mai târziu, a fost
o nuntă în Cana Galileei.

Mama lui Iisus era acolo.

Iar Iisus şi discipolii Săi
au fost şi ei invitaţi la nuntă.

Când vinul li s-a terminat,

mama lui Iisus a grăit către El:
"Au rămas fără vin."

Doamnă,

ce treabă ai tu cu asta?

Timpul Meu încă nu a sosit.

Să faceţi orice vă zice El.

Iudeii au reguli stricte
în privinţa ritualului spălatului,

şi, în acest scop,
şase ulcioare de apă erau acolo,

fiecare din ele suficient de mare încât
să cuprindă între 75 şi 120 de litri.

Umpleţi aceste vase cu apă.

Le-au umplut până sus.

Acum scoateţi nişte apă, şi daţi-o
omului însărcinat cu petrecerea.

I-au dus apa,
care acum se preschimbase în vin,

şi el a gustat-o.

Nu ştia de unde apăruse acest vin,

dar desigur că servitorii,
care scoseseră apa, ştiau.

Aşa că l-a chemat pe mire.

Toată lumea serveşte vinul mai bun la
început, şi după ce toţi sunt bine băuţi,

se serveşte vin obişnuit. Dar tu
ai păstrat vinul mai bun la urmă.

Iisus a făcut primul Său miracol
în Cana din Galileea.

Acolo Şi-a arătat gloria Sa,
şi discipolii Săi au crezut în El.

După aceasta, Iisus şi cu mama Sa,
cu fraţii şi cu discipolii Săi,

au plecat la Capernaum
şi au stat acolo câteva zile.

Era aproape de Paşte,
aşa că Iisus a plecat la Ierusalim.

Acolo, în Templu,

a văzut oamenii vânzând capre,
oi şi porumbei,

şi cămătarii cum stăteau la mesele lor.

Aşa că Şi-a făcut un bici, şi a gonit
toate animalele afară din Templu,

atât oile, cât şi vitele.

A răsturnat mesele cămătarilor,

şi le-a împrăştiat monezile.

Şi le-a ordonat celor care
vindeau porumbei:

Scoateţi-i de aici!

Nu mai transformaţi Casa
Tatălui Meu într-un bazar!

Discipolii Săi şi-au amintit
ce spuneau Scripturile:

"Devoţiunea Mea pentru Casa Ta,
Dumnezeule, arde în Mine ca o flacără."

Autorităţile evreieşti au
venit la El cu o întrebare:

Ce minune poţi face ca să ne dovedeşti
şi nouă că ai dreptul să faci asta?

Dărâmaţi acest Templu, şi în trei zile
îl voi construi la loc.

Îl vei construi la loc în trei zile?

A necesitat 46 de ani
construcţia acestui Templu.

Dar templul despre care vorbea Iisus

era trupul Său.

Aşa că, atunci când
El a înviat din morţi,

discipolii Săi şi-au amintit
că El zisese asta...

şi au crezut în Scriptură,
şi în ce a grăit Iisus.

În timp ce Iisus era în Ierusalim
în timpul Paştelor,

mulţi au crezut în El
când au văzut ce miracole făcea.

Dar Iisus nu S-a încrezut în ei,
pentru că îi ştia pe toţi.

Nu era nevoie să-I spună nimeni
nimic despre ei,

pentru că El Însuşi ştia
ce era în inimile lor.

Era un conducător local evreu,
numit Nicodim

care făcea parte
din partida fariseilor.

Într-o noapte,
el s-a dus la Iisus.

Rabinule, ştim

că eşti un învăţător
trimis de Dumnezeu.

Nimeni nu poate face aceste miracole
decât dacă Dumnezeu este cu el.

Adevărat îţi spun că

nimeni nu poate vedea
Împărăţia lui Dumnezeu

fără să se mai nască o dată.

Cum poate un adult
să se mai nască o dată?

Cu siguranţă nu poate intra în
pântecele mamei să se nască a doua oară.

Adevărat îţi spun că

nimeni nu poate intra în Împărăţia lui
Dumnezeu fără naşterea din apă şi din Duh.

O persoană se naşte fizic
din părinţi omeneşti,

dar se naşte spiritual din Duh.

Să nu fii surprins că vă spun la toţi
că trebuie să vă mai naşteţi o dată.

Vântul bate încotro îi este voia.

Puteţi auzi sunetul pe care îl face,

dar nu ştiţi de unde vine,
sau unde se duce.

Tot aşa e cu oricine
care este născut din Duh.

Cum e posibil asta?

Tu eşti un mare învăţător în Israel,

şi nu ştii asta?

Adevărat îţi spun,

noi vorbim despre ce cunoaştem,
şi povestim ceea ce am văzut,

şi totuşi nici unul din voi nu e
dispus să ne accepte mesajul.

Nu Mă credeţi nici când vă spun
despre lucrurile din această lume.

Cum Mă veţi crede, dar, când
vă voi spune despre lucrurile din cer?

Şi nimeni nu s-a urcat vreodată la cer,

cu excepţia Fiului Omului,
care a coborât din cer.

Precum Moise a ridicat şarpele
de bronz pe un toiag în deşert,

în acelaşi mod
Fiul Omului trebuie ridicat,

pentru ca toţi cei care cred în El
să poată avea viaţă veşnică.

Pentru că Dumnezeu a iubit lumea atât de
mult încât i-a dăruit pe Unicul Său Fiu,

astfel ca toţi care cred în El
să nu moară, ci să trăiască veşnic.

Pentru că Dumnezeu nu Şi-a trimis Fiul în
lume pentru a o judeca, ci pentru a o salva.

Cei care cred în Fiul Său
nu vor fi judecaţi,

dar cei care nu cred
au şi fost deja judecaţi,

pentru că ei nu au crezut
în Unicul Fiu al lui Dumnezeu.

În acest mod are loc judecata.

Lumina a venit pe lume,

dar oamenii au iubit întunericul
mai mult decât Lumina

deoarece faptele lor sunt rele.

Cei care fac lucruri rele urăsc Lumina
şi nu vor veni către Lumină,

pentru că nu vor ca faptele
lor rele să apară în lumină.

Dar cei ce fac lucruri adevărate
vin la Lumină,

pentru ca lumina să arate că, prin
faptele lor, ei L-au slujit pe Dumnezeu.

După aceasta, Iisus şi discipolii Săi
au plecat în Iudeea,

unde a petrecut ceva timp cu ei,
şi boteza.

Ioan, de asemenea,
boteza şi el în Enon,

nu departe de Salim,

deoarece era multă apă
în acele locuri.

Oamenii mergeau la el,
iar el îi boteza.

Asta era înainte ca Ioan
să fie închis în închisoare.

Unii din discipolii lui Ioan
au început să se certe cu evreii,

despre chestiunea spălatului ritual.

Învăţătorule,

ţi-L aminteşti pe Omul care era
cu tine în partea de est a Iordanului,

Cel despre care ne-ai vorbit?

El botează acum,
şi toată lumea merge la El.

Nimeni nu poate avea nimic
dacă Dumnezeu nu-i dă.

Voi înşişi sunteţi martori
că am spus:

"Nu sunt Mesia,
dar am fost trimis înaintea Lui."

Mirele e cel a căruia este mireasa.

Dar prietenul mirelui,

care stă şi aşteaptă, e bucuros
că aude vocea mirelui.

În acest mod bucuria mea e deplină.

El trebuie să devină tot mai important,
iar eu din ce în ce mai puţin important.

"Cel ce vine de sus
e mai mare decât toţi.

"Cei ce sunt de pe pământ
aparţin acestei lumi,

"şi vorbesc despre chestiuni lumeşti,

"dar Cel care provine din cer
e mai presus de toate.

"El ne spune ce a văzut
şi auzit,

"şi totuşi nimeni nu-I acceptă mesajul.

"Dar cine Îi acceptă mesajul,

"adevereşte prin asta
că Dumnezeu este Cel Sincer.

"Cel trimis de Dumnezeu
glăsuieşte cuvântul lui Dumnezeu,

"deoarece Dumnezeu I-a dat
plenitudinea Duhului Său.

"Tatăl Îşi iubeşte Fiul,
şi I-a dăruit întreaga Sa putere.

"Oricine crede în Fiul
are viaţă veşnică.

"Oricine nesocoteşte pe Fiul
nu va avea Viaţa,

ci va rămâne sub
pedeapsa lui Dumnezeu."

Fariseii au auzit că Iisus boteza
mai mulţi discipoli decât Ioan.

De fapt, Iisus personal
nu boteza pe nimeni.

Doar discipolii Săi o făceau.

Atunci când Iisus a auzit ce se vorbea,

a plecat din Iudeea şi
S-a întors în Galileea.

Pe drum, a trebuit
să treacă prin Samaria.

În Samaria,
a ajuns într-un oraş numit Sihar,

care era nu departe de câmpul care
Iacob i-l dăruise fiului său, Iosif.

Puţul lui Iacob era acolo,

şi Iisus, obosit de drum,

S-a aşezat lângă fântână.

Era aproape de prânz.

O femeie samariteană
a venit să scoată apă.

Dă-Mi o gură de apă.

Discipolii Săi se duseseră
în oraş să cumpere de mâncare.

Tu eşti iudeu, iar eu sunt samariteană.

Aşadar, cum poţi să-mi
ceri mie o gură de apă?

Iudeii nu folosesc cănile şi
vasele folosite de samaritenii.

Dacă ai fi cunoscut tu
darul lui Dumnezeu,

şi cine e Cel care îţi cere apă,
tu ai fi fost cea care I-ai fi cerut,

şi El ţi-ar fi dăruit
apă dătătoare de Viaţă.

Domnule, nu ai găleată,
iar puţul este adânc.

De unde o să iei
apa dătătoare de Viaţă?

Strămoşul nostru Iacob
ne-a dăruit această fântână.

El, şi copii săi, şi turmele sale,
cu toţii au băut din ea.

Doar nu pretinzi că eşti
mai grozav decât Iacob, aşa-i?

Celor care beau din această apă
le va fi sete din nou,

dar celor care beau apa dăruită de Mine
nu le va mai fi niciodată sete.

Apa pe care le-o voi dărui Eu
va fi în ei ca un izvor,

care le va furniza apa dătătoare de
Viaţă, şi le va dărui viaţa eternă.

Domnule, dă-mi acea apă.
Atunci nu-mi va mai fi sete niciodată,

şi nici nu va mai trebui
să vin aici după apă.

Du-te şi cheamă-l pe soţul tău,
şi întoarce-te.

Nu am un soţ.

Ai dreptate când spui
că nu ai un soţ.

Ai fost măritată cu cinci bărbaţi,

iar cel cu care trăieşti acum
nu e cu adevărat soţul tău.

Mi-ai spus adevărul.

Înţeleg că eşti un profet, Domnule.

Strămoşii mei samariteni L-au venerat
pe Dumnezeu pe acest munte,

dar voi, iudeii, spuneţi că Ierusalimul e
locul în care trebuie venerat Dumnezeu.

Crede-Mă, femeie,

vine vremea când oamenii nu-L vor
mai venera pe Tatăl nici pe muntele acesta,

nici la Ierusalim.

Voi, samaritenii, nu prea ştiţi
pe cine veneraţi.

Dar noi iudeii ştim
pe Cine venerăm,

pentru că de la iudei vine salvarea.

Dar vine vremea,

şi a venit deja,

când, prin puterea
Spiritului lui Dumnezeu,

oamenii Îl vor venera pe
Tatăl aşa cum este El,

oferindu-I adevărata veneraţie
pe care o doreşte El.

Dumnezeu este Duh,

şi numai prin puterea Duhului Său,

oamenii Îl pot venera
aşa cum este El.

Ştiu că Mesia va veni.

Şi când va veni,
El ne va spune totul.

Eu sunt Acela.

Eu, care vorbesc cu tine.

În acel moment,
discipolii lui Iisus s-au întors,

şi au fost foarte surprinşi
să-L vadă vorbind cu o femeie.

dar nici unul din ei n-a întrebat-o
"Ce doreşti?",

şi nici pe El:
"De ce discuţi cu ea?"

Atunci femeia şi-a lăsat ulciorul
şi s-a reîntors în oraş.

Veniţi să-L vedeţi pe Omul
care mi-a spus tot ce am făcut eu.

El să fie oare Mesia?

Aşa că au ieşit din oraş,
şi s-au dus la Iisus.

Între timp, discipolii
L-au implorat pe Iisus:

"Învăţătorule, mănâncă ceva!"
Dar El a răspuns:

Eu am un fel de mâncare
de care voi nu ştiţi.

Aşa că discipolii au început
să se întrebe:

"E posibil ca cineva
să-I fi adus de mâncare?"

Hrana Mea e să-L ascult
pe Acela care M-a trimis aici,

şi să termin treaba
pentru care M-a trimis.

Aveţi o zicală:
"Încă patru luni, şi vine recolta."

Dar vă spun, uitaţi-vă bine la recolte.

Holdele sunt acum coapte,
şi gata să fie recoltate.

Cel care recoltează adună
răsplata pentru viaţa eternă.

Aşa că cel care seamănă şi cel care
recoltează se vor bucura împreună.

Pentru că e adevărat.
Cineva însămânţează, şi altcineva seceră.

V-am trimis să seceraţi recolta
pe un câmp pe care nu l-aţi muncit.

Alţii au muncit aici,

iar voi profitaţi de munca lor.

Mulţi dintre samaritenii din acel oraş
au crezut în Iisus,

pentru că femeia le-a spus:
"Mi-a spus tot ce făcusem."

Atunci când samaritenii au venit la El,

L-au implorat să rămână la ei,

iar Iisus a rămas acolo 2 zile.

Mulţi dintre ei au crezut datorită
mesajului Său, şi i-au spus femeii:

"Noi credem acum,
nu datorită celor spuse de tine,

"ci pentru că L-am auzit
cu urechile noastre,

şi ştim că, într-adevăr,
El este Salvatorul lumii."

După ce a petrecut două zile acolo,

Iisus a plecat,
şi S-a dus către Galileea,

pentru că El Însuşi a spus:

"Profeţii nu sunt respectaţi
în ţinutul lor de baştină."

Când a ajuns în Galileea,
oamenii L-au întâmpinat cu bine,

pentru că fuseseră şi ei la
Sărbătoarea Paştelor din Ierusalim,

şi văzuseră tot ce făcuse El acolo.

Apoi Iisus S-a dus înapoi
până în Cana din Galileea,

unde preschimbase apa în vin.

Un oficial guvernamental era acolo,
iar fiul său era bolnav în Capernaum.

Când a auzit că Iisus S-a reîntors
din Iudeea în Galileea,

s-a dus la El,

şi L-a rugat să meargă la Capernaum,

şi să-i vindece fiul,
care trăgea să moară.

Nici unul din voi nu vreţi să credeţi
dacă nu vedeţi miracole şi minuni.

Domnule, vino cu mine...!

...Înainte să-mi moară copilul.

Du-te.

Fiul tău va trăi.

Omul a crezut în cuvintele
lui Iisus, şi a plecat.

În drum spre casă, servitorii săi
i-au ieşit în întâmpinare cu veşti.

Băiatul dumitale o să trăiască!

I-a întrebat la ce oră a început
fiul său să se simtă mai bine.

Era ora 1, ieri după-amiază,
când febra l-a părăsit!

Atunci tatăl şi-a amintit că, exact
la aceeaşi oră, Iisus i-a spus:

"Fiul tău va trăi."

Aşa că el şi familia lui
au început să creadă.

Acesta a fost al doilea miracol,

pe care l-a făcut Iisus în Galileea
după întoarcerea din Iudeea.

După asta, Iisus S-a dus la Ierusalim
la o sărbătoare religioasă.

Lângă Poarta Oii din Ierusalim,
era un bazin cu cinci porticuri.

În ebraică, i se spunea Betzata.

O mulţime de bolnavi
stăteau lungiţi în porticuri:

orbii, schilozii şi cei paralitici.

Era acolo un om
bolnav de 38 de ani.

Iisus l-a văzut zăcând acolo,

şi a cunoscut că omul
era bolnav de atâta vreme.

Vrei să te faci bine?

Domnule, nu e nimeni care să mă ajute să
ajung la bazin când apa începe să se agite.

Când încerc să intru,
altcineva ajunge înaintea mea.

Ridică-te!

Ia-ţi pledul şi umblă!

Imediat, omul s-a făcut bine.

Şi-a luat pledul,

şi a început să meargă.

Era Sabatul când s-a întâmplat asta,

Aşa că autorităţile evreieşti
i-au spus omului care se vindecase:

Azi este Sabatul, şi e împotriva legii
să-ţi cari pledul.

Omul care m-a vindecat
mi-a spus să-mi iau pledul şi să merg.

Cine e Omul care ţi-a spus asta?

Dar omul care fusese vindecat
nu ştia că Iisus fusese Acela,

pentru că locul era aglomerat,
iar Iisus dispăruse.

Mai târziu, Iisus l-a găsit în Templu.

Acum te simţi bine,

aşa că nu mai păcătui,

altminteri ceva mai rău
ţi s-ar putea întâmpla.

Apoi omul a plecat,

şi le-a spus autorităţilor evreieşti
că Iisus era Cel care îl vindecase.

Iar ei au început
să-L acuze pe Iisus,

pentru că făcuse vindecarea
de ziua Sabatului.

Iisus le-a răspuns:

Tatăl Meu lucrează mereu.

Şi Eu, de asemenea,
trebuie să lucrez.

Aceste cuvinte au făcut autorităţile
iudaice mai hotărâte ca oricând să-L ucidă.

Nu doar pentru că strica felul lor
de a interpreta legea Sabatului,

ci şi pentru că a spus că
Dumnezeu era Tatăl Lui,

şi, în acest fel, Se făcea
pe Sine egal cu Dumnezeu.

Aşa că Iisus le-a răspuns:

Adevărat vă spun,

Fiul nu poate face nimic
de capul Său!

El face doar ce vede la Tatăl Său!
Ce face Tatăl, face şi Fiul.

Pentru că Tatăl Îşi iubeşte Fiul,

şi Îi arată tot ceea ce face şi El.

El Îi va arăta lucruri chiar mai măreţe
decât acestea, şi veţi fi toţi uimiţi!

Aşa cum Tatăl poate învia
morţii şi poate dărui viaţă,

în acelaşi fel, Fiul
dăruieşte viaţă cui vrea El.

Tatăl Însuşi nici nu judecă pe nimeni,

ci I-a dăruit Fiului Său pe
deplin dreptul de a judeca,

pentru ca toţi să-L onoreze pe Fiul
în acelaşi fel cum Îl onorează pe Tatăl.

Cine nu Îl onorează pe Fiul, nu Îl
onorează nici pe Tatăl care L-a trimis.

Adevărat vă spun că aceia care aud cuvintele
Mele şi cred în Cel ce M-a trimis

au viaţă eternă.

Ei nu vor fi judecaţi,
căci au trecut deja din moarte în Viaţă.

Adevărat vă grăiesc,

vine vremea,

vremea a venit deja,

când morţii vor auzi
vocea Fiului lui Dumnezeu.

Şi cei care o vor auzi
vor veni la Viaţă.

Aşa cum Tatăl Însuşi
este Izvorul Vieţii,

în acelaşi fel L-a făcut
şi pe Fiul Său să fie Izvorul Vieţii.

Şi I-a dăruit Fiului Său dreptul
de a judeca, pentru că El este...

...Fiul Omului!

Să nu fiţi surprinşi de asta.

Va veni vremea când cei morţi
Îi vor auzi vocea şi vor ieşi din morminte.

Cei care au făcut bine
se vor ridica şi vor trăi,

iar cei care au făcut rău

se vor ridica
ca să fie condamnaţi.

Eu nu pot face nimic
prin autoritatea Mea!

Eu judec după cum Îmi spune Dumnezeu,
aşa că judecata Mi-e dreaptă,

pentru că nu încerc să fac cum vreau Eu,
ci cum vrea Cel care M-a trimis!

Dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi,

ceea ce vă spun nu poate fi
acceptat ca o dovadă.

Dar există altcineva care poate
depune mărturie pentru Mine.

Şi ştiu că ceea ce spune el
despre Mine e adevărat.

Ioan e acela la care
v-aţi trimis mesagerii.

Şi el a vorbit adevărat.
Nu că aş vrea să am un martor omenesc,

dar spun asta numai
pentru ca să puteţi fi salvaţi!

Ioan era ca o lampă,
arzând şi strălucind,

şi aţi acceptat,
pentru un timp, lumina lui.

Dar eu am o mărturie de partea Mea,

care e mai mare
decât mărturia dată de Ioan.

Ceea ce fac Eu,

adică faptele pe care Mi
le-a dat Tatăl Meu să le fac,

acestea vorbesc pentru Mine,
şi arată că Tatăl M-a trimis.

Iar Tatăl, care M-a trimis,
depune şi El mărturie pentru Mine.

Nu I-aţi auzit niciodată vocea,
şi nu I-aţi văzut faţa,

şi nu-I păstraţi mesajul în inimă,

pentru că nu credeţi
în Cel pe care vi L-a trimis.

Studiaţi Scripturile,
socotind că în ele

veţi descoperi viaţa eternă!
Dar aceste Scripturi despre Mine vorbesc!

Cu toate astea nu vreţi să veniţi
la Mine şi să căpătaţi Viaţă.

Nu caut slava lumească.

Dar ştiu ce fel de oameni sunteţi.

Şi ştiu că nu aveţi nicio iubire
de Dumnezeu în inimile voastre.

Am venit cu autoritatea Tatălui Meu,
dar nu M-aţi primit.

Când, totuşi, cineva va veni
cu propria lui autoritate, îl veţi primi.

Vă place să primiţi slavă
unul de la altul,

dar nu încercaţi să câştigaţi slavă
de la Cel ce este Singurul Dumnezeu.

Cum puteţi, atunci, să credeţi în Mine?

Să nu credeţi, totuşi, că Eu sunt acela
care vă va acuza în faţa Tatălui Meu.

Moise, în care v-aţi pus speranţele,
chiar el va fi cel care vă va acuza.

Dacă l-aţi fi crezut cu adevărat pe Moise,
M-aţi fi crezut şi pe Mine,

pentru că el a scris despre Mine.

Dar, din moment ce nu credeţi în scrierile
lui, cum aţi putea crede în spusele Mele?

După asta, Iisus a traversat Lacul Galileei,

sau Lacul Tiberias,
cum mai este numit.

O mulţime uriaşă L-a urmat,

pentru că I-au văzut miracolele
în vindecarea bolnavilor.

Iisus S-a urcat pe un deal,
şi S-a aşezat cu discipolii Săi.

Sărbătoarea Paştelor se apropia.

Iisus a privit în jur, şi a văzut
că o mulţime de oameni venea către El.

De unde să luăm atâta mâncare ca
să-i putem hrăni pe toţi aceşti oameni?

A spus asta doar
ca să-l încerce pe Filip.

El ştia, de fapt,
ce avea de făcut.

Ca să ajungă măcar
o îmbucătură la fiecare,

ne-ar trebui mai mult de 200
de arginţi să cumpărăm pâine.

Un alt discipol de-al Său, Andrei,
fratele lui Simion Petru, a zis:

E un băiat aici care are
cinci pâini de orz şi doi peşti.

Dar cu siguranţă că nu le vor
ajunge la toţi aceşti oameni.

Puneţi-i pe oameni să se aşeze.

Era o mulţime de iarbă acolo,

aşa că toţi se puteau aşeza.

Erau aproape 5000 de oameni.

Iisus a luat pâinea,

I-a mulţumit lui Dumnezeu...

şi a împărţit-o oamenilor
care stăteau acolo.

A făcut la fel şi cu peştele,

şi toţi au avut pe săturate.

După ce toţi s-au săturat,
le-a spus discipolilor Săi:

Adunaţi rămăşiţele care au rămas.

Să nu irosim nicio frimitură.

Şi ei le-au adunat pe toate,
şi au umplut 12 coşuri

cu rămăşitele de la tot ce
mâncaseră oamenii.

Văzând miracolul făcut de Iisus,
oamenii au spus:

"Cu siguranţă Acesta este Profetul,

care urma să vină în lume!"

Iisus ştia că ei urmau
să vină şi să pună mâna pe El,

ca să-L facă rege cu forţa.

Aşa că a plecat singur pe dealuri.

Când a venit seara,
discipolii Săi s-au dus la lac,

s-au urcat pe o barcă,

şi au traversat lacul înapoi
spre Capernaum.

Se lăsase noaptea,
şi Iisus încă nu venise înapoi la ei.

Un vânt puternic a început să bată
şi să agite apele.

Discipolii au vâslit
încă vreo trei-patru mile,

când L-au văzut pe Iisus,

mergând pe apă...

apropiindu-Se de barcă...

şi au fost îngroziţi.

Nu vă temeţi.

Eu sunt.

L-au luat în barcă,

şi imediat barca a dat de uscat,

chiar la locul înspre care se îndreptau.

A doua zi, mulţimea care se afla
pe celălalt mal al lacului,

şi-a dat seama că fusese
doar o singură barcă.

Ştiau că Iisus nu plecase
cu discipolii Săi,

şi că aceştia plecaseră fără El.

Alte bărci, care fuseseră pe Tiberias,
au acostat lângă acelaşi loc,

unde mulţimea mâncase pâinea
mulţumindu-I Domnului.

Când mulţimea a văzut că Iisus
nu mai era acolo, nici discipolii,

s-au urcat în aceste bărci,
şi au plecat spre Capernaum, căutându-L.

Când oamenii L-au găsit pe Iisus
pe malul celălalt al lacului, I-au spus:

"Învăţătorule, când ai ajuns aici?"

Adevărat vă grăiesc vouă:

Mă căutaţi deoarece aţi mâncat pâinea
şi aţi avut tot ce-aţi vrut,

nu pentru că
Mi-aţi înţeles miracolele.

Nu munciţi pentru hrana care se strică.

Munciţi pentru hrana care rămâne
pentru viaţa eternă.

Aceasta e hrana pe care
v-o va da Fiul Omului,

pentru că Dumnezeu Tatăl
Şi-a pus pecetea aprobării asupra Lui.

Cum putem face ceea ce
Dumnezeu vrea să facem?

Dumnezeu vrea să credeţi
în Acela pe care vi L-a trimis.

Ce miracole poţi face
ca să Te putem crede?

Ce vei face?

Strămoşii noştri au mâncat mană cerească
în deşert, cum spune Scriptura:

"Le-a dăruit pâine
din cer s-o mănânce."

Adevărat vă grăiesc vouă,

ceea ce v-a dat Moise
nu era pâine cerească.

Tatăl Meu este Acela care vă
dă adevărata pâine cerească.

Pentru că pâinea lui Dumnezeu
e cea care se coboară din cer,

şi aduce Viaţă lumii.

Dă-ne această pâine.
Dă-ne-o mereu!

Eu sunt Pâinea Vieţii!

Cei care vin la Mine
nu vor fi niciodată flămânzi.

Cei care cred în Mine
nu vor suferi niciodată de sete.

V-am spus că M-aţi şi văzut,
dar nu veţi credeţi în Mine.

Toţi cei pe care Tatăl Meu
Mi-i dă, vor veni la Mine.

N-am să-i întorc spatele
nimănui care vine la Mine.

Pentru că am venit din cer pe
pământ ca să fac, nu voia Mea,

ci voia Celui care M-a trimis.

Şi este voia Celui ce M-a trimis

ca să nu pierd pe nici unul
din cei pe care Mi i-a dăruit,

ci să-i readuc pe toţi la viaţă
în Ziua de Apoi!

Pentru că Tatăl Meu doreşte

ca toţi cei care Îl văd pe Fiul Său
şi cred în El să aibă viaţă veşnică.

Şi am să-i înviez în Ziua de Apoi.

Oamenii au început să mormăie,
deoarece le-a spus:

"Eu sunt Pâinea care
S-a coborât din Ceruri."

Acest Om...

...este Iisus, fiul lui Iosif, nu-i aşa?

Îi cunoaştem pe tatăl
şi pe mama Lui!

Cum de spune acum
că vine din Ceruri?

Nu mai mormăiţi între voi!

Oamenii nu pot veni la Mine decât dacă
Tatăl care M-a trimis îi atrage la Mine!

Şi am să-i readuc la viaţă
în Ziua de Apoi.

Profeţii au scris:

"Cu toţii vor fi
învăţaţi de Dumnezeu."

Oricine ascultă de Tatăl Meu şi
ia învăţătură de la El... va veni la Mine.

Asta nu înseamnă că e cineva
care să-L fi văzut pe Tatăl Meu.

Acela care este din Dumnezeu este
Singurul care L-a văzut pe Tatăl.

Adevărat vă spun,

cel ce crede

are Viaţa Eternă.

Eu sunt Pâinea Vieţii!

Strămoşii voştri au mâncat mană
în deşert, dar au murit.

Dar pâinea cerească este
de un asemenea fel,

încât cine o mănâncă
nu va muri niciodată.

Eu sunt acea Pâine Vie
care a venit din Ceruri!

Dacă veţi mânca această pâine,
veţi trăi de-a pururi!

Pâinea pe care v-o dăruiesc
este trupul Meu,

pe care vi-l dăruiesc
ca lumea să trăiască!

Acest lucru a stârnit certuri
printre ei.

Cum să ne dea acest Om
carnea Lui s-o mâncăm?

Adevărat vă grăiesc vouă,

dacă nu veţi mânca carnea Fiului Omului
şi nu-I veţi bea sângele,

nu veţi avea Viaţa în voi!

Cei care Îmi vor mânca trupul şi-Mi
vor bea sângele vor avea viaţă veşnică,

şi-i voi readuce la viaţă
în Ziua de Apoi.

Trupul Meu e adevărata hrană,
şi sângele Meu e adevărata băutură!

Cei care Îmi mănâncă trupul
şi-Mi beau sângele vor trăi în Mine,

iar Eu voi trăi în ei.

Tatăl Cel Viu M-a trimis,

şi datorită Lui, şi Eu sunt Viu.

Tot aşa, acela care Mă mănâncă
pe Mine, va fi Viu datorită Mie.

Aceasta este, deci, pâinea
care vine din Ceruri.

Nu e ca şi pâinea mâncată de strămoşii
voştri, care mai târziu au murit.

Aceia care mănâncă această pâine,

vor trăi veşnic.

Iisus a spus toate acestea
în sinagoga din Capernaum.

Mulţi dintre cei care Îl urmau,
au auzit şi-au spus:

"Învăţăturile acestea sunt prea grele.
Cine le poate asculta?"

Fără să-I fi spus cineva, Iisus ştia
că sunt nemulţumiţi de asta.

Asta vă face să renunţaţi?

Presupuneţi, atunci,

că Fiul Omului Se va reîntoarce
de unde a venit?

Cel ce dăruieşte Viaţa
e Duhul lui Dumnezeu,

firea omenească nu foloseşte la nimic.

Cuvintele pe care vi le-am spus Eu
aduc Duhul lui Dumnezeu dătător de Viaţă.

Şi totuşi unii dintre voi,

încă nu cred.

Iisus a ştiut de la început
cine sunt aceia care nu vor crede,

şi cine Îl va trăda.

Acesta este motivul
pentru care v-am spus,

că nimeni nu vine la Mine,

decât dacă Tatăl
face posibil acest lucru.

Din acest motiv, mulţi din
cei care Îl urmau pe Iisus

s-au întors,
şi nu mai vroiau să meargă cu El.

Şi voi?

Şi voi aţi vrea să plecaţi?

Doamne, la cine am putea merge?

Tu ai cuvintele care dau viaţă veşnică.

Iar noi acum credem,
şi ştim...

că Tu eşti Cel Sfânt,

care vine de la Dumnezeu.

Am ales 12 dintre voi, nu-i aşa?

Şi totuşi unul din voi este diavolul.

Vorbea despre Iuda,
fiul lui Simion Iscariotul.

Pentru că Iuda, deşi era
unul dintre cei 12 discipoli,

urma să-L trădeze.

După asta, Iisus
călătorea prin Galileea.

N-a vrut să meargă în Iudeea,

pentru că autorităţile evreieşti
de acolo vroiau să-L omoare.

Se apropia perioada
Sărbătorii Corturilor,

aşa că fraţii lui Iisus I-au spus:

"Părăseşte locul ăsta
şi du-Te în Iudeea,

ca toţi adepţii Tăi să vadă
lucrurile pe care le faci."

Oamenii nu ascund lucrurile pe care
le pot face, dacă vor să fie cunoscuţi.

Din moment ce faci aceste lucruri,
trebuie să Te cunoască toţi.

Nici măcar fraţii Săi nu credeau în El.

Încă nu a sosit momentul
prielnic pentru Mine.

Orice moment e, însă,
prielnic pentru voi.

Lumea nu poate să vă urască,
dar mă urăşte pe Mine,

pentru că spun mereu
că nu sunt bune căile ei.

Duceţi-vă la sărbătoare.

Eu nu Mă voi duce la
această sărbătoare,

pentru că nu a sosit momentul
potrivit pentru Mine.

Aşa a spus, şi a rămas în Galileea.

După ce fraţii Săi au mers la sărbătoare,
Iisus a mers şi El.

Totuşi, nu a mers făţiş, ci în secret.

Autorităţile evreieşti Îl aşteptau
să vină la sărbătoare.

"Unde este?", au întrebat.

Se vorbea mult în şoaptă
despre El în mulţime.

"E un Om bun", spuneau unii.
"Ba nu", spuneau alţii,

"ci prosteşte oamenii."

Dar nimeni n-a vorbit făţiş despre El,

pentru că se temeau
de autorităţile evreieşti.

Sărbătoarea era abia la jumătate,

când Iisus a mers la Templu,
şi a început să propovăduiască.

Autorităţile evreieşti
au fost foarte surprinse.

Cum de ştie acest Om
atât de multe lucruri,

când nici măcar n-a fost la şcoală?

Învăţăturile acestea nu sunt ale Mele,
ele vin de la Dumnezeu, care M-a trimis.

Oricine vrea să facă voia lui Dumnezeu va
şti dacă învăţătura Mea vine de la Dumnezeu,

sau dacă vorbesc prin
propria-Mi autoritate.

Cei care vorbesc prin propria lor autoritate
încearcă să adune glorie pentru ei înşişi.

Dar Cel care adună glorie pentru
Cel care L-a trimis este cinstit,

şi nu are nimic fals în El.

Moise v-a dat Legea, nu-i aşa?

Dar nici unul din voi
nu se supune Legii.

De ce încercaţi să Mă omorâţi?

Ai un demon în Tine.
Cine încearcă să Te omoare?

Am făcut toate acele minuni,
şi aţi fost toţi uimiţi.

Moise v-a ordonat
să vă tăiaţi fiii împrejur.

Totuşi, nu Moise a început să facă asta,
ci strămoşii voştri.

Aşa că vă tăiaţi fiii împrejur
în ziua Sabatului.

Dacă se poate întâmpla asta
fără să fie încălcată legea lui Moise,

de ce sunteţi supăraţi pe Mine

fiindcă am redat deplina sănătate
unui om în ziua Sabatului?

Nu mai judecaţi după
standarde de faţadă,

ci judecaţi după standarde adevărate.

Unii oameni din Ierusalim au spus:

"Nu e Acesta Bărbatul pe care
autorităţile evreieşti vor să-L omoare?

"Priviţi, vorbeşte în public,
şi ei nu spun nimic împotriva Lui.

"O fi din cauză că El
poate fi adevăratul Mesia?

"Dar când va veni Mesia,
nimeni nu va şti de unde vine.

Pe când noi ştim cu toţii
de unde vine acest Om."

În timp ce Iisus vorbea în Templu,
a grăit cu voce tare:

Chiar Mă cunoaşteţi cu adevărat,
şi ştiţi de unde vin?

Eu nu vin cu propria Mea autoritate.

Acela care M-a trimis
este Cel Sincer.

Voi nu-L cunoaşteţi, dar Eu Îl cunosc,

pentru că vin de la El,
şi El M-a trimis.

Apoi au încercat să-L prindă...

dar nimeni nu a putut,
pentru că nu sosise ceasul Său.

Dar mulţi din cei aflaţi
în mulţime au crezut în El.

Când va veni Mesia, va face
mai multe miracole ca acest Om?

Fariseii au auzit mulţimea
cum vorbea despre Iisus,

aşa că ei şi preoţii din conducere
au trimis gărzi să-L aresteze.

Voi mai rămâne cu voi puţin timp,

şi apoi voi pleca
la Cel care M-a trimis.

Mă veţi căuta,
dar nu Mă veţi mai găsi,

pentru că voi nu puteţi merge
unde voi merge Eu.

Autorităţile evreieşti
au vorbit între ele:

"Unde poate pleca, pentru ca noi
să nu-L mai putem găsi?"

Oare va merge în cetăţile greceşti,

pe unde trăiesc compatrioţi de-ai noştri,
ca să-i înveţe pe greci?

Spune că Îl vom căuta,

dar nu-L vom găsi,

şi nu putem merge
unde va merge El.

Ce vrea să spună?

În ultima şi cea mai
importantă zi a sărbătorii,

Iisus S-a ridicat
şi a grăit cu voce tare:

Cui îi este sete să vină la Mine,
şi cine crede în Mine, să bea.

Aşa cum spune Scriptura:

"Şuvoaie de apă dătătoare de
Viaţă vor ţâşni din coasta Sa."

Iisus a spus asta despre Duhul Său,

pe care cei ce crezuseră în El
urmau să-L primească.

La acea vreme,
Duhul încă nu fusese dăruit,

deoarece Iisus nu Se ridicase
întru gloria Sa.

Unii oameni din mulţime,
auzindu-L, ziceau aşa:

Acest Om este cu adevărat Profetul!

Oare Mesia nu va veni din Galileea?

Scriptura spune că Mesia
va fi un descendent al Regelui David,

şi va fi născut în Bethleem,
oraşul lui David.

Aşa că mulţimea era scindată
din cauza lui Iisus.

Unii vroiau să-L lege,

dar nimeni nu s-a atins de El.

Când gărzile s-au întors,

preoţii şi fariseii i-au întrebat:

De ce nu L-aţi adus?

Nimeni nu a vorbit
cum a vorbit acest Om.

V-a prostit şi pe voi?

Cunoaşteţi pe careva dintre autorităţi
sau dintre farisei care să creadă în El?

Această mulţime nu cunoaşte
Legea lui Moise.

Aşa că ei se află
sub blestemul lui Dumnezeu.

Unul din farisei era Nicodim,
omul care fusese la Iisus înainte.

Conform Legii noastre, nu putem
condamna pe cineva înainte de a-l audia,

ca să reiasă ce a făcut.

Aha! Şi tu eşti din Galileea?

Cercetează Scriptura,

şi vei vedea că niciun profet
nu s-a ridicat vreodată din Galileea.

Apoi, toţi au plecat acasă,

dar Iisus a mers
la Muntele Măslinilor.

A doua zi dimineaţă,
S-a reîntors la Templu.

Oamenii s-au strâns în jurul Său,
iar El a început să le vorbească.

Învăţătorii Legii,
împreună cu fariseii,

au adus o femeie care fusese
prinsă săvârşind adulter,

şi au supus-o judecăţii
în faţa tuturor.

Învăţătorule,

această femeie a fost prinsă
chiar în timpul adulterului!

După Legea noastră,
Moise a poruncit

ca o astfel de femeie să fie
lovită cu pietre până va muri.

Care e părerea Ta?

I-au spus asta ca să-I întindă
o capcană lui Iisus, să-L poată acuza.

Dar El S-a aplecat, şi a început
să scrie cu degetul pe nisip.

În timp ce ei stăteau acolo,
punându-I întrebări,

El S-a ridicat.

Acela dintre voi
care este fără de păcat

să arunce primul cu piatra în ea.

Apoi S-a aplecat din nou,
şi a continuat să scrie pe nisip.

Când au auzit asta, au plecat cu toţii,
unul câte unul,

iar cei bătrâni au plecat primii.

Iisus a rămas singur,
cu femeia care rămăsese în picioare.

S-a ridicat.

Unde sunt?

N-a mai rămas nimeni
care să te condamne?

Nici unul, domnule.

Bine, atunci,

nici Eu n-am să te condamn.

Du-te,

şi să nu mai păcătuieşti.

Iisus le-a vorbit din nou fariseilor.

Eu sunt Lumina lumii!

Cine Mă va urma va avea Lumina Vieţii,
şi nu va mai păşi în întuneric.

Acum mărturiseşti Tu Însuţi despre Tine.

- Ce spui Tu, deci, nu contează deloc!
- Ba nu.

Deşi mărturisesc Eu despre Mine,
ce grăiesc Eu este adevărat,

pentru că Eu ştiu de unde vin
şi unde Mă duc.

Voi nu ştiţi de unde vin Eu,
şi nici unde Mă duc.

Voi judecaţi aşa cum judecă oamenii.

Eu nu judec pe nimeni.

Dar dacă aş judeca,
judecata Mea ar fi dreaptă,

pentru că Eu nu judec singur.

Tatăl care M-a trimis e cu Mine.

E scris în Legea voastră

că dacă doi martori sunt de acord,

atunci ce spun ei este adevărat.

Eu mărturisesc din partea Mea,

iar Tatăl care M-a trimis
mărturiseşte din partea Lui.

Unde este acest "Tată al Tău"?

Nu Mă cunoaşteţi,
nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu.

Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine,
L-aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.

Iisus a spus toate acestea
pe când predica în Templu,

în încăperea în care
se aflau cutiile cu ofrande.

Şi nimeni nu L-a arestat,

pentru că nu venise ceasul Său.

Eu am să plec,
iar voi Mă veţi căuta,

dar voi veţi muri
cu păcatele voastre în suflet.

Voi nu puteţi merge
unde Mă duc Eu.

El spune că nu putem merge
unde va merge El.

Asta înseamnă că
o să-Şi ia singur viaţa?

Voi aparţineţi lumii acesteia
de aici de jos,

dar Eu vin de sus.

Voi sunteţi de pe această lume,
dar Eu nu sunt de pe această lume.

De aceea v-am spus
că veţi muri în păcatele voastre.

Şi veţi muri în păcatele voastre,

dacă nu veţi crede că
"Eu Sunt Cel Ce Sunt" ("Yahweh").

Cine eşti?

Sunt ceea ce v-am spus
de la bun început.

Am multe să spun despre voi,

multe pentru care să vă condamn.

Cel care M-a trimis
e totuşi milostiv,

iar Eu spun lumii
numai ceea ce am auzit de la El.

Ei nu au înţeles că Iisus
le vorbea despre Tatăl Său.

Când Îl veţi ridica pe Fiul Omului,
atunci veţi şti că

Eu Sunt Cel Ce Sunt ("Yahweh").

Atunci veţi afla că Eu
nu fac nimic prin voia Mea,

ci spun doar ceea ce Tatăl Meu
Mi-a spus să vă spun.

Iar Acela care M-a trimis
e cu Mine.

El nu M-a lăsat singur,

pentru că Eu fac mereu
doar ceea ce-L bucură.

Mulţi care L-au auzit pe Iisus
spunând asta au crezut în El.

Dacă vă supuneţi învăţăturilor Mele,
sunteţi cu adevărat discipolii Mei.

Veţi cunoaşte Adevărul,
şi Adevărul vă va elibera.

Suntem urmaşii lui Avraam,
şi n-am fost sclavii nimănui.

Ce vrei să spui, deci,
zicând: "Veţi fi liberi"?

Adevărat vă grăiesc vouă,

cine păcătuieşte,
este sclavul păcatului.

Un sclav nu aparţine
definitiv unei familii,

dar un fiu face parte din
familie pentru totdeauna.

Dacă Fiul vă eliberează,
atunci veţi fi cu adevărat liberi.

Ştiu că sunteţi urmaşii lui Avraam.

Şi totuşi vreţi să Mă omorâţi, pentru
că nu vă plac învăţăturile Mele.

Eu vorbesc despre ce
Mi-a arătat Tatăl Meu,

dar voi faceţi cum aţi învăţat
de la tatăl vostru!

Tatăl nostru este Avraam.

Dacă aţi fi cu adevărat copiii lui Avraam,
atunci aţi face cum a făcut şi el!

Eu n-am făcut decât să vă vorbesc
adevărul primit de la Dumnezeu,

şi totuşi voi vreţi
să Mă omorâţi.

Avraam n-a făcut aşa ceva.

Voi faceţi cum v-a
învăţat tatăl vostru.

Dumnezeu Însuşi este Singurul
Tată pe care Îl avem,

iar noi suntem adevăraţii Săi copii.

Dacă Dumnezeu ar fi
cu adevărat Tatăl vostru,

M-aţi iubi şi pe Mine,
pentru că vin din partea Lui.

Şi iată că acum Eu sunt aici.

Nu vin prin propria Mea autoritate,

ci El M-a trimis aici!

Cum de nu înţelegeţi
ceea ce vă spun?

Asta e pentru că
nu-Mi puteţi asculta mesajul.

Voi sunteţi
copiii tatălui vostru, Diavolul,

şi vreţi să-i urmaţi dorinţele!

De la bun început,
el a fost un ucigaş,

şi n-a fost nicicând
de partea adevărului,

deoarece nu există adevăr în el!

Când vă minte,
el face ce îi stă în fire să facă,

pentru că e un mincinos,
şi este tatăl tuturor minciunilor!

Dar Eu vă spun adevărul,

şi de aceea voi nu Mă credeţi.

Care dintre voi poate dovedi
că Eu sunt vinovat de păcat?

Dacă vă grăiesc adevărul,
atunci de ce nu Mă credeţi?

Cine vine de la Dumnezeu,
ascultă cuvintele lui Dumnezeu.

Voi, totuşi, nu sunteţi
din Dumnezeu,

şi de aceea nu puteţi asculta.

Nu aveam noi dreptate când spuneam că
eşti samaritean şi că ai un demon în Tine?

Nu am niciun demon.

Eu Îl onorez pe Tatăl Meu,
dar voi Mă dezonoraţi pe Mine.

Nu caut onoare pentru Mine.

Dar există Cineva care o caută,
şi care judecă în favoarea Mea.

Adevărat vă grăiesc vouă,

cine se supune învăţăturilor Mele
nu va muri niciodată!

Acum suntem siguri
că ai în Tine un demon.

Avraam a murit,
şi profeţii au murit,

şi totuşi spui că cine
Te ascultă pe Tine nu va muri.

Tatăl nostru Avraam a murit.

Doar nu pretinzi
că eşti mai mare ca Avraam, nu?

Şi profeţii au murit de asemenea.

Cine Te crezi Tu că eşti?

Dacă vroiam să Mă onorez pe Mine,
onoarea aceea n-ar fi valorat nimic.

Cel care Mă onorează e Tatăl Meu, despre
care ziceţi că este Dumnezeul vostru!

Voi nu L-aţi cunoscut niciodată,
dar Eu L-am cunoscut.

Dacă aş spune că nu L-am cunoscut,

aş fi un mincinos ca voi,
dar Îl cunosc, şi Îi respect Cuvântul.

Tatăl vostru Avraam s-a bucurat

că a văzut momentul venirii Mele.

L-a văzut, şi a fost fericit.

Nu ai nici măcar 50 de ani,
şi l-ai văzut pe Avraam?

Adevărat vă spun,

înainte ca Avraam să se nască,

Eu Sunt ("Yahweh").

Blasfemie!

Omorâţi-L cu pietre!

Atunci au apucat pietre
ca să le azvârle în El.

Omorâţi-L cu pietre!

Omorâţi-L cu pietre!

Omorâţi-L cu pietre!

Omorâţi-L cu pietre!

Dar Iisus S-a ascuns
şi a plecat din Templu.

Pe când mergea Iisus,
a zărit un om care era orb din naştere.

Învăţătorule,

din cauza cărui păcat
s-a născut aşa?

Al lui, sau al părinţilor lui?

În cazul lui, orbirea n-are nimic de-a face
cu păcatele lui sau ale părinţilor lui.

El este orb ca să se arate
puterea lui Dumnezeu lucrând în el.

Atât cât e ziua de lungă,

trebuie să facem lucrarea
Celui care M-a trimis.

Noaptea se apropie,

şi nimeni nu mai poate lucra.

Cât timp Eu sunt în lume,

Eu sunt Lumina pentru lume.

După ce a zis asta,
Iisus a scuipat în pământ,

şi a făcut
nişte noroi cu scuipatul.

A frecat omul la ochi
cu acel noroi.

Mergi şi spală-te pe faţă
în bazinul din Siloam.

Acel nume înseamnă "Trimis".

Aşa că omul s-a dus,
s-a spălat pe faţă,

şi s-a întors văzând.

Atunci vecinii săi, şi oamenii
care îl văzuseră cerşind, au spus:

"Nu acesta e omul care
obişnuia să cerşească?"

- El este.
- Nu e el. Doar seamănă cu el.

Eu sunt.

Şi cum se face că acum vezi?

Acela numit Iisus a făcut nişte noroi,
mi-a dat pe la ochi,

şi mi-a zis să merg la Siloam
şi să-mi spăl faţa.

Aşa că m-am dus şi, imediat
după ce m-am spălat,

am putut vedea.

- Unde e?
- Nu ştiu.

Apoi l-au dus la farisei
pe omul care fusese orb.

Ziua când Iisus făcuse noroiul
şi-l vindecase pe orb era ziua Sabatului.

Fariseii l-au întrebat şi ei pe om
cum şi-a recăpătat vederea.

Mi-a dat cu nişte noroi pe ochi,

m-am spălat pe faţă,
şi acum pot vedea.

Omul care a făcut asta nu poate veni de
la Dumnezeu, fiindcă nu respectă Sabatul.

Cum de poate un om păcătos
să facă miracole ca acestea?

Şi a existat o scindare între ei.

Spui că te-a vindecat de orbire.

Acum, ce părere ai despre El?

E un profet!

Autorităţile evreieşti, totuşi,
n-au vrut să creadă

că fusese orb înainte, până când
nu i-au chemat pe părinţii lui.

Acesta e fiul vostru?

Voi spuneţi că s-a născut orb.

Cum se face atunci că poate vedea?

Ştim că e fiul nostru,
şi ştim că s-a născut orb.

Dar nu ştim cum de
acum poate să vadă,

şi nici nu ştim cine l-a vindecat.

Întrebaţi-l pe el.

E destul de în vârstă acum,
şi poate să răspundă pentru el însuşi.

Părinţii săi au zis aşa fiindcă se
temeau de autorităţile evreieşti,

care hotărâseră ca oricine îşi va
afirma credinţa în Iisus ca Mesia

să fie exclus din sinagogă.

De aceea au spus părinţii lui: "E destul
de în vârstă acum, întrebaţi-l pe el."

Pentru a doua oară l-au chemat
pe cel care se născuse orb.

Jură pe Dumnezeu
că vei spune adevărul.

Ştim că Omul care te-a vindecat
e un păcătos.

Eu nu ştiu dacă este păcătos sau nu.

Dar ştiu un lucru.

Că eram orb,

şi acum pot vedea.

Ce ţi-a făcut?

Cum te-a vindecat de orbire?

V-am spus deja,
şi n-aţi fost atenţi.

De ce vreţi să mai auziţi o dată? Poate că
v-ar plăcea şi vouă să fiţi discipolii Săi!?

L-au insultat, şi i-au spus:

Tu eşti discipolul acelui Om,
dar noi suntem discipolii lui Moise!

Ştim că Dumnezeu
i-a vorbit lui Moise!

Cât despre Acel Om,
nici măcar nu ştim de unde vine.

Ce lucru ciudat e acesta!

Nu ştiţi de unde vine,
dar m-a vindecat de orbire.

Ştim că Dumnezeu
nu-i ascultă pe păcătoşi.

Îi ascultă doar pe cei
care-L respectă şi fac după voia Lui.

De la începutul lumii,

nimeni n-a mai auzit ca cineva
să redea vederea unui orb din naştere.

Dacă acest Om n-ar veni de la Dumnezeu,
atunci El n-ar putea face nimic!

Tu ai fost născut şi crescut în păcat,

şi încerci acum să ne înveţi pe noi?!

Şi atunci l-au exclus din sinagogă.

Când Iisus a auzit ce s-a întâmplat,
l-a căutat pe om.

Crezi în Fiul Omului?

Spuneţi-mi cine este, Domnule,
şi voi crede în El.

L-ai văzut deja,

şi e Acela care îţi vorbeşte acum.

Cred în Tine, Doamne.

Şi a îngenuncheat în faţa lui Iisus.

Am venit pe această lume să judec,

aşa încât cei orbi să vadă,

iar cei care văd să devină orbi.

Unii farisei care erau acolo, lângă El,
L-au auzit şi L-au întrebat:

Desigur că n-ai vrut să
spui că am fi şi noi orbi.

Dacă aţi fi fost orbi,
atunci n-aţi fi vinovaţi.

Dar din moment ce
pretindeţi că puteţi vedea,

asta înseamnă că sunteţi încă vinovaţi.

Vă grăiesc adevărul,

acela care nu intră
în stână pe poartă,

ci se caţără pe garduri,
e un hoţ şi un răufăcător!

Acela care intră pe poartă
este păstorul oilor.

Paznicul porţii îi deschide poarta.

Oile îi aud vocea
când le cheamă pe nume,

şi le conduce afară.
Şi când le-a dus afară,

el merge în fruntea lor, iar oile
îl urmează pentru că îi cunosc vocea.

Nu ar urma pe altcineva.

În schimb, ar fugi de acest "altcineva",

pentru că nu i-ar cunoaşte vocea.

Iisus le-a spus această parabolă,
dar ei nu au înţeles ce le-a spus.

Aşa că Iisus a spus din nou:

Vă grăiesc adevărul,
Eu sunt Poarta pentru oi.

Toţi cei care au venit înaintea Mea
sunt nişte hoţi şi tâlhari,

dar oile nu i-au ascultat.

Eu sunt acea Poartă.

Cei care trec prin Mine vor fi salvaţi.

Vor intra şi vor ieşi,
şi vor merge la păscut.

Hoţul vine doar să fure,
să ucidă, să distrugă.

Eu am venit să vă aduc Viaţă.

Viaţa, în plinătatea ei.

Eu sunt Păstorul cel bun,
care e gata să Se sacrifice pentru oi.

Cel angajat, care nu este păstor
şi nu cunoaşte oile,

dacă vede lupul venind,

îşi lasă oile şi fuge.

Iar lupul răpeşte oile
şi le împrăştie.

Cel angajat fuge pentru că
este doar un om plătit,

şi nu îi pasă de oi.

Eu sunt un Păstor bun.

Aşa cum Mă cunoaşte Tatăl pe Mine,
şi după cum Eu Îl cunosc pe Tatăl,

tot aşa Eu Îmi cunosc oile,
iar ele Mă cunosc pe Mine.

Şi sunt gata să mor pentru ele.

Mai sunt şi alte oi
care sunt ale Mele,

dar care nu sunt în stână.

Trebuie să le adun şi pe ele.

Ele Îmi vor auzi vocea,

şi vor deveni o singură turmă,
cu un Singur Păstor.

Tatăl Meu Mă iubeşte,

pentru că sunt gata să Îmi dau viaţa
ca să o pot primi din nou.

Nimeni nu Îmi poate lua viaţa.

Mi-o dau de bunăvoie.

Am dreptul să renunţ la ea,

şi am dreptul să Mi-o iau înapoi.

Asta este ceea ce Mi-a
poruncit Tatăl Meu să fac.

Iarăşi s-a produs o scindare între
oameni datorită acestor cuvinte.

- Are un drac în El!
- E nebun!

- De ce Îl ascultaţi?
- Un om posedat de drac nu vorbeşte aşa!

Cum ar putea un demon
să-i redea vederea unui orb?

Era iarnă, şi la Ierusalim se celebra
sărbătoarea Ispăşirii Templului.

Iisus păşea în Templu
prin Poarta lui Solomon,

când oamenii s-au strâns
în jurul Său.

Cât o să ne mai ţii în suspans?

Spune-ne purul adevăr.
Tu eşti Mesia?

V-am spus deja,
dar n-aţi vrut să Mă credeţi.

Faptele pe care le fac în
Numele Tatălui Meu vorbesc pentru Mine.

Dar voi nu veţi crede,

pentru că voi nu sunteţi oile Mele.

Oile Mele aud vocea Mea.

Eu le cunosc,
şi ele Mă vor urma.

Eu le dau viaţă eternă,
şi ele nu vor muri niciodată.

Nimeni nu le poate
răpi de lângă Mine.

Tatăl Meu care Mi le-a dăruit
este mai mare decât toţi,

şi nimeni nu le poate răpi
de sub grija Tatălui.

Tatăl şi cu Mine suntem Una!

Blasfemie!
Omorâţi-L cu pietre!

Şi oamenii au apucat iarăşi
pietre să le arunce în El.

Am făcut multe fapte bune
în prezenţa voastră,

pe care Tatăl
Mi le-a dat să le fac.

Pentru care dintre acestea
vreţi să Mă omorâţi cu pietre?

Nu vrem să Te omorâm pentru nici una
dintre aceste fapte bune,

ci datorită blasfemiei Tale!

Tu eşti doar un Om,
dar încerci să Te consideri Dumnezeu!

E scris chiar în Legea voastră

că Dumnezeu a spus:
"Sunteţi dumnezei."

Ştim că ce spune Scriptura
este adevărat pentru vecie,

şi Dumnezeu Însuşi îi numeşte
pe acei oameni: dumnezei,

pe acei oameni către care a
fost transmis mesajul.

Cât despre Mine, Tatăl M-a ales
şi M-a trimis în lume.

Cum spuneţi atunci
că spun o blasfemie,

pentru că spun că
sunt Fiul lui Dumnezeu?

Nu Mă credeţi, deci, dacă nu fac lucrurile
pe care Tatăl Meu vrea să le fac.

Dar dacă le fac,
chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine,

ar trebui să credeţi
măcar în faptele Mele,

ca să puteţi cunoaşte
o dată pentru totdeauna,

că Tatăl e în Mine,

şi Eu sunt în Tatăl.

Blasfemie!

Încă o dată au încercat să-L prindă
pe Iisus, dar le-a scăpat din mâini.

Iisus a traversat apoi încă o dată apa
Iordanului, spre locul în care botezase Ioan,

şi a rămas acolo.

Mulţi oameni au venit la El.

"Ioan nu a făcut niciodată minuni",
au spus ei,

"dar tot ce-a spus despre
acest Om a fost adevărat."

Şi mulţi de acolo au crezut în El.

Un om numit Lazăr, care
locuia în Betania, s-a îmbolnăvit.

Betania era locul în care
locuiau Maria şi sora ei Marta.

Această Marie era cea care a turnat
apoi balsam pe picioarele lui Iisus,

şi I le-a şters cu părul ei.

Lazăr, cel bolnav, era fratele ei.

Surorile I-au trimis
un mesaj lui Iisus:

"Doamne, prietenul Tău drag e bolnav."

Când Iisus a aflat, a zis:

"Rezultatul final al acestei boli
nu va fi moartea lui Lazăr.

"Aceasta s-a întâmplat doar
pentru a aduce slavă lui Dumnezeu,

şi va fi mijlocul prin care
Fiul lui Dumnezeu va primi slavă."

Iisus iubea pe Marta,
pe sora ei şi pe Lazăr.

Cu toate astea,
auzind că Lazăr e bolnav,

a mai rămas încă două zile
acolo unde se afla.

Apoi le-a spus discipolilor Săi:
"Să ne întoarcem în Iudeea."

Învăţătorule, nu demult vroiau
să Te omoare cu pietre,

iar Tu plănuieşti să Te întorci?

O zi numără 12 ore, nu?

Aşa că cei ce păşesc în Lumina zilei
nu se împiedică,

pentru că văd Lumina lumii acesteia.

Dar dacă merg noaptea, se împiedică,

pentru că nu e Lumină.

Prietenul nostru Lazăr a adormit,

dar Eu voi merge ca să-l trezesc.

Dacă a adormit, Doamne,
se va însănătoşi.

Iisus vroia să spună
că Lazăr murise,

dar ei credeau că vorbea
despre somnul obişnuit.

Aşa că Iisus le-a spus deschis:

Lazăr a murit.

Dar de dragul vostru,
Mă bucur că n-am fost cu el,

pentru ca voi să credeţi.

Să mergem la el.

Toma, numit şi Geamănul,
le-a spus tovarăşilor săi:

Să mergem cu toţii cu Învăţătorul,
ca să murim şi noi cu El!

Când Iisus a sosit, a aflat că Lazăr
fusese îngropat de 4 zile.

Betania era la mai puţin
de 2 mile de Ierusalim,

şi mulţi locuitori ai Iudeei
veniseră la Marta şi Maria,

ca să le consoleze în legătură
cu moartea fratelui lor.

Când Marta a auzit că vine Iisus,
a ieşit să-L întâmpine,

dar Maria a rămas în casă.

Dacă ai fi fost aici, Doamne,

fratele meu nu ar fi murit.

Dar ştiu că,
chiar şi acum,

Dumnezeu Ţi-ar da orice I-ai cere.

Fratele tău se va ridica la viaţă.

Ştiu că se va ridica la viaţă
în Ziua de Apoi.

Eu sunt Învierea şi Viaţa!

Cei care cred în Mine
vor trăi,

chiar de-ar fi morţi.

Iar cei care trăiesc
şi cred în Mine,

nu vor muri niciodată.

Crezi asta?

Da, Doamne.

Eu cred cu adevărat
că eşti Mesia,

Fiul lui Dumnezeu,
care urma să vină în lume.

După ce Marta a zis asta,

s-a întors şi a vorbit cu
sora ei în particular.

Învăţătorul e aici,

şi a cerut să te vadă.

Când Maria a auzit, s-a sculat
şi s-a grăbit să-L întâlnească.

Iisus nu ajunsese în sat,

ci era încă acolo unde
Se întâlnise cu Marta.

Oamenii care erau acolo
şi o consolau pe Maria,

văzând-o că se ridică
şi iese din casă,

credeau că se va duce la
mormânt, să jelească acolo.

Maria a ajuns la Iisus, şi văzându-L,
I-a căzut la picioare.

Doamne,

dacă ai fi fost aici,

fratele meu nu ar fi murit.

Iisus a văzut-o cum plânge,

şi a văzut că şi oamenii
care erau cu ea plângeau.

A fost atins drept la inimă,
fiind profund mişcat.

Unde l-aţi îngropat?

Vino să vezi, Doamne.

Iisus a plâns.

"Vedeţi cât de mult l-a iubit",
au spus oamenii.

Dar unii au spus:

"I-a dăruit vederea unui orb, nu-i aşa?

Nu l-ar fi putut împiedica
pe Lazăr să moară?"

Profund mişcat,
Iisus S-a dus la mormânt,

care era o peşteră
cu un bolovan la intrare.

Daţi piatra la o parte!

O să miroasă urât, Doamne.
A fost înmormântat acum 4 zile.

Nu ţi-am spus că vei vedea slava
lui Dumnezeu dacă ai credinţă?

Au dat piatra la o parte.

Iisus a privit în sus.

Îţi mulţumesc, Tată,
că Mă asculţi.

Ştiu că mereu Mă asculţi,

dar spun asta de dragul
oamenilor strânşi aici,

ca să creadă
că Tu M-ai trimis.

După ce a spus asta,
a strigat cu o voce puternică:

Lazăre,

ieşi afară!

Şi a ieşit afară,

cu capul şi mâinile
învelite în giulgiu,

şi având un ştergar pe faţă.

Dezlegaţi-l, şi lăsaţi-l să meargă.

Mulţi dintre cei care veniseră în vizită
la Maria au văzut ce a făcut Iisus,

şi au crezut în El.

Dar alţii s-au întors la farisei,
şi le-au spus ce făcuse Iisus.

Aşa că aceştia şi-au întrunit
consiliul şi au spus:

"Ce să facem?"

Priviţi câte miracole face acest Om!

Dacă Îl mai lăsăm să continue în acest
fel, toată lumea va crede în El,

iar autorităţile romane vor lua măsuri
şi ne vor distruge templul şi naţiunea!

Unul din ei, pe nume Caiafa,
care era Mare Preot în acel an, a spus:

Ce proşti mai sunteţi!

Nu vă daţi seama

că e mai bine pentru voi să
moară un singur Om pentru popor,

în loc să fie distrusă
întreaga naţiune?

De fapt, el nu spunea
acest lucru din capul lui.

Mai degrabă, fiind Mare Preot în acel an,

profeţea că Iisus va muri
pentru naţia evreilor,

şi nu doar pentru ei, ci şi ca să
adune laolaltă, într-un singur trup,

tot poporul cel
risipit al lui Dumnezeu.

Din acea zi, autorităţile evreieşti s-au pus
să facă planuri ca să-L omoare pe Iisus.

Aşa că Iisus n-a mai călătorit
în mod deschis în Iudeea,

ci a părăsit-o şi s-a dus într-un
loc de la marginea deşertului,

într-un mic oraş, numit Ephraim,
unde a rămas cu discipolii Săi.

Se apropia Sărbătoarea Paştelor,

şi mulţi oameni veneau
din ţară la Ierusalim,

pentru ritualul de purificare
de dinaintea sărbătorii.

Ei Îl căutau pe Iisus,

şi pe măsură ce se adunau la Templu,
se întrebau între ei:

"Ce părere ai?
Precis că nu vine, aşa-i?"

Preoţii cei mai de seamă şi
fariseii dăduseră ordinul că

oricine ştia unde era Iisus trebuia să-L
raporteze, pentru ca ei să-L poată aresta.

Cu şase zile înainte de Paşte,

Iisus a mers în Betania,
acasă la Lazăr,

omul pe care îl înviase din morţi.

Pregătiseră o masă pentru El acolo,
ajutaţi de Marta.

Lazăr era unul dintre cei
care stăteau la masă cu Iisus.

Atunci Maria a luat un vas întreg
din cel mai scump balsam,

făcut din nard pur,

şi l-a turnat pe picioarele lui Iisus,

şi l-a şters cu părul ei.

Mirosul dulce al parfumului
a umplut întreaga casă.

Unul dintre discipolii lui Iisus,
Iuda Iscariotul,

cel care Îl va trăda, a spus:

De ce nu a fost vândut acest parfum

pentru 300 de arginţi,

iar banii...

să fi fost împărţiţi săracilor?

A spus asta nu pentru că
i-ar fi păsat de săraci,

ci pentru că era hoţ.

El ducea traista cu
bani, şi mai fura din ea.

Lăsaţi-o în pace.

Lăsaţi-o să păstreze ce are
pentru înmormântarea Mea.

Vor fi mereu oameni săraci
pe lângă voi,

dar pe Mine nu Mă veţi avea mereu.

- Iisuse!
- Lazăre!

Iisuse!

O mare mulţime de oameni au
auzit că Iisus era în Betania,

aşa că au mers acolo, nu doar pentru
Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr,

pe care Iisus îl înviase din morţi.

Aşa că înalţii prelaţi au făcut
planuri să-l omoare şi pe Lazăr,

deoarece, datorită lui, mulţi
evrei începuseră să-i respingă

şi să creadă în Iisus.

Iisuse!

În ziua următoare, o mare mulţime
care venise la Sărbătoarea Paştelor

a auzit că Iisus venea către Ierusalim.

Aşa că au rupt ramuri de palmier şi
I-au ieşit în întâmpinare, strigând:

"Slăvit fie Dumnezeu!

"Dumnezeu să-L binecuvânteze pe Cel
care vine în Numele Domnului!

Dumnezeu să-L binecuvânteze
pe Regele Israelului!"

Iisus a găsit un măgăruş şi a venit
călare pe el, exact cum zice Scriptura:

"Nu te teme, oraş al Sionului!

Iată că vine Regele tău,
călărind pe un măgăruş."

Discipolii Săi nu au înţeles atunci,

dar când Iisus S-a ridicat în slavă,

şi-au amintit că Scriptura
vorbea despre asta,

şi că ei împliniseră asta pentru El.

Oamenii care fuseseră cu Iisus

când l-a chemat afară pe Lazăr din
mormânt, şi l-a înviat din morţi,

au povestit ce s-a întâmplat.

De aceea, mulţimea L-a întâmpinat,

pentru că au auzit că
El făcuse această minune.

Atunci fariseii şi-au spus
unul altuia:

Vedeţi, nu reuşim deloc!

Priviţi, lumea întreagă Îl urmează!

Erau printre ei şi nişte greci,

care veniseră la Ierusalim
să se închine în timpul sărbătorii.

Au mers la Filip,

care era din Betsaida
Galileei, şi au spus:

"Domnule, vrem să-L vedem pe Iisus."

Filip a mers să-i spună lui Andrei,

şi amândoi au mers la Iisus.

A venit clipa ca Fiul Omului
să primească Marea Sa Glorie.

Adevărat vă grăiesc vouă,

un bob de grâu rămâne
doar un bob de grâu,

dacă nu e sădit în pământ ca să moară.

Dar atunci când moare,

el produce multe boabe.

Aceia care îşi iubesc
propria viaţă, o vor pierde.

Iar cei ce-şi urăsc viaţa din lumea asta,
o vor păstra pentru viaţa veşnică.

Oricine vrea să Mă slujească,
trebuie să Mă urmeze,

pentru ca slujitorii Mei să
fie cu Mine unde sunt şi Eu.

Iar Tatăl Meu va onora
pe oricine Mă slujeşte.

Acum inima Mi-e tulburată.
Ce voi zice?

Să zic oare: "Tată, izbăveşte-Mă
de ceasul acesta!"?!

Dar tocmai de asta am venit,

ca să pot trece prin
acest ceas de suferinţă.

Tată,

proslăveşte Numele Tău.

Apoi o Voce a vorbit din Ceruri:

"L-am proslăvit,
şi-L voi proslăvi din nou."

Mulţimea care stătea acolo a auzit,
şi unii ziceau că a fost un tunet,

iar alţii spuneau:
"I-a vorbit un înger."

Nu pentru Mine S-a auzit
Vocea Aceasta, ci pentru voi.

Acum e vremea ca lumea aceasta
să fie judecată.

Acum conducătorul acestei lumi
va fi detronat.

Când voi fi spânzurat de la pământ,

voi atrage către Mine pe orice om.

Spunând aceasta, a oferit o indicaţie
despre felul morţii pe care avea să o sufere.

Legea noastră spune că
Mesia va trăi veşnic.

Cum poţi spune atunci că
Fiul Omului trebuie să fie spânzurat?

Cine e acest Fiul al Omului?

Lumina va mai rămâne
printre voi puţin.

Vedeţi-vă de treburi
cât mai aveţi Lumină,

pentru ca întunericul
să nu se abată asupra voastră!

Pentru că cel ce merge prin întuneric
nu ştie încotro se îndreaptă.

Credeţi în Lumină,
cât o mai aveţi,

ca să puteţi fi poporul Luminii!

După ce Iisus a spus asta,
a mers şi S-a ascuns de ei.

Deşi făcuse atâtea miracole
în prezenţa lor,

ei n-au crezut în El,

aşa că s-a adeverit
ce-a spus profetul Isaia:

"Doamne, cine a crezut
mesajul care ni se vestise?

Cui i-a revelat Yahweh puterea Sa?"

Şi, astfel, ei n-au fost în stare
să creadă, fiindcă Isaia a mai spus:

"Dumnezeu le-a orbit ochii
şi le-a închis minţile,

"ca ochii lor să nu vadă,
şi minţile lor să nu înţeleagă,

ca ei să nu se întoarcă către Mine",
zice Dumnezeu,

"la Mine, ca să-i vindec."

Isaia a spus asta deoarece a văzut
Slava lui Iisus şi a vorbit despre El.

Chiar şi atunci, mulţi din autoritatea
evreiască credeau în Iisus,

dar, din cauza fariseilor,
n-au recunoscut deschis,

ca să nu fie excluşi
din sinagogă.

Au iubit mai mult aprobarea oamenilor
decât aprobarea lui Dumnezeu.

Iisus a zis cu glas puternic:

Cine crede în Mine,
nu crede doar în Mine,

ci şi în Cel care M-a trimis.

Cine Mă vede pe Mine,
Îl vede şi pe Cel care M-a trimis.

Am venit pe această lume
ca Lumină,

astfel ca toţi care cred în Mine
să nu rămână în întuneric.

Dacă oamenii Îmi aud mesajul,
şi îl nesocotesc,

nu Eu am să-i judec.

Eu nu am venit să judec lumea,
ci să o salvez.

Pe aceia care Mă resping
şi nu acceptă mesajul Meu

are cine să-i judece:

cuvintele pe care le-am rostit
vor fi judecata lor în Ziua de Apoi.

Asta e adevărat! Deoarece Eu nu vorbesc
bizuindu-Mă pe propria Mea autoritate,

ci a Tatălui care M-a trimis

şi Mi-a poruncit cum şi ce să vorbesc.

Şi mai ştiu că porunca Lui
aduce Viaţă Eternă.

Ce vă spun Eu, deci, este ceea ce
Mi-a spus Tatăl Meu să vă spun.

Era ziua dinaintea Sărbătorii Paştelor.

Iisus ştia că venise clipa când
trebuia să părăsească această lume,

şi să meargă la Tatăl.

I-a iubit mereu pe ai Lui
din această lume,

şi i-a iubit până la capăt.

Iisus şi discipolii Săi au mers
să servească cina.

Diavolul băgase deja în sufletul
lui Iuda, fiul lui Simion Iscariotul,

gândul trădării lui Iisus.

Iisus ştia că Tatăl Său
îi dăduse puteri depline.

Ştia că venise de la Dumnezeu,
şi că Se îndrepta către Dumnezeu.

Aşa că S-a ridicat de la masă,
Şi-a scos mantia,

şi Şi-a legat un prosop
în jurul taliei.

Apoi a turnat nişte apă
într-un vas de spălat,

şi a început să spele
picioarele apostolilor Săi,

şi apoi le-a şters cu prosopul.

A venit la Simion Petru.

Ai de gând să mă speli
pe picioare, Doamne?

Tu nu înţelegi ce fac Eu acum,

dar ai să înţelegi mai târziu.

Niciodată! Nicicând n-o
să mă speli Tu pe picioare.

Dacă nu te voi spăla Eu pe picioare,

nu vei mai fi ucenicul Meu.

Doamne,

atunci nu mă spăla
numai pe picioare.

Spală-mă şi pe mâini,
şi pe cap.

Cei care au făcut baie
sunt complet curaţi,

şi nu mai au nevoie
să se spele,

decât pe picioare.

Acum sunteţi toţi curaţi.

Toţi, cu excepţia unuia.

Iisus ştia deja cine Îl va trăda.

De asta a spus:
"Toţi, cu excepţia unuia, sunt curaţi."

După ce Iisus le-a spălat picioarele,

Şi-a pus mantia la loc
şi Şi-a reluat locul la masă.

Înţelegeţi ceea ce tocmai v-am făcut?

Voi Îmi spuneţi "Învăţător", şi "Domn",

şi e corect să faceţi aşa, pentru
că asta este ceea ce sunt.

Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru,
tocmai v-am spălat pe picioare.

Acum, dar, şi voi ar trebui să vă
spălaţi picioarele unii altora.

Eu v-am dat un exemplu,

ca să faceţi şi voi altora exact
ce-am făcut şi Eu pentru voi.

Adevărat vă grăiesc vouă,

niciun rob nu-i mai mare
ca stăpânul său,

şi niciun sol nu-i mai bun
ca cel care l-a trimis...

...Acum, că ştiţi acest adevăr,

cât de fericiţi veţi fi
dacă îl veţi pune în practică.

Nu vorbesc despre voi toţi.

Îi cunosc pe cei pe care i-am ales.

Dar trebuie să se împlinească
Scriptura când spune:

"Omul cu care Mi-am împărţit
mâncarea s-a întors împotriva Mea."

Vă spun asta înainte
să se întâmple,

ca atunci când se va întâmpla,
voi să credeţi că "Eu Sunt Cel Ce Sunt."

Adevărat vă spun,

oricine îl primeşte pe cel trimis
de Mine, Mă primeşte şi pe Mine,

şi cine Mă primeşte pe Mine, Îl
primeşte pe Cel care M-a trimis pe Mine.

După ce Iisus a spus asta,

a fost foarte tulburat,
şi a spus deschis:

Adevărat vă spun,

unul dintre voi Mă va vinde.

Discipolii se uitau unul la altul,
complet nedumeriţi despre cine le vorbea.

Unul dintre discipoli,
cel pe care îl iubea Iisus,

stătea chiar lângă Iisus.

Simion Petru i-a făcut semn.

Întreabă-L despre cine vorbeşte.

Aşa că acel apostol
s-a dat mai aproape de Iisus.

Cine este, Doamne?

Voi înmuia nişte pâine în sos,
şi i-o voi da.

Acela e omul.

Aşa că a luat o bucată de pâine,
a înmuiat-o,

şi i-a dat-o lui Iuda,
fiul lui Simion Iscariotul.

Imediat ce Iuda a luat pâinea,
Satana a intrat în el.

Grăbeşte-te, şi fă ceea ce ai de făcut.

Nimeni dintre cei aflaţi la masă
nu a înţeles de ce Iisus i-a spus asta.

Din moment ce Iuda
răspundea de punga cu bani,

unii apostoli au crezut
că Iisus i-a spus

să meargă şi să cumpere
ce le trebuia pentru sărbătoare,

sau să meargă să dăruiască
ceva săracilor.

Iuda a acceptat pâinea,
şi a ieşit imediat.

Era noapte.

După plecarea lui Iuda,
Iisus a spus:

Acum Slava Fiului Omului
se va arăta.

Acum Slava lui Dumnezeu
se va arăta prin El.

Şi când Slava lui Dumnezeu
se va arăta prin El,

atunci Dumnezeu Îşi va arăta Slava
prin Însuşi Fiul Omului.

Şi o va face de îndată.

Copiii Mei,

Eu nu voi mai fi
printre voi mult timp.

Voi Mă veţi căuta, dar vă spun acum
ce le-am spus şi autorităţilor evreieşti:

voi nu puteţi merge
acolo unde Mă voi duce Eu.

Şi acum vă dau o nouă poruncă:

Iubiţi-vă unul pe altul.

Aşa cum v-am iubit Eu,
aşa să vă iubiţi între voi.

Dacă vă iubiţi unul pe celălalt,

atunci toţi vor şti
că aţi fost discipolii Mei.

Unde Te vei duce, Doamne?

Nu Mă puteţi urma acum
acolo unde Mă duc,

dar mai târziu Mă veţi urma.

Doamne, de ce nu Te pot urma acum?
Sunt gata să mor pentru Tine.

Eşti gata cu-adevărat
să mori pentru Mine?!

Adevărat îţi spun:

înainte de cântatul cocoşului, te vei
lepăda de trei ori cum că nu Mă cunoşti.

Să nu fiţi îngrijoraţi sau supăraţi.

Credeţi în Dumnezeu,

şi credeţi şi în Mine.

În casa Tatălui Meu
sunt multe reşedinţe,

şi Eu Mă duc să pregătesc
un loc pentru voi.

Nu v-aş spune asta,
dacă n-ar fi aşa.

Şi după ce Mă voi duce să vă pregătesc
un loc, am să vin Eu Însumi să vă iau,

ca să fiţi şi voi
acolo unde Eu Sunt.

Cunoaşteţi calea ce conduce
către locul unde merg.

Doamne, nu ştim unde vei merge,

deci cum să ştim calea până acolo?

Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.

Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Mine.

Acum, că M-aţi cunoscut pe Mine,
o să-L cunoaşteţi şi pe Tatăl Meu.

Şi de acum încolo,
Îl cunoaşteţi, şi L-aţi văzut.

Doamne,

arată-ni-L pe Tatăl.

Asta e tot ce ne trebuie.

De mult timp sunt împreună cu voi toţi,

şi încă nu Mă cunoşti, Filipe?

Cine M-a văzut pe Mine,
L-a văzut şi pe Tatăl.

De ce spui, atunci:
"Arată-ni-L pe Tatăl"?

Nu crezi, Filipe, că Eu sunt
în Tatăl, şi Tatăl este în Mine?

Cuvintele pe care vi le-am spus
nu vin de la Mine.

Tatăl care este în Mine,
face propria Lui lucrare.

Credeţi-Mă când vă spun că Eu sunt
în Tatăl, şi Tatăl este în Mine.

Dacă nu, credeţi măcar datorită
lucrurilor pe care le fac.

Adevărat vă grăiesc vouă,

cei care cred în Mine vor face ce fac Eu, da!
Ba vor face lucruri chiar mai măreţe,

pentru că Eu Mă duc la Tatăl Meu.

Şi voi face tot ce veţi cere
în Numele Meu,

astfel Slava Tatălui
se va arăta prin Fiul.

Dacă-Mi veţi cere orice
în Numele Meu,

am să împlinesc.

Dacă Mă iubiţi,
Îmi veţi respecta poruncile.

Îl voi ruga pe Tatăl, şi El vă
va da un Alt Protector

care va rămâne cu voi pe vecie.

El este Duhul care dezvăluie
Adevărul despre Dumnezeu.

Lumea nu-L poate primi, pentru
că nu-L poate percepe sau cunoaşte.

Dar voi Îl cunoaşteţi,
pentru că rămâne cu voi, şi este în voi.

Când voi pleca, nu veţi rămâne singuri.
Mă voi întoarce la voi.

În timpul ăsta,
lumea nu Mă va mai vedea,

dar voi Mă veţi vedea.

Şi pentru că Eu trăiesc,
şi voi veţi trăi.

Când va veni acea zi,

veţi şti că Eu sunt în Tatăl Meu, şi voi
sunteţi în Mine, precum sunt Eu în voi.

Cei ce Îmi acceptă poruncile, şi le
păzesc, ei sunt cei ce Mă iubesc.

Tatăl Meu îi va iubi pe cei
ce Mă iubesc pe Mine.

Şi Eu îi voi iubi,
şi Mă voi arăta lor.

Iuda, nu Iuda Iscariotul, a spus:

Doamne, cum se face că Te vei
arăta doar nouă, şi nu şi lumii?

Cei ce Mă iubesc
Îmi vor respecta învăţăturile.

Tatăl Meu îi va iubi, şi Tatăl Meu
şi cu Mine vom veni şi vom vieţui cu ei.

Cei ce nu Mă iubesc, nu se
vor supune învăţăturilor Mele.

Iar învăţăturile auzite de voi nu sunt ale
Mele, ci vin de la Tatăl care M-a trimis.

Vă spun asta
cât mai sunt încă cu voi.

Ajutorul Duhului Sfânt, pe care
Tatăl Meu Îl va trimite în Numele Meu,

va fi că vă va învăţa toate lucrurile şi vă
va face să vă amintiţi tot ce v-am spus.

Pacea este ceea ce
vă las Eu vouă.

E propria Mea Pace,
ceea ce vă dau.

Nu o dau aşa cum o dă lumea.

Nu fiţi îngrijoraţi şi mâhniţi.
Nu vă fie teamă.

M-aţi auzit spunându-vă: "Vă las, dar
Mă voi întoarce cu siguranţă la voi."

Dacă Mă iubiţi, veţi fi
bucuroşi că Mă duc la Tatăl,

pentru că El este mai mare ca Mine.

Vă spun asta acum,
înainte de a se întâmpla toate,

pentru ca atunci când se
vor întâmpla, să credeţi.

Nu vă mai pot vorbi prea mult,

pentru că vine stăpânitorul
acestei lumi.

El n-are nicio putere asupra Mea.
Dar lumea trebuie să ştie...

că Îl iubesc pe Tatăl, şi de aceea
fac tot ce-Mi porunceşte El.

Veniţi, să plecăm din acest loc.

Eu sunt adevărata Viţă-de-vie,
iar Tatăl Meu este Grădinarul.

El Îmi îndepărtează toate
mlădiţele care nu dau roadă,

şi îngrijeşte de fiecare mlădiţă
care dă roadă,

ca să fie curată
şi să dea şi mai multă roadă.

Voi aţi fost deja curăţaţi
prin învăţăturile pe care vi le-am dat.

Rămâneţi uniţi cu Mine,

şi Eu voi rămâne unit cu voi.

O ramură nu poate da
rod de una singură.

Nu poate decât dacă este
legată de tulpină.

În acelaşi mod, nu puteţi da roade
dacă nu rămâneţi în Mine.

Eu sunt Tulpina,
iar voi sunteţi mlădiţele.

Aceia care rămân în Mine, iar Eu în ei,
vor da multă roadă,

pentru că nu puteţi face
nimic fără Mine.

Cei ce nu rămân în Mine, sunt aruncaţi
ca mlădiţele neroditoare, şi se vor usca.

Astfel de mlădiţe sunt culese,
şi aruncate în foc,

ca să ardă.

Dacă rămâneţi în Mine,
şi dacă cuvintele Mele rămân în voi,

veţi cere tot ce veţi dori,
şi veţi primi.

Slava Tatălui Meu este
arătată prin rodnicia voastră,

şi în acest fel,
voi deveniţi discipolii Mei.

Vă iubesc, aşa cum Tatăl Meu
Mă iubeşte pe Mine.

Rămâneţi în dragostea Mea.

Dacă veţi păzi poruncile Mele,
veţi rămâne în iubirea Mea,

după cum şi Eu am păzit poruncile
Tatălui Meu şi am rămas în iubirea Lui.

V-am spus toate acestea pentru
ca bucuria Mea să fie în voi,

şi bucuria voastră să fie deplină.

Porunca Mea este aceasta:
Iubiţi-vă între voi, aşa cum vă iubesc Eu.

Cea mai mare iubire pentru prieteni
e să vă daţi viaţa pentru ei.

Iar voi sunteţi prietenii Mei,
dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.

Nu vă voi mai numi servitori,

pentru că servitorii nu ştiu
ce face stăpânul lor.

În schimb, vă numesc prieteni, pentru că
v-am spus tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

Nu voi M-aţi ales pe Mine.

Ci Eu v-am ales pe voi,

şi v-am rânduit să mergeţi
şi să aduceţi multă roadă,

acel soi de roadă care rezistă în timp.

Şi astfel,

Tatăl vă va da tot ceea ce
Îi veţi cere în Numele Meu.

Aceasta, deci, e ceea
ce vă poruncesc...

Iubiţi-vă unul pe altul.

Dacă lumea vă urăşte,

e suficient să vă amintiţi
că pe Mine M-a urât prima dată.

Dacă aparţineţi lumii,
atunci lumea vă va iubi ca pe ai ei.

Dar Eu v-am ales din această lume,
şi voi nu-i mai aparţineţi.

De aceea vă urăşte lumea.

Amintiţi-vă ceea ce v-am spus: "Robul
nu e mai presus decât stăpânul lui."

Dacă oamenii M-au prigonit pe Mine,
vă vor prigoni şi pe voi.

Dacă au păzit învăţăturile Mele,
le vor păzi şi pe ale voastre.

Dar vă vor face toate astea
deoarece sunteţi ai Mei,

pentru că ei nu-L cunosc
pe Cel care M-a trimis.

N-ar fi fost vinovaţi de păcat
dacă Eu n-aş fi venit să le vorbesc.

Adevărat, ei nu mai au vreo scuză
pentru păcatul lor.

Cine Mă urăşte pe Mine,
Îl urăşte şi pe Tatăl Meu.

Ei nu s-ar fi făcut vinovaţi de păcat,

dacă n-aş făcut printre ei lucruri pe
care nimeni altcineva nu le-a mai făcut.

Adevărat, ei au văzut ce am făcut Eu,

şi Mă urăsc atât pe Mine,
cât şi pe Tatăl Meu.

Asta, însă, trebuia să se întâmple,

pentru ca ceea ce a fost scris
în Legea lor să se adeverească:

"M-au urât fără niciun motiv."

Protectorul va veni,

Duhul care dezvăluie adevărul despre
Dumnezeu şi despre Cel trimis de Tatăl.

Vi-L voi trimite din partea Tatălui,
şi El vă va vorbi despre Mine.

Şi voi veţi vorbi despre Mine,

pentru că aţi fost cu Mine
de la bun început.

V-am spus toate acestea ca să
nu renunţaţi la credinţa voastră.

Veţi fi excluşi din sinagogi,

şi va veni vremea
când cei care vă vor ucide

să creadă că, făcând asta,
Îl slujesc pe Dumnezeu.

Oamenii vă vor face aceste lucruri

pentru că nu-L vor fi cunoscut
nici pe Tatăl, şi nici pe Mine.

Dar v-am spus toate acestea,

pentru ca atunci când le va
sosi ceasul să facă toate astea,

voi să vă amintiţi ceea ce v-am spus.

Nu v-am spus toate acestea
de la început, căci eram Eu cu voi.

Dar Eu Mă întorc
la Cel care M-a trimis,

şi totuşi nici unul dintre voi
nu Mă întreabă unde Mă duc.

Şi acum că v-am spus,
inimile voastre sunt pline de tristeţe.

Dar adevărat vă spun:

E mai bine pentru voi
ca Eu să plec.

Căci dacă Eu nu plec,
Protectorul nu va veni la voi.

Dar dacă Eu plec,
am să vi-L trimit.

Şi când va veni El,
va dovedi celor din lume

că s-au înşelat cu privire la păcat,
cu privire la ce este drept,

şi cu privire la judecata lui Dumnezeu.

S-au înşelat asupra păcatului
pentru că ei nu cred în Mine.

S-au înşelat asupra
a ceea ce este drept,

pentru că Eu Mă duc la Tatăl
şi voi nu Mă veţi mai vedea.

Şi s-au înşelat asupra judecăţii,

pentru că stăpânitorul lumii acesteia,

a fost deja judecat.

Mai am multe să vă spun,

dar acum ar fi prea mult
pentru voi să suportaţi.

Dar când va veni Duhul,
care dezvăluie Adevărul despre Dumnezeu,

vă va călăuzi în tot adevărul.

Nu va vorbi prin autoritatea Sa,
ci va vorbi ceea ce va auzi,

şi vă va descoperi lucrurile
care vor veni.

El Mă va proslăvi, pentru că va lua din
ceea ce spun Eu şi vă va descoperi vouă.

Tot ce are Tatăl Meu este al Meu.

De aceea am spus că Duhul va lua
ce-I dau Eu, şi vă va descoperi vouă.

În scurtă vreme,
nu Mă veţi mai vedea.

Iar apoi, puţin mai târziu,
Mă veţi vedea.

Unii apostoli s-au întrebat între ei:
"Ce înseamnă asta?

"Ne spune că, în scurtă vreme,
n-o să-L mai vedem,

"şi că apoi, puţin mai târziu,
Îl vom vedea.

"Şi mai spune: «Asta e datorită
faptului că Mă duc la Tatăl.»

"Ce înseamnă acest «puţin mai târziu»?

Nu ştim despre ce anume vorbeşte."

Iisus ştia că ei vroiau
să-L întrebe.

Am spus: "În scurtă vreme,
nu Mă veţi mai vedea.

Iar apoi, puţin mai târziu,
Mă veţi vedea."

Despre asta vă întrebaţi între voi?

Adevărat vă grăiesc vouă,

voi veţi plânge şi veţi jeli,
iar lumea se va bucura.

Veţi fi trişti, dar tristeţea
voastră se va transforma în bucurie.

Când o femeie stă să nască, e
tristă pentru că îi vine suferinţa.

Dar după ce bebeluşul se naşte,
ea îşi uită suferinţa,

pentru că e fericită că
bebeluşul a venit pe lume.

Asta se întâmplă şi cu voi.
Acum sunteţi trişti,

dar Eu vă voi revedea, iar
inimile voastre se vor umple de bucurie,

genul de bucurie pe care
nu v-o poate răpi nimeni.

Când acea zi va veni,
nu-Mi veţi mai cere nimic.

Adevărat vă grăiesc vouă:

Tatăl vă va da orice-I
veţi cere în Numele Meu.

Până acum, nu aţi cerut
nimic în Numele Meu.

Cereţi, şi vi se va da,

pentru ca fericirea
voastră să fie deplină.

Am folosit metafore
pentru a vă spune toate acestea.

Dar va veni vremea
când nu voi mai face asta,

ci vă voi vorbi deschis despre Tatăl.

Când acea zi va veni,
Îl veţi ruga în Numele Meu.

Şi nu spun că am să-L rog Eu
din partea voastră,

pentru că Tatăl Însuşi vă iubeşte.

Vă iubeşte pentru că Mă iubiţi,
şi aţi crezut că vin de la Dumnezeu.

Am venit de la Tatăl,
şi am venit pe lume,

iar acum părăsesc lumea,
şi Mă întorc la Tatăl.

Şi ucenicii Săi I-au spus:

"Acum vorbeşti deschis,
fără să foloseşti metafore.

"Acum ştim că Tu ştii totul.

"Nu ai nevoie ca cineva
să-Ţi pună întrebări.

Asta ne face să credem
că vii de la Dumnezeu."

Acum credeţi?!
Soseşte ceasul, şi e chiar acum,

când vă veţi împrăştia cu toţii,
fiecare pe la casa lui,

iar Eu voi rămâne singur.

Dar nu sunt cu adevărat singur,
căci Tatăl Meu este cu Mine.

V-am spus toate acestea
ca să fiţi împăcaţi cu Mine.

Lumea vă va face să suferiţi.
Dar fiţi viteji!

Eu am înfrânt lumea.

După ce Iisus a spus asta,
a privit spre ceruri şi a spus:

Tată,

a sosit ceasul.

Proslăveşte pe Fiul Tău,

pentru ca Fiul să Te glorifice pe Tine.

Pentru că I-ai dat putere
asupra tuturor oamenilor,

aşa ca El să dea viaţa veşnică
tuturor celor pe care I i-ai dat.

Şi viaţa veşnică înseamnă să Te cunoască
pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat,

şi să-L cunoască pe Iisus Hristos
pe care L-ai trimis Tu.

Am descoperit Slava Ta pe Pământ.

Am terminat lucrarea
pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

Tată,

dăruieşte-Mi acum Slava
de a fi în prezenţa Ta,

acea Slavă pe care am avut-o
cu Tine înainte de facerea lumii.

Te-am făcut cunoscut acelora
pe care Mi i-ai dat din lume.

Ei Îţi aparţin Ţie,
şi Tu Mi i-ai dat Mie.

Au respectat Cuvântul Tău,

şi, acum, ei ştiu că tot ce
Mi-ai dat vine de la Tine.

Le-am transmis mesajul pe care
Mi l-ai dat, iar ei l-au primit.

Ei ştiu că e adevărat
că Eu am venit de la Tine,

şi au crezut că Tu M-ai trimis.

Mă rog pentru ei.

Nu Mă rog pentru lume,
ci pentru cei pe care Mi i-ai dat,

pentru că sunt ai Tăi.

Tot ce am Eu este al Tău,

şi tot ce ai Tu este al Meu.

Iar Gloria Mea
este arătată prin ei.

Iar acum Eu vin la Tine.

Eu nu mai sunt în lume,
dar ei sunt în lume.

Sfinte Tată, păstrează-i în siguranţă
prin puterea Numelui Tău,

Numele pe care Tu Mi L-ai dat Mie.

Pentru ca ei să fie una,

după cum Tu şi cu Mine suntem Una.

Cât am fost Eu cu ei, i-am păzit Eu
prin puterea Numelui Tău,

Numele pe care Tu Mi L-ai dat Mie.

I-am protejat,
şi nici unul nu s-a pierdut,

cu excepţia celui care trebuia să se
piardă, ca să se împlinească Scriptura.

Iar acum, Eu vin la Tine, şi spun
aceste lucruri cât sunt încă în lume,

pentru ca ei să aibă în inimi
bucuria Mea, în toată plinătatea ei.

Le-am transmis mesajul Tău,
iar lumea i-a urât,

fiindcă ei nu aparţin lumii,
după cum nici Eu nu aparţin lumii.

Dar nu-Ţi cer să îi iei
de pe această lume,

ci Îţi cer doar să-i
păzeşti de cel rău.

După cum Eu nu sunt din lume,
nici ei nu sunt din lume.

Dedicăţi-i Ţie Însuţi prin Adevăr.

Cuvântul Tău este Adevărul.

I-am trimis în lume,
aşa cum Tu M-ai trimis pe Mine în lume.

Şi de dragul lor,
Eu Însumi M-am dedicat Ţie,

pentru ca şi ei să-Ţi
fie dedicaţi cu adevărat.

Mă rog, nu numai pentru ei,

ci, de asemenea, pentru toţi cei care
vor crede în Mine prin mesajul lor.

Mă rog pentru ca ei, toţi, să fie una.

Tată,

fie ei în Noi, tot aşa cum Tu eşti
în Mine, iar Eu sunt în Tine.

Fie ei una, ca lumea să
creadă că Tu M-ai trimis.

Le-am dat aceeaşi Slavă
pe care Tu Mi-ai dat-o Mie,

ca ei să fie una,
aşa cum Tu şi cu Mine suntem Una.

Eu în ei, iar Tu în Mine,

ca ei să fie cu
desăvârşire una,

pentru ca lumea să ştie
că Tu M-ai trimis,

şi că îi iubeşti aşa cum
Mă iubeşti pe Mine.

Tată, Tu Mi i-ai dat Mie,

şi vreau ca ei să fie cu Mine
acolo unde sunt Eu,

ca ei să vadă Slava Mea
pe care Mi-ai dat-o ,

căci Tu Mă iubeai mai
dinainte de întemeierea lumii.

Neprihănitule Tată,

lumea nu Te cunoaşte,
dar Eu Te cunosc,

iar aceştia ştiu că Tu M-ai trimis.

Te-am făcut cunoscut lor,
şi am să continui să fac asta,

pentru ca iubirea pe care o
ai faţă de Mine să fie în ei,

şi astfel Eu, de asemenea, să fiu în ei.

După ce Iisus a rostit
această rugăciune,

a plecat de acolo cu ucenicii Săi,
şi a trecut dincolo de pârâul Chedron.

Era o grădină în acel loc,

iar Iisus şi discipolii
Săi au intrat înăuntru.

Iuda, trădătorul,
ştia unde se afla grădina,

căci, de multe ori, Iisus Se
retrăsese acolo cu discipolii Săi.

Aşa că Iuda s-a dus la grădină,
luând cu el un grup de soldaţi romani,

şi nişte gărzi ale Templului
trimise de preoţi şi farisei.

Erau înarmaţi,
şi aveau felinare şi torţe.

Iisus ştia tot ce avea
să I se întâmple.

Aşa că a înaintat către
ei şi i-a întrebat:

- Pe cine căutaţi voi?
- Pe Iisus din Nazaret.

Iuda, trădătorul,
era acolo cu ei,

când Iisus le-a spus:

Eu Sunt ("Yahweh").

Ei s-au dat înapoi
şi au căzut la pământ.

Din nou Iisus i-a întrebat:

Pe cine căutaţi?

Pe Iisus din Nazaret.

V-am spus deja că Eu sunt.

Dacă pe Mine Mă căutaţi,

lăsaţi-i pe ceilalţi să plece.

A spus asta ca să
se adeverească ce spusese:

"Tată, n-am pierdut nici măcar pe unul
din cei pe care Mi i-ai dat."

Simion Petru, care avea o sabie, a scos-o
şi l-a lovit pe robul Marelui Preot,

tăindu-i urechea dreaptă.

Numele sclavului era Malchus.

Pune sabia la loc!

Crezi că nu voi bea cupa suferinţelor
pe care Mi-a dat-o Tatăl Meu?

Atunci soldaţii romani,
cu comandantul lor,

şi gărzile evreieşti
L-au arestat pe Iisus,

L-au legat,

şi L-au dus mai întâi la Ana.

Era socrul lui Caiafa,
Marele Preot din acel an.

Caiafa era cel care
sfătuise autorităţile evreieşti

că era mai bine să moară un
singur Om pentru tot poporul.

Simion Petru şi un alt discipol
L-au urmat pe Iisus.

Celălalt discipol era
binecunoscut înaltului prelat,

aşa că a intrat cu Iisus în curtea
de judecată din casa înaltului prelat,

în timp ce Petru
a rămas afară la poartă.

Apoi celălalt discipol a ieşit,
a vorbit cu fata de la poartă,

şi l-a băgat şi pe Petru înăuntru.

Nu eşti şi tu, cumva, vreun
discipol al acestui Om?

Nu, nu sunt.

Era frig, aşa că servitorii şi gărzile
făcuseră un foc de cărbuni,

şi stăteau în jurul lui,
încălzindu-se.

Aşa că Petru a mers şi a stat cu ei,
încălzindu-se şi el.

Înaltul prelat L-a interogat pe Iisus cu
privire la ucenicii şi învăţăturile Lui.

Iisus a răspuns:

Am vorbit mereu deschis
către oricine.

Toate învăţăturile Mele au fost date în
sinagogi şi în Templu, unde vine toată lumea.

N-am vorbit nimic în secret.

De ce, atunci, Mă interoghezi pe Mine?

Interoghează-i pe cei care M-au ascultat.
Întreabă-i pe ei ce le-am spus.

Ei ştiu ce-am spus Eu.

Cum îndrăzneşti să vorbeşti
aşa unui înalt prelat?

Dacă am spus ceva greşit,

spune tuturor celor
de aici ce-am zis.

Dar dacă am avut dreptate
în ce-am spus,

de ce Mă loveşti?

Atunci Ana L-a trimis, încă legat,
la Caiafa, Marele Preot.

Petru încă stătea acolo,
încălzindu-se.

Aşa că ceilalţi i-au spus:

"Nu eşti şi tu unul
dintre discipolii acelui Om?"

Nu, nu sunt.

Petru a negat.

Unul din robii Marelui Preot,

o rudă a omului căruia Petru
îi tăiase o ureche, i-a spus:

- Nu te-am văzut eu cu El în grădină?
- Nu.

Şi, deodată, a cântat cocoşul.

Dimineaţa devreme,

Iisus a fost dus de acasă de la
Caiafa la palatul guvernatorului.

Autorităţile evreieşti
nu au intrat în palat,

pentru că doreau să rămână curaţi,
din punct de vedere ritualic,

pentru a putea servi masa de Paşti.

Aşa că Pilat a ieşit afară,
şi i-a întrebat:

De ce Îl acuzaţi pe acest Om?

Nu L-am fi adus la tine dacă
n-ar fi comis nicio nelegiuire.

Atunci luaţi-L voi înşivă,
şi judecaţi-L după legea voastră.

Noi nu avem voie
să omorâm pe nimeni.

Asta s-a întâmplat ca să se
adeverească ce zisese Iisus...

când a indicat felul
morţii de care va muri.

Pilat a intrat înapoi în palat,
şi L-a chemat pe Iisus.

Tu eşti Regele Evreilor?

Întrebarea aceasta vine de la tine,

sau ţi-au zis alţii asta despre Mine?

Crezi că eu sunt evreu?

Propriul Tău popor şi mai marii voştri
preoţi sunt cei ce mi Te-au oferit mie.

Ce ai înfăptuit?

Împărăţia Mea nu aparţine
acestei lumi.

Dacă Împărăţia Mea ar fi
aparţinut acestei lumi,

adepţii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu
dat în mâinile autorităţilor evreieşti.

Nu, Împărăţia Mea nu este de aici.

- Eşti totuşi un Rege, deci?
- Poţi spune că sunt un Rege.

M-am născut şi am venit
pe lume cu un singur scop:

să mărturisesc despre Adevăr.

Oricine este din Adevăr
ascultă de Mine.

Şi ce este adevărul?

Atunci Pilat a ieşit din nou
afară la norod, şi le-a spus:

Nu găsesc nici un motiv
să-L condamn. Dar...

Conform obiceiurilor voastre,

v-am eliberat mereu un
condamnat în timpul Paştelor!

Doriţi să vi-L eliberez
pe "Regele Evreilor"?

Nu!

I-au răspuns printr-un strigăt...

Dă-ni-l pe Barabbas!

Barabbas era un bandit.

Barabbas! Barabbas!

Atunci Pilat L-a luat pe Iisus
şi a pus să fie biciuit.

Soldaţii au făcut o coroană
dintr-o ramură de spini,

şi I-au pus-o pe cap.

Apoi au pus o robă purpurie pe El,
şi au venit înaintea Lui şi I-au spus:

"Trăiască Regele Evreilor!"

Apoi veneau şi-L pălmuiau.

Pilat a mai ieşit o dată
şi a spus mulţimii:

Uite, am să-L aduc aici afară,
înaintea voastră,

ca să vedeţi că nu pot găsi
vreun motiv ca să-L condamn.

Iată, El este Omul.

Astfel, Iisus a ieşit afară,

purtând coroana de spini
şi mantia purpurie.

Crucifică-L!

Crucifică-L! Crucifică-L!

Luaţi-L voi, atunci,
şi crucificaţi-L.

Eu nu găsesc nici un motiv
să-L condamn.

Noi avem o Lege care spune
că trebuie să moară,

pentru că S-a autointitulat
Fiul lui Dumnezeu!

Când Pilat a auzit asta,
s-a temut şi mai tare.

A intrat înapoi în palat,
şi L-a întrebat pe Iisus:

De unde vii?

Dar Iisus nu a răspuns.

Tocmai mie nu vrei să-mi vorbeşti?

Aminteşte-Ţi că eu am
autoritatea să Te eliberez...

sau să Te răstignesc.

Ai autoritate asupra Mea,

doar pentru că ţi-a fost
dată de către Dumnezeu.

Aşa că omul care M-a
dat în mâinile tale,

se face vinovat
de un păcat mai mare.

După ce Pilat a auzit asta, a căutat
o cale de a-L elibera pe Iisus.

Dacă Îl vei elibera, înseamnă
că nu eşti prietenul împăratului.

Oricine se proclamă Rege,
este un rebel faţă de împărat.

Când Pilat a auzit aceste cuvinte,
L-a scos pe Iisus afară,

s-a aşezat în scaunul de judecată
pe locul numit "Pavajul de piatră."

În ebraică,
numele este Gabbatha.

Era aproape de prânz,
în ziua dinaintea Paştelor.

Pilat le-a spus oamenilor:

Iată-L pe Regele vostru.

Omoară-L! Omoară-L!

Crucifică-L! Crufică-L!

Vreţi să-L crucific
pe Regele vostru?

Singurul nostru rege
este împăratul.

Atunci Pilat li L-a predat pe Iisus,
ca să fie crucificat.

Aşa că s-au ocupat ei de Iisus.
El a pornit, ducându-Şi crucea,

şi a ajuns în "Locul Craniului",
cum era numit.

În ebraică, i se spunea "Golgota".

Acolo L-au crucificat.
Şi au mai crucificat pe încă doi,

fiecare de-o parte şi
de alta a lui Iisus.

Pilat a scris o notificare,
şi a pus-o pe cruce:

"Iisus din Nazaret, Regele Evreilor",
aşa a scris.

Mulţi oameni au citit-o,

pentru că locul unde
a fost crucificat Iisus

nu era departe de oraş.

Notificarea era scrisă în
ebraică, latină şi greacă.

Mai marele preoţilor
i-a spus lui Pilat:

"Nu scrie «Regele Evreilor», ci mai bine:
«Acest om a zis că e Regele Evreilor»."

Ce-am scris, rămâne scris!

După ce soldaţii L-au crucificat pe Iisus,
I-au luat hainele,

şi le-au împărţit în patru,
câte una pentru fiecare soldat.

I-au luat şi mantia,

care era făcută dintr-o singură
bucată, fără cusături.

Soldaţii şi-au spus unul altuia:

"Să nu o rupem, ci să dăm
cu zarul pentru cine o va lua."

Asta s-a întâmplat pentru
a se adeveri Scriptura:

"Îşi vor împărţi hainele Mele,
şi vor juca la noroc pentru roba Mea."

Şi asta au făcut soldaţii.

Stând aproape de crucea lui Iisus
era mama lui,

sora mamei lui, Maria,
nevasta lui Clopas,

şi Maria Magdalena.

Iisus a zărit-o pe mama Lui
şi pe ucenicul pe care îl iubea,

stând acolo.

El este fiul tău.

Apoi i-a spus ucenicului:

Ea este mama ta.

Din clipa aceea, ucenicul a luat-o
să locuiască în casa sa.

Iisus ştia că, de acum,
totul se împlinise,

şi, ca să se adeverească Scriptura,
a spus:

Îmi este sete.

Acolo era un bol,
plin cu vin ieftin.

Aşa că au înmuiat un burete în el,
l-au înfipt într-o prăjină,

şi I l-au ridicat până la buze.

Iisus a băut vinul.

S-a săvârşit.

Apoi Şi-a înclinat capul...
şi Şi-a dat duhul.

Apoi autorităţile evreieşti
l-au rugat pe Pilat,

să le permită să rupă picioarele
oamenilor crucificaţi,

şi să dea jos trupurile de pe cruci.

Au cerut asta
pentru că era vineri,

şi nu vroiau ca trupurile
să rămână pe cruci în ziua Sabatului,

mai ales că ziua Sabatului care
venea era de o sfinţenie specială.

Aşa că soldaţii s-au dus
şi i-au rupt picioarele primului,

şi apoi pe ale celuilalt care
fusese răstignit împreună cu Iisus.

Dar când au ajuns la Iisus,
au văzut că era deja mort,

aşa că nu I-au mai
rupt picioarele.

Unul dintre soldaţi, totuşi,
şi-a înfipt suliţa în coasta lui Iisus.

Şi de îndată, sânge
şi apă au ieşit afară.

Cel care a văzut întâmplarea,
a istorisit-o,

ca să puteţi crede şi voi.

Ce a spus el e adevărat,
şi el ştie că spune adevărul.

Aceasta s-a întâmplat pentru
a se adeveri Scriptura:

"Nici unul din oasele Sale
nu vor fi frânte."

Şi mai există o altă frază
în Scriptură care spune:

"Oamenii se vor uita la El,
la Cel pe care L-au străpuns."

După aceea, Iosif,
care era din oraşul Arimateea,

l-a întrebat pe Pilat
dacă poate să ia trupul lui Iisus.

Iosif era un adept de-al lui Iisus,
dar în secret,

pentru că se temea
de autorităţile evreieşti.

Pilat i-a spus că poate lua trupul,

aşa că Iosif s-a dus şi l-a luat.

Nicodim, care Îl vizitase
prima oară pe Iisus noaptea,

a mers cu Iosif,

luând cu el cam 45 kg de mirodenii,

un amestec de smirnă şi aloe.

Cei doi bărbaţi au luat trupul lui Iisus
şi l-au înfăşat în fâşii de pânză,

împreună cu mirodeniile,

după obiceiul evreiesc de pregătire
a trupului pentru îngropăciune.

Era o grădină lângă locul
unde fusese executat Iisus,

iar în ea era un mormânt nou,
unde nu mai fusese nimeni înmormântat.

Deoarece era ziua
de dinaintea Sabatului,

iar mormântul era aproape,

au dus trupul lui Iisus acolo.

Duminică dimineaţa devreme,
pe când era încă întuneric,

Maria Magdalena s-a dus la mormânt.

Şi a văzut că piatra de la
intrare fusese dată la o parte.

A fugit la Simion Petru şi la
celălalt ucenic, pe care-l iubea Iisus.

L-au luat pe Domnul din mormânt,
şi nu ştim unde L-au pus.

Atunci Petru şi celălalt discipol
au mers la mormânt.

Cei doi alergau,

dar celălalt ucenic alerga mai repede
decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.

S-a aplecat şi a
văzut fâşiile de pânză,

dar nu a intrat.

În urma lui a venit Simion Petru,

şi a intrat direct în mormânt.

A văzut fâşiile de
pânză întinse pe acolo,

şi legătura cu care Iisus
fusese înfăşat la cap,

şi care nu era aruncată la un loc cu
fâşiile, ci era împăturită de una singură.

Apoi celălalt discipol,
care ajunsese primul, a intrat şi el.

A văzut, şi a crezut.

Încă nu înţelegeau Scriptura care a spus
că El trebuie să Se ridice din morţi.

Apoi discipolii s-au întors acasă.

Maria a rămas plângând
lângă mormânt.

În timp ce plângea,
s-a aplecat şi s-a uitat în mormânt.

Şi a zărit acolo doi îngeri
îmbrăcaţi în alb,

stând acolo unde fusese
trupul lui Iisus:

unul la cap,
iar celălalt la picioare.

"Femeie, de ce plângi?",
au întrebat-o.

Au luat trupul Domnului meu,

şi nu ştiu unde l-au dus.

Apoi s-a întors,
şi L-a văzut pe Iisus stând acolo,

dar n-a ştiut la început
că era Iisus.

Femeie, de ce plângi?

Pe cine cauţi?

Ea a crezut că era grădinarul,
aşa că i-a zis:

Dacă dumneata l-ai luat, domnule,

spune-mi unde l-ai pus,
şi o să mă duc eu să-l iau.

Maria.

Ea s-a întors către El
şi a spus în ebraică:

Rabboni!

Asta înseamnă: "Învăţătorule!"

Nu Mă reţine,

pentru că nu M-am
întors încă la Tatăl.

Dar mergi la fraţii Mei, şi spune-le că
Mă întorc la Cel care este Tatăl Meu

şi Tatăl lor,

Dumnezeul Meu şi Dumnezeul lor.

Aşa că Maria Magdalena s-a dus şi le-a
spus ucenicilor că L-a văzut pe Domnul,

şi le-a spus ce i-a zis El să le spună.

Era târziu în acea seară
de duminică,

şi discipolii erau adunaţi împreună
în spatele uşilor încuiate,

de frica autorităţilor evreieşti.

Atunci Iisus a venit
şi S-a arătat în mijlocul lor.

Pacea fie cu voi.

După ce a spus asta,
le-a arătat mâinile şi coasta Sa.

Ucenicii s-au umplut de
bucurie la vederea Domnului.

Iisus le-a mai spus o dată:

Pacea fie cu voi.

Aşa cum M-a trimis Tatăl pe Mine,
aşa vă trimit şi Eu pe voi.

Apoi a suflat către ei.

Primiţi Duhul Sfânt.

Dacă iertaţi oamenilor păcatele,
le sunt iertate.

Dacă nu le iertaţi,

nu le sunt iertate.

Unul dintre cei 12 apostoli,
Toma, zis şi Geamănul,

nu era cu ei când a venit Iisus.

Aşa că ceilalţi apostoli i-au spus:
"L-am văzut pe Domnul."

Dacă nu voi vedea cicatricile
cuielor la mâinile Lui,

şi dacă n-o să pun degetul pe acele
cicatrici şi mâna pe coasta Lui,

nu voi crede.

O săptămână mai târziu, apostolii
erau adunaţi iarăşi înăuntru,

iar Toma era cu ei.

Uşile erau încuiate, dar Iisus
venit şi S-a arătat în mijlocul lor.

Pacea fie cu voi. Pune-ţi degetul
aici, şi uită-te la mâinile Mele.

Şi apoi întinde-ţi mâna
şi pune-o în coasta Mea.

Nu te mai îndoi, şi crede.

Domnul meu, şi Dumnezeul meu!

Crezi pentru că Mă vezi!?

Ferice de cei ce cred
fără să Mă fi văzut!

În prezenţa apostolilor Săi,
Iisus a făcut multe alte miracole,

care nu sunt scrise
în această carte.

Dar acestea au fost scrise

ca să credeţi că
Iisus e Mesia,

Fiul lui Dumnezeu,

şi prin credinţa voastră în El,
să puteţi avea Viaţa.

După aceea, Iisus a apărut
încă o dată înaintea apostolilor Săi,

la Lacul Tiberias.

Iată cum s-a întâmplat:

Simion Petru, Toma, numit şi Geamănul,

Natanael, cel din Cana Galileei,
împreună cu fiii lui Zebedei,

şi cu alţi doi apostoli ai lui Iisus
erau cu toţii împreună.

Simion Petru le-a spus celorlalţi:

Mă duc la pescuit.

"Vom veni cu tine",
i-au spus ei.

Aşa că au plecat cu o barcă, dar
toată noaptea aceea n-au prins nimic.

Pe când răsărea soarele,
Iisus S-a arătat la marginea lacului,

dar apostolii nu ştiau
că este Iisus.

Tinerilor, nu aţi prins nimic?

Nimic!

Aruncaţi-vă năvodul peste marginea
dreaptă a bărcii, şi veţi prinde.

Aşa că au aruncat năvodul,

dar nu l-au mai putut trage înapoi,

pentru că prinseseră o grămadă de peşte.

Apostolul pe care îl iubea Iisus
i-a zis lui Petru:

Este Domnul.

Când Petru a auzit că e Domnul,

şi-a pus haina pe el,
căci fusese dezbrăcat de ea,

şi a sărit în apă.

Ceilalţi apostoli au venit la mal în
barcă, trăgând plasa plină de peşte.

Nu erau departe de uscat,
cam la vreo 90 de metri.

Când au pus piciorul pe mal,

au văzut jăratec de cărbune cu nişte
peşte pe el, şi pâine.

Aduceţi nişte peşti şi dintre
cei pe care tocmai i-aţi prins.

Simion Petru s-a dus la barcă

şi a tras năvodul pe mal, plin
de peşti mari, 153 în total.

Cu toate că erau aşa de mulţi,
totuşi năvodul nu s-a rupt.

Veniţi şi mâncaţi.

Nimeni nu a îndrăznit să-L întrebe:
"Cine eşti?"

pentru că ştiau că era Domnul.

Aşa că Iisus S-a apropiat,
a luat pâinea, şi le-a dat-o.

A făcut la fel şi cu peştele.

Aceasta a fost a treia oară când
Iisus le-a apărut apostolilor Săi,

după învierea Sa din morţi.

După ce au mâncat,
Iisus i-a zis lui Petru:

Simion, fiu al lui Ioan,

Mă iubeşti tu mai mult
decât Mă iubesc aceştia toţi?

Da, Doamne, ştii că Te iubesc.

Ai grijă de mieii Mei.

Pentru a doua oară, Iisus i-a zis:

Simion, fiu al lui Ioan, Mă iubeşti?

Da, Doamne, ştii că Te iubesc.

Ai grijă de oiţele Mele.

Pentru a treia oară, Iisus i-a zis:

Simion, fiu al lui Ioan,

Mă iubeşti?

Petru s-a întristat...

deoarece Iisus l-a întrebat
a treia oară:

"Mă iubeşti?"

Aşa că I-a spus:

Doamne,

Tu ştii totul.

Ştii că Te iubesc.

Ai grijă de oile Mele.

Adevărat îţi spun:

Când erai tânăr,

te pregăteai şi mergeai
unde ţi-era voia.

Dar când vei fi bătrân,
îţi vei întinde mâinile,

şi altcineva te va lega şi te
va duce unde nu vei voi să te duci.

Spunând asta, Iisus i-a indicat
lui Petru modul în care va muri

aducând glorie lui Dumnezeu.

Apoi Iisus i-a spus:

Vino cu Mine.

Petru s-a întors şi a văzut în spate pe
celălalt apostol, pe care-l iubea Iisus,

cel care era aproape de Iisus la cină,
şi care L-a întrebat:

"Doamne, cine Te va trăda?"
Când Petru l-a văzut, a zis:

Doamne, cum rămâne cu acest om?

De Mi-aş dori să trăiască
până la venirea Mea, ce-ţi pasă ţie?

Tu urmează-Mă pe Mine!

Aşa că s-a zvonit printre apostoli
că acel ucenic nu va muri.

Dar Iisus nu a spus că el n-ar muri,

ci a zis: "De Mi-aş dori să trăiască
până la venirea Mea, ce-ţi pasă ţie?"

El este apostolul care
v-a vorbit despre aceste lucruri,

acela care le-a şi aşternut în scris,

şi ştim că ce a spus el e adevărat.

La drept vorbind, sunt încă multe
alte lucruri pe care le-a făcut Iisus,

şi dacă ar fi fost scrise pe rând,
presupun că lumea întreagă

n-ar fi putut cuprinde
cărţile care ar fi fost scrise.

Traducere, adaptare, sincronizare: okid

Apostolul Ioan a spus că
scopul acestei Evanghelii

este acela ca noi să credem că
Iisus este Fiul lui Dumnezeu.

Scriind aceste evenimente, Ioan ne îndeamnă
să credem, să ne punem încrederea în Iisus,

care a plătit sancţiunea pentru
păcatele tale, murind pe cruce.

Pentru că Dumnezeu a iubit atât de mult
lumea încât El L-a dat pe Unicul Lui Fiu,

pentru ca oricine crede în El să
nu piară, ci să aibă viaţa eternă.

Adevărat vă spun că aceia care aud cuvintele
Mele şi cred în Cel ce M-a trimis

au viaţă eternă.

Şi viaţa veşnică înseamnă să Te cunoască
pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat,

şi să-L cunoască pe Iisus
Hristos pe care L-ai trimis Tu.

...dar acestea au fost scrise

ca să credeţi că Iisus e Mesia,

Fiul lui Dumnezeu,

şi prin credinţa voastră în El,
să puteţi avea Viaţa.

Acum, aceasta are două semnificaţii:

1. În primul rând, avem nevoie
să fim de acord cu Iisus

că noi am păcătuit împotriva
Dumnezeului Celui Preasfânt

şi că există greşeli în viaţa noastră
indiferent cât de neînsemnate par a fi ele.

2. Şi avem nevoie să ne bazăm pe faptul

că Iisus a plătit pe deplin
pentru păcatele noastre

prin moartea Lui pe cruce, moarte pe
care noi o meritam. Şi când facem asta,

de îndată Dumnezeu ne oferă
gratuit Viaţa Eternă.

Acum, când apostolul Tomas a fost
confruntat cu această realitate,

el n-a putut decât să exclame:

DOMNUL MEU ŞI DUMNEZEUL MEU

Chiar acum, dacă eşti dispus,

poţi să primeşti împăcarea cu Dumnezeul
cel Viu făcând următoarea declaraţie:

1. Declar că am păcătuit
împotriva Dumnezeului Perfect.

2. Declar că moartea lui Iisus pe cruce

constituie o plată deplină
pentru păcatele mele, şi...

3. Mă bazez pe plata făcută de Iisus pentru
păcatul meu, ca să primesc viaţa veşnică

şi o reputaţie nepătată
înaintea lui Dumnezeu.

DOMNUL MEU ŞI DUMNEZEUL MEU