Original subtitles

IUBIRE

Traducerea ºi subtitrarea: Dappon (dappon1959.wordpress.com)

A înflorit cactusul...

Doamna s-a trezit într-o dispoziþie proastã.

S-a trezit? Ce minune!

Vrea ceva sã-ºi acopere oliþa.

- Ai adus fursecuri? - O mulþime.

- ªi niºte bani pentru întreþinerea casei. - O mulþime?

Nici vorbã... 500 numai.

Sunt mai mulþi decât suficienþi.

O sã reglãm conturile mai târziu.

Nu uita, nu e cazul sã te zgârceºti. Ai avut vreo problemã?

- Niciuna. Þie þi-au mai rãmas bani? - Teancuri!

- Poºtaºul a venit? - Încã nu.

O sã vinã o scrisoare din America.

Aº vrea s-o citeascã în timp ce sunt aici.

Lasã, mã duc eu...

Iar sunã! E a zecea oarã pe ziua de azi!

O mãnâncã mâinile sã sune clopoþelul ãla...

Vacã proastã...

Sãrut-mâna, mamã!

- Iren, unde e felia mea prãjitã? - Eu sunt, mamã...

Tu eºti? Ai adus fursecuri?

Sigur. ªi ce-am mai adus pentru mama?

Flori, cu siguranþã.

N-o sã înveþi niciodatã sã fii cumpãtatã cu banii.

Bine.

Mereu spun acelaºi lucru

pentru cã mereu faci acelaºi lucru.

Nu mai aduce întruna flori. Cumpãrã-mi un parfum!

ªi ce-am mai adus pentru mama?

Pãi... aratã-mi...

Sau ai pierdut ce-ai adus?

Bine.

Sãrutã-mã, te rog...

E foarte frumoasã. De unde ai fãcut rost de banii ãºtia?

I-am câºtigat. Sunt o mare curvã.

Curvã?

Fugi de-aici! Am sã-i spun lui Janos, când se întoarce acasã.

O sã-þi dea o bãtaie bunã.

Pune-o tu...

Ce frumoasã e! Exact la timp...

Astãzi vine profesorul Hetenyi. Iar Iren o sã fie nervoasã.

O sã uite s-o ia de aici, ca de obicei

Nu e prima oliþã pe care o vede profesorul.

ªi ce te face sã crezi cã va veni astãzi?

- Tot timpul trage cu urechea. - Nu trage cu urechea.

Eu, trag cu urechea?

Liniºteºte-te, o sã faci vreun atac. Du-te ºi dã-i pâinea prãjitã!

Astãzi o sã vinã profesorul.

N-a mai fost de mult pe la mine.

De mai bine de o lunã.

A promis cã o sã vinã o datã pe lunã.

ªtiu cã eºti îndrãgostitã de profesor.

Vrei sã vorbeºti cu el despre Goethe în germanã,

dar nu vrei ca profesorul sã-þi vadã urina.

Asta e foarte normal, nu-i aºa, Iren?

- Ce-ai spus? - Sã nu negi cã-l iubeºti pe profesor!

Altfel de ce ai învãþa atâtea citate din Goethe?

Dumme Gans! (N.T. Gâscã proastã) De ce? De ce?

Pentru mine.

Pentru mine mãnânc ºi pâine prãjitã!

Pãcat cã-i aºa de urât...

- Nu putem fi toþi, frumoºi ca tine. - Eu sunt frumoasã?

- De-ai fi ºi deºteaptã... - Deºteaptã ca ºi cine?

Deºteaptã ca profesorul?

Dumme Gans!

Vai, mamã, era sã uit...

Profesorul a sunat sã-mi spunã cã e foarte ocupat ºi cã nu poate veni.

Zicea cã oricum o sã trãieºti o sutã de ani,

aºa cã mai târziu o sã vã puteþi vedea mai des.

ªi mie mi-a spus cã o sã trãiesc o sutã de ani!

Þi-a spus ºi þie, asta, la telefon?

- Nu mã pãcãleºti? - Bineînþeles cã nu.

Vorbeºti serios?

Mamã, îþi spun adevãrul...

Nu-þi aminteºti cã ieri discutam despre a 100-a aniversare a ta?

Pe cine sã invitãm

ºi cum o sã te îmbraci cu rochia ta crãpatã din mãtase roºie?

- Nu-þi aminteºti, mamã? - Ba da...

- Dar n-am ales rochia albã din mãtase? - Aia s-a dus de mult.

- Ce-ai spus? - Nimic, nimic, nimic!

Atunci dã-mi puþinã apã carbogazoasã.

Chiar a spus profesorul la telefon cã o sã trãiesc o sutã de ani?

Of, mamã, cãrþile astea! Nu poþi citi decât una, odatã.

Dar mã gândesc la celelalte. Lasã-le!

Þi-ai fãcut tema la germanã?

Ce-o sã zicã Janos dacã n-o sã ºtii vorbi în germanã când se întoarce acasã?

Janos, Janos! Pânã atunci s-ar putea sã uit ºi maghiara!

- Ce-ai vrut sã spui cu asta? - M-am sãturat de fiul tãu.

Iar mã necãjeºti...

Bineînþeles.

Mamã... Povesteºte-mi cum a fost la bãile termale.

La bãile termale?

Când aþi dormit toþi în aceeaºi camerã.

- ªi...? - Nu-þi aminteºti?

Noaptea în care fiul tãu cel mic s-a uitat pe furiº la dumneata.

Bietul Gyuri?

Tu nu l-ai cunoscut.

Le-ai spus bãieþilor sã se întoarcã cu faþa la perete.

Când a fost asta?

De mult...

Acum aproape 40 de ani.

Trebuie sã fi fost foarte tânãrã pe atunci.

- Sã fi avut 36 de ani? - Cam aºa.

Ei, cum a fost când s-a uitat pe furiº la dumneata?

Ei bine, era...

Dar þi-am mai povestit!

Nu-mi amintesc foarte bine! Copiii erau în pat, pregãtiþi de culcare,

iar dumneata voiai sã te dezbraci.

Trebuie sã fi fost foarte frumoasã.

Da, eram foarte frumoasã.

Aveam o pãlãrie largã, la modã pe atunci.

Trebuia sã fie legatã cu o panglicã latã, neagrã.

Sub... care e cuvântul? Bãrbie.

Iar soþul meu mi-a dat o panglicã latã de moar foarte frumoasã, neagrã.

Am legat-o sub bãrbie

ºi toþi bãrbaþii tineri întorceau capul sã mã priveascã.

ªi nu numai bãrbaþii tineri!

ªi profesorul Hetenyi s-ar fi întors dupã dumneata dacã te-ar fi întâlnit.

Haide! Profesorul nici mãcar nu era nãscut.

- Ei bine, continuã... - Despre ce?

Despre cum s-a uitat pe furiº.

ªtii, boneta asta e fãcutã dintr-o panglicã neagrã

pe care mi-a dat-o soþul meu.

Dar asta e din catifea.

Iar dumneata ai primit o panglicã de moar.

- Nu conteazã. - Nu conteazã! Nu conteazã!

Poate cã era din catifea!

Se poate...

- Ce vrei sã afli? - Cum te-ai dezbrãcat.

Pãi trebuia sã dormim cu toþii în aceeaºi camerã.

Bãieþii erau în pat, iar eu voiam sã mã dezbrac.

ªtii, doamnele purtau corsete pe vremea aceea.

Corsete lungi, de aici pânã aici.

Soþul meu trebuia sã mi-l desfacã, iar eu nu voiam sã mã vadã bãieþii.

- Dar þi-am mai spus asta! - Dar nu mai þin minte!

Le-ai spus bãieþilor sã se întoarcã cu faþa la perete...

- Da. - ªi apoi?

Ai vrut sã te asiguri cã nu se uitã.

Da. Eram numai în jupã.

Nu, ai rãmas în pantalonaºi!

Albi, dantelaþi, pantalonaºi pânã la genunchi.

Pantalonaºi...

Apoi ai vãzut cã Janos s-a întors cu faþa la perete,

dar celãlalt bãiat al tãu...

- Gyuri, se uita pe furiº. - Pe furiº, foarte adevãrat.

Avea un pãr minunat, buclat, ºi trãgea cu ochiul printre zulufii lui.

- ªi apoi? - Apoi, ce?

Ce s-a întâmplat apoi?

Am uitat...

Ai întins un prosop peste barele pãtuþului...

Sigur cã am întins!

Dar Gyuri l-a tras la o parte ºi s-a uitat.

Da. S-a uitat ºi a început sã chicoteascã.

ªi Janos?

Janos a rãmas întors spre perete

ºi nu s-a miºcat, sãrãcuþul de el.

Pentru cã el era corect chiar ºi atunci, nu-i aºa?

Dumme Gans!

Tu îþi aminteºti mai bine decât mine.

Da, chiar cã era foarte corect.

Asta voiai sã auzi.

Prostii!

- Îl iubeºti pe Janos. - Prostii!

Bine, bine... Lasã gluma!

Eu vreau sã vorbim serios.

Când se întoarce Janos din America,

sã-i spui cã nu trebuie sã fie atât de încãpãþânat.

- De ce? - Tu spune-i, numai.

De ce nu-i spui dumneata?

O sã mai treacã mult timp pânã sã se întoarcã.

Ai primit o scrisoare.

De la Janos?

De unde sã ºtiu eu? N-am citit-o.

Dã-mi lupa, te rog...

”Am puþin timp ca sã-þi scriu.”

”Filmul meu a fost proiectat nu de mult”

”în cel mai mare cinematograf din New York”

”care poate primi 30 000 de oameni”

”ºi a fost construit pe un munte de 2000 de metri înãlþime.”

”Trebuie sã fie gata pentru premierã”

”pentru cã este filmul meu de debut.”

”De pe vârf se poate vedea jumãtate din America,”

”de la Cordilieri pânã la Anzi,”

”ca sã nu mai vorbesc de Oceanul Atlantic.”

”Cinematograful va avea ºi un aeroport...

”pentru cei bogaþi care vor putea...”

”sã vinã cu avionul.”

”Pânã acum am stat la Waldorf Astoria”

”într-un apartament...”

”la etajul 100.”

”Dar reporterii erau atât de sâcâitori, încât ne-am mutat”

”într-un castel din secolul al XVI-lea”

”adus aici piatrã cu piatrã din Franþa.”

”Chiar ºi majordomul meu negru ºi frizerul meu...”

”au un apartament numai al lor.”

”Cãlãresc timp de o orã în fiecare dimineaþã.”

”Am primit o iapã albã pe nume Darling.”

”ªase agenþi secreþi angajaþi de compania de film”

”cãlãresc urma mea la o distanþã de 100 de paºi.”

”Încã nu pot sã-þi trimit cadouri frumoase”

”pentru cã nu-mi primesc banii pânã când nu termin filmul.”

Pânã nu terminã filmul?

”Oricum, taxele de import sunt prea mari la noi în þarã,”

”aºa cã îþi trimit câteva lucruºoare prin Luca.”

”Dar am ales pentru tine un Ford sedan de culoare gri”

”pe care am sã-l aduc cu mine,”

”un picup cu mii de discuri de vinil”

”ºi un aparat de radio foarte bun”

”cu care poþi prinde chiar ºi Polul Nord,”

”cu toate cã acolo nu se cântã Beethoven.”

”Cât despre festivitatea lansãrii filmului,”

”încã nu pot vorbi pentru cã unele detalii”

”constituie secrete diplomatice.”

”Persoane extrem de distinse au fost deja invitate.”

”ªi nu mã laud, vreau doar ca tu sã fii mulþumitã.”

”Doamna Roosevelt, vãduva fostului preºedinte,”

”va fi invitata de onoare.”

”ªi ea i-a invitat pe cei mai buni prieteni ai sãi,”

”regina Wilhelmina a Olandei care a acceptat invitaþia,”

”la fel ca secretarul sovietic al Afacerilor Externe”

”ºi regina Greciei...”

Cum ai putut inventa toate prostiile astea?

ªi cum poate o femeie deºteaptã care a citit atâtea cãrþi sã creadã asta?

Uºor.

Când e vorba de fiul ei, e surdã ºi oarbã.

- Ce-ai scris acolo? - O grãmadã de minciuni.

O sã-mi povesteascã mâine, cum se crapã de ziuã.

Ca sã te bucuri ºi tu.

- Nu mai poþi continua mult timp aºa. - Aiurea!

Nu încã zece ani de acum.

A executat un an. Au mai rãmas zece...

- N-o sã trãiascã atâta. - Nu...

Dar pânã atunci n-ar trebui sã-ºi facã griji.

Profesorul i-a promis cã o sã trãiascã 100 de ani.

Uitã-te aici, Irenke... Uitã-te la faþa ei frumoasã...

Unde te duci?

Trebuie sã plec, mamã.

Ce pãr roºu ºi drãguþ þi-ai fãcut! Ca o prinþesã englezoaicã.

- Chiar e drãguþ, mamã? - Da. Vino ºi sãrutã-mã...

Nu pe frunte!

Am sã te sãrut eu.

Eºti foarte drãguþã ºi bunã.

ªi dumneata...

Vreau sã te întreb ceva.

De ce trebuie ca agenþii secreþi sã-l pãzeascã pe fiul meu în America?

În America toþi oamenii faimoºi sunt pãziþi.

Înþeleg...

Mamã, de ce n-ai cerut de la femeia de serviciu cheia de la apartament?

- Mi-a plãcut sã mã plimb puþin. - Dumnezeule, cu coºul ãla greu!

Iar mi-ai adus toatã bãtãtura!

- Cum a fost cãlãtoria? - Plãcutã.

I-am spus mamei dumneavoastrã sã vinã înãuntru.

Mi-a plãcut sã mã plimb puþin.

Draga mea, de ce nu vii acasã?

Nu începe iar cu chestia aia!

- ªtii cã n-o sã vin. - Þi-ar fi mai uºor, totuºi.

Soþul tãu n-o sã se întoarcã decât peste câþiva ani.

Înceteazã, mamã!

De ce nu-þi dai jos haina?

De ce-a trebuit sã se amestece în politicã?

Politica nu e pentru oamenii obiºnuiþi.

Tovarãºii n-au decât sã fiarbã în suc propriu.

Dar de ce sã te amesteci? De ce sã suferi?

Pe mine nu mã poate scoate nimeni de aici.

ªi oricum, nu pot s-o pãrãsesc pe soacrã-mea...

Înþelegi?

- Mamã? - Vãd cã ai vândut scrinul de la bunica.

Da...

Tovarãºul director vrea sã vã vadã.

Bine, am sã merg.

I-au gãsit ieri.

Intoxicaþi cu gaz.

- Morþi, toþi patru? - Toþi patru...

S-a certat cu ºeful lui.

Iar sora lui a fost deportatã.

Era profesoarã de fizicã ºi chimie.

Intrã, tovarãºe...

- Cine este? - Am venit pentru banii pentru ziar.

Luca!

Cum ai ajuns aici?

Mã ocup de distribuirea ziarelor. ªi eu am sosit ieri.

Ne-am mutat aici azi noapte.

Luca... Draga de tine!

Nu m-a vãzut nimeni intrând.

ªi dacã te-a vãzut cineva, ce?!

Nu pot primi pe cine vreau eu în casa mea?

Acum locuim aici...

E un pic cam mare, dar trebuie sã ne mulþumim cu asta.

Am încercat sã te sun. De douã ori.

Telefonul meu a fost deconectat.

- Ia te uite cine a venit! - A venit dupã banii pentru ziar.

- Banii pentru ziar? - Am fost concediatã.

Au întrecut mãsura. Chiar cã au întrecut-o!

Þi-e frig...

- Dacã aº ºti mãcar cã e în viaþã... - Este.

A fost confruntat cu unul din prietenii noºtri. Unul apropiat.

ªi numai acum îmi spui?

Timp de o sãptãmânã am pãstrat tãcerea.

Apoi m-am simþit ruºinat.

De ce? Fiindcã nu te-au închis pe tine, în schimb?

- Ar fi putut fi ºi aºa. - Spune-mi, Luca...

Tu ºtiai ce-a fãcut Janos?

Vrei sã insinuezi cã acuzaþia era adevãratã?

O sã afli din ziarele pe care le distribui.

Când oamenii sunt pe jumãtate cinstiþi, aºa cum suntem noi,

simþim umilinþele numai pe jumãtate.

Am prefera de multe ori sã fim spânzuraþi pe loc.

Vezi?

Dar chiar ºi aºa, ei au încredere în noi

la fel de mult ca aceia care nu se conformeazã.

Ca Janos.

Înþeleg, Feri. Nu conteazã...

Ia micul dejun cu noi, Luca...

Vin doi bãrbaþi! Poarta a rãmas deschisã?

Du-te înãuntru!

- Ei? Oare o sã mã întâlnesc cu Janos? - Prostule!

- Bunã dimineaþa. - Bunã dimineaþa.

Suntem de la telefoane.

- Telefonul dumneavoastrã e deranjat. - Nu, funcþioneazã.

- Când l-aþi folosit ultima oarã? - Asearã.

- Unde e telefonul? - În sufragerie.

E mort.

- Sunteþi de la centrala telefonicã? - Da.

- Vezi? - Ce? Doi tehnicieni de la telefoane.

În aparenþã.

Ar trebui sã-mi dea ºi mie un om sã mã pãzeascã.

Aºa cum mi-au dat o nouã secretarã la noul meu loc de muncã.

E nevoie de oameni noi.

Þine aici... Scrisorile de la Janos, din Franþa.

M-am gândit cã o sã-þi placã sã le citeºti.

Ia ºi banii. Sunt pentru mama lui.

Am sã-þi dau numãrul meu de telefon.

Þie pot sã-þi spun, Luca...

O minte normalã nu poate face faþã la ceea ce se întâmplã aici.

Cel puþin am aflat cã trãieºte.

Sãrut-mâna, mamã!

- Sãrut-mâna, mamã! - Nu e nevoie sã þipi.

Te rog ia loc în fotoliu...

- Spune-mi, te rog, e primãvarã? - ªi încã una toridã. Plouã ºi e vânt.

Nu conteazã. Câtã vreme e primãvarã...

Ar trebui sã faci plimbãri lungi. Nu arãþi bine.

Nici tu n-ai primit nicio scrisoare?

Nu, n-am primit. De douã sãptãmâni...

- Poate chiar mai mult. - Stai sã mã gândesc...

Nu-mi aduc bine aminte...

Nu te mai gândi!

Leneºii nu le scriu nici mãcar soþiilor.

- De ce-ai venit aºa târziu? - Poftim?

Vreau sã mã întind.

Irenke! Iren!

De ce nu mã laºi înãuntru?

S-a întâmplat ceva rãu?

Nu, dar lasã-mã sã intru. N-am nimic.

- Atunci de ce n-ai adus flori? - N-am putut. N-am avut timp.

- Lasã-mã sã intru, am întârziat... - Bine, vin...

În sfârºit...

Ce este?

Nu simt miros de pâine prãjitã. A mâncat-o?

Da...

- E chiar aºa de târziu? - În jur de amiazã.

Irenke, du-te înãuntru ºi ºterpeleºte florile de ieri!

- Ai rãmas fãrã bani? - O sã le punem în ceva.

- Ce fel de flori au fost? - Nu pot sã le iau.

O sã observe imediat cã nu-s acolo.

- Ai adus garoafe albe. - O sã pun ceva roºu printre ele.

Vrei un pahar de palincã?

Da, te rog...

A mai spart o farfurie.

Acum lipsesc patru din set.

- Ce-i cu tine? - ªtiu cã se întâmplã ceva.

- De unde ºtii? - ªtiu...

Spune-mi, te surprinde cã sunt supãratã?

Moºtenirea mea se duce de râpã. A patra farfurie spartã!

- Sau porþelanul e al tãu? - Da, mi l-a lãsat mie.

Ce-i cu tine? Ce se întâmplã?

Nimic.

Irenke, dã-mi o mânã de ajutor, te rog.

Am lãsat un coº greu în curte.

Nu pot sã-þi dau bani împrumut.

- N-ai nicio veste? - Nimic.

- ªi soacrã-mea? - Acum o clipã dormea.

- Ce este? - Nimic. Nervii...

Þi-a venit ciclul?

Ministerul a pus sechestru pe mobila noastrã.

Pe a mea aº putea s-o cer înapoi, mai târziu.

Totul a fost evaluat la preþuri foarte mari.

- N-a fost confiscatã încã? - Lucrurile mele, nu.

- Cum aºa? - Individul m-a bãtut la cap douã ore.

Dupã ce a plecat, a venit femeia de serviciu cu familia ei

ºi au cântat Requiemul lui Verdi pentru mine.

- Ce? - Nimic, nimic... Glumeam.

Odatã, la mãnãstire, am avut pãduchi.

Maica superioarã m-a spãlat pe cap.

A trebuit sã treacã un an ca sã-mi creascã iar pãrul.

Acum mã simt puþin ca atunci.

ªi maica superioarã era din Viena.

Obiºnuia sã vorbeascã cu cea mai bunã prietenã a mea în germanã.

- Pe mine mã enerva chestia asta. - Þi-au tãiat pãrul tãu roºu ºi minunat?

Da, pentru cã era roºu.

Apoi a sosit maica cu o nuia în mânã.

La naiba! Mi-a fost de ajuns pentru o singurã zi!

Un bufet, 4 000...

O masã de scris, 5 000...

5000 dacã aº vinde-o.

Dar nu vând nimic. Mai bine mor.

Vreau ca el sã gãseascã lucrurile aºa cum erau.

- Te duci la ea? - Mai târziu.

- Nu vrei sã tragi un pui de somn? - Nu.

Am sã dorm dupã ce iau masa.

Spune-mi, ce s-a întâmplat cu tine?

- Nimic. Doar nou veniþii... - Cum?

- Am companie. Alþi chiriaºi. - Unde?

În apartamentul meu, vreau sã spun. Ei au venit, eu am plecat.

- Serios? - În camera servitoarei.

Nevasta unui puºcãriaº, trãdãtor ºi conspirator

nu are voie sã locuiascã într-un apartament cu douã camere!

Mã aºteptam la asta.

De ce sã plâng? Ce motiv am sã plâng?

Sunt tânãrã, drãguþã ºi co-chiriaºã!

Numai cã nu ºtiu unde sã-mi pun mobila. Ei vor s-o aducã pe a lor.

De când ºi-a rupt piciorul, doamna a devenit mult mai nesuferitã.

Ori sunã de mai multe ori pentru nimicuri,

ori nu se atinge toatã ziua de clopoþel.

Nu citeºte, stã culcatã, numai, cu ochii închiºi.

Nimic n-o intereseazã.

Tu eºti, Iren?

Tu eºti, Iren?

Cine altcineva? Ai sunat, nu-i aºa?

Vino mai aproape...

Nu pot sã-þi vãd faþa.

- Am sunat? - De douã ori.

Nu-mi amintesc.

- ªtii ce voiam? - Ar trebui sã ºtiu ºi asta?

Voiai sã întrebi cât e ceasul.

- Bine. Cât e ceasul? - Aproape de amiazã.

Aproape de amiazã?

ªi ce mai voiam?

Sã mã întrebi ce am gãtit la prânz.

Ce ai gãtit?

Fasole ºi cartofi cu sos de roºii.

Nu vreau.

Fãrã varzã?

Adevãrat, profesorul interzice asta.

Dar întotdeauna mãnânc puþin.

ªtiu ce voiam sã te întreb.

Cât e ceasul?

Þi-am spus. Aproape de amiazã.

ªtiu. ªtiu cã e la amiazã.

ªi atunci de ce n-a venit încã doamna cea tânãrã?

- Sãrut-mâna, mamã! - Tu eºti?

De ce-ai venit aºa târziu?

Iren zice cã e 12, deja.

I-am scris o scrisoare lui Janos ºi am dus-o la aeroport.

Ce þi-am adus?

Flori, sigur.

N-o sã înveþi niciodatã sã faci economii?

Ce fel de flori?

Garoafe albe. Au suferit puþin din pricina cãlãtoriei.

Ce-am mai adus?

Sãpun franþuzesc?

Te rog sã-i spui lui Janos sã nu mai trimitã.

Avem suficient.

Lasã-l sã trimitã. Nu e niciodatã suficient.

Ar trebui sã fie mai econom. Nici el nu poate economisi.

Ce-o sã se aleagã de voi dacã nu învãþaþi sã economisiþi?

O sã îmbãtrâniþi într-o bunã zi.

Niciodatã, mamã!

Cât timp existã farduri ºi ruj de buze.

Credeam cã e dupã amiazã ºi te duci acasã...

Dar e de-abia la amiazã.

ªi trebuie sã mãnânc prânzul ãla mizerabil.

- Vino aici, copila mea... - Aici sunt, mamã!

Mai aproape.

ªi mai aproape.

Spune-mi drept...

Când vine acasã?

Cine?

Te rog sã-mi spui adevãrul.

Când vine acasã?

În ultima lui scrisoare, zicea cã peste trei luni.

Dar o lunã s-a scurs deja.

Mamã! Nu e voie sã plângi. Douã luni nu înseamnã foarte mult, auzi?

N-am sã mai trãiesc atâta!

Nu uita, profesorul a spus cã ai sã trãieºti o sutã de ani!

Mamã! Nu uita ce-a zis profesorul!

Mamã!

Profesorul o fi murit, deja.

Bine, mamã...

Am sã-i spun lui Janos sã vinã acasã.

Ce-ai spus?

Am sã-i spun lui Janos sã vinã acasã.

- Când? - Chiar astãzi.

Nu asta întreb!

- Când o sã vinã acasã? - Imediat.

- Vine imediat acasã? - Imediat.

Dacã nu-ºi poate termina filmul ãla amãrât, sã-l dea naibii ºi sã vinã acasã!

- Ce-ai spus? - Ce-ai auzit, mamã.

Dacã îi scriu cã divorþez de el

dacã nu se întoarce imediat acasã, o sã vinã cât poate de repede!

- Sã divorþezi de el? - Exact!

Am stat prea mult singurã!

Oricine altcineva l-ar fi înºelat de mult!

Ce-ºi închipuie debilul ãla?

Sã vinã acasã? Înainte de premierã?

Ducã-se dracului ºi filmul ºi dolarii!

N-o sã capete o leþcaie dacã nu-l terminã, dar nu-mi pasã!

M-am sãturat sã trãiesc singurã!

Dacã vine acasã acum, n-o sã vadã niciun dolar!

N-am nevoie de banii lui!

Ai perfectã dreptate, mamã. Îi telegrafiez sã vinã imediat acasã!

Dumme Gans!

La bãrbaþi, munca e pe primul plan.

Nu trebuie sã-l împiedici pe Janos sã facã primul lui film.

ªtiai cã regina olandezã vrea sã-l vadã?

Mamã... Cine e mai important? Mama, sau regina olandezã?

Am sã-i telegrafiez imediat sã vinã acasã!

Îþi interzic sã-i telegrafiezi!

Ascultã aici, draga mea...

ªtiu eu ce te doare pe tine. ªtiu eu...

Eºti geloasã pe Janos.

Dar eu îmi cunosc fiul.

Nu trebuie sã te îngrijorezi.

Fiul meu e ca mine.

Le este devotat celor pe care îi iubeºte.

S-ar putea sã aibã o aventurã sau douã în America...

ªi chiar ºi în Europa...

ªi eu am avut o datã o aventurã.

În final, fiul meu îi va spune oricãrei femei sã se care.

Sã nu-i telegrafiezi.

Fiul meu... va trãi ºi va muri

alãturi de tine.

- A venit doctorul. - Iar a venit cântãreþul...

Cum se mai simte pacienta noastrã veºnic tânãrã?

Bine, mulþumesc.

Vino mãcar o datã la concertul meu ºi n-o sã-þi mai râzi de mine.

- Cum ai dormit? - Foarte bine.

- Cânþi în bisericã? - Da. Corale de Bach.

Bine. Nu mai spun nimic.

Eºti doctor, te-a trimis profesorul, ºi pentru mine asta e suficient.

Nu dureazã decât un minut.

Respirã adânc...

Temperaturã?

Deloc.

Respirã din nou.

Ai avut temperaturã azi noapte?

Am fost obositã, nu mi-am luat-o.

Spune-mi... Când pot sã vin la concertul tãu?

În iunie cântãm “Te Deum” de Handel în bisericã.

Nu pot sã aºtept pânã atunci.

Poate cã pânã atunci se întoarce profesorul de la congres.

Sã veniþi amândoi.

Nu mai face glume...

N-o sã mai merg niciodatã la un concert.

Nici mãcar cu profesorul?

ªtii cã n-am fost niciodatã într-o bisericã în cei 90 de ani?

Nici mãcar o datã? Nici mãcar la nunta dumitale?

Nu...

ªtii, când aveam 12 ani,

mama mi-a dat o rochie nouã.

Voia s-o port la picnicul de la Wienerwald.

M-am rugat toatã seara lui Dumnezeu

sã fie o zi frumoasã ca sã pot purta rochia mea cea nouã.

Dar a plouat toatã ziua...

ºi m-am supãrat foarte tare pe Dumnezeu.

ªi de atunci n-ai mai fost la bisericã?

Doar ca sã vãd picturile

când am fost în Franþa, în luna de miere.

Respirã adânc...

Mai târziu, când mama a vrut sã mã ia la bisericã cu ea,

am spus, “Nu!”

- ªi nu te-ai dus? - Nu.

Apoi,

în duminica urmãtoare,

când vremea a fost frumoasã,

am fost extrem de fericitã,

iar mama m-a întrebat:

”Stina, kommst du in die Kirche?”

Dar Stina a fost deºteaptã, nu?

Da.

I-am spus din nou, “Nu”.

I-am spus mamei mele:

”N-o sã cer niciodatã, nimic”

”de la cineva în care nu mã pot încrede.”

”Vreau sã fiu pe propriile mele picioare.”

- ªi ai reuºit asta. - Ce-ai spus?

Am spus cã ai reuºit.

Nu sunt sigurã.

De când am ajuns atât de bãtrânã,

sunt singurã ºi neajutoratã.

Dar când o sã mor,

numai fiul meu o sã mã þinã de mânã.

ªi animalele vor sã moarã singure.

Dacã fiul meu nu poate sã mã þinã de mânã,

atunci... atunci vreau sã mor singurã.

Nu vrei sã împãrþim prânzul?

Mulþumesc, mamã.

Nu-mi mulþumi. Azi avem sos de roºii.

ªtiu cã întotdeauna þi-a plãcut sã-i gãteºti asta lui Janos.

E bun?

Clasa întâi!

Chiar ºi sosul de roºii?

Da. Mai întrebi dacã îmi place?

Nu-þi place?

Îl detest.

ªtii ce-a spus fiul meu când mi te-a prezentat?

A spus cã ai un pãr foarte frumos.

Numai un pic, mamã... Unde e pieptenele?

Sub oglindã.

I-am spus: ”Da, pãrul îi ajunge pânã la talie.”

Ia pieptenele de fildeº.

În zilele acelea...

îþi ajungea pânã la talie.

Mulþumesc.

Acum du-te acasã...

Erzsi, la telefon. Ai fost sunatã de douã ori pânã acum.

Cineva pe nume Luca.

Nu suntem acasã pentru nimeni. O s-o sunãm noi, când ne întoarcem.

Alo, Erzsi?

Închide telefonul!

Unde sunt copiii?

Of, mamã, iar aºtepþi aici?

Nu-mi plac strãinii ãia care s-au mutat în casa ta.

Sunt de treabã. N-am nimic de împãrþit cu ei.

I-am spus mamei dumneavoastrã sã vinã la noi. Sã nu aºtepte afarã.

Îmi place sã mã plimb, doamnã Nagy.

Irenke! Am primit o scrisoare!

Trãieºte! Duminica viitoare pot sã merg în vizitã la el!

Dacã pot sã merg sã-l vãd, atunci trebuie sã fie sãnãtos.

Iar dacã nu e sãnãtos, cel puþin e în viaþã.

Doamna nu se simte foarte bine.

Ce s-a întâmplat?

Noaptea trecutã m-am trezit brusc.

Am auzit-o vorbind ºi m-am dus înãuntru la ea, s-o vãd.

Vorbea singurã, dar cu o voce foarte ridicatã.

Striga, se certa cu fiul ei.

Spre dimineaþã era atât de roºie la faþã, încât l-am sunat pe doctor.

Pneumonie.

Mai bine ai angaja o infirmierã pentru la noapte.

S-ar putea sã-ºi scuipe toþi plãmânii.

S-o îngrijeºti zi ºi noapte e prea mult pentru tine.

Nu vreau strãini în casa asta!

Vorbeºte cu ea despre asta!

Doarme? N-a reuºit sã doarmã pânã acum.

Doctorul a plecat nu de mult.

Mâine o sã aibã nevoie ºi de un cateter.

De trei ori câte trei din astea.

De trei ori câte trei din astea, sau chiar patru.

Încurajaþi-o, staþi lângã ea!

- Multe lichide ºi lãmâie. - Nu puteþi rãmâne ºi la noapte?

- Sunt de serviciu. - N-am nevoie de nimeni!

Sãrut-mâna, mamã.

Sãrut-mâna, mamã.

E foarte apaticã.

Când delireazã, vorbeºte în germanã.

”Mein Johann! Mein Johann!”

Mamã...

Are o neobiºnuitã rezistenþã fizicã.

Tot respectul pentru asta.

A fost o noapte lungã ºi îngrozitoare.

De-abia poate respira.

A fost tãcutã toatã ziua.

Aºtepta ºi se uita la uºã.

Mamã...

Dragã mamã, spune ceva! Mamã...

Mã auzi?

Mamã...

Mamã dragã...

Ieri am fãcut focul în sobã toatã ziua.

Ce primãvarã nebunã ºi rece!

ªi eu a trebuit sã fac cald în casã.

Cum faci insule plutitoare?

Sora mea fãcea adesea.

Irenke... Pregãteºte compresa, te rog!

Sãrut-mâna, mamã.

Încã vreo câteva zile ºi ai sã te faci bine.

Domnule doctor...

O pot þine în viaþã încã vreo câteva zile.

- Nu mai e nicio speranþã sã...? - Niciuna.

- Cum vrei sã facem? - Cum e mai bine pentru ea.

- Nu mai are nicio importanþã. - Cum e mai bine pentru ea.

Nu mai simte nimic.

S-ar putea sã nu-ºi mai recapete cunoºtinþa.

Aº putea sã fac sã-i mai reziste inima vreo douã zile.

- Nu mai e nicio speranþã sã...? - Niciuna.

Cum vrei sã facem?

Cum e mai bine pentru ea.

Mamã...

Mamã...

Aici sunt, mamã...

Încã n-am stat de vorbã amândouã, dragã.

Ultima scrisoare de la fiul meu...

ªtiai cã urmeazã sã primeascã premiul Kossuth?

Încã nu mi-a spus, mamã.

O sã-l primeascã.

Acum du-te...

Trimite-l pe doctor!

ªtii, domnule doctor cântãreþ...

ªtii, domnule doctor cântãreþ...

cã fiul meu urmeazã sã primeascã premiul Kossuth?

Extraordinar!

O sã-l primeascã...

E secret, încã.

Spune-i lui Luca...

nora mea...

sã fie mândrã de fiul meu...

Extraordinar!

Acum... Acum du-te ºi cântã...

Ce sã-i spun duminica viitoare, la vizitã?

Tu!

De ce e bãrbieritul astãzi?

E joi?

O sã ne bãrbiereºti pe amândoi?

Vorbeºte, fir-ar sã fie!

Pentru interogatoriu? Pentru eliberare?

Destinaþia?

- Nu ºtiu. - Cum, nu ºtii?

- Nu ºtii care e destinaþia ta? - Nu.

Nu ºtiu unde au sã mã ducã.

Nu te duc nicãieri.

Poþi sã te duci acasã la domniºoara, la prânz.

Ai putea chiar ºi sã te distrezi puþin în pat.

Aºadar, unde mergem?

Strada Szilfa nr. 17.

- Budapesta? Ce sector? - Doi.

Semneazã aici...

Ia-þi astea!

Semneazã ºi asta!

Urcã pe cântar!

Nu trebuie sã te dezbraci.

Descheie-te la cãmaºã!

Înghite...

Mulþumesc.

Bilete , vã rog!

Liber?

Liber?

- Sunteþi liber? - Poftiþi...

- Încotro? - Buda.

- Pe care pod? - Cum adicã, pe care pod?

Nu sunteþi de pe aici?

Ba da... Nu conteazã pe care pod.

Putem opri la o tutungerie?

Este una aici...

Spuneþi-mi, ce doriþi?

- Un pachet de Kossuth ºi chibrituri. - Bine, mã întorc imediat.

- Poftiþi... - Mulþumesc.

Politic?

Da.

- ªi aþi fost eliberat? - Aºa se pare.

Opriþi aici, vã rog...

- Poftiþi... La revedere. - Mulþumesc. O zi bunã.

Bunã ziua.

- Cu cine doriþi? - Soþia mea mai locuieºte aici?

Doamne Dumnezeule!

Aºadar aþi venit acasã!

- Soþia mea mai locuieºte aici? - Sigur cã da.

Nu ºtie cã v-aþi întors? Sigur cã locuieºte aici...

- Nu e acasã? - Intraþi... Intraþi, vã rog...

ªtiam eu cã sunteþi nevinovat! ªtiam eu!

Am sunat de trei ori, dar n-a rãspuns nimeni.

- Da, ºi co-chiriaºii sunt plecaþi. - Co-chiriaºii?

Da... Sunt oameni de treabã.

Am eu cheia! Urcaþi ºi odihniþi-vã puþin...

Aduc imediat cheia. Poftiþi...

Poftiþi...

- Poftiþi... - Mulþumesc frumos.

Eu sunt...

Poftiþi...

Când a murit mama?

A avut o moarte uºoarã.

Te poþi obiºnui din nou cu mine?

Te iubesc.

Am îmbãtrânit.

Dormi cu mine la noapte?

Da.

- Stai cu mine la noapte? - Da.

În fiecare noapte...

cât trãiesc...

Traducerea ºi subtitrarea: Dappon (dappon1959.wordpress.com)