Original subtitles

E familia Salieri!

Mireasa ta e pe masă.

Toți știm că îi ești de îndatorat împăratului.

A apărut un angajament nou.

Mă întrebam dacă mi-ai putea aduce manuscrisele lui.

Să-i susțin cauza la împărat.

Dar tu ești femeie, eu sunt bărbat. Așa stau lucrurile.

Îmbracă-te!

Te-ai răzgândit?

Un băiat foarte nepoliticos...

- O să rămâi fără elevi. - Bine!

Stanze! Fă-ți bagajele, plecăm!

Risipești darul pe care ți l-a făcut Dumnezeu.

Nemernic egoist ce ești!

Vă anunț cu regret că fiul dv. a murit.

Misa pentru Raimund e gata de interpretare.

Începând din clipa aceasta, suntem dușmani, noi doi.

Îl ucid și pe om...

și pe Dumnezeu.

- Ce cânți acolo? - Nimic. O piesă pe care am auzit-o.

Mergi la concerte?

La cazinouri. De obicei au un cvartet de coarde.

Cvintet, de fapt.

Dar melodia ți-a rămas în minte?

Nu mi-am putut-o scoate din cap.

- Știi cine a compus-o? - Nu.

Știu eu.

Continuă s-o cânți!

Partea a doua. Andante.

Subdominanta do major.

Îți intră în creier.

Îți pătrunde în subconștient. Ca o vrajă.

Da.

Nu am venit aici pentru iertare, înțelegi?

Nu... Nu pentru plăcere.

Îți pot da orice ai venit să cauți.

Doar continuă să cânți.

Încântă-mă ca Flautistul Fermecat.

Ca pe un șobolan?

Ce-ai face dacă ai prinde un șobolan?

- Ai fi miloasă cu el? - Nu.

Nu, ai vrea să-l pedepsești, nu?

Ai vrea să-l rănești, să-l strivești.

Mai tare!

Mai tare! Te rog!

Ți-am zis că am fost preot la biserica San Luca?

Toată Veneția e superbă,

asta dacă îți plac canalele, iar mie nu îmi plac.

Cred însă că am fost bun la preoție.

Exceptând amanta.

Am făcut doi copii cu ea.

M-a costat haina preoțească, dacă poți să crezi.

- Surghiunit din Veneția. - Da, chiar cred, de fapt.

Împăratul și nevoia lui de reforme!

E scandalos. Munca infantilă e interzisă,

țăranii se mișcă liber...

Ce mai face Constanze?

Își face griji uneori din cauza elevilor mei.

- Elevii tăi? - Da, sunt tot mai puțini.

Oricum, mai important, împăratul mi-a comandat încă o operă!

- Am auzit. Despre ce e? - Habar n-am!

Urma să te întreb, te-ai implica? Să pui niște cuvinte la muzică?

Regret, dragule, dar am alt stăpân.

Zău?

Ciudat.

Nu venea la sindrofiile astea.

În ultima vreme, are o latură sumbră.

- Cum adică? - Am auzit

că nu prea mai apare duminica la biserică,

ca să mă rezum la asta.

N-o să se întâmple asta, așa este?

Împăratul plesnește aristocrații pe față,

cere să întoarcem celălalt obraz și să-i mulțumim...

- Bună! - Bună!

Bună!

N-am să-ți spun ceva anume.

Mi-am zis că, dacă nu intră careva în vorbă cu tine, ai ucide pe cineva.

Încă aș putea.

Sunt Franz Süssmayr.

- Un prieten de-ai soțului meu? - Nu, doar un admirator.

Atunci te încadrezi bine aici. Foarte bine.

Te-am văzut cântând anul trecut. Misa.

Da...

Mi-a rămas din minte.

În fine, mă bucur că te-am cunoscut. Îți doresc o seară plăcută.

Domnule compozitor al Curții...

Pardon.

Ce ai pățit la ochi?

Am alunecat când ieșeam din baie.

Sunt capcane mortale.

Soția mea face două pe lună. Îi spun că-și riscă viața.

- Cum merge noua lucrare? - Bine. Les Horaces.

- Tragedie lirică. - O tragedie lirică!

Abia ai terminat-o pe ultima.

- Libretistul? - Da Ponte.

Ineptă creatură!

Are excentricitățile lui,

dar e cel mai bun și nu accept mai puțin.

- Cum ești, Antonio? - Sunt bine.

Nu pari tu însuți de la o vreme. Nu știu ce ai. Îmi fac griji.

Îmi poți spune dacă e ceva.

Ne referim la sentimentele noastre, Guiseppe?

Ai început să te înmoi, domnule capelmaistru.

Mă simt perfect.

Chiar am ceva de discutat cu tine.

Curtea l-a angajat din nou pe Mozart.

Împăratul îl place.

E un risc.

Ei bine, ai auzit și tu, Antonio.

Băiatul e priceput, nu poți nega asta.

Cred că talentele lui sunt depășite de...

Excentricități?

Împăratul vrea să-i dea încă o șansă, am mâinile legate.

Ne expunem ridicolului.

Iosif vrea ca operele lui să strălucească

pentru ca toată Europa să...

Giuseppe, ești...

Vom avea nevoie de un capelmaistru nou.

Noul nostru capelmaistru. Felicitări!

Mulțumesc.

Cum te simți?

La fel.

Ai în palmă toată Viena și muzicienii ei. Precis simți ceva.

Trebuie să ne grăbim azi, am multe întâlniri.

Vei mai putea să-mi dai lecții?

Un capelmaistru trebuie să îi aleagă cu mare grijă

pe cei care rămân în cercul lui intim.

Va trebui să renunț la mulți dintre elevii mei.

Dar pe tine, Katerina...

Pe tine intenționez să te păstrez.

În palmă.

Îți închipui?

Să mori înecat tocmai cu carne de vită!

Ce are vita?

Te poți îneca cu lucruri mai bune.

- Asta e, domnule. - Îmi place!

Anton, mi se pare că sună sub ton.

L-au făcut pe Salieri capelmaistru, ai auzit?

Aloysia a spus de opt-nouă ori, da.

M-a convocat la el.

- Ce vrea? - Nu, Anton, acum e sus!

Ia-o din nou de la început, te rog.

Cred că e legat de noua operă.

Rosenberg crede că se va juca mai mult. Ceea ce e bine.

Era un băiat la petrecerea de acum câteva săptămâni.

- A fost la misa lui Raimund. - Așa.

Și-a amintit că m-a auzit cântând.

S-a gândit încontinuu la asta.

A fost o lucrare bună, nu?

Mă gândeam să o fac din nou.

- Ce? - Să cânt.

Profesional sau...

Eram o soprană destul de bună când eram mai tânără.

Există roluri în registrul meu.

- Adică... - Da.

Nu, să cânți o misă e una,

însă opera durează săptămâni, uneori chiar luni în șir.

În fine...

Pe curând!

Mozart! Intră!

Îmi pare rău de Bonno.

Da, teribil.

Te face să te întrebi, nu?

În tot acest haos, care ar putea fi planul lui Dumnezeu?

Da. Acum, noua ta comandă.

Am depus eforturi mari pentru tine...

Încă sunt unii la Curte care trebuiau convinși.

Nu vorbesc morții de rău,

dar cred că dispariția lui Bonno

ți-ar putea fi de folos,

dacă înțelegi ce zic?

Da, categoric. Bineînțeles.

Și, crede-mă, sunt recunoscător pentru tot.

Sincer.

Totuși, care e tema? Ideea generală a lucrării.

Nu știu. Încă lucrez la asta.

Serios?

Noi ne gândeam la ceva cu temă fantastică.

- Fantastică? - Zei, îngeri.

Regi, cavaleri, chestii de genul ăsta.

Un pic de spectacol.

Împăratul vrea să placă mulțimii. Înțelegi?

Nu, mulțumesc. Lumea s-a plictisit de așa ceva.

Dintre toate, îmi imaginam o temă ceva mai apropiată de viața reală.

Cu care să te identifici.

Mozart.

Lumea nu vine la operă ca să se identifice cu personajele.

Ci ca să se inspire.

Da, le pot face pe ambele.

Sigur că poți.

Ți l-am dat pe libretistul Argenti.

Argenti?

Glumești?

Scriu o felicitare aniversară? Sau un singspiel pentru copii?

Argenti e mai mult decât competent.

Abia dacă știe să scrie „libretist”. E un imbecil!

Oricum ar fi, toți ceilalți sunt ocupați.

Și, cât pe ce să uit... Împăratul o vrea până la Crăciun.

- Până la Crăciun? - Da, regret. E o problemă?

Nu pentru mine, dar trebuie să-i zic lui Argenti să își ascută pana.

Sper să nu și-o înfigă din greșeală în fund!

Bine.

Să-mi spui care e tema.

- Cât mai degrabă. - Desigur.

- Urări de bine lui Constanze! - Mulțumesc.

Vreau să știu cum e să faci ceva frumos.

Citesc o carte de-a dreptul minunată.

E o piesă. E interzisă, știi.

- Interzisă de cine? - De unchiul meu, evident.

- Despre ce e vorba? - Căsnicie.

Senzualitate.

Și dorință.

Și minciuni și adevăr.

De ce a interzis-o împăratul?

O crede periculoasă.

Sună ridicol, nu-i așa?

Să te temi de o carte sau de un cântec.

Cuvintele pot fi periculoase.

Poate că îmi place pericolul.

Dacă nu obțin ce vreau,

mă plictisesc.

Și urăsc să mă plictisesc.

Ei bine, viața e uneori plictisitoare. Așa că...

Dacă nu-mi poți da ce vreau,

atunci nu are rost să îmi mai fii profesor.

Și nu cred că îți permiți să mă pierzi.

Adică...

Ce te faci fără mine?

Cerșești pe stradă?

O să te fac să cerșești.

NUNTA LUI FIGARO

Asta este o piesă interzisă.

E interzisă deoarece conține adevăr.

Ba fiindcă descrie servitorii ca fiind mai deștepți decât stăpânii.

- Așa și e. - Îți spun,

ca servitor foarte deștept cum sunt eu,

să găsești alt subiect.

Bine. Haide să-ți cânt ceva!

- Ceva din ce? - Din asta.

Deja am început s-o scriu. Doar la ea mă gândesc.

- Străduiește-te mai mult! - Haide!

- Nu. - O arie. Așa e înțelegerea.

- Vino! - În ce scop?

O să-mi fii libretist.

Mulțumesc, dar ți-am zis că sunt juruit

și jumătatea mea devine geloasă...

Vrei să scrii toată viața opere slabe pentru „Capelmaistrul Salieri”?

Da! Nu-ți dorești niciodată o viață ușoară?

Nu! Nu în detrimentul muzicii. Haide, o arie.

Bine.

Cum adică demisionezi?

I-am promis serviciile mele altui compozitor.

- Cui? - Lui Mozart.

- Dar lucrezi pentru mine. - Da.

- Nu. Doar că... - Da, nu, doar că ce?

Mi-a cântat un fragment.

Ai putea lucra pentru amândoi.

Asta nu se va putea.

De ce nu?

Părăsești Viena?

- Până terminăm să o scriem. - Cine?

Eu și Da Ponte.

De ce nu o scrieți aici?

Dacă se află ce facem,

- ...ne închid... - Ce spui, ce e opera asta?

- E secret, Stanze... - Nu înțeleg.

Trebuie neapărat s-o facem așa. Nu poate fi distrusă.

E o chestiune foarte delicată.

- Nu îți pot explica... - Nu, nu poți.

Și prințesa Elisabeta? Lecțiile ei?

Nu știu. Mai bine ne despărțim o perioadă.

Să ne despărțim? Ce vrei să spui?

- Ce s-a întâmplat? - Nu s-a întâmplat nimic.

Lecțiile contează. M-am zbătut...

Ne-am zbătut să-ți obținem angajamentul!

Nu mă pot gândi la nenorocitele de lecții de muzică.

- Trebuie să fac asta! Trebuie! - Da, trebuie să pleci. Da!

Păi, da.

Te întorci luna viitoare?

Nu știu. Probabil că nu. De ce?

Va fi aniversarea lui Raimund.

Dar voi depune flori în numele tău, nu?

Bună ziua, domnule!

Ticălosul!

Băga-mi-aș!

Ticălosul!

Majestate!

Majestate, am o veste nefericită.

Vă amintiți că Bonno a insistat

ca lui Mozart să i se mai comande o operă.

Ei bine, mi-a furat libretistul.

Mai mult, refuză să dezvăluie despre ce e opera lui.

Majestate. Ce ați pățit?

M-a mușcat un câine.

Am încercat să-l opresc să sfâșie un cerb. Am fost prost.

Nu Bonno i-a dat comanda lui Mozart, ci eu.

Nu-s destui libretiști în oraș? Nu-i puteți împărți?

Firește că putem.

Mai e însă o problemă,

o problemă mai delicată pe care ar trebui să o cunoașteți.

Se zvonește

că Mozart ar fi putut fi nerespectuos cu prințesa.

Nerespectuos? Îl biciuiesc.

Nu. Doar în comportament, Sire.

Nimic din ce ar fi depășit acea limită, vă asigur.

Dar și așa...

Da, nu putem accepta nici urmă de indecență.

Mai ales având în vedere temperamentul ei.

Îl putem înlătura în liniște din funcție.

Fără scandal.

Și pot găsi pe cineva mai potrivit ca să o instruiască.

- Fischer, poate? - No, tu.

- Să o instruiesc eu? Sunteți sigur? - Da, e mai sănătos așa.

În plus, am destule pe cap în momentul de față.

Desigur. Și opera?

Ești capelmaistru acum, Salieri.

Dacă un compozitor compune o operă secretă,

e datoria ta să afli ce este înainte să mi te plângi mie.

Merg să mă spăl de mizerie.

Amadeus!

Dumnezeule mare, lucrezi? Nu în trăsură, Wolfgang!

Ăsta-i un spațiu sacru.

- Ce-i cu ea, oricum? - Ia vezi!

E o farsă. Toată lumea se deghizează în altcineva.

Cutare se ascunde sub rochia nu-știu-cui.

Toți și-o trag. Sfârșitul.

Nu e genul ăla de farsă. E mai mult. Figaro. Susanna.

Se pierd și se regăsesc.

E complicat. Trebuie să-i surprindem esența.

- Nunta lui Figaro. - Da.

- Ce zici de Nunta lui Mozart? - Bine. Mai toarnă-mi un pahar.

Haide!

Ieși! Scuze. Vino!

Wolfgang, m-ai târât departe de Viena să compun o operă ilegală cu tine.

Aveam impresia

că măcar vom fi foarte beți, foarte beți.

Încerc să deslușesc sentimentul din această secțiune. Care e?

Contele e derutat, crede că Susanna nu îl iubește.

Bun, o putem pune să-l mintă.

Să-i dea o speranță falsă, o promisiune falsă.

Înșelăciune.

- Înșelăciune. - Trădare.

Iertare?

Iertarea e bună. Da, iertarea e bună. Da, tema iertării.

Wolfgang, o să chem niște fete încoace acum.

Ai putea să lași opera în pace cinci minute.

Susanna și contesa conlucrează, de-asta vine Susanna la conte.

Dar trebuie să îl convingă că îl iubește,

asta face parte din intriga amuzantă.

Fată crudă, de ce m-ai făcut să aștept atât?

- Știți, am fost preot la Veneția. - Și cum se sfârșește?

Opera?

Rămân fericiți împreună.

- Deci nu ca în realitate? - Nu, nu spune asta!

E atât de drăguț, scrie asta pentru nevastă-sa.

Mersi de companie. M-am simțit bine.

- Unde pleci? - Să lucrez.

- Drăcia naibii! - Nu poți pleca.

Ne-ai vorbit despre opera ta, acum cântă din ea.

Instrumentele sunt în odăile mele...

Atunci îmi poți cânta în odaia ta.

Amadeus!

Lasă arcușul și trage-i-o uneia!

Ăsta e duetul din actul al III-lea.

Nu credeam că o să-mi cânți opera ta.

Da.

Da.

Dar mi-a plăcut mult.

Și o scrii pentru soția ta?

Da.

Ai putea doar să vorbești cu ea.

Așa vorbesc eu.

Atunci e cazul să fie bună.

Da.

Stanze!

Stanze!

Bună seara, Frau Mozart!

Scuze că v-am speriat. Franz Süssmayr.

- Ne-am cunoscut. - Da.

M-ați salvat de o conversație anostă la o petrecere.

- Vă amintiți. - Da. Cu ce vă ajut?

Aș putea vorbi cu soțul dv.?

Nu e aici.

Ce păcat!

Am venit în numele Școlii Regale de Muzică din Viena.

I-am scris despre un spectacol la școală.

- Ar trebui să intrați. - Nu.

O să vă udați până la piele.

- Intrați! - Mulțumesc.

Deci, spectacolul?

Pentru școală.

Adică, ar trebui să fie doar o jumătate de oră,

doar câteva lucrări la pian.

- Poate la violă. La orice ar vrea. - Doi florini.

Doi florini?

Pentru o oră, da. Nu dă concerte de jumătate de oră.

Soțul meu e compozitor de operă angajat de familia regală

și fost profesor al prințesei Elisabeta.

Dacă vreți un cvartet, găsim muzicienii

pentru 15% din comisionul fiecăruia.

Da, firește.

Trebuie să discut cu directorul școlii.

Iar onorariul, în avans.

Bineînțeles.

Vorbiți foarte direct.

- E o problemă? - Nu.

Nu, deloc. Îmi place.

Mi-a făcut plăcere să vă revăd.

Mă scuzați.

Probabil că este prea mult,

dar mâine avem un concert.

Nimic grandios, dar e destul de plăcut,

iar dv. și soțul ați fi bineveniți.

- Soțul meu e plecat, deci... - Da, desigur.

Ați mai spus.

Ați putea veni dumneavoastră.

Vă țin o masă. E la Schuman.

- Îl știți? - Da.

V-aș povesti despre școală și despre spectacol.

După niște șnapsuri, precis ați putea mări onorariul.

Da, păi... Poate.

Poate o să vin.

E perfect. Anunță muzicienii, adu-i aici într-o săptămână!

Oare vin toți?

Spune-le că Mozart și Da Ponte au compus cea mai grozavă operă

pe care o vor interpreta vreodată.

Și vor veni.

Va merita, nu-i așa? Să faci asta?

Da, cred că îi va plăcea.

Întrebam mai degrabă dacă meritele ei artistice

ne vor feri de temniță pentru că l-am nesocotit pe împărat.

În asta constă distracția.

„În asta constă distracția”. Bine.

În regulă, mulțumesc!

O luăm.

Draga mea Constanze,

am poposit într-un orășel câteva săptămâni

sperând să găsim o operă.

Și toate piesele se potrivesc la locul lor

chiar mai bine decât speram.

Și, când vei asculta această operă, sunt sigur

că vei vedea altfel ce e în inima mea.

În feluri pe care sper că le vei înțelege cu adevărat.

Mi-e dor de tine și te iubesc și abia aștept să fim împreună...

Bună seara!

Mulțumesc, doamnelor și domnilor!

Pentru numărul următor, am nevoie de o voce de femeie.

- Cine știe să cânte? - Eu!

Doamnă, ce spuneți?

Nu.

- Ați venit. - Da.

O știți pe asta?

Nu veți fi niciodată primadonă, și ce dacă?

O soprană mediocră

într-o familie plină de coloraturi.

Nu v-ar deranja?

M-ar deranja puțin.

Atunci însurați-vă cu un geniu și vedeți cum e!

Soțul dv. e excepțional.

Poate fi descris și așa.

De asemenea, nefolositor, haotic. Și lumea nu știe ce să facă cu el.

Nu se poate baza pe el, dar nu-i poate da drumul.

E ca o molie care dănțuiește în jurul unei lămpi.

Și fie va zbura departe, fie va arde.

Și eu cu el.

Ce?

„O molie într-o lampă”?

- E o metaforă. - E bună.

Taci!

- Cât timp va lipsi? - Nu știu.

Mi-a scris că a găsit spațiu de repetiții în Trebich

la finele lunii.

Cred că vor sta acolo cel puțin până în noiembrie.

Unde naiba e Trebich?

Habar n-am.

E mult să fii singură până în noiembrie.

Da, așa este.

Trebich?

Au închiriat un spațiu de repetiții acolo până la finele lunii.

Domnule capelmaistru, nu vă supărați că vă întreb, dar...

Nu vreau să simt că mă angajez într-un subterfugiu.

Franz, țin mult la Mozart.

Are înclinația artistului pentru autodistrugere.

Am datoria, în calitate de capelmaistru și prieten al său...

să mă asigur că nu cade pradă acestor instincte.

Liniștește-ți conștiința.

Ajutându-mă, îl ajuți pe el.

Și pe soția lui.

Bună, puiule.

Mi-e dor de tine.

Mă mai asculți cântând?

Sper că da.

- Trebuie să exersați, prințesă. - Nu-mi place.

Sunt sigură că ai putea găsi un mod de a mă ajuta să-mi amintesc totul...

fără muncă.

Îți place?

Unchiul meu mi-a dat-o.

Poftim! V-am făcut o mică hartă.

Nu vă jucați cu mine!

Nu joc niciodată jocuri pe care nu le pot câștiga.

- Când se întoarce Wolfgang? - Nu se întoarce.

Bună! Bună, mă bucur să te văd. Mulțumesc!

Acolo este intrarea.

Bună, prietene!

Bună, domnule! Bun-venit!

Cântăreții de operă sunt acolo, cu Lorenzo. Vioară.

Tot la violă sunteți?

Mergeți toți la stâlp.

Așa.

În regulă.

Mulțumesc că ați venit până aici!

Pesemne vă întrebați ce e cu tot acest mister.

Ei bine, eu și Lorenzo avem de făcut o mărturisire.

Nu vă cerem să ne fiți doar colaboratori la această operă.

Vă cerem de asemenea să ne fiți complici.

Ce repetăm azi e o versiune a Nunții lui Figaro.

Acordați-ne doar câteva ore

și, dacă la sfârșitul repetiției vreți să plecați,

puteți să plecați.

Începem!

Franz?

Constanze. Eram în trecere...

Nu, de fapt, nu trec niciodată pe aici.

E departe de locuința mea.

Extrem de incomod.

Dar am venit pentru că am vrut să îți spun

că plec...

pentru o vreme.

Înțeleg.

Nu voiam să crezi că am dispărut.

Nu.

Nu, ești foarte amabil.

Mă întorc la Viena pe 10 decembrie.

- Soțul tău... - Se va fi întors.

- Da. - Da.

M-am gândit să vizitez biserica Sfântul Mihail

în seara întoarcerii.

Dacă cineva ar vrea să mă găsească singur.

Acolo aș fi.

De ce îmi spui asta?

Aș înnebuni dacă n-aș face-o.

NUNTA LUI FIGARO

Solicit doar două minute din timpul Majestății Sale.

Mă tem că nu este posibil.

Tinere, am o rutină săptămânală cu împăratul

în care încerc să-l învăț să cânte la pian,

iar el nu reține absolut nimic din ceea ce îi spun!

Facem asta în fiecare joi la ora aceasta.

Dacă e prea ocupat...

Herr Salieri, nu se poa...

Sunt capelmaistrul Curții împăratului Iosif al II-lea și...

Antonio.

Majestate, iertați-mi cacofonia, dar...

Da, intră!

Mă tem că azi nu avem timp pentru ora de muzică.

Otomanii au provocat Rusia la război.

Și suntem legați prin tratat să îi apărăm cu tot ce avem.

Revoluția mocnește în Țările de Jos.

Prusacii zăngănesc săbiile spre nord.

Cu greu ar putea exista un moment mai neprielnic pentru război.

Nu am experiența războiului.

Sper că nici n-o s-o ai.

Ce voiai să-mi spui?

Eu...

Da.

Aud că o operă interzisă e pregătită spre a fi pusă în scenă.

- Operă interzisă? - Da.

Nunta lui Figaro, Majestate. Chiar dv. ați interzis-o.

Nu-mi amintesc. Cu ce e?

Adulter, păcat, trădare,

clasele superioare descrise ca proști,

lucrătorii săraci, superiorii lor.

- Cine a compus-o? - Mozart.

- Și libretistul? - Da Ponte.

Nu lucra la a ta?

Nu.

Deci va fi în italiană.

O vor înțelege doar aristocrații.

E improbabil să înceapă o revoluție.

Nu-mi amintesc să fi interzis piesa aceasta.

Nu-mi amintesc nici ca titlul său

să fi fost folosit ca motiv principal în vreo revoltă țărănească.

Lasă-i să o monteze. Mergi cu Van Swieten la premieră.

Dacă publicul e îndemnat să părăsească teatrul

și să vină la palat să-mi ceară capul,

atunci îți permit s-o oprești.

Constanze, m-am întors.

Ești trează?

Stanze!

- Trebuie să plec! - Ne vedem acolo.

- Poftim? - Ne vedem acolo!

Bine.

Mă scuzați.

REZERVAT

Wolfgang!

Vino în culise!

Te simți bine?

- Te simți bine? - Da.

Constanze încă nu a ajuns, deci...

Trebuie... Ascultă-mă.

Am renunțat la opera capelmaistrului ca să o fac pe asta.

Pentru că cred în ea. Și cred în tine.

Dar trebuie să iasă bine, înțelegi?

- Da. - Acum, ce zicem?

- Zicem la naiba cu toți! Da? - La naiba cu toți!

La naiba cu toți! Bravo!

Nu. Ne întoarcem?

REZERVAT

REZERVAT

Contesă, iartă-mă

Iartă-mă

Iartă-mă

O să fiu mai bună...

Și o să răspund da

Își asigurase măreția.

Își scrisese singur nemurirea.

Iar eu nu am spus nimic.

- Huo! - Huo!

Huo!

Huo!

Hei! Ce faci?

Împăratul nostru merge la război și tu instigi mulțimea?

N-ai auzit, nu-i așa?

Niciodată n-ai auzit.

Păcat, să știi. Începuse să-mi placă.

Traducerea: Andrei Albu