Original subtitles

- Wolfgang Amadeus Mozart. - Antonio Salieri.

Am venit la Viena ca să compun pentru Opera Imperială.

Ce porcărie, cine a scris-o? O pot schimba?

Doamne! Bravo! Fantastic!

Mulțumesc!

Domnule compozitor.

E o onoare să slujesc Coroana.

Vreau să reușești aici.

Herr Mozart.

Bună ziua!

Pe vremuri, găseam vocea Lui la fel de ușor ca pe a mea.

- „Lui”? - A lui Dumnezeu.

Da, El...

Au fost doar... prea multe note.

Dacă ești blocat în reciclarea unor opere anoste

nu înseamnă că sunt și eu.

Poate că Dumnezeu nu-ți vorbește fiindcă-l plictisești.

Poate că în acel moment am știut

că aveam de gând să îl ucid pe Wolfgang Amadeus Mozart.

Ești șocată.

Nu te condamn. E șocant să auzi așa ceva.

De ce? De ce îmi mărturisești mie asta?

De ce nu i-o spui unui preot sau unui polițist?

Legătura noastră nu e solidă.

Sau ai uitat ce ai făcut?

Avem cea mai solidă legătură, Frau Mozart.

Îl avem pe el...

Herr Mozart?

Vă așteaptă.

Aveam pretenții de la tine.

Antonio! Herr Salieri!

Și Frau Salieri. Familia Salieri!

- Ați venit! - Sigur că da.

- Felicitări! - Mulțumesc mult!

Mireasa ta e pe masă.

Da, nu știu de ce.

Am stat să mă gândesc

și te iert că nu m-ai apărat.

Sincer.

Acum înțeleg. Ești într-o poziție dificilă.

Toți știm că îi ești îndatorat împăratului.

Toate constrângerile și regulile...

Nu e de mirare că nu-ți merge strună.

Ești ca o pasăre în colivie.

N-aș putea face ce faci tu. Mi-aș pierde naibii mințile.

Am auzit că scoți una nouă, e adevărat?

Da. La scuola de' gelosi.

La scuola de' gelato. Școala de înghețată.

- Gelosi. - Gelosi... Școala geloziei.

Sora lui Stanze caută un rol. E o cântăreață foarte bună.

E nebună de legat, dar are o voce minunată.

Simțiți-vă ca acasă! Savurați cârnații și castraveții!

N-a venit la nuntă.

Cine?

Tata.

Nici al meu n-a venit.

Dar cred că e mort, deci trebuie să-l iert.

Ar trebui să-i scrii. Să-i spui ce crezi.

Poate îi scriu.

Haideți! Vă iese mai bine, Majestate.

Care e pedeapsa pentru mințirea împăratului?

Biciuirea sau decapitarea?

Am oameni care te-ar târî în grădină

și te-ar lapida, dacă le-aș cere.

Toți ar face-o, de fapt.

Mai aveți încă destul de parcurs, dar progresați, Majestate.

Nepoata mea Elisabeta vine la Viena.

Îi trebuie un mentor muzical, să nu ajungă ca unchiul ei.

Prințesa?

Majestate, aș fi onorat să...

Sunt convins că da, însă...

Nu, cred că prințesei i-ar plăcea unul mai...

- Unul mai...? - Nu știu. Vibrant.

E tânără.

Înțelegi ce zic.

Cred că da, Sire.

A avut o idee amuzantă. Ce zici de Mozart?

- Mozart? - Cred că i-ar plăcea.

Sigur dă lecții. L-am auzit cântând.

Dacă i-ar transmite din talentul lui nepoatei mele, cu atât mai bine.

Oricum, ce mai face?

M-am temut că l-a rănit critica mea în seara premierei lui.

Între timp a compus 200 de concerte și s-a însurat. Cred că e bine, Sire.

Speram să i se dea șansa de a compune ceva nou pentru noi.

Altă fantezie cu un bordel și cu prea multe note, poate?

Poate ești mai atent cu el data viitoare.

Dar, nostim, m-am gândit neîncetat la acea operă.

Mi-a intrat pe sub piele.

Trebuie să fim mai îndrăzneți, Antonio.

Ai avut dreptate, să te pun să refaci Tarare a fost...

- Un succes. - ...prudent.

Copia unui succes parizian, așa a numit-o sora mea.

Nu, acum e necesar curajul. Și la Curte, și în guvern.

Trebuie să fim viteji, Antonio.

- Vitejii sunt învingători, nu? - Desigur, Majestate.

Te las să-l anunți pe Mozart despre Elisabeta.

Minunat.

Doamne, Rupert...

Ai exersat?

Da.

Da, se vede. Ai progresat frumos.

Glumesc, desigur. Fac haz, mă țin de șotii, mă amuz.

Îmi dau seama că minți, Rupert, că n-ai exersat.

Ba ce ai produs mă face să mă întreb

dacă nu cumva ai descoperit ceva care este opus exersatului.

Un fel de a nu exersa atât de puternic,

încât anulează cunoștințele acumulate în ședința anterioară.

Un soi de anti-exersare.

Ai cultivat o teamă irațională față de competență, poate?

Ți s-a făcut o operație rudimentară

de înlocuire a celor zece degete cu puțulici blegi?

Ai puțulici blegi în loc de degete?

Ai atins măcar o dată nenorocitul de clavecin

de săptămâna trecută?

Nu, nu credeam.

Și de asta nu cânți foarte bine la el.

Acum o să-ți folosesc buda

sperând că zgomotul flatulențelor mele

e mai plăcut decât ce naiba ai pârțâit tu din clapele astea!

- Puțulici în loc de degete? - Da.

O să rămâi fără elevi.

Fii pe pace, toți din acest oraș vor să învețe vioara,

pianul sau trianglul.

Ai o scrisoare.

De la tatăl tău. A sosit când dormeai.

Ca un asasin.

Dă-mi să văd!

Stai liniștită, așa e el.

- Nu te merită. - Cu siguranță mă merită.

Bietul bătrân nenorocit.

E posibil să întârzii puțin diseară.

Și să mă întorc cu musafiri.

- Te superi? - Nu.

- Sora ta e un mare talent. - Da.

Scuze, ați vrut să mă vedeți, nu-i așa?

- Da. - Aloysia a spus că ați...

Da.

Am auzit că soțul tău a mai pierdut un elev.

Da, așa este. Da.

Ei bine, din fericire, a apărut un angajament nou.

Un angajament regal. Prințesa Elisabeta.

- O prințesă? - Prințesa.

Îndrumarea ei este o poziție care va avea un statut semnificativ

la Curte și nu numai.

Ar fi perfect pentru post. E un profesor genial.

Cântatul meu a progresat și asta...

Mă întrebam dacă mi-ai putea aduce manuscrisele lui

ca să-i analizez munca, să-i susțin cauza la împărat.

Da, desigur.

Adu lucrările la reședința mea. Unele noi, dacă poți.

Și te rog să păstrăm asta strict între noi.

Categoric.

Mă duc și vi le aduc numaidecât.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Vă caută o tânără, domnule.

Da.

Să intre!

- Constanze. - Herr Salieri.

Te rog! Antonio.

Servește-te cu ceva bun! Sunt de la Werners.

Lacheul meu le ia, cunoști Werners din oraș?

Excelentă patiserie.

Astea sunt lucrările lui cele mai noi?

Toate, de luna trecută.

- Toate astea, de luna trecută? - Aproximativ.

Crezi că le-aș putea păstra? Înțelegi, ca să le răsfoiesc.

Nu cred că...

Nu știe că am venit aici și le va observa lipsa.

Nu le copiază.

Astea sunt originalele?

Doamne...

- Pot să...? - Da, vă rog.

Ce părere aveți?

Îi puneți o vorbă bună la împărat?

Da, aș putea vorbi cu împăratul...

să-i propun numele...

Dar să știi că asta presupune un cost.

Presupune un cost.

Sunt mulți oameni influenți care mi-ar putea oferi ceva

în schimbul ajutorului meu.

Noi nu avem ce să vă oferim.

- Am crezut că vreți să ne ajutați. - Vreau.

Firește că vreau.

Dar tu ești femeie, eu sunt bărbat.

Așa stau lucrurile.

E chiar atât de îngrozitor acest gând?

Ideea aceasta?

Este un preț atât de mare pentru ceea ce ofer?

Înțelegi ce ofer?

Nu trebuie să afle.

Sunt femeie, cum spuneai.

Unde o facem? O facem aici? În dormitor?

Trebuie să fii delicat, înțelegi.

Îmbracă-te!

- De ce? Te-ai răzgândit? - Îmbracă-te!

Prințesa.

Da, voi vorbi cu împăratul.

Iartă-mi mintea păcătoasă, ispita.

M-am apropiat de limită, dar n-am întrecut-o. Nu.

Tu m-ai tras înapoi și mă încredințez Ție.

Ai dreptate să mă încerci.

Poate că, în înțelepciunea Ta divină,

ai simțit că îmi dăduseși deja prea mult.

Tarare a avut succes. Simt că și următoarea va avea.

Și sunt recunoscător.

Nespus de recunoscător.

Și mă încredințez Ție.

Puritatea.

Totul se termină acum.

Jur.

Dragă Wolfgang, îți scriu acum ca tată,

calitate pe care înțeleg că o vei avea și tu în curând.

Îmi fac griji mari în privința ta și avem multe de discutat.

Mă întreb dacă acum vei înțelege mai bine odată ce...

Parcă-i o roșie.

A zis deja ceva?

Nu.

Un băiat foarte nepoliticos. Foarte nepoliticos.

- Cum a fost? - M-am căcat pe mine.

- Ce încerci să compui? - Poftim?

Ce încerci să compui?

- O misă. - O misă?

- Da, ceva de sărbătoare. - Pentru ce?

Pentru că am devenit tată.

- Și cum merge? - Încerc să adorm copilul.

Sophie, dă-i pace!

La fel de bine ca balamucul ăsta.

De ce nu șezi liniștită cu el?

Dragă Wolfgang,

îmi fac griji în privința ta și avem multe de discutat.

Aud că te dai în spectacol. N-aud mai nimic despre talentul tău.

Aud și mai puțin despre succesul tău...

Ne faci de râs bunătatea...

Un copil deghizat în compozitor...

Aroganța de a te crede mai bun decât tatăl tău...

Anii petrecuți cu tine...

Ne-am pregătit atât de mult, atât de intens...

Trebuie să mă asculți...

Prost insolent... ratat mizerabil...

Salvează-ți reputația... întoarce-te la Salzburg... acasă...

Întoarce-te până nu e prea târziu...

Bună!

Ai un coșmar?

Ia să te văd...

Te iubesc.

Așa cred.

Cred că asta este.

Te simți iubit?

Pot să te întreb ceva?

Ai vrea să te iubesc, Raimund?

Nu, doar întreb.

Doar faci pipi și caca și sugi sânii nevesti-mii.

Mi-ai furat numărul.

De ce naiba nu pot să-ți termin misa, Raimund?

Da. Ei bine, asta e.

O încercare nobilă, Alteța Voastră.

- Pot sugera... - Nu mă interesează.

Poftim?

Muzica.

Da, mă întrebam dacă nu asta e problema.

Ai vrea să stai lângă mine pe scaun?

Firește.

Așa...

Ultimul profesor era chiar mai tânăr decât tine.

Obișnuia să... și-o frece sub clavecin în timp ce cântam.

- Serios? - Da.

Odată și-a băgat un deget în mine.

Tata a aflat și a pus să i se taie mâna.

Chiar înainte să fiu trimisă aici.

Începem din nou, de sus?

Sau putem începe din orice capăt dorești, Herr Mozart.

Prea bine.

La naiba!

Bun, Alteță, puteți începe.

O să vă urmăresc de aici.

Irosind darul de la Dumnezeu...

Anii petrecuți pe drum cu tine...

Șansele pierdute...

Timpul petrecut...

Întoarce-te la Salzburg...

Nu poți să mă ignori la nesfârșit...

Întoarce-te la Salzburg...

Trebuie să mă asculți.

Bine, dacă asta te face să taci. Stanze!

Fă-ți bagajele, plecăm!

- Unde? - La Salzburg.

Trebuie hrănit o dată la două ore, dar mănâncă puțin de o vreme.

Iar noaptea doarme prost.

- Trebuie să-i speli cearșafurile... - Am crescut patru fete.

Mă descurc cu un bebeluș.

Ăsta are cocoșel,

să nu i-l retezi din greșeală.

Îți scriem când ajungem. Nu plănuim să stăm peste sfârșitul lunii.

Plecăm? Destul cu prostiile!

Pa, Raimund!

Puțin timp, doar noi doi...

fără căprița care stătea între noi și ne lovea cu copitele ei mici.

- Ne va prinde bine. - Nu vorbi așa despre el!

Am glumit.

Mozart te luase pe tine, frumoasa lui soție,

într-un sejur departe de oraș.

Iar în lipsa lui, Viena era din nou a mea.

Mi-am lansat ultima operă,

La scuola de' gelosi, cu mare succes.

Constanze...

A fost un succes atât de mare,

încât eu și libretistul Da Ponte ne-am gândit la o continuare.

Ideea a fost abandonată, însă oferită altui compozitor,

care a transformat-o într-o piesă nouă.

O știi după numele Così fan tutte.

Dar am încercat să nu mă gândesc la asemenea detalii.

O perioadă, m-am bucurat de succesul și poziția mea.

Ca și cum nimic nu se schimbase.

Nu bănuiam ce mă aștepta...

Aici ai copilărit?

Conașul Wolfgang ar dori poate să ia cina

sau domnul ar prefera să meargă direct în dormitor?

Direct în dormitor, Florian.

Prea bine, domnule.

- 'Neața, Florian! - Bună dimineața, conașule Wolfgang!

- Unde e tata? - A plecat devreme, domnule.

Revine într-o zi sau două.

- I-ai spus că am sosit azi-noapte? - Da, domnule.

Foarte bine.

Prima mea piesă.

Pianul la care am compus-o.

Unde e tatăl tău?

Lipsește câteva zile. Nu știu.

Dar știe că am sosit?

Da, știe.

Bună ziua!

- Mă bucur să te văd. - Și eu.

- Mâncăm pui. - Am sosit de trei zile.

Am avut treabă în afara orașului.

Știai că venim.

- Unde ți-e soția? - Se schimbă.

- În ce? - Avem vin?

Știi că ți-am scris cu lunile. Nu mi-ai răspuns.

- Am fost ocupat. - Da, aud asta.

Aud că ești foarte ocupat.

Și aud că bei.

- Că dai petreceri extravagante. - Începem...

Că te dai în spectacol.

Sau greșesc?

„Prea multe note.” Mi-a ajuns la urechi...

Nu știe nimic despre muzică.

Ăsta-i coniac, brandy?

Merge orice acum.

Marea mea temere când ai plecat a fost că se va întâmpla asta.

Că ce se va întâmpla?

- Că îți vei irosi darul. - Nu irosesc nimic.

Îi predau prințesei pianul.

Nu știai? Credeam că vei fi impresionat.

Asta e o oră din săptămâna ta. Dar restul?

De ce nu aud nicio poveste despre triumf și glorie?

Ci doar despre un neghiob insolent,

dansând într-un apartament pe care abia și-l permite,

la braț cu fiica unui sărac.

Herr Mozart.

Ar trebui să-mi spui tată. Al tău e mort, nu s-ar supăra.

Apropo, și mama mea a interzis nunta.

N-ați fost singurul. Ea totuși a venit.

- Mă găsești grosolan? - Dv. cum ați numi-o?

Sunt un om dintr-o bucată.

Nu mimez entuziasmul când nu-l simt.

Nu trimit salutări unde nu consider că sunt justificate.

Ce face nepotul meu?

Wolfgang.

Plânge când nu obține ce vrea.

Nu e atent cu sentimentele, nevoile sau dorințele altora.

Așa că cel puțin putem fi siguri că e un Mozart.

Mă bucur că te-am cunoscut în sfârșit.

Ți-am zis că nu impresionezi Viena cu frivolitățile tale.

Crezi că Opera Imperială tolerează prostii?

O operă cu acțiunea într-un bordel? Asta ți-a fost marea intrare?

- Da. - A meritat?

Să fii mustrat pe scenă de împărat, în fața tuturor?

Pentru asta am trudit atâta în toți anii ăștia,

în atâtea drumuri bătute?

- Cu tine vorbesc. - Da.

Ce zici de o continuare?

Presupun că plănuiești să îți salvezi reputația?

Am compus sute de lucrări.

Compun zilnic, tată, fii pe pace. Mulțumesc frumos.

- Abia aștept puiul. - Cum stai cu continuarea?

Evident, am fost puțin distras.

Am un basset pe care încerc să-l dresez.

Execută comenzi simple. Mai puțin când vede un porumbel.

Atunci uită ce face și șade salivând ușor.

Îl iert pentru că-i un imbecil.

Și e un câine basset.

Dar tu nu ești un basett, Wolfgang.

Nu ai urechi lungi și moi,

nu ai trufă rotundă sau blană lucioasă.

Ești bărbat.

Ceva colorat ar trebui să apară în cadru

fără a-ți șterge din minte orice gând inteligent.

Maturizează-te! Ești distras? Nu-i pasă nimănui.

Prima ta operă a fost un eșec. Nu ai compus alta.

Ar trebui să fii la fel de alarmat ca mine.

- Cum îl cheamă? - Ce?

Pe bassetul tău.

Gregor.

E un nume stupid, tată.

Wolfgang era deja luat.

Risipești darul pe care ți l-a dat Dumnezeu.

- Nu începe și tu... - Wolfgang...

Sunt darurile mele.

Fac ce vreau cu ele.

Ba nu.

Spune-i. Poate pe tine te ascultă?

S-a murit pentru talentele tale.

Poftim?

Mama ta e în pământ.

Fără flori pe mormânt, fără să-l îngrijească cineva.

Lăsată să putrezească într-un colț rece al unei biserici pariziene,

la 800 de kilometri de casă pentru că tu...

Era bolnavă.

Era bolnavă și n-ai trimis după mine.

Nu e adevărat.

E adevărat. E adevărat și știi că e adevărat.

Și poți să bei și să preacurvești și să cânți cât vrei de tare,

dar știi că stă în întuneric și te privește

și plânge pentru ceea ce faci

cu darul pentru care și-a dat viața!

Nemernic egoist ce ești!

De ce te porți așa?

De ce?

- Cum? - Wolfgang.

Ca marele Amadeus Mozart

care le predă pianul prințeselor și compune cântece pentru bebeluși...

Pentru al nostru.

E singura piesă pe care n-ai putut s-o termini.

Poate că nu poți compune ceva festiv pentru un lucru pe care nu-l serbezi.

Am petrecut cinci minute cu tatăl tău și recunosc că nu-l simpatizez.

Dar are dreptate.

Oamenii au făcut sacrificii pentru tine.

Oamenii s-au umilit...

s-au transformat în ce aveai nevoie.

Căci vedem ce ești. Ce ai putea fi. Dar trebuie să câștigi asta.

Nu mai ești un băiețel care compune menuete.

Ești bărbat.

Cel puțin ar trebui să fii.

Ce...

Cine dracu' e?

- De ce miroase a fum? Arde casa? - Doar puțin, domnule.

Scuzați ora târzie. Am vești urgente pentru Herr Mozart.

- Care dintre ei? - Compozitorul.

- Care dintre ei? - Wolfgang.

Vă anunț cu regret că fiul dv. a murit.

A fost răpus de febră la scurt timp după ce ați plecat.

Îi trebuie odihnă.

Un pat bun.

Wolfgang...

Mergi cu bine!

E ultima dată când îți încredințez un copil.

Wolfgang...

- E îmbrăcată? - E în pat.

Doarme.

N-am mai văzut om să doarmă așa.

- Ce-ar trebui să fac? - Fă altul!

Fă altul înainte să se instaleze durerea.

Doar bucuria, lumina și iubirea alungă durerea. Și muzica.

Duminică este slujbă la biserică.

Misa pentru Raimund e gata de interpretare.

Mi se tot spune...

că Dumnezeu vorbește prin mine.

Acum ne-a luat fiul.

Poate Îi răspundem.

Și...

dacă e cu vocea ta, poate aude.

Mulțumesc.

Mulțumesc că mi-ai arătat ce ești.

Mi-ai dat dorința de a Te slăvi și apoi m-ai amuțit.

Mi-ai insuflat percepția incomparabilului,

iar apoi Te-ai îngrijit să mă știu mediocru pe vecie.

Mulțumesc.

Dar de ce? De ce?

Ce Ți-am făcut?

M-am rătăcit... M-am întors la Tine.

M-am promis Ție.

Smereniei.

Am urmărit întotdeauna virtutea cu rigoare.

Am muncit și am muncit cu talentele pe care mi le-ai permis.

Numai pentru ca, la final, practicând arta

care singură îmi face lumea inteligibilă...

să-Ți aud glasul.

Și acum îl aud.

Și rostește un singur nume.

Și nu este al meu.

L-ai ales pe el...

nenorocitul ăla răutăcios, răzbunător și cu gură spurcată de Mozart

să fiu unicul Tău intermediar.

Și plăcerea mea sublimă

e să fiu singurul om în viață acum

care Îți recunoaște clar încarnarea.

Mi-ai dat doar atâta talent încât să știu cât de puțin posed.

Este... este o glumă minunată.

Așa să fie.

Începând din clipa aceasta, suntem dușmani, noi doi.

Nu o să-Ți accept asta, nu!

Cică pe Dumnezeu nu-l batjocorești. Îți zic că pe om nu-l batjocorești.

Îți zic că pe mine nu mă batjocorești.

Tu ești dușmanul.

Te numesc acum și jur asta.

Până la ultima mea suflare, Te voi bloca pe acest pământ,

Te voi bloca laolaltă cu vasul Tău atât cât îmi va sta în putință.

Îl voi minimiza și pe om, și pe Dumnezeu.

Îl ucid și pe om...

și pe Dumnezeu.

Traducerea: Andrei Albu