Original subtitles

Domnule capelmaistru!

Domnule capelmaistru!

Domnule!

Domnule capelmaistru! Vă rog!

Nu, n-am trimis după tine.

Lacheul tău a găsit asta asupra ta.

Era menită să fie citită postum.

Și cum zăpada ți-a amortizat căderea și nu ți-ai tăiat gâtul

suficient de adânc încât să mori,

ți-am respectat dorințele și nu am deschis-o.

Citește-o!

Sunt o femeie bătrână, Antonio.

Smulsă din pat și obligată să merg prin frig.

Dar iată-mă.

Ce-ar fi să-mi spui ce intenționai să-mi spui?

Față în față.

Ce este?

O confesiune.

VIENA, 1781 ZECE ANI ÎNAINTEA MORȚII LUI MOZART

- A sunat superb, dragule. - Mulțumesc.

Compun ceva nou.

- O comandă? - Nu. O lucrare experimentală.

Mulțumesc, Bruno.

Chiar o să-i arăt împăratului o parte astăzi.

Mi-am zis c-ar fi nostim să-l pun să cânte puțin

și apoi să-l surprind

spunându-i că e primul interpret al noii mele opere.

Cum ar putea refuza?

Domnule compozitor.

Fa diez, Majestate, da.

E greu să ajungi la nota asta

de la cea care o precedă. Cine a compus asta?

Eu, Majestate, e o piesă nouă.

Nu te-ai gândit că până la fa diez

e aproape imposibil de ajuns de aici?

Părea, pe moment,

că ar fi direcția corectă.

Poate e cazul să te mai gândești.

Poate că da, Majestate.

Bine, cred că e suficient pentru azi.

Mai uită-te la fa diez, bine?

Desigur, Majestate...

Am planuri, Antonio.

Reforme.

Economice, culturale, sociale, religioase.

Reforme de acest gen

nu cred că au mai fost încercate.

Însă lumea nu e prea dornică de schimbare.

Chiar dacă e în interesul ei.

Voi avea nevoie de toate trucurile pe care le am la dispoziție.

- Știi ce e opera? - Da.

Ce credeți că este, Sire?

Putere.

Regi și regine, prieteni și dușmani, toți vor veni aici.

Ne vor vedea palatele, ne vor vedea armatele

și ne vor vedea operele.

Mai mărețe și mai rafinate decât orice

au de oferit Londra, Praga sau Sankt Petersburg.

Nu îi pot sublinia îndeajuns importanța pentru imperiu.

Firește, Majestate. Și e o onoare să slujesc Coroana.

Bun. Vreau să faci o repunere în scenă.

- O repunere în scenă? - Opera ta, Tarare. Cea franceză.

Vreau o versiune a noastră. Însă nu în franceză.

Fă-o în italiană!

Da, aveam de fapt în vedere compoziții mai noi.

Păstrează-le.

O revenire la succesele din trecut e necesară în vremuri delicate.

Ești un om evlavios?

Crezi că El vorbește prin muzica ta?

Cred că da, Sire, da.

Vreau să fii și vocea mea, Salieri.

- Ai loc pentru amândoi? - Bineînțeles, Sire.

Pari obosită azi.

Am citit până târziu azi-noapte.

Gândește-te să nu mai faci asta.

Am o comandă nouă de la împărat.

E una dintre operele mele, inițial în franceză,

care va fi remontată în italiană și pusă în scenă aici.

Și mi-ar plăcea foarte mult să joci un rol în ea.

Domnule compozitor al curții, aș fi onorată.

- Ce operă e? - Tarare.

Tarare? A fost foarte populară.

Mă tem că nu o cunosc.

În fine, o facem din nou.

Credeam că lucrați la ceva nou.

Am sistat pentru moment.

Du-te acasă și încearcă să te odihnești.

Mă voi odihni diseară, însă vineri e petrecerea baronesei.

Uitasem de ea.

Ați auzit că are un artist secret?

- Cine? - E secret, nu-i așa?

Dar am auzit că ar putea fi Mozart.

Maestrul itinerant,

care a compus prima arie în pântecul mamei?

Nu sunteți curios măcar să îl întâlniți?

Am întâlnit destui copii-minune la viața mea.

Nu-mi amintesc numele multora dintre ei.

Da, ar putea fi el.

Nu va fi nepoliticos, nu?

Cum adică?

Nu va fi zgomotos.

Oare va avea multe lucruri?

- Unde le vom pune? - Nu în odaia mea.

Firește că nu în odaia ta.

Oare e chipeș?

Tăceți odată!

Bună ziua!

Herr Mozart! Bine ați venit la...

În primul rând, îmi cer scuze. În al doilea, bună ziua!

Sunt doi guldeni pe lună doar pentru odaie.

E inclusă o masă pe zi.

Și o spălare lunară, dar orice în plus este în plus.

- Am înțeles. - De ce ați vomat?

Sophie, nu fi nesimțită!

Nu-i nimic, Sophie.

Am băut mult vin azi-noapte și încă puțin azi-dimineață.

Din cauza asta, plus mișcarea trăsurii.

Deja v-au sosit niște scrisori.

Le-ați deschis?

De la tata, ia să văd...

„Dragă Wolfgang, scriu ca să-mi exprim nemulțumirea

că ai găsit pensiune într-o casă de târfe de proastă reputație...”

E puțin supărat fiindcă am părăsit Salzburgul.

I-am spus că nu sunteți delincvente. Sau târfe, sigur.

Dormitoarele fetelor sunt acolo, toate au încuietori.

Dumneata ești aici.

- De ce ai plecat din Salzburg? - Patronul meu...

Nu vreau să-l vorbesc de rău, dar am cunoscut un grăjdar

lovit în cap de un măgar

și era mai inteligent decât arhiepiscopul de Salzburg.

Ce casă drăguță! Sunteți de mult aici?

Ne-am mutat aici de curând.

Soțul meu a răposat,

iar apoi superba mea Aloysia a primit un rol la Opera Imperială.

- Așa că iată-ne aici! - E o veste minunată.

Nu cu soțul dv., firește. Dar Opera Imperială!

E minunat.

Sper ca într-o zi să-mi fie interpretată opera acolo.

Ai primit o comandă?

Nu. Dar presupun că nu va dura mult, acum că am sosit.

Asta e odaia?

Viena...

Wolfgang, îți scriu din nou, implorându-te să înțelegi...

Viena nu a intrat în discuție. Este extrem de nesăbuit.

La Salzburg aveai postul potrivit.

Cere-i scuze arhiepiscopului...

Nu talentul tău mă îngrijorează...

Politica Vienei a distrus oameni mai isteți decât tine...

Întoarce-te la Salzburg, lasă-mă să-ți ghidez cariera...

Nu distruge ce ne-am străduit atât să construim...

Herr Mozart?

- Wolfgang? - Poftim?

Întrebam despre turneele în care ai fost când erai mai tânăr.

- Ai călătorit mult, nu-i așa? - Da, peste tot.

Anglia, Franța, Italia, Vatican... De-a dreptul epuizant.

Și părinții tăi te-au însoțit?

Da. Până a murit mama, desigur.

Ce s-a întâmplat?

Când a murit mama?

Eram la Paris și i-a fost rău. Urma să ne întoarcem împreună, dar...

m-am întors singur.

Ai fost la Operă?

Da, firește.

Am fost anul trecut când am vizitat orașul.

Tatăl fetelor nu se simțea bine, dar tot am văzut Armida.

- Mai știi? - Salieri!

Da, Salieri.

- Mi s-a părut minunată. - Da.

- Nu ți-a plăcut? - A fost bună.

A fost bună.

Constanze se vede expertă,

ceea ce e nostim, deoarece e cea mai slabă vocalistă din familie.

Stanze are un spectru mai mic de abilități, asta e tot.

Voia să fie o soprană celebră dar...

Îmi lipsesc patru note din registru.

Notele astea.

Cele de sus. Stanze nu le atinge.

Doamne, încerca și tot încerca și izbucnea în lacrimi.

Oare atingi acuta dacă-ți dau una în păsărică...

- Stanze! - Ce? Ea a început!

Avem un musafir!

- N-ar trebui să fim aici. - Camera cu tratații!

Nu le atinge!

Din experiența mea,

lucrurile pe care n-ai voie să le atingi

sunt cele pe care trebuie să le atingi mai întâi.

Și să le guști?

Ce bine e, imediat... Băga-mi-aș!

- O lovitură directă! - Rahat, am de susținut un spectacol.

Katerina Cavalieri.

Numele meu, vreau să-l ții minte.

Cum să nu?

Pa și pu!

Doamne sfinte...

Era, la suprafață, o piesă simplă.

Dar, pe măsură ce ascultai, se iveau mai multe straturi.

Melodia și armonia

alternând fără întrerupere între mâna dreaptă și stângă.

Mâini ce alunecau pe pianofortele baronesei

ca ghidate de ceva mai mare decât el însuși.

Această creatură respingătoare cânta atât de frumos!

Ce părere aveți? Plăcut, nu?

Wolfgang Amadeus Mozart.

Antonio Salieri.

Compozitorul curții!

Da.

Incredibilă coincidență!

Am venit la Viena ca să compun pentru Opera Imperială.

Există o procedură pentru așa ceva.

N-aș gusta, sunt acre.

Trebuie să-mi puteți obține o întâlnire cu împăratul.

E un om foarte ocupat.

Ce-ar putea fi mai important?

Decât să vă întâlnească?

Cred că în prezent elaborează planuri

pentru a ne garanta dreptul asupra Bavariei.

Bănuiesc că asta îi răpește ceva timp.

Vă rog! O întâlnire doar.

V-aș fi dator pe vecie, evident.

Ei bine, există o șansă în viitorul apropiat.

Un duel la palat contra lui Clementi.

Împăratul va stabili câștigătorul.

Dar e peste câteva zile, nu aveți timp să vă pregătiți.

E timp din belșug.

O interpretare slabă v-ar face mai mult rău decât dacă n-ați cânta.

Nu.

- Nu ce? - Interpretez slab.

Atunci fac aranjamentele.

Da! Mulțumesc mult!

Mulțumesc, Herr Salieri. Mi-a făcut plăcere.

Mi-ați făcut și mai bună o seară care deja era excelentă!

Bruno!

Da, domnule!

Renunț la cină diseară. Vreau să compun.

Excelent, domnule.

De fapt, lasă-mi o bucățică de vită și legume pe o tavă în fața ușii.

Da, domnule.

E sezonul cartofilor, da?

Da, domnule.

Vreau și cartofi. Și un pahar de vin.

Un Brunello merge perfect,

dar e prea nou, așa că deschide-l acum, ca să respire.

- Desigur, domnule. - Și să nu fiu deranjat.

Cred că nu mă va ocoli inspirația.

Și spune-i noapte bună soției mele! Nu o s-o văd în seara asta.

Da, domnule.

- Wolfgang. - Constanze.

- S-a întâmplat ceva? - E trei noaptea.

- Da? - Da.

Și majoritatea oamenilor dorm. În liniște.

Acum ai compus asta?

- Se poate? - Te rog.

- E destul de bună. - Mulțumesc.

Destul de bună?

E adevărat ce spunea sora ta despre tine alaltăieri-seară?

Registrul meu vocal?

Da. Pe vremuri visam să fiu solistă.

Soprană de coloratură.

Voiam să fiu o stea, presupun.

Ți-am împărtășit părerea despre Armida.

Atâtea triluri anoste...

Doar un neghiob ar vrea așa ceva.

Sper că nu-mi faci sora neghioabă.

Nici în vis.

M-a întristat ce am auzit despre copilăria ta.

Să călătorești așa...

Am fost un copil fericit.

Oare?

Nu știu.

Dar tu ai fost?

Nu. De fapt, eu...

N-am fost fericită sau tristă. Am fost doar...

neînsemnată.

Neînsemnată?

Sunt doar patru note, Constanze.

Dar nu-mi reușesc.

Bine, mă duc înapoi la culcare.

Da, n-o să mai cânt.

Nu, nu te opri.

Ce?

Bună seara!

- Tocmai ai căzut pe scări? - Nu.

De ce întrebi?

Când e duelul?

Cred că într-o oră.

Așa.

Și trebuie să fii criță?

Nu-s criță.

Am băut niște aperitive la masă, zău...

Cade omul pe scări și toți îl acuză că-i criță!

Scuze! Seara asta e prea importantă ca s-o dai în bară!

- Șezi! - Eu...

Șezi! Îți fac o cafea.

Cafea? Da, bună idee.

Cafea cu un strop de coniac, rogu-te.

- Jonglez. - E excelent.

Știu să jonglez. Ce e excelent?

Te autosabotezi pe lângă restul hibelor de caracter.

Nu am hibe de caracter.

N-ai aproape nimic altceva.

Viena nu e Paris. Nu e Londra, nu e Praga...

- Ce nu e... - Wolfgang!

Vreau să reușești aici.

Altminteri nu plătești chiria,

îmi vând lucrurile, îmi prostituez surorile...

Și-mi plac lucrurile mele.

Diseară nu e un joc,

ci o probă.

Ai nevoie de oamenii ăștia.

- Wolfgang! - Foarte elegant!

Mamă Doamne!

L-ai mai întâlnit pe împărat?

Nu, Wolfgang. Nu l-am mai întâlnit pe împărat.

Ca majoritatea.

Aș vrea să fi purtat altă rochie.

De ce? Arăți foarte bine.

- Ce vrei să spui cu asta? - Nimic, doar că arăți bine.

Nu, nu ajuți. Nu ajuți, Wolfgang.

Herr Mozart!

Bună seara!

Mozart! Vino!

- Majestate. - Nu e nevoie.

Scuze, da.

Am auzit multe despre talentul tău. Abia aștept să mă conving.

Da.

Și dumneaei?

Constanze a voastră, Majestate.

Pardon, Constanze, Majestatea Voastră.

Prea bine. Începem?

Bine! Clementi!

Foarte bine.

O pot încerca pa aceea mai întâi?

- Îmi place mult. - Desigur.

Vrei partitura?

Nu, mulțumesc.

Foarte bine! Foarte vesel!

Bravo!

Ce porcărie, cine a scris-o?

- O pot schimba? - Desigur.

Bravo! Minunată melodie! Slavă Cerului!

Fa diez e dificil, nu-i așa?

Clementi! Răspunsul!

Mozart!

Clementi!

Haide, Clementi!

Bravo!

Un duel neasemuit.

N-am mai văzut așa ceva.

Bravo! Felicitări, tinere!

Doamnelor și domnilor, aplauze pentru dl Mozart!

Ce tânăr extraordinar!

Extraordinar!

Absolut scandalos.

- Mozart! - A fost memorabil.

N-am mai fost regulat într-un palat.

- Poftim? - Remiză? La final?

Să fi cântat cu capul în jos? Pot s-o fac.

Sper să apuc să văd asta.

Îmi datorezi 50 de ducați.

Premiul mi se cuvenea.

Wolfgang.

Nu vorbește serios. Așa se înflăcărează el.

Nu banii au fost premiul. Ci favoarea împăratului.

Și, crede-mă, a fost în întregime a ta.

Vrea să-ți comande o operă.

Ce? Doamne...

Unii curteni te-au crezut cam novice,

dar i-am convins să îți acorde o șansă.

Nu știu ce să spun.

Deocamdată, bucură-ne cu tăcerea ta!

Vino luni după-amiază, la 13:00 fix!

Vom discuta planurile.

Mulțumesc mult!

- Cu plăcere. - Mulțumim!

Doamne, Wolfgang. O comandă!

Cum să nu...

- Pentru împărat! - Pentru împărat!

- Pentru tine! - Pentru noi!

Asta faci?

Ce?

Săruți orice fată care e drăguță cu tine?

Ai prefera să nu te sărut?

Cred că ar fi nepotrivit?

Nu asta am întrebat, totuși.

Știu că nu asta ai întrebat, totuși.

Dacă nu-mi spui să nu te sărut, atunci o să te sărut.

N-o să-ți spun să nu mă săruți.

Cerule, nu mai pot să ascult!

Mamă!

- Constanze. Wolfgang. - Bună!

Ați ascultat tot timpul?

O regulă am, Wolfgang. Nu permit stricăciunea sub acest acoperiș.

Nu permit să fie pătată reputația fetelor mele.

Dacă încalci regula, îți fac chiar eu vânt din casa asta

și îți pun instrumentele pe foc.

- Ai înțeles? - Da, Frau Weber. Da.

E târziu.

E cazul să mergem fiecare în camera sa.

- Da, mamă. - Absolut, da.

Noapte bună!

Altă scrisoare.

De la tatăl tău.

Ai face bine să îi răspunzi.

Sau o să-i scriu eu.

Să-i fi văzut fața bietului Clementi!

Parc-ar fi zărit o fantomă.

- Asuda tot. - Iată băiatul!

- Bună ziua, Majestate! - Mozart! Intră, te rog!

Herr Mozart.

Felicitări pentru comandă!

Suntem foarte curioși să vedem ce poți face.

Aș vrea să vorbesc mai întâi despre posibile teme...

Am deja o idee.

Serios?

Da. Și sunt foarte încântat de ea.

Precizez că opera va fi în germană.

Germană?

- Da. - Nu italiană?

Ar fi frumos ca publicul să înțeleagă măcar o dată ce se cântă.

Nu știu dacă îmbunătățește experiența, dar fie.

Care e ideea ta?

Da. Am compus actul întâi.

Dar ca poveste...

Iată.

E îndrăzneață, și în compoziție, și în amplasament.

- Amplasament? - Da. Are loc într-un harem.

În ce mama naibii?

Iertare, Majestate, scuzați-mă. Unde se desfășoară?

Într-un harem. Un lupanar. Un serai.

- Și consideri că e adecvat? - Da.

E nostim, e diferit.

Vă asigur că nu va fi nicio necuviință

și, desigur, va conține multe și desăvârșite...

virtuți germane.

Și care sune astea, mai exact? Fiind italian, nu sunt sigur.

Da, haide, Mozart, numește-ne o virtute germană reală!

Dragostea, Sire. Presupun.

Poftim? Pare un risc.

Măi să fie!

Ei bine, îl avem deja pe Antonio care își reface Tarare,

probabil că ne putem permite să... incităm puțin cu aceasta.

Încercăm o perioadă scurtă. Costuri mici.

Nu pare un risc mare.

Mulțumesc, Majestate. Mulțumesc!

- Mulțumesc, Mozart! - Mulțumesc mult!

Mulțumesc!

Mulțumesc!

Doamne, Te rog, vorbește prin mine.

Te rog, folosește-mă cum ai mai făcut-o.

Lasă-mă să fiu lăcașul Tău.

Lasă-mă să fiu glasul Tău.

Vorbește!

Vorbește!

TARARE REPETIȚIE GENERALĂ NU INTRAȚI

Măcar un rol excelează.

Bravo!

Ajunge pentru azi, mulțumesc.

- Mulțumesc, domnule compozitor. - Mulțumesc.

Bravo, domnule compozitor al curții! Sună magnific!

Lasă. Nu te preface că e ceva ce nu e.

Știu că știi. Dacă e să știe cineva din acest oraș, tu ești acela.

Măcar nu vă face de rușine.

Am realizat lucrări mai bune.

Armida, aia da operă.

Aia da operă, într-adevăr.

Încerc să compun ceva nou, dar nu-mi vine.

Am mai avut perioade de neinspirație.

Vocea mă părăsește pentru anumite perioade, dar se întoarce mereu.

Dar cu frica nu ai ce face.

Și dacă...

Și dacă?

Și dacă nu se mai întoarce?

Așteptați o clipă.

- Nu! - Poftim!

Nu.

Ca mulțumire. E cam tare.

Pe vremuri, găseam vocea Lui

la fel de ușor ca pe a mea.

„Lui”?

A lui Dumnezeu.

Da, El...

Nu crezi că ce facem noi e divin?

Acesta... Acesta este un dar, ne este oferit, nu-i așa?

Muzica e cel mai apropiat mod de a conversa cu Dumnezeu.

Și, dacă este așa, nu compozitorii vorbesc cu vocea Lui?

Hai să vedem!

Câteva linii și puncte.

Sunt doar instrucțiuni, nu-i așa?

Instrucțiuni matematice.

Sunt metode de captat vocile îngerilor

sau doar o comandă pentru un oboist?

Cred că sunt mai mult de atât.

Cred că sunt un dar sfânt.

Dar sfânt?

Să zicem că Dumnezeu e Cel...

care ne dă...

Aș vrea să-mi dea pace uneori.

E constant. Bombardamentul.

Aranjamentele, variațiunile...

Ce încearcă să spună?

Va fi plin într-o săptămână.

Observatorii vin să ne accepte ofrandele.

Mă tot urmărește un vis.

Umblu prin casă și aud un zgomot.

Mă uit și văd un public care mă urmărește.

Mă urmărește în timp ce...

dorm, mănânc, beau

și fac toate lucrurile pe care le-ar putea face un om.

Și aplaudă la final. La final, aplaudă...

Dar nu se ridică...

și asta mă răvășește.

Îl apreciază destul.

Micul meu spectacol.

Știu că, odată plecați de la teatru și întorși acasă,

amintirea mea se va estompa.

Obișnuiam să compun toată noaptea.

Pagini întregi de muzică. Pur și simplu curgând.

Nu mai e cazul.

Doamne!

Scuze.

Se pare că ești puțin blocat, Herr Salieri.

Încearcă să-ți golești cumva țevile.

Ce vrei să spui?

Am văzut că i-ai acordat ceva atenție lui Frau Cavalieri.

Și?

Poate ar trebui să încerci un alt fel de „serenadă”,

domnule compozitor al curții.

Poate ajută.

Serenadă...

RĂPIREA DIN SERAI

- Bună seara! - Bună seara!

Am venit să văd dacă ești bine.

Că nu bei până cazi lat sau ceva.

Nu, sunt bine, mulțumesc.

Ai mai primit una.

De la tatăl tău?

Va fi prezent diseară?

Nu.

Dă-l dracu', atunci.

Pa!

CONSTANZE, LOGODNICA LUI BELMONTE

Luați loc!

Bravo! Felicitări! Excelent spectacol!

- Draga mea, ai strălucit. - Mulțumesc, Majestate.

Bravo!

Bravo!

A fost...

A fost...

A fost foarte interesant. Și nou. A părut foarte nou.

Mulțumesc, Majestate.

Desigur, poate că nu fără defecte,

deși sunt sigur că e de așteptat.

Defecte, Majestate?

Păi, da.

Da, uneori a părut că...

Poate că au fost doar...

Prea multe note.

Prea multe note?

Da, prea multe note.

Publicul poate asculta un număr limitat de note într-o seară.

A creat pe alocuri senzația că ești ușor bombardat.

Cu note.

Cu note, da.

De acord, domnule compozitor al curții?

Da, Majestate, nu greșiți.

O piesă poate deveni prea aglomerată.

Un tânăr compozitor face ușor o asemenea eroare.

A fost totuși o operă foarte frumoasă.

Poate că, dacă mai elimini din note,

va fi perfectă.

Da.

La care note v-ați gândit, Majestate?

Aplauze pentru tânărul compozitor și interpreții săi talentați!

Herr Salieri!

- Cum ai putut face asta? - Ce?

De ce n-ai apărat muzica?

Politica, Mozart. Nu-l contrazici pe împărat...

N-am întrebat de ce nu m-ai apărat pe mine, ci de ce n-ai apărat muzica.

A fost perfectă.

Cum ai putut să stai indiferent și să-l aprobi?

I-a plăcut piesa. Sunt convins că va mai fi una.

Acceptă victoria.

Dacă dumneata ești blocat în reciclarea unor opere anoste

nu înseamnă că sunt și eu.

Poate că Dumnezeu nu-ți vorbește fiindcă-l plictisești.

„Prea multe note.” Ridicolă critică!

Împăratul nu a putut s-o audă. Cei mai mulți nu au putut.

Dar eu am putut.

Am auzit chiar atunci ce era el.

Și ce va deveni.

N-a fost însă atunci, ci mai târziu, după vreo lună...

La un spectacol în grădina palatului...

Pardon, scuze, am întârziat. Pardon!

- Mulțumesc, domnule. - Pardon! Scuze!

A reușit să lanseze o ultimă insultă.

Servită cum doar el putea.

Doamnelor și domnilor, am vrea să începem cu o compoziție nouă.

E o piesă modestă,

dar am compus-o în orele mici ale nopții,

de parcă o voce îmi vorbea mie.

Și doar mie.

Dacă vă uitați sub scaune, detaliile sunt pe spatele programelor.

MICA SERENADĂ WOLFGANG AMADEUS MOZART

Poate că în acel moment am știut ce aveam de gând să fac.

Ce aveai de gând să faci?

Aveam de gând să îl ucid pe Wolfgang Amadeus Mozart.

Da.

Traducerea: Andrei Albu