Original subtitles

Niciodată nu m-am gândit cum o să mor.

Dar să mori în locul celui pe care îl iubeşti pare acceptabil.

Oricât încerc, nu pot regreta hotărârea de-a pleca de-acasă.

O să-mi fie dor de Phoenix.

De căldură…

De mama cea iubitoare, impulsivă şi împrăştiată…

Şi de noul ei soţ.

Fetelor, vă iubesc, dar pierdem avionul.

Dar ei vor să călătorească, aşa c-o să stau o vreme la tata,

ceea ce e bine, cred…

AMURG

În statul Washington, umbrit de nori şi bătut de ploi tot timpul,

există un orăşel numit Forks. Populaţie: 3 120 de locuitori.

Acolo mă mut.

Tata e Charlie, şeful poliţiei.

Ai părul mai lung.

M-am mai tuns de data trecută.

Ţi-a crescut la loc.

Mai demult stăteam aici două săptămâni în fiecare vară,

dar au trecut ceva ani…

Ţi-am eliberat nişte rafturi în baie.

Chiar… O singură baie.

Veioza e bună pentru teme. Aşternuturile le-a ales vânzătoarea.

- Îţi place movul, nu? - E OK. Mersi.

Îmi place la Charlie că nu te bate la cap.

V-am auzit de departe.

- Bella, îl mai ştii pe Billy Black. - Da, arăţi bine.

Încă sunt sprinten. Bine c-ai ajuns, în sfârşit!

Charlie numai despre asta vorbeşte de când i-ai zis că vii.

Lasă exagerările, că te răstorn în noroi.

Întâi te buşesc eu la glezne.

Să te văd!

Eu sunt Jacob. Făceam turte de noroi împreună când eram mici.

Chiar… Ţin minte. Aşa fac întotdeauna?

- Cu cât îmbătrânesc e tot mai rău. - Bun…

- Ce părere ai? - Despre ce?

- Cadoul de bun-venit. - Asta?!

Am cumpărat-o de la Billy.

- Am refăcut motorul de la zero. - Doamne!

E perfectă! Nu se poate! Scuze!

Ţi-am zis c-o să-i placă.

- Nu sunt aşa de ramolit. - Normal, eşti cel mai tare.

Apeşi de două ori pe ambreiaj când schimbi viteza. În rest, n-ai treabă.

- Ăsta este? - Da, exact.

- Vrei să te duc la şcoală? - Eu merg la şcoala din rezervaţie.

Da… Păcat. Mi-ar fi plăcut să cunosc şi eu pe cineva.

Prima zi la noua şcoală. E în martie, mijlocul semestrului.

Super!

- E tare maşina! - Mersi.

A fost bună…

Eşti Isabella Swan, colega nouă. Sunt Eric. Ştiu tot ce mişcă pe-aici.

Dacă ai nevoie de ceva: un ghid, un partener de prânz, un confesor…

Sunt mai degrabă genul care suferă în tăcere.

Titlul perfect pentru articol. Eu lucrez la revistă.

- Eşti o ştire de prima pagină. - Nu cred.

- Te rog să nu… - Stai calmă! Nu scriu nimic. OK?

Scuză-mă! Le-am zis să nu mă bage în echipă.

Stai liniştită, e… Nu te… Eşti Isabella, nu?

- Bella. - Eu sunt Mike Newton.

Îmi pare bine.

Are mână bună, nu? Apropo, eu sunt Jessica.

Eşti din Arizona, nu?

Cei din Arizona nu sunt foarte bronzaţi?

Da, poate de asta m-au alungat.

Ce tare!

Foarte amuzant!

O să vină de sus o piramidă…

Am plăcerea, madam…

- Burrito? - Mikey, ai cunoscut-o pe amica mea?

- Amica ta?! - Ba a mea!

Scuze că ţi-am stricat planurile, Mike!

Parcă am fi în clasa I. Tu eşti jucăria cea nouă.

Zâmbeşte!

- Îmi trebuia o poză pentru articol. - Articolul a căzut, Angela.

- Nu mai pomeni de el! - Nu-i nimic, doar că…

Sunt de partea ta.

O să mai scriem un editorial despre consumul de alcool la adolescenţi.

Ar mai fi problemele de alimentaţie şi slipurile cu pernuţe ale înotătorilor.

Asta ar merge.

Kirk, nu? Sunt sigură că aşa face.

- Vorbim de XXL. - Nu se poate, e foarte slab.

- Cine sunt ăia? - Fraţii Cullen.

Copiii adoptaţi ai domnului doctor şi ai dnei Cullen.

S-au mutat aici din Alaska, acum câţiva ani.

- Nu prea socializează. - Fiindcă sunt împreună.

Cuplaţi, adică…

Blonda e Rosalie,

iar brunetul solid, Emmett. Sunt împreună.

- Cred că nici nu e legal. - Jess, de fapt nu sunt rude.

Dar locuiesc împreună. E ciudat.

Tipa bruneţică e Alice. E foarte ciudată.

Ea e cu Jasper, blondul care parcă suferă tot timpul.

Zici că dr. Cullen i-a înfiat special ca să-i cupleze.

Poate mă înfiază şi pe mine.

El cine este?

Edward Cullen. Absolut superb, se vede,

dar se pare că nicio fată de-aici nu-i de nasul lui.

De parcă m-ar interesa… În fine, asta e…

- Pe bune, nu-ţi pierde vremea. - Nici nu mă gândeam.

- Dle Molina! - Bună, Mike.

Da… Dra Swan.

Permisul, te rog! Mulţumesc. Bine ai venit!

Ai aici materialele. Îţi găsim şi un loc. Vino.

E singurul. Urmăreşte-ne până te pui la punct.

Astăzi vom analiza cum evoluează planaria, adică viermii plaţi…

Trebuie să existe un loc la o altă materie. Fizică, biochimie…

Toate clasele sunt pline. Un moment, scumpo.

Mă tem că trebuie să rămâi la biologie.

Asta este, o să îndur.

Nu-mi vine să cred ce mare te-ai făcut! Şi ce frumoasă!

Bună, Bella! Mă mai ştii?

Am fost Moş Crăciun într-un an.

N-a mai fost aici de Crăciun de la patru ani.

- Eu cred c-am impresionat-o, nu? - Ca întotdeauna.

- Moşul cu nădragii căzuţi? - Copiilor le plac sticluţele alea.

Las-o să-şi mănânce burgerul, Waylon.

După aia, îţi aduc felul tău preferat. Tartă cu fructe de pădure. Mai ştii?

- Tatăl tău mănâncă în fiecare joi. - Mulţumesc. Super!

Dacă merge bine cantonamentul, s-ar putea să ne mutăm în Florida.

Introduceţi 1,25 dolari, pentru încă trei minute.

- Mamă, unde ţi-e mobilul? - Să nu râzi…

N-am pierdut încărcătorul. A dispărut. Şi dus a fost.

- Tehnologia îmi refuză prietenia. - Mi-e dor de tine.

Şi mie, iubire! Mai zi-mi de la şcoală.

Cum sunt colegii? Ceva băieţi drăguţi?

Se poartă frumos cu tine?

- M-au primit foarte călduros. - Zi-mi tot!

Nu contează…

Trebuie să mă apuc de teme. Mai vorbim.

- Bine, te iubesc. - Şi eu.

Eram hotărâtă să vorbesc cu el, să-mi explice care-i problema.

Dar n-a mai venit.

Bella!

Încă o zi… şi tot n-a venit.

Zilele treceau. Situaţia devenea puţin ciudată.

Eşti bine?

Da. Gheaţa nu e bună pentru dezarticulaţi.

De-aia am schimbat cauciucurile camionului. Alea vechi se tociseră.

O să întârzii la cină. Trebuie să ajung în Mason County.

Paznicul de la fabrica Grisham a fost omorât de un animal.

Animal?!

Nu mai eşti în Phoenix, Bells. M-am gândit să-i ajut cum pot.

- Ai grijă! - Fără discuţie.

Mulţumesc pentru cauciucuri.

Organizarea balului e chestie de fete, dar tot trebuie să scriu în revistă.

Şi au nevoie de un tip ca să aleagă muzica. Zi-mi ce muzică asculţi.

Voiam să te-ntreb cu cine mergi…

Cum stă treaba, Arizona? Îţi place ploaia?

Obişnuieşte-te, fetiţă!

Mike, eşti simpatic foc. Bună poantă!

Bună! Iartă-mă că n-am apucat să mă prezint săptămâna trecută.

- Sunt Edward Cullen. Tu eşti Bella? - Da.

Celule de rădăcină de ceapă, asta aveţi pe lame.

Deosebiţi-le şi numiţi-le conform fazelor mitozei.

Prima pereche care reuşeşte câştigă Ceapa de Aur.

Bun!

Doamnele au întâietate.

- Ai dispărut. - Da, am plecat din oraş câteva zile.

- Motive personale. - Profază.

Te superi dacă mă uit şi eu?

- E profază. - Ţi-am zis.

Îţi place ploaia?

- Ce este? - Mă-ntrebi despre vreme?

Da, aşa s-ar părea…

Nu-mi place ploaia. Dacă ceva e rece şi umed, nu-mi…

- Ce-i? - Nimic.

- E anafază. - Pot să verific?

- Anafază. - Ţi-am spus.

Dacă nu suporţi frigul şi ploaia,

de ce te-ai mutat în locul cel mai umed din America?

- E complicat. - Cred că te pot urmări.

- Mama s-a recăsătorit şi… - Nu-ţi place tipul?

Nu, nu asta… Phil e de treabă.

- Metafază. Vrei să verifici? - Te cred.

De ce nu te-ai mutat cu mama ta şi cu Phil?

Phil joacă baseball în divizia B şi călătoreşte mult.

Mama stătea acasă cu mine, dar simţeam că nu e fericită,

aşa că m-am gândit să vin să stau la tata o vreme.

- Iar acum tu eşti nefericită. - Nu.

Scuză-mă, încerc să te înţeleg.

- Mi-e foarte greu să te citesc. - Ai lentile de contact?

Nu.

Data trecută, aveai ochii negri.

- Acum sunt căprui-auriu. - Da, de la neoane.

Bella!

- Chemaţi Salvarea! - Am sunat!

Bella, iartă-mă! M-am panicat.

Chem acum Salvarea.

Bella, ai păţit ceva? O să purtăm o discuţie!

- N-am nimic, tată, stai liniştit. - Iartă-mă, Bella, am vrut să frânez.

- Ştiu, e OK. - Ba nu, nu-i OK deloc!

- N-a fost vina lui. - Puteai să mori. Înţelegi?

- Da, dar n-am murit… - Ia-ţi adio de la permis!

- Am auzit că e aici fiica şerifului. - Dr. Cullen…

Mă ocup eu, Jackie.

- Isabella. - Bella.

- Bella, cum te simţi? - Bine.

Uită-te aici. Pot apărea tulburări posttraumatice sau dezorientare,

dar organele vitale sunt în regulă. Capul nu pare afectat.

- O să-ţi revii imediat. - Iartă-mă, Bella, n-am…

Ar fi fost mai rău dacă nu era Edward acolo. El m-a dat la o parte.

- Edward? Băiatul tău? - Incredibil! A ajuns aşa de repede…

- Nu era pe lângă mine. - Se pare c-ai avut noroc.

Am de semnat nişte hârtii. Ar trebui s-o suni pe mama.

I-ai spus?

Cred că e înnebunită.

Ce voiai? S-o las să moară?

Nu e vorba doar de tine, ci de noi toţi.

Putem vorbi puţin?

Ce este?

- Cum ai ajuns la mine aşa de repede? - Eram lângă tine, Bella.

Ba nu, erai la maşina ta, în celălalt capăt.

Ba nu!

- Ba da! - Bella… Te-ai lovit la cap.

- Cred că eşti dezorientată. - Ştiu ce-am văzut.

- Ce anume? - Ai… Ai oprit duba.

- Ai împins-o cu mâna. - N-o să te creadă nimeni.

Nu mă gândeam să povestesc. Vreau doar să ştiu adevărul.

- Mulţumeşte-mi, şi cu asta, basta. - Mulţumesc.

- N-o laşi baltă, nu? - Nu.

Atunci, sper că-ţi plac dezamăgirile.

A fost prima noapte în care l-am visat pe Edward Cullen.

Vreau hârtiile semnate de părinţi. Sammy, strânge-le!

Haideţi!

- Ia te uită! Eşti vie şi nevătămată! - Da… A fost o alarmă falsă.

Voiam să te întreb… Ştiu că mai e o lună, dar…

Vrei să fii partenera mea la bal?

- Deci ce zici? - Despre ce?

Vrei să vii?

La bal… Cu mine…

Bal… Dans… Nu mă tentează.

Am ceva programat în weekendul ăla. Mă duc la Jacksonville.

- Nu te poţi duce în alt weekend? - Biletul nu e returnabil.

Mai bine o inviţi pe Jessica. Ştiu c-ar vrea să meargă cu tine.

Haideţi, copii! Am plecat! Tot ce e verde e…

… bun! Haideţi, fuguţa!

Mai e un autobuz. Haideţi!

Coji de ouă, frunze de morcov… Compostul e bun. Presează, Eric!

Acum o să prepar un ceai cald de compost.

E un mod rudimentar de reciclare. Nu-l bea! E pentru plante.

- Ce-i la Jacksonville? - De unde ştii?

- Nu mi-ai răspuns la întrebare. - Tu nu-mi răspunzi niciodată…

- Nici nu mă mai saluţi. - Bună!

Ai de gând să-mi spui cum ai oprit duba?

Da. Am avut un puseu de adrenalină. E ceva obişnuit. Poţi căuta pe Google.

Oameni din Florida. Asta e în Jacksonville.

Poţi să fii mai atentă pe unde calci?

Scuză-mă că sunt nepoliticos, dar e mai bine aşa.

- Ghici cine m-a invitat la bal! - Cine?

Eram convinsă că Mike o să te invite pe tine.

- N-o să fie ciudat, nu? - Nu. Vă potriviţi perfect.

Bella, uite un vierme!

Bella, n-ar trebui să fim prieteni.

Trebuia să te gândeşti la asta mai devreme.

De ce n-ai lăsat maşina să mă lovească? N-ai mai fi regretat.

- Crezi că regret că te-am salvat? - Văd că da.

- Nu ştiu de ce. - Nu ştii nimic.

- Bună! Vii cu noi? - Nu, autobuzul nostru e plin.

A sunat mama. Iar!

Din cauza ta. Nu trebuia să-i spui de posibilul accident.

Ai dreptate. Întotdeauna şi-a făcut griji peste măsură.

Pare schimbată. Pare fericită.

- Phil pare un tip de treabă. - Da, chiar este.

- La Push! Vii? - Ar trebui să mă prind?

Plaja La Push, din rezervaţia Quileute. Mergem mâine.

- O să fie valuri mari. - Eu nu navighez numai pe internet.

Ai reuşit şi tu o dată. Şi aveai placa aia de spumă.

S-ar putea să vedem şi balene. Hai cu noi!

- La Push, frate… - Vin, dacă încetezi să spui asta.

Pe bune, parcă eşti nebun.

Artă comestibilă?

- Bella… - Mersi.

Schimbările astea de atitudine mă iau pe nepregătite.

Am zis c-ar fi bine să nu fim prieteni, nu că n-aş vrea.

Adică?

Dacă ai fi deşteaptă, te-ai feri de mine.

Să presupunem că nu sunt deşteaptă. Mi-ai spune adevărul?

Probabil că nu. Prefer să aud teoriile tale.

M-am gândit la păianjeni radioactivi şi la kriptonită…

Astea sunt din cărţi cu supereroi, nu? Dar dacă eu nu sunt eroul?

- Dacă sunt ăla rău? - Nu.

Văd ce încerci să arăţi, ca să respingi oamenii, dar e o mască.

Ce-ar fi să… ne mai vedem?

Toţi merg pe plajă. Vino şi tu!

E… distracţie.

- Care plajă? - La Push.

Nu ştiu…

Are ceva plaja aia?

E cam… aglomerată.

- E gheaţă! - Eu intru.

- Nu ştiu dacă are rost. - După ce-am bătut atâta drum…

Parcă aveţi doi ani.

Mă tot gândesc că Eric mă va invita la bal,

dar n-o face.

Invită-l tu. Preia controlul. Eşti o femeie puternică, independentă.

- Chiar sunt? - Da.

Poţi să mă închei?

- Bella! - Bună, Jacob. Fetelor, el e Jacob.

- Ce faci? Mă urmăreşti? - Eşti în rezervaţia mea. Ai uitat?

- Te dai cu placa? - În niciun caz.

Îi puteţi ţine de urât Bellei. Tipul i-a tras clapa.

- Ce tip? - L-a invitat pe Edward.

- Din politeţe. - Foarte frumos că l-a invitat.

- Nimeni nu-l invită niciodată. - Fiindcă e ciudat tipu'.

- Îl cunoaşteţi? - Familia Cullen nu calcă pe-aici.

Ce-au vrut să spună prietenii tăi cu "familia Cullen nu calcă pe-aici"?

Nu ţi-a scăpat…

N-am voie să vorbesc despre asta.

- Ştiu să ţin un secret. - E mai mult o legendă de groază.

Vreau să ştiu.

Se spune că indienii Quileute se trag din lupi.

Cum? Pe bune? Lupi adevăraţi?

- E legenda tribului nostru. - Şi care-i faza cu familia Cullen?

Se pare că provin dintr-un clan inamic.

Străbunicul meu, căpetenia tribului, i-a prins vânând pe teritoriul nostru.

Ei au susţinut că sunt altfel, aşa că am încheiat un pact cu ei.

Dacă ne promiteau că nu mai calcă pe teritoriul Quileute,

noi nu le dezvăluiam feţelor palide cine sunt ei de fapt.

Ştiam că abia s-au mutat aici.

Sau au revenit.

M-a atins! Şarpele! Încetează!

- De fapt, ce sunt? - Sunt doar poveşti, Bella. Hai!

Un şarpe!

Hei!

Gerald?

Bună!

Frumoasă geacă!

- Cine sunteţi? - Mereu aceleaşi întrebări stupide.

- "Cine sunteţi?" - "Ce vreţi?"

- "De ce faceţi asta?" - James, să nu ne jucăm cu hrana.

"Legendele Quileute"

Librăria Thunderbird & Whale

Port Angeles Washington

Nu-i aici.

Când e frumos afară, fraţii Cullen dispar.

Chiulesc?

Domnul şi doamna Cullen îi învoiesc, să meargă pe munte cu cortul.

Le-am zis şi eu alor mei. Nici n-au vrut să audă.

Merg la bal cu Eric. Eu i-am propus. Am preluat controlul.

- Ţi-am zis eu că aşa se face… - Chiar trebuie să pleci din oraş?

Da, e o chestie de familie.

Hai la shopping în Port Angeles, înainte să dispară toate rochiile.

- Port Angeles? Pot să vin şi eu? - Normal, vreau părerea ta.

Îmi place asta, dar nu ştiu ce să zic de umărul gol…

- Mie îmi place asta. - Ce tari sunt mărgelele!

Jess, ce zici? Lavandă? Mi se potriveşte culoarea?

Mi-a plăcut şi aia roz-pal.

Asta îmi place. Îmi vine bine la sâni.

- Nu-i tocmai plăcut. - Îngrozitor.

Bella, ce zici?

Arată bine.

Asta ai zis la ultimele cinci rochii.

- Toate arătau bine. - Nu te pasionează subiectul, nu?

M-aş duce până la librărie. Ne vedem la restaurant?

- Eşti sigură? - Da, ne vedem imediat.

Are dreptate, chiar îmi vine super.

Poftim!

- O seară plăcută! - Mulţumesc.

- Te-am văzut la magazin. - Unde te grăbeşti aşa?

Ia uite! Tipa care mi-a plăcut mie.

- Ce faceţi, băieţi? - Uite pe cine am găsit!

- Unde pleci? - Hai să bem ceva!

Care-i problema?

- Frumuşico… - Nu mă atinge!

Nu mă atinge!

Treci în maşină!

Cam periculoasă manevra aia.

- Îmi vine să mă duc să-i fac bucăţi. - Mai bine nu.

Nu ştii tu ce gânduri mizerabile au.

- Şi tu ştii? - Nu-i greu de ghicit.

Poţi vorbi despre altceva? Distrage-mi atenţia, să nu mă întorc.

Ar trebui să-ţi pui centura.

Tu ar trebui să-ţi pui centura.

- Îmi cer scuze… - Unde-ai fost?

Am tot aşteptat, dar ne-a apucat foamea şi…

Scuze c-am reţinut-o pe Bella. Ne-am întâlnit şi ne-am luat cu vorba.

Stai liniştit, înţelegem. Se mai întâmplă.

Noi tocmai plecam.

Bella, dacă vrei să…

Aş vrea să apuce şi Bella să mănânce. Dacă vrei…

- Te duc eu acasă. - Ce… drăguţ!

Da, foarte drăguţ.

Ar trebui să mănânc ceva.

- Ne vedem mâine. - Pa!

- O porţie de ravioli cu ciuperci. - Mulţumesc.

Sigur nu vrei nimic?

- Nu, mulţumesc. - Fă-mi semn.

- Chiar nu vrei să mănânci? - Nu, ţin o dietă specială.

- Îmi eşti dator cu nişte răspunsuri. - Da, nu…

Să ajungă pe partea cealaltă. 1,77245…

Nu mă interesează cât e radical din Pi.

- Ştii? - De unde ai ştiut unde sunt?

N-am ştiut.

Ce este? Nu pleca…

M-ai urmărit?

Am un instinct protector faţă de tine.

Deci m-ai urmărit.

Aş fi stat la distanţă dacă nu aveai nevoie de ajutor,

apoi, am auzit ce gândeau nemernicii ăia.

Ai zis c-ai auzit ce gândeau?

Cum… Citeşti gândurile oamenilor?

Pot citi gândurile tuturor celor de-aici, în afară de-ale tale.

Bani, sex,

bani, sex, pisică…

La tine, nimic. E foarte frustrant.

E ceva în neregulă cu mine?

Eu îţi spun că pot citi gândurile, iar tu crezi că e o problemă cu tine.

Ce este?

Nu mai am putere să stau departe de tine.

Atunci, n-o face.

Gata, m-am încălzit.

Ai mâna foarte rece.

Ce s-a întâmplat?

Tata mai e aici. Poţi să opreşti?

Aia din capăt e maşina tatălui meu. Ce-o face aici?

Carlisle, ce s-a întâmplat?

Waylon Forge a fost găsit într-o şalupă. Tocmai am examinat cadavrul.

A murit?

- Cum? - Atacat de un animal.

La fel ca paznicul de la Mason?

- Aşa se pare. - Se apropie de oraş.

Bella, ar trebui să intri. Waylon a fost prietenul tatălui tău.

Mai vorbim.

Tată, îmi pare rău.

Îl ştiam de 30 de ani.

Nu-ţi face griji, găsim noi animalul.

Până una, alta, vreau să ţii ăsta la tine.

Să stea tata un pic mai liniştit.

Bine.

Hai acasă!

Cel Rece…

"Apotamkin: Cel Rece"

"Egipteni: Licoarea nemuritorilor"

India: "Nenorocirea de pe Gange"

Peru: "Dezmembrarea demonului"

"mort viu"

"viteză"

"forţă"

"piele rece"

"nemuritor"

"bea sânge"

Eşti incredibil de rapid şi puternic. Ai pielea albă şi rece ca gheaţa.

Ţi se schimbă culoarea ochilor.

Şi uneori vorbeşti de parcă ai fi din alte vremuri.

Nu mănânci şi nu bei nimic, nu stai la soare.

- Câţi ani ai? - 17.

De cât timp ai 17 ani?

De ceva timp…

Ştiu ce eşti.

Spune!

Tare!

Spune!

Vampir.

Ţi-e frică?

Nu.

Atunci, întreabă-mă cel mai simplu lucru: cu ce ne hrănim.

N-o să-mi faci rău.

Unde mergem?

În vârful muntelui, dincolo de nori.

Trebuie să vezi cum arăt în lumina soarelui.

De-asta nu ne arătăm când e soare.

Lumea şi-ar da seama că suntem altfel.

Asta sunt.

Ca diamantele.

Eşti frumos.

Frumos? E pielea unui ucigaş, Bella.

Sunt un ucigaş.

- Nu cred. - Fiindcă tu crezi minciuna.

E un camuflaj. Sunt cel mai feroce prădător.

Totul te atrage la mine: vocea, faţa, chiar şi mirosul.

De parcă ar fi nevoie de toate astea…

De parcă ai putea să-mi scapi!

De parcă m-ai putea înfrunta…

Sunt creat ca să ucid.

- Nu-mi pasă. - Am omorât oameni.

Nu contează.

Am vrut să te omor.

Niciodată n-am simţit o asemenea poftă pentru sângele unui om.

Am încredere în tine.

- Nu! - Sunt aici, am încredere în tine.

Eu şi familia mea suntem diferiţi de semenii noştri.

Vânăm numai animale. Am învăţat să ne controlăm setea.

Dar tu… Mirosul tău

e ca un drog pentru mine.

Ca şi cum ai fi marca mea preferată de heroină.

De ce ţi-am fost aşa de nesuferită când ne-am cunoscut?

Fiindcă te doream mult. Nici acum nu sunt sigur că mă pot controla.

Eu ştiu că poţi.

Nu-ţi pot citi gândurile. Trebuie să-mi spui ce gândeşti.

Acum mi-e frică.

- Bine. - Nu mi-e frică de tine.

Mi-e frică să nu te pierd, să nu dispari.

Nici nu ştii de cât timp te aştept.

Uite-aşa, leul s-a îndrăgostit de miel.

- Ce miel prost… - Ce leu pervers şi masochist…

De trei lucruri eram absolut sigură.

Primul: Edward era vampir.

Al doilea: o parte din el,

şi nu ştiam cât de puternică e acea parte,

râvnea la sângele meu.

Şi al treilea: eram absolut şi iremediabil îndrăgostită de el.

Monte Carlo?! Asta e tema balului?

Jocuri de noroc, smochinguri şi Bond, James Bond.

Nu se poate!

Toţi se holbează la noi.

Ăla, nu. Ba da, s-a uitat şi el.

Oricum încalc toate regulile. Dacă tot e să ajung în iad…

Un om trebuie să fie pe moarte ca să ajungă ca voi?

Nu, ăsta e principiul lui Carlisle.

N-ar face asta cuiva care are de ales.

- Tu de când eşti aşa? - Din 1918.

Când m-a găsit Carlisle, eram pe moarte de gripă spaniolă.

- Cum a fost? - Veninul îţi dă dureri cumplite.

Lui Carlisle i-a fost mult mai greu. Puţini au forţa de-a se stăpâni.

Nu te-a muşcat şi-atât?

Nu chiar.

Când guşti sânge de om, te cuprinde o frenezie

şi e aproape imposibil să te opreşti.

- Dar Carlisle a reuşit. - Cu mine, apoi, cu soţia lui, Esme.

Carlisle e motivul pentru care nu omori oameni?

Nu e singurul motiv. Nu vreau să fiu un monstru.

Eu şi familia mea ne considerăm vegetarieni,

fiindcă supravieţuim numai cu sânge de animale.

E ca un om care mănâncă numai tofu.

Te menţine sănătos, dar nu eşti niciodată complet satisfăcut.

Nu e ca şi cum aş bea sângele tău, de exemplu.

Waylon a fost omorât de alţi vampiri?

Da. Sunt şi alţii. Şi ne mai ciocnim din când în când.

Toţi cei din familia ta citesc gândurile oamenilor, ca tine?

Nu, numai eu.

- Dar Alice prevede viitorul. - Probabil că m-a văzut şi pe mine.

Viziunile ei sunt subiective. Viitorul se poate schimba.

Poartă-te ca un om normal! Am vecini.

Mâine te iau la mine acasă.

- Mersi. Cu toată familia ta? - Da.

Dacă n-o să mă placă?

Deci nu eşti speriată că te duc într-o casă plină de vampiri,

ci că n-o să le fii pe plac?

Mă bucur că te amuz.

Ce este?

Complicaţii. Vin mâine să te iau.

- Ai venit să-ţi vizitezi maşina? - Arată bine. Ai îndreptat aripa.

Am venit să-ţi vizităm plasma. E primul meci din sezon cu Mariners.

Iar Jacob m-a tot bătut la cap, că vrea să te mai vadă.

- Super… Mersi, tată. - Să nu ne ascundem după deget.

- Vitamina R. - Bravo, dom' şef!

- Peşte prăjit a la Harry Clearwater. - Bun!

- Ai mai înaintat în cazul Waylon? - Nu cred că l-a omorât un animal.

Nici nu mă gândeam.

Transmite şi tu în rezervaţie să nu-şi lase copiii prin pădure.

Bine. Să nu cumva s-o mai păţească cineva, nu?

E incredibil.

Ce spaţiu deschis şi luminos!

La ce te aşteptai? La coşciuge, catacombe şi şanţuri cu apă?

- Nu, fără şanţuri. - Fără şanţuri…

Aici nu trebuie să ne ascundem. Le-am zis să nu facă asta.

Se pune puţin ulei de măsline într-o tigaie de teflon

şi se prăjeşte în ulei la foc mediu.

Observaţi cum le tai fâşii…

- Măcar e italiancă fătuca? - O cheamă Bella.

- Sigur o să-i placă. - Ce miros!

Vine omul!

Bella, îţi pregătim mâncare italienească.

Bella, ea este Esme. E ca şi mama mea.

- Bună ziua! - Foarte bine!

- Uite-aşa folosim şi noi bucătăria. - Sper că ţi-e foame.

- Da, normal. - A mâncat deja.

Perfect!

Da, fiindcă ştiam că voi nu mâncaţi…

- Ce atentă ai fost… - Ignor-o pe Rosalie, cum fac eu.

Desigur. Să ne prefacem în continuare că nu e periculos pentru noi.

- N-o să spun nimic nimănui. - Ştie şi ea.

Faza e că aţi început să vă afişaţi în public şi…

Lasă să ştie! Toată familia va avea de suferit dacă se termină prost.

Prost, adică…

… eu aş deveni mâncarea.

Bună, Bella!

Eu sunt Alice.

- Chiar că miroşi bine. - Alice, ce-i cu…

Stai liniştit, eu şi Bella vom fi prietene bune.

Scuze, Jasper e cel mai nou vegetarian. Îi vine mai greu.

- Îmi pare bine. - Stai liniştit, n-o să-i faci nimic.

Vino cu mine, să-ţi arăt restul casei.

- Mai vorbim. - Bine.

- Ce scumpă este! - Da.

- A fost bine. - Fă curat. Acum!

- Şi pentru tine a fost ciudat? - Nu ştiu…

Toci de absolvire?!

Da, e o glumă de interior. Ne înscriem des la licee.

E cam nasol să repeţi liceul la nesfârşit.

Cu cât părem mai tineri într-un loc nou, cu atât putem sta mai mult.

Da, asta e camera mea.

- N-ai pat? - Nu, eu nu dorm.

- Niciodată? - Nu, deloc.

Bine…

Mamă, câtă muzică ai! Ce asculţi acum?

Debussy. Nu ştiu dacă…

"Claire de lune" e superbă.

- Ce este? - Nu ştiu să dansez.

Te pot forţa.

Nu mi-e frică de tine.

Nu trebuia să spui asta.

Ţine-te bine, maimuţico!

- Ai încredere în mine? - Teoretic.

Atunci, închide ochii.

- Ce este? - Nu-i adevărat!

- Nu se poate aşa ceva. - În lumea mea se poate.

Staţi!

E de om.

Arizona! Cum mai stă treaba?

Tu şi Cullen? E… Nu-mi place.

Nu ştiu, se uită la tine de parcă ai fi de mâncare.

Platoul vegetarian, Stephenie.

- Scuze, am terminat tema la biologie. - Ţi-am comandat o salată cu spanac.

Să-ţi comanzi şi tu data viitoare. Las-o mai moale cu friptura.

Sunt sănătos tun.

Şefu', băieţii vor să ştie

dacă aţi găsit ceva pe malurile râului Queets.

Am găsit o urmă de picior de om desculţ, dar se îndrepta spre est,

aşa că preia cercetările şeriful din Kitsap.

Sper să-l prindă cât mai repede.

Văd că prietenii îţi fac semne.

Poţi să ieşi cu ei. Eu am de gând să mă culc devreme.

- Şi eu. - Bella, e vineri seară. Ieşi şi tu!

Văd că tânărul Newton îţi face ochi dulci.

Da, e un băiat de gaşcă.

Dar ceilalţi descreieraţi din oraş? Îţi surâde vreunul?

- Tată, vrei să vorbim despre băieţi? - Mai bine nu.

Simt că te las prea mult singură. Ar trebui să stai şi tu cu lumea.

Nu mă deranjează să stau singură. Semăn cu tata în privinţa asta.

- Cum merge cu baseballul? - Phil trage tare.

Cu cantonamentul de primăvară…

Căutăm o casă de închiriat, în caz că iese ceva. Ţi-ar plăcea Jacksonville.

- Îmi place la Forks. - Poftim?

Îmi place tot mai mult la Forks.

Să fie vreun băiat la mijloc?

Da…

Eram sigură. Ce gen este? Sportiv? Indie? Pun pariu că e deştept.

- Mamă, putem vorbi mai târziu? - Trebuie să vorbim! Te protejezi?

- Cum ai intrat? - Pe geam.

- Faci des asta? - Doar… de vreo două luni.

Îmi place să mă uit cum dormi. E fascinant.

Mi-am tot dorit să încerc ceva. Nu te mişca.

Nu te mişca.

Stai!

Iartă-mă!

- Sunt mai puternic decât credeam. - Aş vrea să pot spune la fel.

Trebuie să mă stăpânesc tot timpul.

Nu pleca!

- Uite încă una! - Mulţam.

- Am întâlnire cu Edward Cullen. - Nu e cam mare pentru tine?

Nu. Amândoi suntem într-a XI-a. Parcă îţi plăcea familia Cullen.

Parcă nu-ţi plăcea niciun băiat din oraş.

Edward nu locuieşte în oraş, practic…

- Aşteaptă afară. - Da?

- Voia să faceţi cunoştinţă oficial. - Bine, cheamă-l încoace.

Poţi să fii amabil? E important.

Dle şerif Swan, aş vrea să mă prezint oficial. Sunt Edward Cullen.

- Bună, Edward! - N-o ţin pe Bella până târziu.

Vine să joace baseball cu familia mea.

Bella joacă baseball?! Ce să zic… baftă!

O să am grijă de ea, promit.

- Mai ai sprayul paralizant? - Da, tată…

De când sunt vampirii amatori de baseball?

E o tradiţie americană. Şi vine furtuna.

Numai aşa putem juca. O să vezi de ce.

- Bun venit! Ne trebuia un arbitru. - Crede că trişăm.

Ştiu că trişaţi.

- Cum îi vezi, îi penalizezi, Bella. - Bine.

E timpul.

Acum înţeleg de ce aveţi nevoie de tunete.

- O să fie home run, nu? - Edward e foarte rapid.

Ai ieşit.

Hai, iubire, e doar un joc!

Aşa, pisicuţo!

Ce faci?

Maimuţa mea…

Stop!

Tocmai plecau şi ne-au auzit.

- Plecăm. - Prea târziu!

Desfă-ţi părul!

De parcă ajută la ceva. Îi simt mirosul din capătul celălalt.

Nu trebuia să te aduc aici. Îmi pare rău.

Nu spune nimic, stai în spatele meu.

Cred că este a voastră.

- Mulţumesc. - Eu sunt Laurent.

Ei sunt Victoria şi James.

Eu sunt Carlisle. Asta e familia mea.

Mă tem că vânătoarea voastră ne-a cam creat probleme.

Ne cerem scuze. Nu ştiam că teritoriul aparţine cuiva.

Da. Avem rezidenţă permanentă în zonă.

Serios?

N-o să vă mai deranjăm. Eram în trecere.

Oamenii ne-au luat urma, dar i-am ghidat spre est. Sunteţi în siguranţă.

Perfect.

Mai puteţi include trei jucători?

- Haideţi, doar o partidă! - Desigur. De ce nu?

Câţiva tocmai plecau. Le puteţi lua locul. Noi servim primii.

- Ştiu să arunc cu forţă. - Cred că facem faţă.

Vedem noi…

Aţi adus şi o gustare.

Un om?!

Fata e cu noi. Aţi face bine să plecaţi.

Văd că jocul s-a terminat. Ne retragem.

James!

Du-o pe Bella de-aici. Du-te!

Mă descurc, e în regulă!

Acum o să mă urmărească?

James ştie să ia urma, e obsedat de vânătoare. I-am citit gândurile.

Reacţia mea l-a stârnit. Tocmai i-am oferit cel mai palpitant joc.

Nu se lasă. Trebuie să-l omorâm. Îl dezmembrăm şi ardem bucăţile.

- Unde mergem? - Departe de Forks.

- Luăm feribotul spre Vancouver. - Trebuie să merg acasă. Acum!

Nu se poate. Îţi va adulmeca urma. Va fi primul loc unde va căuta.

Dar e tata acolo. Ar putea fi ucis din cauza noastră!

- Întâi să te scot pe tine de-aici. - E tata! Trebuie să ne întoarcem!

Găsim noi un mod să ne piardă urma.

- Ţi-am zis să mă laşi în pace! - Bella, te rog, nu!

S-a terminat! Ieşi afară!

Bella, ce s-a întâmplat?

Trebuie să scap de-aici. Plec chiar acum.

- Bella? - Ce să-i spun?

Nu pot să-l rănesc aşa.

- Bella, ce se întâmplă? - N-ai încotro. Te aştept la maşină.

- Ţi-a făcut ceva? - Nu.

- Ţi-a dat papucii? - Nu, eu i-am dat papucii.

Credeam că-l placi.

Tocmai de-asta plec. Nu-mi trebuie aşa ceva. Plec acasă.

- Dar mama nu e în Phoenix. - O să vină. O sun de pe drum.

Mai aşteaptă până dimineaţă.

Dacă tot o să vrei să pleci, te duc eu la aeroport.

Nu, plec cu maşina. O să am timp să mă gândesc.

Dacă obosesc, mă cazez la un motel.

Ştiu că nu-s cea mai plăcută companie, dar mă pot strădui.

Putem sta mai mult împreună.

Să ne uităm la baseball la plasmă? Să mâncăm seara la restaurant?

Friptură şi tartă? Asta-i viaţa ta, nu a mea.

Bella, haide, abia ai revenit la mine…

Dacă nu plec în secunda asta, o să mă-ngrop aici, ca mama.

O să te ierte. Mă laşi pe mine să conduc?

N-o să mă ierte. Dacă i-ai fi văzut faţa…

I-am spus exact ce i-a zis mama când l-a părăsit.

Altfel, nu te-ar fi lăsat să pleci.

Nu te mai gândi acum la el, e bine. Vânătorul e pe urmele noastre.

- Doamne! - E Emmett.

Alice e în maşina din spate.

Stai! A venit să ne avertizeze în legătură cu James.

Războiul ăsta nu mă priveşte, m-am săturat de jocurile lui.

Dar are nişte simţuri incredibile, absolut mortale.

N-am mai văzut aşa ceva în cei 300 de ani ai mei.

Nici femeia, Victoria, nu trebuie subestimată.

- Nu va fi uşor să-i omorâm. - Dar nici imposibil.

Îi facem bucăţi şi le dăm foc.

Detest să omor un semen, chiar şi un sadic ca James.

- Dacă îl ucide el pe unul dintre noi? - O duc pe Bella în Sud.

- Atrageţi-l în altă direcţie. - Ştie că eşti cu Bella. Te va urmări.

Plec eu cu Bella. Eu şi Jasper o ducem în Sud.

- O să am grijă de ea, Edward. - Îţi poţi ţine gândurile pentru tine?

Rosalie, Esme, puneţi-vă astea, să lăsaţi în urmă mirosul Bellei.

- De ce? Ce am eu cu ea? - Rosalie, Bella e cu Edward.

Face parte din familie, iar noi ne protejăm familia.

Dacă se întâmplă ceva, jur că…

N-o să se întâmple nimic. Noi suntem şapte, iar ei, doi.

După ce se termină, vin după tine.

Bella, tu eşti viaţa mea.

Mamă, tot eu sunt. Cred că ţi s-a terminat bateria.

Nu sunt în Forks, dar e totul în regulă, îţi explic mai încolo.

Rosalie, marchează copacul!

Aşa!

Ce este? Ce vezi?

Şi-a dat seama.

Vânătorul şi-a schimbat direcţia.

- Unde se duce, Alice? - Oglinzi. O cameră cu oglinzi.

Edward spunea că viziunile nu sunt întotdeauna corecte.

Vede calea cuiva cât timp e pe acea cale.

Dacă se răzgândeşte, viziunea se schimbă.

Iar calea pe care e vânătorul acum duce într-o sală de balet?

- Ai fost acolo? - Am luat lecţii în copilărie.

- Şcoala mea avea o arcadă de-aia. - Şcoala era aici, în Phoenix?

- Edward, eşti bine? - L-am pierdut pe urmăritor.

Femeia e în zonă. Rosalie şi Esme se întorc să-l păzească pe tatăl tău.

Vin să te iau. O să mergem undeva, singuri.

Ceilalţi continuă urmărirea. O să fac totul ca să fii în siguranţă.

Mamă, bine c-ai primit mesajul meu. Cum de eşti acasă?

- Bella! Unde eşti? - Linişteşte-te, n-am păţit nimic.

Îţi povestesc altă dată. Mamă, mai eşti la telefon?

Liceul din Forks nu ştie să ţină secrete datele personale ale elevilor.

Victoriei i-a fost atât de uşor să-ţi afle fosta adresă…

Ce căsuţă drăguţă aveţi! Aveam de gând să te aştept aici,

dar s-a întors mămica, după ce a sunat-o speriat tatăl tău.

Totul s-a potrivit de minune.

- Las-o în pace! - Încă o poţi salva.

Dar trebuie să scapi de prietenii tăi. Poţi?

- Unde vrei să ne vedem? - La fosta ta sală de balet e bine?

O să simt dacă eşti însoţită.

Iar mami va plăti dacă faci o asemenea greşeală.

Niciodată nu m-am gândit cum o să mor.

Dar să mori în locul celui pe care îl iubeşti pare acceptabil.

Nu pot să regret hotărârile care m-au adus faţă-n faţă cu moartea.

Tot ele mi l-au dăruit pe Edward.

Bella, unde eşti?

Mamă!

Aici erai! Ce cauţi aici?

Copiii râd de mine.

- Cum? Eşti o balerină foarte bună. - Mamă, sunt varză.

Ba nu eşti varză.

Asta-i partea mea preferată. Erai încăpăţânată de mică, nu?

- Ea nu-i aici. - Nu.

Îmi pare rău, dar ai simplificat prea mult jocul.

Ca să fie mai palpitant, o să fac un film cu noi doi.

Am luat asta de la tine de-acasă. Sper că nu te superi.

Şi… motor!

O să-i frângă inimioara lui Edward.

- Edward n-are nicio legătură! - Cum să nu?!

Furia lui va face jocul mai interesant decât încercarea jalnică de-a te apăra.

Să continuăm.

Superb! Puţin dinamism vizual.

Mi-am ales bine scena.

Păcat că n-a avut puterea să te transforme.

Te-a păstrat ca pe o biată vietate fragilă. Câtă cruzime!

Spune-i lui Edward ce rău te doare. Spune-i să te răzbune. Spune-i!

- Edward, nu! - Spune-i!

Eşti singur fiindcă eşti mai rapid decât restul.

- Dar nu mai puternic. - Destul cât să te omor.

Îmi pare rău.

Bella, e în regulă.

Fiule, ajunge! Nu uita cine eşti.

Bella are nevoie de tine.

Doamne!

- Carlisle, sângele ei! - Se ocupă de el fraţii tăi.

Îl ţin. Fă focul! Cu lemn din podea!

Alice, du-te!

- Artera femurală e secţionată. - Nu! Îmi arde capul!

De la venin.

Trebuie să alegi. O poţi lăsa să se transforme.

Nu.

- O să se întâmple, am văzut eu. - Nu aşa.

Are hemoragie. Alice, fă-mi un garou din curea!

Carlisle, ce opţiune mai am?

Leag-o deasupra palmei.

Carlisle!

Du-te!

- Îi putem suge veninul. - Ştii că n-o să mă pot opri.

Găseşte forţa de-a te opri.

Alege repede. Mai are puţin timp.

O să te scap de durere, Bella.

Te scap de durere.

Edward, opreşte-te! Sângele s-a curăţat. O omori.

Edward, opreşte-te!

Opreşte-te! Fii puternic!

Moartea e liniştită, uşoară…

Viaţa e mult mai grea.

Bella! Scumpo!

Mamă… Unde e?

Unde-i Edward?

Doarme. N-a plecat nici măcar o clipă.

- Tata e jos, la bufet. - Ce s-a întâmplat?

Când ai căzut, ţi-ai rupt piciorul şi ai pierdut mult sânge.

Nu-ţi aminteşti nimic, nu-i aşa?

Edward a venit cu tatăl lui, să te convingă să te întorci la Forks.

Te-ai dus la ei la hotel şi te-ai împiedicat.

Te-ai rostogolit pe două rânduri de scări şi ai zburat prin fereastră.

- Da, tipic pentru mine. - Draga mea, îmi pare rău.

E Phil. E şi el îngrijorat.

- Scrii SMS-uri. - Da, în sfârşit…

I-am zis să rămână în Florida. O să-ţi placă la Jacksonville.

E soare tot timpul, am găsit o casă drăguţă, o să ai baia ta…

- Vreau să rămân la Forks. - Poftim?

- Vreau să locuiesc la Forks. - Mai vorbim despre asta.

Poţi să-l chemi pe tata? Trebuie să vorbesc cu el, să-mi cer scuze.

Bine, mă duc să-l chem.

Mă duc s-o chem şi pe asistentă, da?

Ce s-a întâmplat? Unde-i James?

Am rezolvat problema.

- Femeia, Victoria, a fugit. - Sunt în viaţă datorită ţie.

Nu, eşti aici din cauza mea. Partea cea mai cumplită a fost…

… că am crezut că n-o să mă pot opri.

Dar te-ai oprit.

Bella, mută-te la Jacksonville, ca să nu-ţi mai fac rău.

Ce?

Ai… Nu!

Nu înţeleg ce… Ce tot spui?

Vrei să plec? Nu te pot părăsi…

Ştiu.

Nu ne putem despărţi. Nu mă poţi părăsi.

Sunt aici.

Să nu-mi mai spui aşa ceva. Niciodată!

Unde aş putea pleca?

Alice mi-a împrumutat rochia. Ghipsul ăsta e…

Eşti perfectă.

- O să am grijă de ea, dle Swan. - Am mai auzit-o eu pe asta.

Ţi-am pus un alt spray paralizant în geantă.

Tată…

Eşti foarte frumoasă.

Mersi. Pa!

Mă întorc imediat.

- Bella! - Jacob! Bună!

- Arăţi bine! - Şi tu.

Vrei să intri la bal? Ai venit cu vreo fată?

Nu.

M-a mituit tata, să vorbesc cu tine. 20 de dolari.

- Spune! - Dar să nu te superi, da?

Vrea să te desparţi de iubitul tău.

A spus… citez: "Te veghem noi."

- Mulţumeşte-i din partea mea. - Bine.

- Şi să-ţi dea banii. - Da. Stai să te ajut.

Jacob, mă ocup eu mai departe.

Mai vorbim, Bella.

Te las singură două minute, şi lupii dau năvală.

- De ce mă pui să fac asta? - Zâmbeşte.

- Tu chiar vrei să mă omori. - Balul e un moment crucial în liceu.

Nu vreau să pierzi nimic.

Vrei să mergem?

Urmează ceva lent.

Dansăm?

- Vorbeşti serios? - De ce nu?!

- Uite, dansezi. - La bal!

Edward, de ce m-ai salvat?

Dacă lăsai veninul să-şi facă efectul, acum aş fi fost ca tine.

Nu ştii ce vorbeşti. Nu ţi-ai dori aşa ceva.

Te vreau pe tine. Pentru totdeauna.

- N-am de gând să-ţi curm viaţa. - Oricum mor.

- Cu fiecare secundă, îmbătrânesc. - Aşa e normal.

Alice a zis că m-a văzut ca voi, am auzit.

- Viziunile ei se schimbă. - În funcţie de hotărârile oamenilor.

Eu m-am hotărât.

Deci la asta visezi, să devii un monstru.

- Visez să fiu cu tine mereu. - Mereu?

- Acum eşti pregătită? - Da.

Nu-ţi ajunge o viaţă lungă şi fericită alături de mine?

Ba da. Deocamdată…

Nimeni nu cedează în seara asta, dar eu nu renunţ. Ştiu ce-mi doresc.

Aţi urmărit filmul AMURG