Original subtitles

O să cunosc un bărbat simpatic, cu foarte multă personalitate.

Ți-am spus că sunt căsătorit.

Nu pot să cred că ai găsit o tipă care să se mărite cu tine.

Nu te mira prea tare. N-ai văzut-o...

FIGURANȚI Episodul 5

-Grăbește-te cu fișa de pontaj. -E complicată, dle Stokes.

Îți bați joc de mine ? Asta-și bate joc de mine ?

Dacă e prea dificilă, încep să am dureri de cap.

Asta mi-a zis și mie soția ieri. I-am spus să nu-și facă iluzii.

Nu e "tare", a murit de mult. Erigor mortis.

Andy Millman în rolul lui Ray Stokes,

într-o scenă din noul sitcom BBC, "When the Whistle Blows".

Întreabă tot timpul dacă ne amuzăm. Tu te amuzi, Germaine Greer ?

De ce m-ați găsit tocmai pe mine ? Nu mă obligați să văd așa ceva !

E o comedie obscenă, misogină, cu accente neanderthaliene,

nimic mai mult decât o adunătură de aluzii perfide.

Acest Millman lipsit de talent e și autorul scenariului.

Autor ? Adică a stat cineva să scrie prostiile astea ?

Are nevoie de un simpatizant. Mark Kermode !

Nu, cred că Germaine a fost indulgentă.

Am înțeles. Tuturor le-a plăcut.

- Cred că te-au desființat. - Eram sarcastic.

Tuturor celor implicați ar trebui să le fie rușine.

Germaine Greer și celelalte feministe și-au ars sutienele. De ce ?

Gestul simbolic sugera eliberarea de sub jugul societății patriarhale.

Credeam că sutienele le sunt de folos femeilor și că previn durerile de spate.

- Erau furioase atunci... - Pariez că acum sunt disperate.

Hai să ne concentrăm asupra chestiunilor actuale.

Cu cât sunt mai proaste recenziile, cu atât mai mult crește audiența.

Mă gândeam chiar că ar fi mai bine să colaborez cu cei

care fac emisiuni bune. Dar nu e așa...

Prefer să lucrez cu tine. Tu ți-ai trădat principiile !

Câștigăm și noi un ban. N-am de gând să fac asta toată viața.

Ba eu chiar vreau să fac asta toată viața.

Știi cât de umilitor este să fii criticat astfel ?

Și de ce-aș fi respectat ? Nu sunt actor, eu spun vorbe cu tâlc.

Știi de ce m-am apucat de actorie ? Datorită lui Robert De Niro.

Crezi că pe el l-ar impresiona perucile și fraza aia stupidă ?

Nu. Are producții cinematografice cu care se poate mândri.

Asta vreau și eu. Găsește-mi ceva cu care să mă pot mândri.

- A venit ceva mai stilat ? - Dacă tot ai abordat subiectul...

BBC are mai multe adaptări moderne după Shakespeare.

- "Regele Lear"... - Cine joacă rolul lui Lear ?

- Robson Green. - Nu.

Găsește-mi o piesă ca lumea de Shakespeare.

Piesele de teatru fac minuni în cazul actorilor cu probleme.

Toți declară că e prima lor iubire, iar asta le dă puțină credibilitate.

- Fă-mi rost de o piesă. Asta e ! - O să-mi notez aici, Bar.

O să-ți trimit și ție un e-mail, ca să nu uiți nici tu.

Am cea mai proastă reprezentare din lume, dacă mă înțelegeți.

Am succes, dar sunt înconjurat de ratați. Vreau o echipă de elită.

E greu. Echipa umblă incognito prin Los Angeles și...

- N-am zis "Echipa de elită". - Ba asta ai spus.

- Alea sunt personaje fictive. - Mi s-a părut mie cam ciudat...

- Era o expresie. - Ce expresie ?

"O echipă de elită", sau cei mai buni oameni pentru postul acesta.

Ce zici de "Six Million Dollar Man" ? Era o expresie ?

Nu. Chiar așa era... Costase șase milioane de dolari.

Nu, ar fi fost o expresie dacă ziceau:

"Uitați-vă la el, e un om de șase milioane de dolari !"

Când ai spune așa ceva ?

Când ai vedea un tip care fuge repede și vede bine cu un ochi.

Ce șanse sunt să se întâmple vreodată așa ceva ?

Nu știu. N-am inventat eu expresia asta, nu ?

- Ne vedem pe platouri. - Pe curând !

Liza, înainte să pleci, ai putea să-mi dai un autograf ?

Da.

Cum te cheamă, scumpo ?

Nu contează. N-are rost, dacă nu știi cum mă cheamă...

Am uitat, fiindcă avem mulți oameni în echipă.

Ai uitat și numele lui ?

Deci știi numele actorilor, dar le uiți pe cele nesemnificative.

Te coafez și te machiez de cinci săptămâni !

- Îmi pare rău, dar... - Nu-i nimic. Nu contează.

- Mă cam lasă memoria. - Stai liniștită.

Bine. Scuză-mă !

Ce nemernică ! Așa fac mereu cei de teapa ei.

"Apar la TV. Sunt mai importantă decât echipa mea."

- Mi-e silă de ei ! - Știu. Asta e situația...

Apropo, Andy... Îmi dai tu un autograf ?

Poți s-o semnezi ?

- Fotografia asta ? - Da.

- Pentru cine e ? - Pentru mine.

Ce să scriu ? "Pentru"...

Pentru mine. Și nu uita să scrii și "toate cele bune".

- Nu vrei să o semnezi ? - Ba da ! Cu mare plăcere.

Dar nu vreau să scriu greșit numele. Cum se scrie ?

- E ortografia obișnuită. - Bine. Să începem !

Nu pot. Mă duc în cabina mea, să aduc un marker.

- Am eu unul ! - Serios ?

- Da, în geantă... - Mulțumesc !

Să începem cu numele meu. "Andy Millman".

"Numai bine". Vorbesc serios !

"Pentru"... Și numele tău.

Dar înainte să facem asta... Stai puțin !

Termin imediat și putem să continuăm.

Asta e !

Vrei să scrii mai repede ? N-am prea mult timp.

- Sunt așteptată pe platouri... - Da. Știu.

Cum te cheamă ?

O să vezi imediat, fiindcă o să-mi scrie Andy numele.

Nu mai sufla ! Nu știi cum mă cheamă, nu ?

- Nu e vorba că nu știu... - Nu ? Bine. Cum mă cheamă ?

- În acest context ? - Las-o baltă !

Serios... Nu mai vreau nimic. Mă duc la filmări.

Incredibil ! Nu pot să cred !

- Era supărată. - Da.

Ți-am spus că nu-i știu numele. De ce mi-ai dat markerul ?

Fiindcă ai cerut unul.

Voiam să plec de aici și să întreb pe cineva cum o cheamă, nu ?

Inteligentă soluție ! Nu mi-ar fi trecut prin cap.

- Ce faci ? - Ce detergent înmiresmat !

Îmi plac mirosurile astea. Am avut odată un săpun...

Mirosea frumos și am mușcat din el, ca să văd ce gust are.

Avea gust de săpun.

Andy, la recepție e un tip care zice că te cunoaște.

- Doamne ! Cine e ? - Cică ați fost colegi de școală.

- Steve Sherwood, parcă... - E aici ?

- Poate să vină pe platouri ? - Trimiteți-l aici !

- Cine e ? - Era cel mai șmecher tip din școală.

- Toți voiau să fie ca el. - Și tu ? Cu ce se ocupă acum ?

- E mare mahăr prin oraș... - Ai putea fi și tu ca el.

Dar nu mai vreau să fiu ca el, nu ? Cred că s-au inversat rolurile.

- Nu vrea să fie el ca tine... - Andy Pandy, grăsunelul haios !

Ești cu o fată drăguță. Există o singură explicație.

- Ești prostituată, scumpo ? - O fată drăguță...

- Ce faci ? O duci bine ? - Da. Binișor.

- Ea e soția ta ? - Nu...

De ce protestezi atât ? E o tânără atrăgătoare.

- Te credeam homo la școală. - Nu... De ce ?

- N-ai avut niciodată o prietenă. - Nu m-am afișat cu ea...

- Deci ai avut o prietenă ? - Abia la 28 de ani.

Și semăna cu Ronnie Corbett.

- De ce mă crezi homo ? - Ești actor.

- E o meserie de tot râsul. - E și mai rău să fii gigolo.

Tu să-mi spui. Văd că știi totul despre acești gigolo.

Nu sunt homosexual. N-am fost și nu voi fi niciodată.

Să ucidem ideea asta din fașă.

Andy ! Ce naiba...

De ce te-ai așezat pe scăunelul ăla ?

- Celălalt e periculos. - Ce vrei ?

Am vorbit cu un om de-al meu despre piesa aia...

- Cu Barry din EastEnders ? - Da. Are un prieten actor.

Tocmai s-a întâlnit cu Sir Ian McKellen,

care regizează o nouă piesă. McKellen te așteaptă miercuri.

Mamă, ce fete drăguțe sunt pe aici !

- Andy, suntem gata în cinci minute. - Mersi !

- De atât am și eu nevoie. - Poftim ?

- Steve Sherwood. Cum te cheamă ? - Suzi.

Îmi pare bine, Suzi. La ce oră termini treaba ?

- Pe la 10:00. - Aș putea să te sun ?

- Desigur. - Ce număr ai ?

- Vorbim mai târziu. - Bine.

Un adevărat macho ! Respect ! Darren Lamb, agentul lui Andy.

- Steve Sherwood e amicul meu. - Ești prieten cu el ?

Nu cred, tipul e un adevărat macho ! Încă o dată, respect !

Dacă tot vorbeam despre femei... Am pus și eu ochii pe una.

- Cine e ? - Ea. Maggie...

- Maggie ? Las-o baltă ! - Am auzit că e ușor de agățat.

Dar nici chiar așa ! Succes !

- Tu cum ai aborda-o ? - Du-te direct la ea.

"Te admir de mult timp în tăcere."

"Aș vrea să ieșim într-o seară, ca să vedem dacă ne potrivim."

"Vrei să cinăm împreună într-o seară ?" Pac !

- Nu te gândi. Fii spontan ! - Te rog, nu face asta !

- El îmi zice să mă duc. - Du-te la ea !

Maggie! Bună ! Scuză-mă... Te-am urmărit în secret

și abia așteptam să petrecem o seară împreună, ca să vedem dacă-ți place.

Sunt dispus să plătesc eu la restaurant, dacă vrei să...

- Îmi propui o întâlnire ? - Da.

- Îmi gătești tu ? - Da, dacă vrei...

- Știi să gătești ? - Da.

- Bine. Sunt de acord. - Serios ?

- Super ! Te sun eu, da ? - Da.

- La revedere ! - Pa !

- Ce-a spus ? - A acceptat.

Serios ? E mai rău decât credeam... Nu mai are nicio șansă.

Așa e.

Pe el nu l-am văzut niciodată încercând să agațe o femeie.

N-aș face-o de față cu tine.

- Cred că e un pic homo. - Așa ziceam și eu.

- Nu sunt. - Ai putea agăța o tipă acum ?

- Dacă aș vrea, desigur. - Să te vedem !

- Nu vreau să fac asta. - Noi am făcut-o. Tipa care vine...

Bună !

Ai idee la ce oră termini diseară ?

Pe la 10, cred.

Voiam doar să știu la ce oră termini. Salutare !

Am avut ghinion, dar mi-a răspuns. Zicea că termină la 10:00.

Tu ai folosit apă plată. Asta e minerală. Sigur a observat...

Părea interesantă...

- Salut ! Sunt Andy Millman. - Andy, ia loc !

Bună ziua ! E o onoare să vă cunosc, Sir Ian.

Fără titluri la locul de muncă. Mulțumesc. Andy Millman...

- N-ai lucrat mult pe la teatru ? - Nu.

Nu-i nimic. Aici ești pe mâini bune.

De ce sunt un actor atât de bun ?

Pentru că intru în pielea personajului interpretat.

Da.

- Ești derutat. - Nu.

E foarte simplu. Să luăm ca exemplu "Stăpânul Inelelor".

Peter Jackson vine din Noua Zeelandă și îmi spune:

"Sir Ian, aș vrea să fii vrăjitorul Gandalf."

I-am spus: "Știi că, de fapt, eu nu sunt vrăjitor".

"Da. Dar vreau să folosești tehnica interpretării"

"pe durata acestui film."

Am acceptat și am început să mă întreb cum voi face asta.

Mi-am imaginat cum ar fi să fiu vrăjitor

și am intrat în pielea personajului în ziua în care...

- Da. - Cum am știut ce am de spus ?

Toate replicile erau scrise în scenariu.

Cum am știut unde să stau ? Mi-au spus alții.

Dacă ar fi să fac un rezumat, ar ieși cam așa:

"Sir Ian, Sir Ian..." "Motor !"

"Vrăjitorule, nu vei trece !" "Stop !" "Sir Ian, Sir Ian."

Bine.

Tu ar trebui să fii John în această piesă.

Cum o să știi ce ai de spus ? Vei găsi totul în scenariu.

Vei învăța rolul pe dinafară. Nu vei avea scenariul pe scenă.

E valabil pentru toți. Nimeni nu va avea scenariul.

Vei rosti replicile ca și cum le-ai rosti pentru prima oară.

Nu mi-am imaginat că vom avea scenariile la spectacol.

Nu... Ar înlătura iluzia, iar iluzia realității e totul.

- Tu nu ești de fapt John. - Știu.

Doar pretinzi că ești... Asta e actoria.

Despre ce e piesa ?

E o piesă nouă, de Charley Heyward...

După cum spuneam, tu vei fi John, care e îndrăgostit de Fran.

Punctul culminant al piesei este confruntarea afectivă,

când începeți să dați glas nebănuitelor sentimente...

- Va fi o provocare. - Sper !

Nu știu... Este rolul pe care ți l-ai fi dorit ?

- Da. Categoric ! - Să-ți prezint echipa.

Fran, iubirea ta... Interpretat de Leslie.

- Leslie, el e Andy. - Îmi pare bine !

- Tu ești Fran. Fran e bărbat ? - Da.

Posibil, fiindcă Fran Healey din Travis... Da.

- Și Charley, scriitoarea noastră. - Care e femeie !

- Eu sunt amantul lui Fran ? - Da.

Fran. Aș putea să văd scenariul, înainte să...

N-a zis nimeni nimic despre...

Ne gândeam să repetăm puțin câteva replici.

- Ai timp ? - Da.

Andy, vrei să bei ceva ? Apă sau ceai ?

- Ceai. - George, adu-i un ceai lui Andy.

- Sigur. Imediat. - George. Desigur !

- Idiotule ! - Poftim ? Cu mine vorbeai ?

Da. De ce nu mi-ai spus că e o piesă cu homosexuali ?

Piesa găsită de tine, "A Month Of Summers", e cu homosexuali.

Trebuie s-o fac pe poponarul toată piesa... Oribil !

Nu-ți face griji ! Chestia asta e la modă acum.

Ce vrei să spui ?

Vei demonstra că ești sensibil și elastic.

Gândește-te la dl Thomas Hanks. Nimeni nu auzise de Tom Hanks

înainte să apară din senin filmul ăla, Philadelphia.

Juca rolul unui slăbănog. Ulterior, toată lumea l-a iubit.

Sau băieții din Brokeback Mountain.

Nu erau homosexuali, dar tot își făceau de cap.

Erau atât de convingători, încât mi se făcea rău.

- Când ai văzut Brokeback Mountain ? - L-am văzut cu Bar pe DVD.

Nu știu...

John, te iubesc !

- Știu. - Da, e minunat !

Mulțumesc.

Damon Beesley și Iain Morris. Ambii vin însoțiți.

- Da, le-am păstrat. - Andy Pandy !

Îi mai știi pe colegii noștri... Nobby, Boss Hogg și Gut Rot.

Da. Ce căutați aici ? Sper că n-ați venit să vedeți piesa.

- Ba da. Avem bilete. - Nu e pe gustul vostru.

Abia așteptăm s-o vedem. Despre ce e vorba ?

Sunt foarte multe sentimente. Eu am venit doar pentru...

Poponari la ora 12 ! Ăsta e publicul tău ?

- Nici gând ! - Salut, Andy !

- Admiratori... - Mulțumesc că ne-ai ținut bilete !

De ce le ții bilete celor de la "Village People" ?

- Ghici cine e ! - Iisuse !

Țineam neapărat să te văd în prima piesă "adultă".

Văd că umbli numai cu musculoși. Salut, eu sunt Iepurașul !

- Ce face soția ? - M-a lăsat. Știa că e o minciună.

Dar acum pot să-mi caut niște băieți adevărați... Fără remușcări.

Baftă !

Dacă vreți, mă schimb și ieșim la o bere.

N-are rost să vedeți piesa.

- Salut ! Ce faci ? - Bine.

Tocmai am vorbit cu Leslie. Credem că ar fi mai bine

să vă sărutați la finalul celui de-al doilea act.

- Ce e ? - Nu.

Nu ? Nu vrei să te săruți cu Leslie la finalul actului II ?

- Nu... - De ce ?

E prea evident.

Nu uita că tocmai ați reușit să exprimați sentimentele

pe care le împărtășeați pentru prima oară în 20 de ani.

Un sărut ar fi o exprimare a acestei eliberări emoționale,

dorința de a arăta lumii ce sunteți de fapt.

Să le dăm un indiciu, dar să fie ceva subtil.

Dar dacă se apleacă și te sărută...

... pe obraz. Dăm noroc și cade cortina. Excelent, bis !

Mulțumesc, dar nu merge așa. Trebuie să te sărute pe buze.

Nu poate să mă sărute pe gură. Am herpes.

Din cauza emoției. Nu se vede, e pe dedesubt...

Stai liniștit. Se rezolvă repede cu un vechi șiretlic teatral.

George, poți să ne aduci niște vaselină ?

- Bună ! Ești bine ? - Bună ! Da.

- Intră ! Ăsta e apartamentul. - Doamne, ce mare e !

- Da, e destul de mare. - Am adus...

- E roșu sau... - E roșu, dar eu beau orice.

Am și eu niște vin roșu. Se pare că amândurora ne place.

- Mie îmi place vinul. - Eu beau orice.

Vrei să-ți scoți haina ? E cald aici, fiindcă am gătit.

- Miroase frumos. - E mâncare orientală.

- S-o agăț aici ? - Da.

Hai, Fran ! Ești ca o bătrânică.

M-am oprit să ridic o scoică. Privește ! E minunată !

Așa e.

Îți amintești când am venit aici pentru prima oară ?

- Da, cu Paul. - Da.

- Ce flux nenorocit ! - De ce te temi de apă ?

Nu mă tem, dar apa sărată îți distruge cusăturile de la pantofi,

și apoi ești nevoit să-i arunci.

- Vorbești tot despre mare ? - Sigur. Despre ce altceva ?

Ești supărat.

Mă duc la casa de pe plajă.

Fran ! Așteaptă-mă !

Trebuie să urci așa până sus.

- Nu e un Crăciun corect sărbătorit. - Știu, dar îmi place cum sună.

Știu, dar nu poți cina de Crăciun în Ibiza.

Te simți bine ?

Da. Aștept să se umple bazinul cu apă.

A rămas puțin... Nu s-a dus de tot.

- Nu stai jos ? - Nu. Mă obsedează chestia asta...

- E bună ? - Da.

Să mai încercăm o dată !

Ce dracu' ?

Nu-ți face griji.

Ba da... Nu vreau să-l vezi tu.

Cu asta se rezolvă...

Acum l-am împrăștiat de tot.

- Ai păstrat scoica ? - Desigur. E de la tine.

- Nu era a mea. - Am păstrat-o oricum...

Mai aproape de genunchi !

John, te iubesc !

În piesa asta... Știu.

- O să te sărut. - N-are rost !

Aiurea ! Uneori, chiar că nu te înțeleg.

Așa ne-am înțeles ! Dacă începeți cu prostii, plec acasă !

Hai să petrecem o seară frumoasă, la lumina lunii și a stelelor.

Treci la pasajul următor ! N-o să vezi !

Cine dracu' e ?

Ce faceți ? Parcă suntem în "Deliverance".

Am spus că nu accept sărutul. McKellen vine să arunce bomba

cu cinci minute înainte de piesă. "Am vrea să-l săruți".

Nu sunt genul, prietene ! Se mai dă și mare cavaler...

Sărim direct la pasajul de final ? Acum s-a supărat...

N-am dublură și mă tem că aici se termină piesa. Îmi pare rău.

Oricum, era aproape gata. Mai erau vreo cinci minute.

Urma doar să spunem că eu și Fran eram amândoi cuplați cu Paul.

Îl mai țineți minte pe Paul, de mai devreme ?

Paul s-a sinucis. Avea mustrări de conștiință,

fiindcă se culca cu amândoi fără știrea noastră. Deci...

Văd că ia notițe. Nu e prea bine, nu ?

"Îți bați joc de mine ? Asta-și bate joc de mine ?"

Nu e publicul meu. Și ce dacă ?

Ați urmărit serialul FIGURANȚI

Sfârșitul episodului 5