Original subtitles

Dl Yamaguchi vine imediat, cu minunata lui soție.

După cum știți, vrea să investească în noi. Va fi cel mai bun lucru

care ni se întâmplă de când bătrâna Gladys a ars bucătăria.

Nu era rea ca bucătăreasă.

Îți bați joc de noi ? Asta-și bate joc de noi ?

Ray, fii sincer. Nu era chiar rea. Ne plăceau budincile ei cu lapte.

Nu și când le făcea cu terci. Nu vreau ca tu și echipa ta

să-mi dați planurile peste cap. Ați pregătit bucatele japoneze ?

Da. Dar nu cred că ar fi trebuit să-l lași pe Gobbler

să organizeze numărul de divertisment japonez.

De ce ? Ce are de gând ? Nu mai e timp ! Sosesc !

Bună ziua, dle Yamaguchi ! Rita și echipa mea...

V-am pregătit niște bucate japoneze tradiționale.

Bun venit ! Sper să vă placă.

- Sunt minunate ! - Bravo, Rita !

Iar acum, spre desfătarea dv., vi-i prezint pe Gobbler și pe Kimberley,

cu un număr tradițional de divertisment.

Ce dracu'...

Chinezoiul nostru mulgea o vacă,

Dar chinezoiul nostru habar n-avea cum.

Chinezoiul nostru n-a nimerit prea bine la uger

Și-n clipa următoare era plin de rahat !

Și iată-mă plin de rahat !

Ce părere aveți ?

Ăsta-și bate joc de noi ?

FIGURANȚI

Episodul 8

- Nu e rău. - Nu chiar, nu ?

Ba da.

Nu. Un episod rău e unul care prezintă ceva malefic...

E oribil, e un gunoi... E un jeg.

E un jeg. Mulțumesc mult ! S-a zis cu cariera mea.

Exact asta a fost părerea unui critic.

- Să nu glumim pe tema asta. - Cum sunt recenziile ?

Dacă ar fi să fiu amabil, aș zice că părerile sunt împărțite.

Vreau să văd și eu ! Hai, arată-mi !

Bar, poți să aduci câteva recenzii ?

- De ce sunt la el ? - Își mai omoară și el timpul.

- Am mai găsit una. - Serios ?

"Poate că e nedrept să judecăm un sitcom după episodul-pilot,"

"dar când un program TV te face să-ți smulgi ochii din orbite"

"în loc să mai vezi un minut, probabil că nu e pe gustul tău."

- Extrage-o pentru album. - Nu. Acolo le pui pe cele bune.

- Care sunt alea ? - Nu e nicio recenzie pozitivă ?

Cea mai bună a fost în "Telegraph".

- Ce-au spus ? - Nu și-au dat cu părerea.

Pe curând, B.

S-a terminat cu cariera mea !

Nu. În ciuda zvonurilor, am avut 6,2 milioane de telespectatori.

Șase milioane de oameni au văzut episodul, și nimănui nu i-a plăcut ?

Oamenii ăștia se pricep la comedie, nu ?

Eu știu ce spun acolo, dar publicul...

Ai zis că, dacă am propriul meu serial, voi fi bombardat cu oferte

și că telefonul va suna fără încetare. A sunat cineva ?

Nu.

- Ba da, au sunat de la "Sky". - Și ?

Ziceau că-ți pot instala joi antena parabolică.

- Alo ! - Ce faci ?

Răsfoiesc cartea de telefoane și pun degetul la întâmplare,

ca să văd ce nume aș putea avea dacă m-aș hotărî să-l schimb.

- Și ce-ai găsit ? - P.B. Grout.

- Dacă ai cu ce să-ți omori timpul... - C.T. Punchanaganowno.

- Nu arăt ca o Punchanaganowno. - Ți-e foame ?

- Da. - Mergem la Greasy Spoon ?

- Da. Unde ne întâlnim ? - În garaj, peste 10 minute ?

- Da. Vrei să mai auzi unul ? - Spune-mi !

T.P. Bronze.

Bună ! Te muți aici ?

- Da. - Bine.

- Adică... Ai nevoie de ajutor ? - Nu.

Andy. Evident, locuiesc aici. Etajul 2, apartamentul 21.

- Bine. Eu sunt Cathy. - Îmi pare bine !

Bine ai venit în bloc !

Mulțumesc. Mă bucur să văd un locatar care are sub 40 de ani.

Aveam impresia că m-am mutat într-un azil de bătrâni.

Avem și bătrâni, și oameni de peste 40 de ani, dar sunt liniștiți.

- Televizorul... Te uiți des ? - Nu chiar.

Te-ai uitat aseară pe BBC 1 ? Nu ? A fost ceva interesant.

Bine.

Dacă vrei să-ți prezinte cineva împrejurimile, vino la mine și...

- Mulțumesc. Ar fi plăcut. - Bine.

- Pe curând ! - La revedere !

- Am văzut episodul de aseară. - Și ?

- A fost frumos. - N-o zici așa, într-o doară ?

- Nu. - Prea lungă pauza !

- Învață să minți ca lumea. - Au fost și fragmente amuzante.

- Nu contează. Tu râzi din orice. - Poftim ?

Te-am găsit râzând singură odată. Te-am întrebat de ce râzi.

- "De degetele de la picioare..." - Sunt amuzante când se bâțâie.

- Tu le faci să se bâțâie. - Ai ceva mărunțiș ?

- Îmi pare rău, amice. - Bine. O zi bună !

- Succes cu serialul tău, Andy ! - Mersi ! De unde mă cunoaște ?

Unde a văzut el episodul ? În vitrina de la Dixons ?

- Ai apărut în toate revistele. - Citește "Heat", nu ?

Toată lumea citește "Heat".

Acum o să fiu nevoit să le dau bani cerșetorilor.

Nu vreau să zică lumea că Andy Millman îi urăște pe săraci.

- Dar tu urăști pe toată lumea. - Tocmai de-aia e nedrept...

Am doar 8 penny schimbați și o hârtie de 20.

- Dă-i bancnota de 20. - Nu, a zis că vrea mărunțiș.

Mă rog... Serialul e profitabil, nu ?

- Da. - Bine. Câștigi bine ?

Da... Nu ai schimbat ? O liră, de exemplu.

N-ai o bancnotă de zece și una de cinci, nu ?

- Sigur că n-are, e cerșetor. - Știu. Nu sunt orb !

20 de lire... E cea mai mare sumă pe care ai primit-o ?

- Un tip mi-a dat 50 odată ! - Era sonat !

Sau era vreun pervers. Totuși, 20 de lire...

Cam cât primești în medie ? 20 de penny ?

Trec destul de des pe aici. Îți ajung pentru mai multe ieșiri.

Nu pot să-ți dau zilnic. Să zicem că mă lași în pace vreo trei luni.

- Să te las în pace ? - Nu...

Dacă mi-i dai cu atitudinea asta, n-am nevoie de ei.

- Ia-i ! Nu-i vreau. - N-aș putea să fac asta...

Ce-o să le spui celorlalți despre povestea asta ?

Nu-i cereți bani lui Andy Millman. Vi-i dă cu inima îndoită.

Să spui că ți-am oferit 20, a doua sumă din viața ta,

și că apoi te-am insultat și m-ai obligat să-i iau înapoi.

Dar să spui că ți-am dat 20 de fiecare dată când povestești.

Ia-i ! E în ordine.

- Bine. Excelentă loțiune după ras ! - Noroc !

- Ce e ? - Calvin Klein.

- Vernon Kay folosește așa ceva. - Bine, mersi.

De ce ne întoarcem ? De aici am venit.

Acum o să trec iar pe lângă el.

La revedere !

- Am mers prea repede. - Tu ?

Da. Tipa se mută în blocul meu.

Am vorbit cu ea mai devreme și cred că e o atracție spontană.

Mă duc să vorbesc cu ea. Să vii și tu, să-mi ceri un autograf !

Și să spui: "Ești cel mai bun actor de televiziune".

Deja folosești noile tale puteri în scopuri malefice.

- Profit și eu de ce pot. - Bine.

- Bună ! Acum ai nevoie de ajutor ? - Mulțumesc !

- Am nevoie de un bărbat puternic. - Te mulțumești cu mine ?

Da.

- Scuză-mă ! Ești Andy Millman ? - Da.

Actorul principal din noul sitcom "When The Whistle Blows" ?

- Da. - Îmi dai și mie un autograf ?

- Desigur. Pentru cine e ? - Pentru mine.

- Dar nu știu cum te cheamă, nu ? - Maggie.

Maggie...

Ești cel mai bun actor de comedie de la televiziune !

Nu sunt "bun" !

Dar asta m-ai învățat să spun.

Ți-a cerut el să vii aici și să spui asta ?

- Nu știu. - Ce ? Dacă ți-a cerut el asta ?

- Nu... Nu știu. - Sunteți prieteni ?

- Suntem prieteni ? - Da.

- Nu prea cred. - Dar ne cunoaștem.

Serios ? Da, nu mi-am dat... Ți-ai schimbat...

Nu erai... N-am știut...

Cutiile alea n-o să se mute singure.

La revedere !

- Andy, pot să vin cu tine ? - Da.

- Tot la recenzii te gândești ? - Da, la acele recenzii oribile...

- Gândește-te la cele pozitive. - Ce mă fac acum ?

Ani de zile o să lupt să-mi recâștig credibilitatea

apărând în filme oribile și la acțiuni filantropice, cerând iertare.

Te-ar ierta dacă ai apărea în "Celebrity Fit Club".

- Minunat ! În ce aș mai putea să joc ? - În "Celebrity Love Island".

De ce ? Mă rugam să vină un tsunami când mă uitam.

Vrei să mergem la bar ?

Ăsta e începutul. "Actor deprimat căzut în patima alcoolului."

Lasă prostiile ! Grăsimile o să te omoare mai repede.

Sigur poți să vii ? Nu lucrezi la "Samaritans" astă-seară ?

- Nu. - Bine. Mergem la cârciumă.

Cu cine ai prefera să lupți și să ai o șansă de câștig:

cu o gorilă mare și păroasă sau cu o gazelă Thompson ?

- Cu gazela. - Dacă ai prinde-o !

Nu. Eu am venit. Nu e vina mea că a luat-o la sănătoasa !

Nu te uita așa. Am o veste bună.

Am găsit o recenzie super căutând pe internet.

- Serios ? - Fii atent !

"Această poveste extraordinară, cu personaje realiste,"

"va fi pe gustul întregii familii. E o poveste voioasă,"

"al cărei personaj central este un pitic cam grăsunel."

Dă-o încoace !

- E "Wind In The Willows". - Și serialul tău cum se cheamă ?

- "When The Wind Blows". - "Whistle" !

Am zis că e un tip îndesat aici și nu...

- Dar are gâtul la fel. - Exact.

E clar acum de ce ne-am înșelat.

- Mă duc să iau ceva de băut. - Uită-te !

- Seamănă leit ! - Da, numai că e verde.

- Cine ? Andy sau... - Personajul lor.

- Doamne, ești chiar tu ! - Salut !

- Super ! Ce cauți aici ? - Am venit să beau ceva.

Și noi ! Incredibil ! Locuiești în zonă sau...

- Da. - Unde ?

- Pe-aici... - Pe ce stradă ?

- Nu contează. Prin zonă... - Ador serialul tău !

Bine, mersi.

Peruca, ochelarii, lozinca... Toate sunt minunate.

- Mulțumesc. - Totul îmi place !

Peruca, ochelarii, lozinca... Toate sunt minunate.

- Și asta devine o lozincă. - Da. Peruca...

- Ochelarii. - Și lozinca.

- Toate îți plac ? - Da. Pot să te fotografiez ?

- Ai o perucă la tine ? - Nu.

Atunci, fă fața aia !

Privește ! E amuzant chiar și fără ochelari.

- Poți să spui și lozinca ? - Mai bine nu...

- Spune lozinca ! - Nu, e puțin cam...

Spune-o ! Hai, vreau să o aud !

- Bine. Îți bați joc de mine ? - Spune-o cum trebuie !

"Îți bați joc de mine ? Ăsta-și bate joc de mine ?"

- Ador totul ! - Mersi !

Peruca, ochelarii, lozinca... Pot să-l sun pe amicul Pete ?

- De ce nu ? - O să-i placă la nebunie !

Bănuiesc că nu poți să-l suni și pe barman...

N-am numărul lui.

Pete, care e lozinca ta preferată ? Tipul e aici !

- Da. Vorbește cu el. - Nu pot.

Vorbește cu el ! Hai, vorbește cu el !

Pete, ce mai faci, amice ? Da ? Și lui îi place.

Nu, nu mi-am pus peruca.

Pete, trebuie să închid. Viața e prea scurtă. Bine, pa !

Da, era chiar el. Vino încoace !

Adu-i pe Ralph, pe Walnut și pe contele Fuckula. Da, îi place.

Trebuie să închid. Repede, Jilly !

- Termină de băut ! Plecăm. - De ce ?

Tocmai am fost recunoscut de cineva din "The Hills Have Eyes".

Salut !

Ce faci, amice ? Darren Lamb, agent. Îmi pare bine.

- Ea e Jilly, prietena mea. - Bună, Jilly !

- Pe tine te știu ! - Da, se poate...

- Ai drenat șanțurile mamei mele ? - Se poate. Unde locuiește ?

În Arundall Court, lângă garajul BP.

- Cât ai primit pentru asta ? - Nu prea mult.

200 de lire. S-a descurcat bine și mama i-a mai dat 20 bacșiș.

- 220 de lire ? - Nu sunt obligat să-ți spun totul.

Nu, deși observ că nu uiți niciodată să-mi spui

când dormi în mașină și când vrei să faci o baie.

Tu îmi găsești roluri în filme, nu clienți pentru lăcuiri.

El vorbea despre șanțuri, iar tu ai trecut la lăcuiri.

Ce altceva mi-ai mai ascuns ? Barry, e cumplit !

- Mă insulți. - Repari și acoperișuri ?

- Ai vreunul stricat ? - E prea periculos, nu sunt...

Refuzi oferte de lucru ? Știi tu zicala cu calul de dar...

Incredibil ! Câți bani ai primit ? 220 de lire ?

- Îmi datorezi 27,50 lire. - Pot să-ți scriu un cec ?

Dacă vrei... Incredibil !

Dacă-ți place serialul lui, o să-ți placă și ăsta. Întoarce-l !

- Balcoane ! - E super, nu ?

- Cum ai făcut asta ? - Sunt doar numere.

- Ce numere ? - 58008. Privește !

- Fii atentă, Jilly ! 58008. - Vreau să văd și eu !

Balcoane !

- Trebuie să te obișnuiești. - Simt că înnebunesc.

Știu... Te văd la televizor și vor să fie prietenii tăi cei mai buni.

Când jucam în EastEnders, mergeam într-un local numit "Castro's".

E liniștit și te tratează cu respect, dacă te recunosc.

- Hai să mergem acolo ! - Bine. Poftim !

- Boing ! - Dacă nu e primit, a cui e vina ?

Hai să nu vorbim despre afaceri în fața unor necunoscuți.

Fără supărare ! Deja m-ai cam enervat cu răspunsurile obraznice.

Lasă-mi numărul tău și ne mai vedem. Nu mă atinge !

Scuză-mă... Veneam tot timpul aici acum câțiva ani.

- Greg e înăuntru. - Nu e nevoie să vorbești cu el.

De parcă n-o să vină să-și dea aere... Un tâmpit și un încrezut.

- Bine. Trebuie doar să semnați. - În regulă.

Bună ! Bine ați venit ! Mi-a plăcut episodul de aseară.

Mark, te rog să-l conduci pe dl Millman în separeul VIP-urilor.

- Mulțumesc mult ! - Nu e nevoie să semnați.

- Mulțumesc ! - Mersi !

- Andy Millman... - Nu mă pot opri. Merg la VIP-uri.

Eu stau aici ! Ia loc !

- Așa mai merge. Mulțumesc mult ! - Vă aduc ceva de băut ?

- Șampanie ? - Da.

- Ne aduci o șampanie ? - Nicio problemă.

În sfârșit, puțin respect.

Doamne, e David Bowie !

Incredibil ! Nu vă uitați !

- Vă rog să plecați. - Dar abia ne-ai adus aici !

- A venit David Bowie. - Știu, dar e de-a dreptul jenant.

- Te-ai ridicat așa de repede ? - Da. Gata ! Sunt odihnit acum.

- Cum îți merge ? - Minunat. Dar ție ?

Excelent. Joc într-o- piesă de Cehov la Wyndham

și tocmai am fost nominalizat pentru un premiu Oliver.

- Cum merge cu sitcomul ? - Excelent. Ratinguri superbe !

- Cronicile sunt cam dure. - Nu citesc recenziile.

Cred că am una chiar aici. Poți să-l ții puțin ?

- Aveam de gând să o arunc. - Și de ce n-o faci ?

"When The Whistle Blows".

Urmărind această comedie abisală, îmi doream

să strige cineva că e liber și să-l aud pe Millman spunând:

"Betty, cred că e cel mai prost sitcom din toate timpurile."

Nu mă interesează opinia lui.

Nu mă interesează părerea unui critic obosit,

ci a cuiva care contează... Opinia omului de pe stradă.

- I-a dat 20 de lire mai devreme. - Nu mă refeream la el neapărat...

Dacă tu alergi după audiență, bravo ! Eu caut respectul semenilor mei.

Ambele sunt importante. Oricum, mi-a făcut plăcere.

"Îți bați joc de noi ?"

- E groaznic serialul ! - A întors foaia.

- Omul de pe stradă e capricios. - Nu era chel.

- Nu e vorba neapărat despre acela... - Ți se întâmplă des ?

- Niciodată. - Cineva nu râde: telespectatorul.

- Ba da. - Ce tip insolent, să se bage așa...

- Și să spună asta. - Oricum, e un nimeni pentru mine.

Nu te uita. Sunt două puicuțe mai încolo, care nu beau nimic.

- Cred că știi ce ai de făcut. - Da. Scuză-mă...

Sunt două fete acolo, care nu beau nimic.

Spune-le să cumpere ceva sau să plece din local.

Nu, a înțeles greșit. Le cumpărăm noi ceva de băut.

Credeam că te îngrijorează ideea că pierde bani din cauza lor.

- Și ce mă privește pe mine ? - Omul are o afacere.

- Cheltuielile sunt enorme. - Câștigă mult cu mâncarea.

Vreo 20 de localuri ies zilnic din afaceri din cauza unora ca ele.

Ai devenit brusc expert ? De ce-ți pasă ție ?

Las-o baltă !

Scuzați-ne. Darren Lamb, agentul actorului Andy Millman,

interpretul principal din sitcomul "When The Wind Blows".

- "Whistle". - Da. Pe el îl mai știți ?

- Barry, din EastEnders ? - Bună !

- Da. Ce mai faci ? - Nu prea bine...

Să nu vorbim despre asta, Barry. Fetele astea sunt dornice.

Cum adică "dornice" ?

Sunteți neînsoțite și, când cunoașteți doi adevărați ca noi...

- Cine îl vrea pe Barry ? - Nimeni.

- Amice, rămâi pe tușă. - Ca de obicei...

Dar eu am rămas în cadru. Pe cine duce Barry acasă,

pentru ca una dintre voi să vină cu mine ?

- Pe niciuna. - Bine. Ultimul scenariu.

Nu vă interesează Barry, așa că eu o aleg pe cea corpolentă.

Mergem la mine. Barry stă de vorbă, iar noi doi trecem la treabă.

Cel mult 10 minute, jur ! Apoi, îți plătesc taxiul până acasă,

numai să nu depășească 15 lire sterline.

Sau poți să mergi pe jos și să bagi banii în buzunar.

- E alegerea ta. - Nu.

Nu ? Bar, s-o lăsăm baltă. E bine să știi când să te retragi.

Era chirurg, dacă-mi amintesc bine.

Cânta în teatrul ambulant al chirurgilor.

Așa a început. Unul dintre pacienții pe care îi opera

era un tip de la Decca Records.

Sunt urmărit. Crezi că putem intra acolo ?

Nu, e separeul VIP-urilor. Nu vă apropiați de frânghie !

- Știu, eram VIP adineauri ! - Îmi pare rău. Nu vă apropiați !

Am mai multe în comun cu David Bowie decât prostimea asta.

- Cum vine asta ? - Amândoi suntem artiști.

Nu te poți pune pe picior de egalitate cu David Bowie.

E unul dintre cei mai mari artiști din ultimii 35 de ani.

Tu n-ai făcut decât o comedie comercială, plină de clișee.

- Un bodyguard îmi condamnă serialul. - Nu... Dar știu ce gusturi am.

Da ? Îți plac banii ? Ce zici de 20 de lire ?

Încerci să mă mituiești acum, ca să te las lângă David Bowie ?

Îți dau 20 de lire, ca să ne lași să stăm pe locurile alea libere.

- Nu. - 50 ?

- 50 de lire ? - Da.

Să vedem !

- Ai una de 10 ? Eu am de 20. - Nu.

- Deci fie 40 de lire, fie 60. - Bine. Vreau 60.

E pentru amândoi.

Du-te și ia ceva de băut. Nu mai am niciun ban.

- Ce căutați acolo ? - E separeul VIP-urilor.

Putem intra și noi ? Nu se întâmplă nimic aici.

Treaba voastră ! Nu sunt multimiliardar.

E aceeași banchetă, doar că locul ăsta costă 60 de lire !

Ai dat 60 de lire pe locul ăla ? Trebuia să mă chemi să negociez eu.

Mă văd fără probleme ! Ar trebui să existe o barieră.

Hai să stăm lângă David Bowie. Pe el nu-l stresează nimeni.

- Nu ne putem așeza lângă el. - Mergem să vorbim cu el.

Scuzați-ne, dle Bowie... Voiam să știți că amândoi vă admirăm.

- Nu te aud de acolo. Vino aici ! - Hai !

Dă-te puțin, Linda ! Mulțumesc.

- Bună ! - Salut !

Tocmai ziceam că și eu sunt artist.

- Da ? Cu ce te ocupi ? - Joc într-un sitcom.

Se cheamă "When The Whistle Blows". L-ai văzut cumva ?

- Nu. E bun de ceva ? - Nu. E o prostie.

- E plin de lepădături pe-aici ! - Nu merge prea bine, nu ?

Are șase milioane de telespectatori. Nu e exact ce-mi doream eu,

fiindcă au intervenit cei de la BBC, în goana lor după audiență,

și l-au redus la o comedie plină de stereotipuri.

Lozinci și peruci... Mi se pare un fel de prostituție profesională.

E greu să-ți păstrezi integritatea când ești în căutarea primului...

- "Grăsunelul și-a vândut sufletul." - Grăsunelul...

"Grăsunelul care și-a vândut visul. Micul ratat durduliu."

"Micul ratat durduliu, gluma întregii societăți."

- Nu merge "micul ratat durduliu". - Nu.

"Grăsunel vrednic de milă, nimeni nu râde."

"Clovnul de care nu râde nimeni și de care toți vor să scape."

"În culmea deprimării, grăsanul își curmă zilele."

"S-a săturat să fie urât. Grăsunul își ia zilele."

- Grăsan ? Grăsunel ? - Mie îmi place "grăsan".

Da, să încercăm așa.

"Grăsanul își ia zilele, desfigurându-și chipul umflat..."

Nu. "Își împrăștie creierii".

- Probabil că n-ar nimeri ! - Da, Linda ! Îmi place !

Și mie. Excelent, Linda !

"Și-a dat sufletul pentru celebritate."

"Lozinca, peruca și glumele sunt oribile."

"Nu are stil, nu are farmec, E banal și superficial,"

"E o risipă de spațiu".

Toată lumea să cânte cu mine ultimul vers ! Unu, doi, trei !

"E banal și superficial, E o risipă de spațiu".

"... nasul său cârn..."

Încă o dată !

"Micuțul grăsan, cu nasul său cârn."

"E doar un micuț grăsan, cu nasul cârn."

- Ce fel de ceai ai băut ? - Turcesc.

- Și altceva ? - Doar ceai.

- Nu poți bea doar ceai. - Am mâncat sendvișuri turcești.

O halbă de Fosters și un vin alb, sec.

5,80 ? Îți bați joc de noi ?

El e ! E Andy Millman !

- Salut ! Ce faceți ? - Ei sunt Ralph și Walnut...

- Iar el e contele Fuckula. - De ce te poreclesc așa ?

Fiindcă "distrug" tot ce văd. Nu mă opresc niciodată.

Nu se oprește !

- Fă-ne o poză ! - Nu pricep.

E Gobbler !

Ați urmărit serialul FIGURANȚI

Sfârșitul episodului 8