Original subtitles

În următoarele cinci zile, Muzan va veni...

Folosește-mă drept momeală și taie-i capul lui Muzan...

Ce te face să crezi asta?

Doar intuiția mea. Atât.

Niciun alt motiv.

Ceilalți copii nu vor fi de acord...

Nu vor fi de acord să mă folosească drept momeală...

Ești singurul căruia pot să-i cer asta, Gyomei.

S-ar putea ca acel om să nu moară chiar dacă îi tai gâtul.

Cel mai probabil, singurul lucru care îl poate

distruge pe Muzan este lumina soarelui.

Adică dacă nu moare nici după ce-i distrugi capul...

Vei fi prins într-o luptă lungă până răsare soarele.

Am înțeles.

Dacă asta îți dorești, Maestre.

Mulțumesc.

Te rog...

Nu lăsa să mai moară niciunul dintre copiii mei prețioși.

Deci crezi că m-ai împins într-un colț?

Toți veți merge direct în Iad!

Voi, vânătorilor de demoni enervanți!

În seara asta, am să vă măcelăresc pe toți, până la ultimul!

Tu ești cel care va merge în Iad, Muzan!

Nu scapi nicăieri!

Atunci fă-o!

Să vedem dacă poți, Kamado Tanjiro!

Te voi învinge cu siguranță, Kibutsuji Muzan!

Ce e locul ăsta?

Nu-mi dau seama unde e stânga și dreapta!

O fi lucrarea unei Arte Demonice a Sângelui?

Nu știu exact ce se întâmplă, dar Tamayo-san îl ținea pe Muzan pe loc.

Nu știu însă cât timp mai poate rezista așa.

Calmează-te, Kanroji!

Bine.

Stai aproape.

Trebuie să-l găsesc pe Muzan și să-l dobor!

Trebuie să mă grăbesc!

Acolo e!

Dacă mă izbesc de pământ, mor!

Trebuie să folosesc o tehnică ca să-mi schimb traiectoria!

Poziția mea e prea greșită!

Ești bine?

Da, mulțumesc!

M-ai sal—

Respirația Apei, Forma Întâi:

Tăietura Oglinda Apei!

Tanjiro!

Respirația Apei,

Forma a Șasea:

Forma a Treia:

Vârtej!

Dansul Curgerii!

Giyu-san e incredibil...

A reușit să-și dea seama ce tehnică urma să folosesc.

Apoi a avut grijă să folosească un atac care să nu se ciocnească cu al meu.

E de necrezut!

Ce-i cu privirea aia de pe fața lui?

Probabil că acesta este ascunzișul demonilor pe care l-au menționat Shinazugawa și Iguro.

Atunci de ce ar aduce Kibutsuji toți Hashira și ceilalți vânători aici?

De acum înainte, va trebui să rămânem mereu în gardă.

Așa e.

Să mergem.

Așa.

Respirația Șarpelui, Forma a Cincea:

Șarpele Șerpuitor!

Stai departe de Kanroji, nenorocitule!

Iguro-san e atât de tare!

Ești rănită?

Nici vorbă!

- Hai. - Bine!

Tokito!

Sunt mulți demoni aici, nu?

Par să fie toți la nivelul unui rang inferior.

Presupun că sunt aici ca să ne obosească.

Ce s-a întâmplat cu Maestrul?

Ne așteaptă în viața de apoi.

A fost un sfârșit măreț.

Nu-mi pot imagina că ar fi făcut greșeala de a se lăsa găsit de un demon.

A fost o capcană?

Așa este.

Știa că zilele lui erau deja numărate.

Maestre...

Prima dată când am întâlnit un demon, am fost la un pas de moarte.

Nu m-a lăsat niciodată singur.

A făcut la fel pentru nenumărați alții, de asemenea.

Ca un tată...

Da, a făcut-o.

Muzan l-a luat nu doar pe fratele meu, ci și pe al doilea meu tată.

Blestematule!

Muzan, te voi face să suferi înainte să te trimit în Iad!

Nu-ți face griji.

Simțim cu toții la fel.

Maestre...

Nu am putut să te protejez.

Veniți pe rând, unul după altul...

Dați-i drumul.

O să vă măcelăresc pe toți!

Trecem!

Nu știu cum am ajuns aici...

Dar pentru că demonii tot apar...

E momentul perfect să îmi testez tot antrenamentul!

Ce e locul ăsta?

O fortăreață a demonilor?

Unde sunt ceilalți?

Frate...

Te rog, fii în siguranță!

Aud ceva, tipul ăla trebuie să fie în apropiere.

Nu te iert.

N-o să te iert niciodată pentru ce ai făcut!

Simt miros de sânge.

Unde sunt?

A sosit cineva.

Superior Doi

E și o fată!

Arăți frumoasă și delicioasă!

O să-i mulțumesc mai târziu lui Nakime-chan.

Shinobu...

Te rog, părăsește Corpul Vânătorilor de Demoni.

Te forțezi întotdeauna prea mult, încerci prea tare.

Dar, Shinobu...

Vreau doar să trăiești o viață fericită.

Vreau să trăiești până la bătrânețe.

Pentru mine, asta e de-ajuns...

Nu!

Nu aș renunța niciodată! Te voi răzbuna!

Spune-mi, cum arăta demonul care ți-a făcut asta?

Spune-mi, soră, te rog!

Cum aș putea trăi o viață fericită după ce cineva ți-a făcut asta?

Era un demon care părea că are sânge vărsat pe cap.

Hei! Îmi pare foarte bine să te cunosc!

Numele meu este Doma.

Ce noapte minunată.

Vorbea atât de calm.

Și nu se oprea din zâmbit.

A-ajut—

Ajută-mă!

Acum vorbesc eu.

Ești bine?

Ce rapidă ești!

Ești o Hashira?

E în regulă, las-o acolo!

Mă asigur eu că nu se va irosi!

Arma pe care a folosit-o acel demon era o pereche de evantaie ascuțite.

Sunt fondatorul Credinței Paradisului Etern.

Datoria mea este să mă asigur că discipolii mei sunt fericiți.

Așa că o voi devora, fără să las nimic în urmă.

Acesta este demonul care mi-a ucis sora.

Să te asiguri că sunt fericiți?

Nu mă face să râd.

Fata asta doar țipa după ajutor.

Și am ajutat-o, nu-i așa?

Acum nu mai simte nicio durere.

Nu mai suferă și nu-i mai este frică.

Toți oamenii se tem de moarte.

De aceea îi mănânc pe toți.

Așa pot trăi veșnic în interiorul meu.

Absorb toate sentimentele, sângele și carnea discipolilor mei.

Totul pentru ca ei să fie salvați și călăuziți spre paradis.

Ești nebun.

Ești dus cu capul?

Chiar mi se face greață de tine.

Tocmai ne-am cunoscut, de ce ești atât de rea?

Știu!

Ce trist...

Ceva sigur te frământă.

Sunt aici să ascult, spune-mi liber!

Ceva mă frământă?

Tu mi-ai ucis sora!

Nu recunoști acest haori?

Te referi la spadasina cu Respirația Florii?

Era o fată atât de blândă.

Îmi amintesc că n-am apucat s-o termin de mâncat, fiindcă răsărea soarele.

Dar mi-aș fi dorit s-o devorez.

Respirația Insectei, Dansul Bondarului:

Înțepătura!

Ce împungere incredibilă!

N-am putut s-o opresc la timp!

Arta Demonică a Sângelui:

Lotusul Înghețat!

Ce frig!

Simt că-mi îngheață plămânii!

Ești într-adevăr rapidă!

Dar e degeaba.

Nu poți ucide demoni înjunghiindu-i în ochi.

Gâtul...

Trebuie să le tai gâtul.

Poate că înjunghierea nu te omoară, dar otrava?

Mă întreb dacă otrava asta e destul de puternică pentru a ucide un Rang Superior.

Soră...

Te rog, soră...

Asta e mult mai puternică decât otrava pe care ai folosit-o pe muntele lui Rui-kun...

Deci chiar își împărtășesc informațiile.

Otrava e o sabie cu două tăișuri.

Mi s-a spus să fiu atent la un amestec care s-ar putea adapta oricărui demon.

Se pare că am reușit să-ți neutralizez otrava.

Îmi pare rău! Probabil ai muncit mult la ea.

Acea sabie scoate un sunet unic când o înfășuri în teacă.

E atunci când schimbi compusul?

Ce distractiv!

Chiar îmi place să fiu otrăvit!

Hei, crezi că următoarea va funcționa?

Hai să încercăm!

Așa zici?

Pentru mine e bine.

Până la urmă...

Am anticipat totul până acum!

Este amestecul pregătit?

Poți veni spre mine oricând.

Am zis să încercăm...

Dar e plictisitor dacă folosești aceeași tehnică de fiecare dată.

E mai lent decât înainte.

De ce oare?

Respirația Insectei, Dansul Bondarului:

Fluturare Adevărată!

Ce e asta? Deja mi-am creat o rezistență.

Așa ai deviat atacul meu...

A fost uimitor, parcă toată munca ta și-a atins apogeul într-o singură clipă!

Continuă, nu trebuie să aștepți până descompun otrava!

Îmi place să-i sprijin pe cei care dau tot ce pot!

Da! Exact așa!

Am fost bun și isteț încă din copilărie.

Întotdeauna am încercat să ajut oamenii nevoiași și să-i fac fericiți.

Pentru că asta e datoria mea.

Ochii acestui copil au culorile curcubeului.

Părul pal este un semn de puritate.

Acest copil este special.

Sunt sigur că poate auzi vocea lui Dumnezeu.

Părinții mei erau de necrezut de proști.

Au mers atât de departe încât au creat Credința Paradisului Etern.

Îmi părea atât de rău pentru ei.

De-aia am jucat teatru și i-am lăsat în pace.

Niciodată n-am auzit vocea lui Dumnezeu.

La început, mi se părea ciudat când oamenii se rugau la mine.

Adulți care plângeau în fața unui copil vorbind despre necazurile lor, cerând sfaturi.

Am început să mă întreb dacă nu erau toți nebuni.

După ce căscam la poveștile lor plictisitoare...

Își plecau capul și mă rugau să-i conduc spre paradis.

Mă făceau să plâng.

Ce trist...

Acest „paradis” nu există.

E doar o iluzie inventată de imaginația oamenilor.

Zei nu există.

E atât de simplu, și totuși acești oameni care trăiesc doar câțiva zeci de ani nu-și dau seama.

Când mori, nu mai e nimic.

Pur și simplu încetezi să mai simți.

Inima ți se oprește...

Creierul ți se oprește...

Și trupul ți se descompune.

Pentru toate ființele vii, asta e inevitabil.

Pur și simplu nu puteau accepta acea realitate.

Trebuie să fie greu să fii atât de prost.

Am vrut să-i ajut pe acești oameni jalnici să-și găsească fericirea.

Ăsta trebuie să fie motivul pentru care m-am născut.

Se pare că nici numărul cinci n-a mers.

Devine din ce în ce mai ineficientă.

Câte crezi că mai poți face?

Îți pierzi suflul!

Transpiri cam mult.

Ești bine?

Asta este puterea unui Rang Superior.

Otrava mea nu are niciun efect.

E absurd cât de repede își dezvoltă rezistența.

Plămânii ți se dau bătuți, nu-i așa?

La urma urmei, ai inspirat Arta Mea Demonică a Sângelui.

Și-a transformat sângele într-o ceață înghețată și a împrăștiat-o cu acele evantaie.

E prea periculos chiar și să respiri.

Îl voi lovi cu mai multe doze deodată!

Respirația Insectei, Dansul Libelulei:

Hexagonul Ochiului Compus!

Chiar ești rapidă!

Probabil cea mai rapidă Hashira pe care am întâlnit-o.

De ce nu...

Ar fi trebuit măcar să încerci să-mi tai gâtul.

Cu viteza aia, probabil ai fi reușit.

Poate că nu, ești oricum atât de mică.

De ce am mâinile atât de mici?

De ce nu am crescut niciodată mai înaltă?

Dacă trupul meu ar fi fost doar puțin mai mare...

Poate aș fi putut învinge demonul ăsta.

Cu cât ai brațele și picioarele mai mari, cu atât pot avea mai mulți mușchi...

E un mare avantaj...

Dar, deși era mai înaltă decât mine, sora mea era la fel de delicată.

Îl invidiez pe Himejima-san.

Când apare el, toată lumea știe că poate răsufla ușurată.

Știu ce încerca sora mea să spună...

Ai terminat deja?

Se pare că n-ai ce face...

„Probabil o să mori și tu la fel.”

A început să spună asta, dar s-a oprit...

Adună-te.

Nu plânge pentru asta.

Soră...

Ridică-te.

Nu pot!

Am pierdut prea mult sânge, iar plămânii îmi sunt sfâșiați.

Asta nu contează.

Ridică-te, Hashira a Insectei, Kocho Shinobu.

Când decizi să învingi un demon, îl învingi.

Când decizi să câștigi, câștigi.

Indiferent de preț.

Nu mi-ai promis mie și lui Kanao?

Kanao...

Îmi pare rău.

Trebuie să te doară îngrozitor.

Shinobu, poți s-o faci.

Mult noroc.

Poți chiar să mai stai în picioare?

Ești sigură că ești om?

Clavicula, plămânii și coastele ți s-au făcut praf.

La cât ești de mică, mă mir că n-ai murit deja din cauza pierderii de sânge.

Bleah, vezi?

Sângele care ți se adună în plămâni face sunetul ăla oribil de gâlgâit!

Te voi omorî acum, ca să nu mai suferi.

Ești dincolo de salvare, renunță!

Dacă o să fac asta, trebuie să fie gâtul.

Dacă injectez destulă otravă în gâtul lui, pot câștiga!

Respirația Insectei, Dansul Miriapodului:

Zigzag cu o Sută de Picioare!

Se mișcă în toate direcțiile, șerpuind.

Cu atâta forță încât a rupt podul.

Prea rapidă! Nu-i pot citi atacul!

Dedesubt!

Cândva credeam că drumul fericirii se întinde la nesfârșit în față.

Dar mi-am dat seama...

După ce s-a destrămat...

Că fericirea se sprijină pe un strat subțire de sticlă.

Și...

Așa cum noi am fost salvați...

Mai sunt și alții a căror fericire n-a fost încă distrusă.

Am vrut să devin mai puternică, să-i protejez.

Asta a fost promisiunea noastră.

„Să învingem cât mai mulți demoni, amândouă.”

„Nu putem lăsa pe nimeni să treacă prin ce am trecut noi.”

Chiar dacă sunt slabă...

Chiar dacă nu pot tăia gâtul unui demon...

Dacă pot învinge un singur demon, pot salva zeci de vieți.

Dacă pot învinge un Rang Superior, pot salva sute.

Nu contează dacă pot sau nu...

Sunt lucruri care pur și simplu trebuie făcute.

Ești furioasă?

Da, sunt furioasă, Tanjiro-kun.

De foarte mult timp, sunt furioasă.

Părinții mei au fost uciși.

Sora mea a fost ucisă.

În afară de Kanao, toate Tsuguko-urile mele au fost ucise.

Și acele fete...

Dacă demonii nu le-ar fi ucis familiile, atunci ar trăi acum fericite alături de ei.

Asta mă scoate din minți!

Haide, odată!

De ce nu funcționează otrava mea pe tipul ăsta?

E atât de enervant!

A fost grozav! Te-ai străduit din greu!

Sunt mișcat!

Nu m-aș fi așteptat să fii atât de impresionantă!

N-aveai forța sorei tale, dar tot te-ai luptat până la capăt!

E un miracol că ai reușit să ajungi până aici!

Chiar dacă știai că e în zadar, tot ai încercat să mă dobori!

Această nebunie e ceea ce face oamenii atât de slabi, dar și atât de frumoși!

Ești cu siguranță demnă de a fi devorată de mine.

Hai să trăim împreună o veșnicie!

Dacă ai ultime cuvinte, ți le pot transmite.

Du-te în Iad!

Maestre!

Sunt sigur că tipul ăla e pe aici, pe undeva.

Probabil mă caută și el.

Toți cred că oamenii la care țin vor fi mereu acolo.

Dar nu e decât o dorință fragilă.

Respirația Florii,

Nimeni n-a promis că este o certitudine absolută.

Forma a Patra:

Hanagoromo Cărămiziu!

A fost aproape.

Dar, dintr-un motiv oarecare...

Oamenii tot aleg să creadă că e adevărat.

Te rog, nu încerca să mă tai cât timp absorb pe cineva.

Nu te lași provocat de insultele mele?

Ți-a transmis ceva prin semne cu degetele?

Ți-a spus despre puterile mele?

A avut doar o clipă, e impresionant.

Nu a renunțat nici măcar știind că e în zadar.

Oricum, se pare că e noaptea mea norocoasă.

Ospețe minunate tot apar unul după altul.

E cu adevărat o noapte minunată.

Știu că ești acolo.

Ieși deja.

Nu-mi mai pierde vremea.

Așa vorbești tu cu un superior?

Poate că te-ai mai întărit puțin de când ne-am văzut ultima dată...

Dar tot jalnic arăți.

RANG SUPERIOR ȘASE

Nu ne-am mai văzut de mult, Zenitsu.

Kaigaku...

De când ai devenit demon, nu te mai recunosc drept superiorul meu.

Respirația Apei, Forma a Noua:

Curent de Apă Stropitor, Turbulență!

Fii atent!

Da!

Lumea asta e periculoasă, se mișcă de parcă ar fi vie.

Tot încearcă să mă despartă de Giyu-san.

Trebuie să ne reunim cu ceilalți și să-l găsim pe Muzan.

Moartă!

Kocho Shinobu a murit!

A murit luptând împotriva Rangului Superior Doi!

Ce poartă cioara aia la gât?

Mesajul ăsta a venit neobișnuit de repede.

Shinobu e moartă.

Nu vă opriți din lucru.

Avem nevoie de cât mai multe informații.

Înțeles.

Care e situația celorlalți Hashira și a restului Vânătorilor de Demoni?

La patru platforme distanță, doisprezece pe verticală.

E o luptă pe platforma centrală.

Peste zece demoni în prezent.

Și peste treizeci se apropie.

„Ochii” lui Yushiro-san pot percepe Arta Demonică a Sângelui.

Poate vedea tehnici invizibile pentru ochiul uman.

Fiecare lumină reprezintă o manifestare a Artei Demonice a Sângelui.

Și sunt dezvăluite după o pulsație a tehnicii sale.

Locul ăsta se întinde la nesfârșit.

Ce fel de putere...

Este un castel demonic infinit.

Și am fost atrași direct în el.

Dar nu am fost doar ademeniți.

Tatăl meu a făcut pregătiri atente pentru o zi ca asta.

A plănuit ca Gyomei să se regrupeze cu ceilalți Hashira.

Și a dat ordine celorlalți Vânători de Demoni să se pregătească prin Ciorile Kasugai.

Cu ajutorul lui Tamayo-san și Yushiro-san...

Și prin sacrificiile surorilor și părinților mei...

Care și-au pus credința în noi...

Nu vom pierde această luptă.

Cinci puteri uriașe radiază în zonă, de parcă și-ar impune dominația.

Fără îndoială, sunt Rangurile Superioare.

Una dintre ele marchează locul unde a murit Shinobu.

Rang Superior! Rangul Șase și Agatsuma s-au întâlnit!

Alt Rang Superior? Care e situația?

Nu e bine, Agatsuma e complet singur.

Un Hinoe nu poate înfrunta singur un Rang Superior.

Trimiteți întăriri, repede!

Nu te-ai schimbat deloc.

Tot un amărât mic ai rămas.

Așa-i?

Ai ajuns Hashira?

Hai, Zenitsu.

Ai învățat ceva în afară de prima formă?

Ești tare încrezut, ținând cont că ești cel mai slab dintre Rangurile Superioare.

Văd că măcar ai învățat să răspunzi.

De ce ai devenit demon?

N-ai niciun—

De ce un succesor al Respirației Tunetului ar deveni demon?

Dacă nu te-ai fi transformat în demon...

Moșule...

Nu s-ar fi omorât singur!

Moșul...

Și-a spintecat burta, singur!

Nu era nimeni să-i taie capul!

Când îți tai burta...

Dacă nu e cineva acolo să-ți taie capul...

Mori lent și în chinuri groaznice!

Moșul...

Putea să-și taie gâtul sau să-și înfigă sabia în inimă!

Totul doar pentru că linia Respirației Tunetului a dat naștere unui demon!

Nu e problema mea.

Și ce? Vrei să spui că ar trebui să mă simt vinovat și să mă căiesc?

N-am niciun respect pentru cei care nu îmi respectă valoarea.

Voi lucra doar pentru cei care îmi recunosc valoarea!

Mă bucur că bătrânul a murit în chinuri.

Am muncit din greu, dar a refuzat să mă facă unicul său succesor.

Bătrânul idiot mi-a spus să lucrez alături de gunoi ca tine și să împart moștenirea!

Poate că a fost Hashira, dar spre final sigur i s-a dus mintea.

Moșul nu și-a pierdut mințile.

Dacă eu sunt gunoi, tu ești mizerie.

Poate că eu pot folosi doar prima formă, dar tu nici măcar atât.

Poate că moșul a murit jalnic fiindcă a avut urmași atât de patetici!

Nu mă pune în aceeași oală cu tine!

Respirația Tunetului, Forma a Patra:

Tunet Îndepărtat!

Prea lent, gunoiule.

M-a tăiat!

E rapid!

Tipul ăsta...

Parcă e o persoană complet diferită.

Nu pot să cred.

Nu e rușine să te pleci în fața puterii absolute.

Atâta timp cât trăiești, poți găsi o cale.

Până nu mori, n-ai pierdut.

Poți să-ți bagi fața în noroi.

Poți să-ți pierzi casa.

Poți să bei noroi.

Poți fi certat pentru că ai furat.

Cât timp trăiești, într-o zi vei învinge.

Eu voi învinge.

Credința asta m-a ținut până acum.

Dacă devii demon...

RANG SUPERIOR UNU

Poți accesa o putere mai mare...

Dacă el te recunoaște...

Atunci vei deveni unul dintre noi.

Pentru un spadasin puternic...

Transformarea în demon durează.

La mine a durat trei zile.

Pentru cineva care folosește tehnici de respirație ca să devină demon...

Va fi nevoie de o mare cantitate din sângele lui.

Și uneori...

Există oameni ale căror trupuri nu pot suporta transformarea.

Dar tu?

Fii recunoscător pentru această șansă.

Să nu verși nici măcar o picătură.

Dacă o faci, s-ar putea ca propriul tău cap să cadă de pe umeri.

În clipa aceea, toate celulele mele țipau de frică.

Comparat cu asta...

Puștiul ăsta nu e nimic.

Poate că a devenit mai puternic, dar nu se poate măsura cu un Rang Superior.

Agatsuma Zenitsu e patetic.

Tot timpul plânge, fără pic de demnitate.

Ajutor! Am căzut într-o groapă și mi-am scrântit glezna!

Și ticălosul ăla a zis că trebuie să fim succesorii împreună.

Uite, Kaigaku.

Moșule!

E cam mare.

Haide, moșule!

Ne vede ca egali?

O să crești în el.

Nu suntem!

Toți mor la un moment dat!

Tu și bătrânul ăla nu faceți excepție!

Eu puteam folosi doar prima formă.

Iar el le putea folosi pe toate, în afară de prima.

Așa că moșul...

Voia să fim amândoi succesori ai Respirației Tunetului.

Când tu...

Te-ai transformat în demon, am vrut să neg asta.

Respirația Tunetului, Forma a Doua:

Spiritul Orezului!

Cinci lovituri consecutive într-o clipită.

Ai mâncat atâția oameni!

Nici nu mai știi să deosebești binele de rău!

Ba știu diferența!

Ce e, ți-e frică?

Tu ești favoritul bătrânului, nu-i așa?

Arată-mi odată tehnica ta de preț!

Ce e, ți-e teamă?

Nu ezita, încearcă să mă lovești!

Respirația Tunetului,

Prima Formă:

Tunet și Fulger!

O încărcare simplă și dreaptă, serios?

Crezi că pic în plasa asta?

Respirația Tunetului, Forma a Treia:

Roiul Tunetului!

Un atac rotitor, ca un val!

Ce-i, ai obosit?

Gata deja?

Respirația Tunetului, Prima Formă:

Tunet și Fulger, de opt ori!

Ce plictisitor!

Respirația Tunetului, Forma a Cincea:

Fulger Înroșit!

Cum ți se par tehnicile mele, acum că sunt împletite cu Arta Demonică a Sângelui?

Atacurile mele taie pielea și ard carnea!

Cei care îmi recunosc valoarea și mă acceptă au dreptate.

Cei care îmi subestimează talentul și mă resping greșesc.

Înțelegi acum? Asta e puterea mea!

Ca demon, sunt de neoprit!

Asta e diferența dintre noi doi!

Dacă asta e tot ce poți, nu ești un adevărat succesor!

Așa vezi tu lucrurile?

Știam...

Știam, dar...

Zenitsu, ăsta e sfârșitul!

Respirația Tunetului,

Forma a Șasea:

Tunetul și Bubuitura!

Loviturile mele îți vor sfâșia trupul la fiecare tăietură!

Puterea mea îți va prăji și creierul!

Devenind demon, am desăvârșit Respirația Tunetului!

Eu sunt special!

Nu ca tine!

Sau ceilalți dintre voi!

Bătrânul a greșit, până la urmă.

Învățați din exemplul lui Kaigaku!

Fiți mai mult ca seniorul vostru!

Prima formă a Respirației Tunetului e baza pentru toate celelalte, nu-i așa?

Dacă nici măcar prima formă nu o poate folosi...

Chiar dacă le stăpânește pe celelalte, nu înseamnă mare lucru.

Și totuși, Kaigaku se poartă de parcă ar fi grozav.

Nu va deveni niciodată un Hashira.

Probabil o să moară repede.

Pentru ce a fost asta?

Ai lovit pe cineva care te întrece?

Nu mai face probleme!

Doar prezența ta e o rușine.

Știu că m-ai urât dintotdeauna.

Și eu te-am urât la fel de mult.

Dar, undeva în adâncul meu, te respectam.

Întotdeauna aveai hotărârea de a munci din greu.

Eu eram mereu cu câțiva pași în urmă.

Erai special pentru mine.

La fel de special cum era și moșul.

Dar pentru tine, asta n-a fost suficient.

Tot timpul scoteai acel sunet de nemulțumire.

Cutia ta cu fericire trebuie să fi avut o gaură.

Pe unde se revărsa mereu totul.

Dacă nu alegi niciodată să astupi acea gaură, nu vei fi niciodată mulțumit.

Moșule...

Îmi pare rău.

Am mers pe drumuri diferite.

Mai are putere?

Ce?

Îmi pare rău, frate.

Respirația Tunetului, Forma a Șaptea:

Zeul Tunetului Aprins!

Nu m-am așteptat la asta.

Ce a fost tehnica asta?

A fost mult prea rapid!

N-am mai auzit de ea!

Ce ai folosit?!

La naiba, am știut mereu că bătrânul te-a favorizat!

Doar ție ți-a arătat tehnica aia, nu-i așa?

Nu.

Moșul nu era așa.

A fost a mea.

O formă pe care am creat-o singur.

Speram ca, într-o zi...

...s-o pot folosi alături de tine.

O a șaptea formă?

Respirația Tunetului are doar șase forme.

Tipul ăsta a creat o a șaptea?

El? Cel care poate folosi doar prima formă?

Gunoiul ăsta inferior mie?

Nu se poate! Refuz să accept asta!

Urmează să pierd în fața unuia ca el?!

O să-mi pierd mințile!

Nu.

Nu o să pierd.

O să moară din cădere.

Nu mai are nicio putere.

Gunoiul ăsta va muri împreună cu mine.

Cei care aleg să nu-i ajute pe alții să nu se aștepte să primească ceva în schimb.

Cei care doar poftesc nu vor avea nimic.

Pentru că nu pot crea nimic ei înșiși.

Să mori singur... ce jalnic.

Unde sunt?

Moșule!

Îmi pare rău, n-am putut să mă înțeleg cu Kaigaku!

Îmi trimiteai mereu scrisori...

Dar le-am ignorat de fiecare dată!

Dacă nu eram eu, poate Kaigaku n-ar fi ajuns așa.

Îmi pare atât de rău! Iartă-mă!

Îmi pare rău că nu ți-am răsplătit niciodată bunătatea!

Voiam doar să mă vezi devenind un Hashira!

Îmi pare rău!

Moșule, îmi pare rău!

Mă urăști?

Spune ceva, moșule!

La naiba! Ce sunt astea?!

Se înfășoară pe picioarele mele!

Moșule!

Eu...

Eu...

La naiba!

Zenitsu...

Ești tot ce mi-aș fi putut dori.

Cum e?

Poate fi salvat?

Îl cunosc pe tipul ăsta!

Vă rog, faceți ceva!

Vă implor!

Taci odată, Murata.

Fii de ajutor și stai de pază.

Hei, ce rang ai?

Dacă e mai mic decât al meu, nu te iert!

Ei bine, sunt demon, deci n-am niciun rang.

Folosesc un bandaj demonic, dar dacă fisurile astea nu se opresc,

îi vor distruge ochii.

Mă auzi?

Nu spune așa ceva în fața lui!

Nu știu ce să fac dacă asta nu oprește sângerarea.

Destul!

Vei fi bine, sigur! Te vom salva!

N-o să mori!

Rezistă, Agatsuma!

Doar rezistă!

Din fericire, acel Rang Superior cu care te-ai luptat

nu-și stăpânea complet tehnicile.

Ai mare noroc.

Dacă te-ai fi luptat cu el peste un an, te-ar fi ucis pe loc.

Nu mai spune lucruri atât de sumbre!

N-nu spun nimic greșit.

Ce e?

Din cauza țipetelor tale, ne-au găsit demonii.

Frumos, bravo.

Hei, Yushiro, lasă asta pe seama noastră.

Scoate-l pe Agatsuma de aici!

Să mergem!

Grăbește-te și omoară-l, Senpai.

O să plătești pentru asta mai târziu!

La naiba!

Respirația Apei, Forma a Doua:

Roata de Apă!

Încercuiți-i!

Ocoliți pe acolo!

Vai, nu!

El o să...

Niciun Rang Superior până acum...

Oare Muzan e încă atât de departe?

Oare ceilalți mai trăiesc?

Shinobu-san, jur că vom câștiga!

Sunt sigur că toți vor reuși...

Ce e cutremurul ăsta?

Giyu-san!

Oprește-te!

Stai calm!

Se luptă cineva?

Oare mai moare cineva?

Nu, vine ceva.

Mirosul ăsta...

Deasupra!

Tanjiro, dă-te înapoi!

A trecut ceva vreme.

Sunt surprins că un slab ca tine încă trăiește.

RANGUL SUPERIOR TREI

Kamado Tanjiro!

Akaza!

Înăuntrul acestui cocon de carne, probabil încearcă să îl descompună medicamentul meu.

Kibutsuji Muzan, trebuie să fie distrus.

Dar cum?

În cele din urmă, mă va absorbi și pe mine.

Vă rog, cineva, veniți repede!

Vă rog!

Teoria tatălui meu era că dacă Muzan moare, atunci toți demonii vor muri.

Dar Kibutsuji Muzan încă trăiește.

Tamayo-san trebuie să-i țină în frâu puterea lui Muzan.

Din cauza asta, nu-l pot localiza cu ochii lui Yushiro-san.

Trebuie să-l învingem pe Muzan înainte să-și recapete puterea.

Dar în acest castel ce se întinde la infinit...

Oare putem cu adevărat să-l găsim pe Kibutsuji Muzan?

Nu te grăbi.

Te descurci bine.

Se va arăta curând.

La fel cum a venit și la mine.

Kibutsuji Muzan este un astfel de om.

Înțeles, tată.

Îl voi găsi și îl voi învinge.

Înainte ca puterea celorlalți să se stingă.

Îl voi găsi.

Rezistați!

Vom continua lupta, reducând la minim epuizarea Hashira.

Mergeți înainte!

Hashira al Pietrei, grăbește-te.

Voi...

Vă rog, învingeți-l pe Kibutsuji!

Vă rog!

Am înțeles.

Vă lăsăm asta vouă.

Tokito!

Acum e momentul să arătăm rezultatele Antrenamentului Hashira!

Mulțumesc, tuturor.

Tată, toți luptă din răsputeri.

Nu plânge.

Nu-ți opri mâinile.

Nu ne putem permite să pierdem.

Așa e.

Kiriya-sama e minunată.

Deși e măcinată de durerea pierderii tatălui,

a preluat conducerea Corpului Ucigașilor de Demoni.

Se asigură că-și îndeplinește misiunea.

Rengoku-san?

Așa este.

Chiar dacă sunt tineri, acești copii îmi trezesc încrederea.

Exact cum a făcut și Kyojuro.

Refuz să aduc rușine numelui familiei Rengoku.

Se pare că suferă.

Așa cum mi-a spus Maestrul, i-am dat medicamentul primit de la Tamayo.

L-am folosit exact cum mi s-a spus.

Dar chiar se poate transforma Nezuko din nou în om?

Dacă Nezuko va redeveni om, planul lui Muzan se va prăbuși.

Visul lui de a cuceri Soarele, pe care l-a urmărit o mie de ani...

Se va întoarce de unde a plecat.

În tot acest timp, singurul demon care a cucerit Soarele este Nezuko.

Cuvintele „faza finală” îmi tot revin în minte.

De fiecare dată, corpul îmi tremură și inima îmi bate mai tare.

Această lungă bătălie s-ar putea încheia în noaptea asta.

Nu am crezut vreodată că voi fi în viață ca să văd asta.

Tanjiro...

De când mi-ai adus sora demon la mine...

A fost ca și cum o mașină uriașă ar fi prins brusc viață.

Dacă tot ce s-a întâmplat până acum ar fi o piesă uriașă de mecanism...

Atunci tu și Nezuko sunteți cele două rotițe mici...

Care au pus din nou lumea noastră în mișcare.

Nu ceda, Nezuko.

Nu ceda, Tanjiro.

Nu trebuie să pierdeți.

Hinokami Kagura:

Roata de Foc!

Hai, hai, hai!

Dacă nu-i pot tăia brațul, atunci n-am cum să-i tai gâtul!

L-am prins.

Și i-am evitat atacul.

Funcționează, pot lupta!

N-am putut ținti capul, dar de data asta...

Hinokami Kagura:

Curcubeul Fals!

Tanjiro...

Ți-ai îmbunătățit mult tehnicile...

N-ar fi greșit să spun că puterea ta rivalează cu cea a unui Hashira.

Chiar poți să rănești pe cineva ca Rangul Superior Trei.

Atunci...

Tot ce-ai putut face a fost să cazi în genunchi și să-ți pleci capul în disperare.

Rugându-mă să-i cruț viața surorii tale.

Dar acum poți lupta.

Acum, nici viața, nici demnitatea ta nu mai pot fi luate.

"Acest băiat nu e slab."

"Nu-l jigni."

Acum înțeleg adevărul din spusele lui Kyojuro.

Nu ești slab.

Așa că, din respect...

Dezvoltarea Tehnicii!

Ei bine, să începem petrecerea.

E timpul să ne distrăm puțin.

Respirația Apei, Forma a Treia:

Dansul Curgerii!

Un Hashira al Apei, așa-i?

Au trecut cam 50 de ani de când m-am luptat cu unul!

Moarte Distructivă:

Haos!

Respirația Apei, Forma a Unsprezecea:

Liniște Absolută!

N-am mai văzut tehnica asta până acum.

Ultimul Hashira al Apei pe care l-am ucis nu a folosit-o!

Hinokami Kagura:

Soare Năvalnic!

A dispărut!

În spatele meu!

Hinokami Kagura:

Curc—

Respirația Apei, Forma a Doua:

Roata de Apă!

Hinokami Kagura:

Dans!

Moarte Distructivă, Tipul Picioarelor:

Despicătorul Coroanei!

L-am blocat cu sabia!

Doar m-a zgâriat, dar cu o forță uriașă...

Ce eleganță!

Abilitățile tale cu sabia sunt minunate!

Spune-mi numele tău!

Vreau să-mi amintesc de tine!

Nu-mi voi spune numele unui demon.

Și urăsc să vorbesc, așa că nu-mi vorbi.

Așa deci, urăști să vorbești?

Ei bine, mie îmi place să vorbesc!

O să tot întreb de numele tău până mi-l spui!

Moarte Distructivă, Tipul Picioarelor:

Rafală Explozivă!

Giyu-san!

Am înțeles! Numele lui e Giyu?

Hinokami Kagura:

Moarte Distructivă:

Miezul Demonic în Opt Straturi!

Oase în Flăcări, Soare de Vară!

Mișcări frumoase.

Trebuie să te fi antrenat din greu ca să ajungi la acest nivel atât de repede.

Asta pot s-o apreciez.

Chiar și așa, Kyojuro era cu totul altceva.

În acea noapte, tot ce-ai putut face a fost să zaci pe jos, arătând jalnic.

Dar uită-te la tine acum!

Progresul tău e uimitor!

Simt o bucurie pură!

Inima îmi bate cu putere!

Mă bucur că Kyojuro a murit în acea noapte.

Nu cred că mai avea loc să crească.

Totul din cauza principiilor lui prostești, care l-au făcut să rămână om.

Ce-ai spus?

Tu...

Să nu îndrăznești să mai spui un cuvânt.

Nu vorbi despre Rengoku-san!

De ce? Eu vă laud.

Pe tine și pe Kyojuro.

Nu, tu doar arunci insulte.

Tot ce faci e să scuipi în fața celor cu care lupți.

Nu înțelegi, Tanjiro.

Eu doar îi disprețuiesc pe cei slabi.

Scuip doar în fața celor slabi.

Da, slăbănogii îmi provoacă greață.

Legea naturii spune că trebuie eliminați.

Tot ce spui e greșit.

Faptul că ești aici e dovada.

Toți ne naștem slabi.

Fără cineva care să aibă grijă de noi, nu putem trăi.

Și tu ai fost la fel, Akaza.

Poate nu-ți amintești, dar când erai bebeluș, cineva a avut grijă de tine.

Doar de asta ești în viață acum.

Cei puternici există ca să-i protejeze pe cei slabi!

Apoi cei slabi devin puternici și îi apără pe cei mai slabi decât ei!

Asta e legea naturii!

Akaza, felul tău de a gândi e de neiertat.

Nu te mai las să continui așa!

Am înțeles.

Din instinct, pur și simplu nu pot să-l accept.

Chiar și acum, când e puternic, sentimentul ăsta nu dispare.

Toată lumea pornește slabă.

Prin ajutorul altora, devin treptat mai puternici.

Nu-ți pierde timpul comparându-te cu alții.

Trebuie doar să te străduiești să devii mai bun decât erai ieri.

Dacă faci asta timp de 10-20 de ani, vei deveni măreț.

Apoi va fi rândul tău să ajuți.

Ce?

De ce a lovit în gol?

Tanjiro, ești cu adevărat enervant.

Moarte Distructivă, Tipul Zdrobirii:

Zece Mii de Frunze Sclipitoare de Salcie!

E incredibil de rapid!

Nu, nu e doar viteza, mai exact, el...

Moarte Distructivă, Tipul Picioarelor:

Planeta Zburătoare, O Mie de Roți!

Chiar dacă i-aș putea anticipa mișcările

și i-aș bloca atacurile, tot n-aș scăpa nevătămat.

Tehnicile lui par atrase direct spre punctele mele slabe.

E ca și cum un magnet i-ar atrage atacurile spre zonele vitale.

Cum? La ce reacționează el?

Gândește, amintește-ți.

Trebuie să existe ceva ce pot deduce din ceea ce a spus sau a făcut.

Hinokami Kagura:

Văpaia Soarelui!

E o tehnică interesantă!

Părea că lama ta s-a lungit.

Cum ai făcut asta?

Vârful tremura ca o văpaie.

Cât de interesant!

Hinokami Kagura:

Dans!

Vai mie!

Se va rupe!

Lovitură cu capul, frumos făcută!

Lasă-mă! Lasă-mă! Lasă-mă!

Degeaba, nu mă lasă!

Giyu-san!

Acum sunt furios.

Simt o durere arzătoare în spate.

Chiar m-ai zburat bine, Rang Trei Inferior.

Rareori simt nevoia să-mi folosesc sabia la adevăratul ei potențial.

Și niciodată nu o fac pentru distracție.

Dar acum, pentru prima dată, mă aflu în fața unui adversar care mă poate depăși.

Și îmi dau seama cât de ascuțite i-au devenit simțurile.

În clipa asta simt cum ceva se trezește în mine.

Ca și cum aș fi tras în aceeași lume în care se află și adversarul meu.

Acum înțeleg cum o luptă pe viață și pe moarte poate împinge un om dincolo de limite.

Giyu-san...

Viteza lui e...

Nebună!

Respirația Apei, Forma a Patra:

Valul Izbitor!

Amândoi sunt incredibil de rapizi!

Dar Akaza s-a adaptat imediat la viteza crescută a lui Giyu-san.

Asta-i tot ce poți?

Mai tare! Lovește-mă mai tare!

Forma a Zecea:

Curent Neîntrerupt!

Forma a Șaptea:

Tsunami!

Moarte Distructivă:

Haos!

Giyu-san!

Akaza!

Calmează-te!

Gândește, nu te panica.

Nu-ți pierde niciodată claritatea gândirii.

De ce atacurile lui Akaza sunt atât de precise?

Cum reușește să reacționeze la atacuri din unghiurile moarte?

Gândește!

Spiritul tău de luptă a fost șlefuit până la perfecțiune.

E aproape de tărâmul celor mai înalți.

În lupta cu Rengoku-san, Akaza a pomenit de „spiritul de luptă”.

Ce este spiritul de luptă?

Așa cum eu pot simți lucrurile prin miros, poate Akaza le simte prin spiritul de luptă?

Mă furnică oriunde se uită un inamic la mine.

Așa ai reușit să reacționezi la atacul lui Gyutaro.

Chiar dacă venea din spate.

Pielea mea e mai tare ca a unui om, până la urmă!

Nu contează dacă e din spate! Dacă cineva se uită la mine, simt imediat!

Îmi arăți?

Desigur!

Te uiți la umărul meu drept.

Ai dreptate!

Dacă cineva mă privește cu intenția de a mă ucide, simt imediat!

Dacă ceva vrea să-mi facă rău, e normal să simt, nu?

Îmi înțeapă pielea și mă furnică peste tot!

Așa e...

Inosuke poate simți lucruri invizibile pentru ochi.

Ce-a mai zis atunci despre asta?

Atunci?

Dar dacă cineva nu are niciun pic de ostilitate, e al naibii de greu să-l observ!

Ca baba aia!

Baba aia din Casa Glicinei era tare ciudată.

Aparea așa...

Chiar în spatele meu, cu orez în mână!

Nu e frumos să-i spui „babo”.

Zi „doamnă în vârstă”.

Doamnă babo!

Hei!

Deci dacă mă apropii de inamic ascunzându-mi ostilitatea,

nu există nimic ce să nu pot ucide!

Probabil pentru că ea n-avea nicio intenție de a-ți face rău.

Cred că e imposibil să omori un demon fără să arăți ostilitate.

Așa e, ai dreptate.

Un atac fără nicio intenție în spate nu va putea tăia niciodată gâtul unui demon, nu?

Era o discuție prostească, dar poate pot învăța ceva din ea.

Ce anume poate simți Akaza?

Spiritul de luptă e diferit de intenția de a ucide?

Voința de a lupta?

Cât de mult sau cât de intens te-ai antrenat?

E asemănător cu felul în care pot prevedea mișcările după miros?

Oare există o cale prin care să derutez Busola lui Akaza?

Hinokami Kagura:

Dans!

Ești complet descoperit, Tanjiro!

Acum!

Spirit de luptă...

Magnet...

Busolă...

Instinct...

Ostilitate...

Tărâmul...

Cel mai înalt...

Înțeleg!

Asta e!

Tată, la ce te gândești când faci Hinokami Kagura?

Dacă e prea greu pentru tine, pot să te înlocuiesc anul viitor.

Îmi fac griji pentru sănătatea ta.

Mulțumesc, Tanjiro.

Dar în toți anii în care am făcut kagura, nu mi-a fost niciodată greu.

E destul de ciudat.

Când am învățat kagura de la bunicul tău, eram mai tânăr și mai sănătos decât acum.

Dar rămâneam fără suflu foarte repede.

În fiecare An Nou, de generații întregi, familia mea a dansat kagura noastră.

E un dans epuizant care se face de la apus până la răsărit.

Sunt în total 12 etape.

Iar până în zori, fiecare etapă e repetată sute și sute de ori.

Am crezut, la început, că aveam multe mișcări inutile.

Cel mai important e să îți controlezi corect respirația.

Și să folosești toată puterea ta cu cât mai puțină mișcare posibil.

Dacă faci asta, mintea ta începe să devină invizibilă.

Invizibilă?

Când înveți, trebuie să imprimi fiecare mișcare și senzație în corpul tău.

Folosește-ți simțurile ca să devii conștient de tot corpul, până la vasele de sânge.

Perioada asta e cea mai grea.

Poate vei crede că nu vei mai putea progresa niciodată.

După ce corpul tău învață mișcările, începe să elimine ce e inutil.

Lasă doar ceea ce e absolut necesar.

Apoi închide-te.

Închide-te?

Când oamenii ascultă cu atenție, își închid ochii.

La fel, concentrează-te doar pe ceea ce e necesar în acel moment.

Cu timpul, vei învăța să închizi chiar și vasele de sânge.

Ajungând să faci mișcările atât de ușor ca o clipire.

Atunci vei vedea calea luminată din tine.

Când mintea devine invizibilă, vei începe să vezi Lumea Transparentă.

Dar acel tărâm poate fi atins doar când îți împingi corpul până la limită.

Pot să-l văd și eu?

Doar dacă vei continua să muncești din greu și nu vei lenevi.

Uite, sunt gata.

Mulțumesc!

Cu zece zile înainte ca tatăl meu să moară...

A avut loc un incident de cealaltă parte a muntelui, unde un urs a atacat oameni.

Am aprins focuri și am atârnat frânghii cu clopoței în jurul casei.

Tanjiro.

Da?

Vino cu mine.

Îmi pare rău că îți e foame.

Dar nu te voi lăsa să te apropii mai mult.

Nu voi arăta milă față de nimic ce încearcă să-mi rănească familia.

Ascultă-mi avertismentul...

Altfel, îți voi lua viața.

Capul ursului, cât al unui copil mic, a căzut pe pământ la sunetul unui clopoțel.

Nu am reușit să-l urmăresc cu privirea,

dar cred că tatăl meu l-a tăiat de două ori într-o clipită.

Altfel n-ar fi putut să-i reteze capul cu o secure atât de mică.

Tot timpul acela, mirosul tatălui meu nu s-a schimbat.

Nu exista nici măcar o urmă de teamă sau ostilitate.

Doar stătea acolo.

Ai văzut asta?

Nu uita niciodată ce ai văzut acum.

Tatăl meu nu era genul care să-și arate puterea.

Mai târziu am înțeles că încerca să mă învețe ceva.

Îmi arăta cum se mișcă cineva care vede Lumea Transparentă.

Așa cum au fost învățați tatăl, bunicul și străbunicul lui.

Nu renunța niciodată.

Păstrează-ți concentrarea.

Dacă continui să încerci, vei depăși orice obstacol cu ușurință.

Știu, tată.

De aceea, mai devreme, am reușit să evit atacul lui Akaza.

Lovitura aceea singură probabil m-ar fi ucis.

Acum, eu și Giyu-san alternăm între atac și apărare.

Poate că am reușit să evit acea lovitură fatală...

Dar Giyu-san n-a apucat să reacționeze în timpul în care era descoperit.

Totuși, dintr-un motiv anume, nu simțeam că am reușit la timp.

Pentru o clipă, cred că am pășit în acel tărâm.

Lumea Transparentă.

Puteam să-i văd prin corp...

La fel cum am știut că Hantengu se ascundea în propria lui inimă.

Nu știu dacă am văzut sau am simțit asta prin miros.

"Evită."

Eram atât de concentrat pe asta încât mi-am închis celelalte simțuri.

Iar corpul meu s-a mișcat mai repede ca niciodată.

Aceasta era lumea pe care mi-a arătat-o tatăl meu.

Viteza cu care mă puteam mișca a crescut enorm.

Puteam observa curgerea sângelui și a oxigenului.

De asemenea, vedeam exact ce mușchi se contractau.

Dacă îmi închid spiritul de luptă, aș putea merge direct la gâtul lui Akaza.

Privește atent...

Se pare că mi-ai arătat toate formele tale.

Destul, Giyu.

E timpul să pun capăt acestui duel.

Mă uimește cât de mult ai reușit să reziști!

Nu se poate!

Cumva mi-a rupt lama...

Din lateral...

În timp ce loveam în jos...

Rămâi cu bine.

I-a tăiat brațul în mijlocul atacului.

Respirația lui sună altfel, iar ochii și părul s-au schimbat...

Tanjiro m-a salvat.

Fiecare celulă din corpul meu îmi spune că trebuie să-l ucid pe acest puști chiar acum.

E ceva diferit la el.

E periculos!

E complet concentrat pe Tanjiro...

Acum e șansa mea!

Dezvoltare a Tehnicii, Forma Finală:

Strălucirea Haotică Albastru-Argintiu!

Puterea și viteza atacului său cresc și mai mult!

Oare pot rezista la asta cu Calmul Morții?

Ăsta e locul despre care vorbea tatăl meu.

Aceasta este Lumea Transparentă!

Ce e asta? Ce ciudat. Oare timpul trece mai încet?

Sau mișcările lui sunt mai lente?

E inevitabil!

A lansat o sută de lovituri din toate direcțiile!

Chiar și cu Calmului Morții, nu le-am putut bloca pe toate.

Sunt impresionat că mai ești în viață după asta.

Cumva ai evitat toate loviturile fatale.

Nu muri ca Kyojuro și Tanjiro.

Devino demon, Giyu.

Nu-și dă seama?

Și Tanjiro a supraviețuit atacului!

Dacă devii demon, vom putea lupta la nesfârșit.

Așteaptă... Poți scăpa pentru totdeauna de corpul tău muritor.

Tanjiro, acum e șansa ta dacă mai poți să te miști!

Înainte să-și dea seama, taie-i gâtul!

Akaza! O să-ți tai capul!

Idiotule! Nu-l striga!

E viu?

Cum a putut să supraviețuiască formei mele finale?

Nu contează.

Busola mea va detecta orice atac pe care îl lansează.

Cu cât spiritul lui de luptă e mai puternic, cu atât pot reacționa mai ușor.

Ce e? Ce e această prezență ciudată?

E ca și cum ar fi devenit o altă ființă cu totul!

Spiritul lui de luptă a dispărut!

Nu mai are niciun spirit de luptă!

Calmează-te!

Vine!

Hinokami Kagura:

Transformarea Soarelui la Apus!

Nu se poate!

În toți anii cât am trăit, nu am văzut niciodată un om fără spirit de luptă.

Chiar și un bebeluș emană un strop de spirit de luptă.

Dar tipul ăsta a reușit cumva să-și facă spiritul de luptă să dispară.

Era ca și cum m-aș fi aflat în fața unui copac care n-ar fi trebuit să existe.

Simțurile mele erau complet bulversate.

Busola mea nu mai reacționa.

Dar asta n-ar fi trebuit să fie o problemă.

În luptă, trebuie să fii capabil să înțelegi și să te adaptezi la orice ți se aruncă în față.

Întotdeauna am putut face asta.

Sau așa credeam...

Dar, în timpul acestei lupte, el a reușit să înțeleagă ceva și să-mi depășească viteza...

A venit direct spre mine și a distrus complet secolele mele de antrenament.

În ochii lui nu era ură, mânie sau măcar dorință de luptă.

Poate că ceea ce era prins în privirea lui era tărâmul suprem pe care l-am căutat mereu.

Întotdeauna am avut o vagă presimțire că un astfel de lucru există...

Dar am crezut că, dacă n-am ajuns la el, atunci nu poate fi real.

Încă nu! Pot să mai lupt!

Pot să devin și mai puternic!

Încearcă să-și lipească la loc capul!

Nu se poate...

Să se termine așa...

Pot să fiu și mai puternic...

Trebuie să devin mai puternic decât oricine!

Putere...

Încă mai multă putere...

E la pământ!

S-a terminat!

Am câștigat!

Îmi vâjâie capul...

Îmi tremură mușchii...

Corpul meu și-a atins limita...

Ești bine, Tanjiro...?

Corpul lui nu se destramă...

Cum? Cum e posibil...?

Tan—

Încă se mișcă! Nu cade deloc!

Gâtul i se regenerează!

Îmi vâjâie capul!

Nu... Nu se poate...

I-am tăiat capul, dar nu moare!

Oare e vreo condiție specială, ca în cazul lui Gyutaro?

Nu, capul i-a căzut și a dispărut...

Acum, Akaza încearcă...

Exact ca Muzan, încearcă să-și regenereze propriul cap!

Lupta asta nu s-a terminat, trebuie să...

Tanjiro!

A leșinat!

E normal...

A depășit de mult orice limită...

Respirația Apei, Forma a Patra:

Valul Izbitor!

Regenerarea lui e incredibil de rapidă, deși și-a pierdut capul!

Nu mai aud nimic cu urechea stângă...

Nu mai simt nimic în partea dreaptă...

Oare mai pot strânge sabia?

Așteaptă!

Eu...

Încă sunt în viață...

Dacă vrei să-l omori pe Tanjiro, va trebui să treci peste mine!

O hotărâre de neclintit.

Una care nu se frânge, oricât obstacol ar întâlni.

Nu suntem samurai, nu purtăm săbii.

Dar purtăm arme în inimile noastre.

Dar purtăm arme în inimile noastre.

Singurele noastre arme sunt pumnii.

Ce pacoste!

Oprește-te.

Cine e acolo?

Hakuji-san, e de ajuns.

Lasă-mă.

Lasă-mă în pace!

Cine ești tu?

Oprește-te, hai să plecăm de aici.

Nu pot.

Trebuie să-i omor pe oamenii ăștia.

De ce?

Trebuie să devin mai puternic.

Și îi voi ucide pe toți cei care-mi stau în cale.

Dar de ce?

De ce vrei să fii puternic?

Pentru că...

Dacă nu sunt puternic...

Nu pot aduce înapoi...

Leacul acela pentru tatăl meu.

Dacă nu sunt puternic...

Nu pot fugi după ce fur un portofel.

Dacă nu sunt puternic, nu pot câștiga când victimele se răzbună.

Dacă nu sunt puternic, nu pot îndura bătăile primite de la magistrați.

Ai acum trei linii pe ambele brațe.

Data viitoare, îți vom tăia o mână.

Tăcere!

Haide, fă-o!

Dacă îmi tai mâinile, mai am picioare!

Oricum, data viitoare nu mă mai prindeți!

Crime repetate la doar unsprezece ani.

Chiar și un bărbat matur ar leșina după atâtea lovituri.

Ești un demon!

Spune ce vrei!

Așa e, sunt un demon!

La urma urmei, zic că m-am născut cu colți!

Taci, nemernicule!

„Demon” mi se potrivește perfect!

Hakuji!

Hakuji!

Când a aflat că te-au arestat iar, tatăl tău s-a spânzurat!

E mort!

Hakuji...

Poți trăi o viață cinstită.

Îmi pare rău pentru necazuri.

Săracilor nici măcar nu li se permite să trăiască?

Tată...

La dracu’ cu lumea asta...

La dracu’ cu toți până la ultimul!

De ce niște nenorociți ca voi meritați să trăiți?

De ce a trebuit să moară tatăl meu?

N-a fost o povară...

Pentru ce și-a cerut iertare?

Tatăl meu n-a făcut nimic rău!

Aș fi putut suporta orice pedeapsă...

Puteau să mă biciuiască cât voiau, dacă era pentru el, aș fi răbdat totul!

Pocăiește-te! Găsește-ți o slujbă!

Nu vreau să aud!

Oricum n-aș fi putut câștiga destul ca să-i plătesc leacul!

Sănătatea tatălui meu se degrada rapid.

I se vedeau coastele prin spate.

Eram sigur că, cu destulă îngrijire, s-ar fi vindecat!

Aș fi murit în locul lui.

Pentru tatăl meu!

Pentru tatăl meu!

Impresionant.

Am venit pentru că oamenii ziceau că băteau un copil pe stradă.

Dar ai reușit să-i dobori pe toți, cu mâinile goale!

Ai potențial!

Ai bătut adulții fără vreo armă!

Ești cu adevărat impresionant!

Cine e omul ăsta?

Ce văd eu aici?

Sunt amintirile mele?

Vrei să vii la dojo-ul meu?

N-am niciun elev.

Taci, moșule!

Te omor!

Tatuajele alea înseamnă că ești criminal, nu?

Ai fost alungat din locul de unde vii?

Și dacă da?

N-are nicio legătură cu tine!

E timpul să te îndrepți.

Hai odată!

Te omor, moșule împuțit!

Ești tare de tot!

După bătaia aia, te-ai trezit în mai puțin de o oră!

Eu sunt Keizo.

Conduc un dojo unde se predă stilul de luptă cu pumnii goi, Soryu.

N-am niciun elev.

Așa că îmi câștig traiul muncind cu ziua.

Prima sarcină pentru tine e să ai grijă de fiica mea bolnavă.

Am ceva de lucru, așa că o las în grija ta.

Soția mea s-a epuizat îngrijind-o și s-a aruncat în râu.

Așa că mi-a fost greu.

Adevărul e că sunt prea slab de voință.

N-am putut fi de ajutor niciuneia dintre ele.

Ești sigur că vrei să-ți lași fiica cu un criminal ca mine?

Tocmai l-am îndreptat pe acel criminal, așa că e în regulă!

Seamănă între ei.

Am înțeles.

Știu de ce te găsesc atât de neplăcut.

Pentru că îmi amintești de trecutul meu obositor.

Aceasta e fiica mea, Koyuki.

Acest trecut lipsit de valoare...

Fără valoare...

Hakuji, îmi pare rău.

Salut, Koyuki.

Te simți mai bine?

Arăți sigur mai bine decât azi dimineață.

Tipul ăsta...

Nu vrea să-mi spună numele oricât l-aș întreba.

Nu sta acolo!

Așază-te.

Încearcă să-i scoți numele până mă întorc!

Fața ta...

E vânătă...

Ești bine?

Te voi ajuta cu siguranță.

Te voi proteja...

Viața mea a fost plină de promisiuni încălcate.

E de-a dreptul comic.

Mulțumesc...

Nu trebuie să spui nimic.

Nu-ți face griji, doar dormi.

Îmi pare rău...

Că sunt o povară...

E în regulă.

Să închid ușa?

Așa e bine...

Koyuki avea un trup foarte firav.

Trebuia să stau lângă ea în fiecare noapte,

pentru că avea nevoie des de haine și așternuturi curate.

Trebuia să bea și multă apă.

Așa că, bineînțeles, trebuia s-o duc în brațe până la toaletă.

Îl îngrijisem pe tatăl meu în același fel.

Așa că trupul meu era obișnuit cu efortul.

Îmi pare iar rău...

De ce oamenii bolnavi simt mereu nevoia să-și ceară scuze?

„Îmi pare rău că te-am deranjat.”

„Îmi pare rău că tușesc prea tare.”

„Îmi pare rău că nu pot face nimic.”

Probabil vor să se descurce singuri.

Probabil vor să nu mai tușească.

Probabil vor măcar să poată respira normal.

Ei sunt cei care suferă, atunci de ce?

Îmi pare iar rău...

Din cauza mea nu poți să te antrenezi...

Nici să te distrezi...

Nu mă gândesc la distracții.

Și am destul timp să mă antrenez oricum.

Nu-ți face griji.

Dar...

Uneori trebuie să iei o pauză de la toate astea...

Diseară vor fi artificii...

Ar trebui să mergi...

Poate, dacă te simți în stare, te pot duce până la pod și le putem privi împreună.

Dacă nu putem merge azi, vor fi artificii și anul viitor, și celălalt.

Putem merge atunci.

Singurul lucru care nu-mi plăcea la îngrijirea ei

era că începea să plângă în mijlocul unei conversații.

Probabil e deprimant să fii bolnav.

Dar când plângea, mă simțeam stânjenit.

Înțeleg!

„Haku” din Hakuji vine de la „koma” din Komainu.*

*Komainu sunt statuile gardieni de la temple.

Ești ca mine, până la urmă.

Ai ceva ce trebuie să protejezi.

La fel ca un Komainu care apără un templu.

Maestrul meu nu era samurai, dar totuși și-a păstrat pământul și dojo-ul.

Se spune că a salvat un bătrân de niște bandiți.

Bătrânul a fost atât de impresionat de stilul Soryu...

Încât i-a oferit pământul și vechiul lui dojo.

Totuși, erau alții care își doreau acel pământ și dojo.

Un dojo vecin de spadasini a început să-i hărțuiască pe cei din Soryu.

Din cauza asta, dojo-ul lui n-a reușit niciodată să-și păstreze elevii.

Dar lecțiile lui și grija pentru Koyuki...

Mi-au salvat sufletul.

După trei ani am împlinit 18 ani.

Koyuki a împlinit 16 și era destul de sănătoasă ca să se poată mișca singură.

Hakuji, vino aici.

Bine.

Vrei să preiei dojo-ul meu, Hakuji?

Ai și binecuvântarea mea să fii cu Koyuki.

Fusesem stigmatizat ca un criminal...

Nu mi-am imaginat niciodată un viitor pentru mine...

Cu atât mai puțin unul în care cineva m-ar iubi.

Am început să cred în vorbele tatălui meu...

„Poți trăi încă o viață cinstită.”

Acea mică speranță pentru o astfel de viață a început să crească dincolo de voința mea.

În acel moment, nu-mi doream nimic mai mult decât să-mi dedic viața protejării lor.

Nu mi-aș fi imaginat niciodată...

Am mers să vizitez mormântul tatălui meu...

Ca să-i spun că mă însor.

M-am întors la dojo înainte ca soarele să apună.

Dar înainte să-mi spună cineva...

Am simțit un gol în stomac.

Și pielea mi s-a făcut ca de găină.

Cineva a otrăvit fântâna!

Pentru că știau că nu vă pot învinge pe tine sau pe Keizo-san direct!

Sunt niște monștri!

E îngrozitor!

Au omorât-o chiar și pe Koyuki-chan!

Din nou, cei mai importanți oameni din viața mea au murit.

Și nici măcar nu eram acolo.

Deși promisesem...

Chiar sunt destul de bun?

Îți amintești când vorbeam că mergem să vedem artificiile, copii fiind?

Acea mică discuție cu tine...

M-a făcut foarte fericită.

Chiar dacă n-am putut să le vedem anul acela...

Ai spus că putem merge anul următor sau cel de după.

Doar că nu mi-am imaginat niciodată că voi mai trăi încă un an.

Cu atât mai puțin încă unul după acela.

Mama a gândit la fel.

De aceea s-a sinucis, ca să nu fie nevoită să mă vadă murind.

În adâncul sufletului știam că și tatăl meu renunțase deja.

Eram pur și simplu prea firavă.

Dar, Hakuji-san, tu vorbeai de parcă viitorul meu era sigur.

M-ai făcut să cred că va mai exista un an.

Asta m-a făcut foarte fericită.

Da, ești destul de bun.

Vrei să...

Te rog, vrei să te însori cu mine?

Da.

Voi deveni mai puternic decât oricine și te voi proteja toată viața.

În cele din urmă, au fost doar vorbe...

N-am putut proteja nimic.

Ce cauți aici?

Ce obraznic!

Ești din acel blestemat dojo Soryu...

Elevul supraviețuitor al otrăvirii dojo-ului Soryu a atacat dojo-ul vecin de spadasini.

Elevul a ucis 67 dintre membrii săi.

Le-a zdrobit capetele și organele.

Lăsând fiecare trup sfârtecat și de nerecunoscut.

Era ca o scenă din Infern.

Fălci, creiere, ochi și membre erau împrăștiate pretutindeni,

lipite de pereți și tavane.

Șocul a făcut-o pe servitoare să-și piardă mințile.

Așa ceva nu putea fi făcut de un om obișnuit!

Am auzit zvonuri despre un demon în zonă.

Dar nu-mi amintesc să fi pus vreunul aici.

Am venit până aici doar ca să găsesc un simplu om.

Ce plictisitor.

Dă-te la o parte. Sau te voi om...

Mă gândesc să creez 12 demoni puternici.

Poți suporta cantitatea de sânge pe care urmează să ți-o dau?

Nu...

Nu-mi mai pasă de nimic...

De absolut nimic...

Am devenit demon și mi-am pierdut amintirile.

Tot ce-mi păsa era să devin mai puternic...

Mai mult, veniți mai mulți!

Chiar dacă nu mai aveam nimic de protejat...

Sincer, nu voiam să trăiesc într-o lume fără familia mea.

Dar secole la rând am comis nenumărate masacre fără rost.

Întreaga mea viață a fost mereu doar...

O poveste jalnică...

De plâns...

Când voi muri...

Nu pot ajunge în același loc ca cei trei.

Bună treabă că m-ai făcut să-mi amintesc trecutul dureros.

Oamenii sunt moi, fragili și slabi.

Mor ușor.

Se frâng.

Dispar.

Nu moare!

Așa ceva nu e posibil!

Trebuie s-o fac acum.

Dacă nu-l termin chiar acum...

Suntem pierduți!

Am leșinat în mijlocul luptei!

Capul lui! Își regenerează capul!

Deși i l-am tăiat!

Moarte Distructivă: Tip Anihilare!

Oprește-te!

Băiatul ăsta încă se poate mișca?

Oricât de multe ori ar trebui să-l decapităm, eu și Giyu-san îl vom învinge pe Akaza!

Sabia mea!

Nu mai am putere...

Nu mai pot strânge!

E timpul să te îndrepți!

Îi urăsc pe cei slabi.

Oamenii slabi nu luptă niciodată față în față.

În schimb, otrăvesc fântâni.

Mi se face silă!

Oamenii slabi n-au răbdare.

Cedează ușor în fața disperării!

Am ucis oameni cu acești pumni meniți să protejeze!

Am pătat cu sânge prețiosul stil Soryu al maestrului meu!

N-am putut împlini ultima dorință a tatălui meu!

Așa e, cel pe care trebuie să-l omor sunt eu...

E rău, e foarte rău!

Sabia mi-a zburat!

Nu-l pot opri doar cu pumnii!

Akaza e pe cale să folosească aceeași tehnică pe care a folosit-o împotriva lui Rengoku-san.

Trebuie să-l scot pe Giyu-san din raza atacului!

Uită de mine!

Trebuie să-i omor...

Îi disprețuiesc pe cei slabi!

A direcționat atacul spre el însuși...

De ce s-a atacat singur?

De ce?

Pentru o clipă, Akaza a emanat un miros de recunoștință.

De ce a zâmbit?

Termină odată!

Nu te mai regenera!

Lupta s-a încheiat.

Am pierdut.

În acel moment, am fost înfrânt.

Atât de simplu.

A fost o tehnică splendidă.

Mi-a citit mișcările și a venit perfect.

Mi-a tăiat gâtul înainte să pot reacționa.

S-a terminat.

Așa că lasă-mă să merg în Infern în pace.

Unde se duce?

S-a oprit.

Tată...

Ești bine acum?

Mai suferi?

Sunt bine, Hakuji.

Mulțumesc.

Îmi pare rău, tată.

Îmi pare rău că n-am putut trăi o viață cinstită.

Asta nu contează.

Orice ai deveni, un fiu rămâne fiu, iar un elev rămâne elev.

Nici moartea nu poate schimba asta.

Dar nu te putem lua cu noi.

Maestre...

Nu-ți doreai să fii puternic?

Ăsta e cu adevărat sfârșitul tău?

Akaza.

Așa e.

Vreau să devin din ce în ce mai puternic.

Și ce dacă am fost decapitat?

„Înfrângerea” nu contează.

Îi voi ucide pe toți!

Pot deveni și mai puternic!

Așa cum am promis!

Ca să te pot proteja!

Hakuji-san...

Mulțumesc.

Ai făcut destul.

E destul.

E mai mult decât destul.

Akaza!

Îmi pare rău!

Îmi pare rău că n-am putut să te protejez!

Îmi pare rău că n-am fost acolo!

N-am reușit să-mi țin nici una dintre promisiuni!

Iartă-mă!

Te rog, iartă-mă!

Iartă-mă...

Sunt atât de fericită că ți-ai amintit de noi.

Sunt atât de fericită că te-ai întors la noi, Hakuji-san.

Bine ai revenit, Hakuji.

Hei, Hakuji, bine ai revenit!

Am revenit.

Dragostea mea.

Bine ai revenit, dragul meu.

A dispărut...

S-a terminat...

Trebuie să ne grăbim...

Următoarea e Tamayo-san...

Trebuie să...

Tanjiro!

Tanjiro și Giyu au învins Rangul Superior Trei!

Amândoi s-au prăbușit de epuizare!

Tanjiro și Giyu au învins Rangul Superior Trei!

Înfrânt!

Prezența lui Akaza a dispărut.

Se pare că a căzut.

Akaza!

Ce s-a întâmplat cu dorința ta de a mă învinge?

Și-a deschis o cale spre o putere și mai mare...

Și a respins-o!

Cât de slab!

Ce?

Akaza-dono chiar a... m-murit?

Ce ciudat... O fi fost doar imaginația mea?

Mi s-a părut că Akaza-dono tocmai a atins o nouă treaptă a puterii.

Dar e mort acum, așa că n-o să aflu niciodată!

Unde rămăsesem?

Așa e!

Te-am întrebat cum te cheamă.

Tanjiro și Giyu au învins Rangul Superior Trei!

Înfrânt!

Himejima-san!

Bine lucrat, Tomioka!

Bine lucrat, Kamado!

Tomioka-san și Tanjiro-kun sunt incredibili!

Le vom urma exemplul.

Da!

Nu muri, Agatsuma!

Grăbește-te sau te înțep!

Duceți-mă la cel mai puternic demon de aici!

Ați înțeles?

Faceți loc!

Cine se ascunde aici?

Nu poți să te ascunzi de mine la nesfârșit!

Frate, unde ești?

Aduceți-mi un Rang Superior!

Rang Superior!

Nu puteți scăpa de mine!

Stratul 88 complet verificat, niciun semn de Muzan.

Stratul 127, niciun semn de Muzan.

Unde e?

Unde poate fi? Unde ești?

Straturile 40 și 50 complet verificate, niciun semn de Muzan.

Stratul 133 complet verificat, niciun semn de Muzan.

Corbii noștri te vor găsi cu siguranță.

Vom cerceta fiecare colțișor al acestui castel.

Vom scotoci peste tot până te vom găsi.

PATRU

Structura multiplă se mișcă spre nord.

Pozițiile Rangurilor Superioare pierdute!

Se prăbușește spre interior!

Totul s-a unit!

Asta e...

Nu, nu putem pierde.

Corbilor, arătați-mi!

Orice semn de Muzan!

Nu veți ajunge niciodată la mine!

Credeți că-mi pasă dacă subordonații mei mor?

Atâta timp cât trăiesc eu, totul e inutil!

Veți muri fără să-mi vedeți măcar chipul!

Vă spun că toată strădania voastră e în zadar!

Mă voi asigura că fiecare dintre voi va muri plin de regrete!

Suferiți și zvârcoliți-vă.

Pentru că până la sfârșitul nopții,

toți Vânătorii de Demoni vor fi șterși de pe fața pământului!

Nu muri...

Giyu!

Traducere: MasY10

Nu muri, Tanjiro.