Original subtitles

Nu...

Mama...

O FIICĂ

Traducerea: Denis Kent

Foarfeci de tăiat mătase, cuțite de feliat prosciutto...

Doamnelor, sunt omul care ascute cuțite, foarfeci și repară umbrele.

- 'Neața. - Bună.

Ascultă, iar ai avut coșmaruri azi noapte?

- De ce? - Nu știu...

- Mi s-a părut că te-ai ridicat din pat. - Nu, Doamne ferește.

Bine, oricum trebuie să-i spunem asta doctorului, de acord?

Acum eu trebuie să plec, te duce Chiara cu mașina.

Nu, vreau să mă ducă tata.

Nu fi prostuță! Ne vedem diseară.

- Pa. - Pa.

Bună dimineața, draga mea. Încă nu ești gata? E târziu.

Haide, că o să sari peste micul dejun.

Nu cred că merg la școală azi. Mi-e foarte greață.

Știi că dacă mănânci, îți trece, nu?

Grăbește-te, că la ora 9:00 trebuie să fiu pe secție.

- Nu ți-au dat scuterul înapoi? - Nu, din moment ce mă duci tu.

Măcar închide ușa, dacă tot nu știi să bați.

Grăbește-te, întârziem.

- Mergi încet, e ud pe jos. - Da, am văzut.

Sofi?

Hei, Sofi?

Ești aici?

- Ce-ai pățit? - Doamne...

- M-ai speriat de moarte. - Scuze.

Proasta aia mi-a dat gripă.

- Cine? - Chiara.

Ieri se simțea rău și a băut direct din sticlă. Ce scârbos!

Aș zice că da.

Azi-dimineață i-am spus că mă simt rău și a făcut mișto de mine.

- Ai vomitat? - Nu, doar mi-e greață.

- Ești mai bine acum? - Da.

Mâine avem test.

Eu nu vin...

- Cum să nu vii? - Chiar nu pot.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

- Hei! - Nu erai la spital?

Ba da, dar nu mă simțeam bine, așa că m-am întors acasă.

Rămâneți la prânz?

Nu, iau lucrurile pentru călărie și plecăm.

Vin imediat.

- Bună, Dora. - Bună, Sofia.

- Cum a fost azi? - Relax...

- Bine. - Bine.

- Și tu călărești? - Nu, eu doar o însoțesc.

- Nu-ți place? - Nu.

- Dora, unde e toca? - Nu am văzut-o.

Am pus-o în dulap pentru că era pe jos.

- Mergem? - Mergem.

Oricum, prânzul e pregătit. Dacă vreți să rămâneți...

Nu, poate ni-l lași pentru cină.

- Oricum nu sunteți aici, nu? - Nu.

- Bine. Pa. Hai să mergem. - La revedere.

Distracție plăcută.

Pa, Sofi.

Relaxează-te și fii atentă la distanță.

Ok, Sofia, foarte bine.

Piciorul aproape, piciorul aproape.

Bine, continuă așa.

Exercițiul a fost bun, totul a fost bine. Spatele puțin mai drept.

Uită-te unde trebuie să mergi. Hai, Alice, hai.

Cum m-am descurcat?

Viraj ușor...

Super tare.

Bun, acum mergi în cerc...

Ascultă, ești sigură că diseară ai casa liberă?

Silvia mi-a spus că e o petrecere la Acrobax.

Ce să-ți zic? Fă cum vrei.

Crezi că mă duc fără tine?

Fetelor, ne vedem miercuri.

Acum am o întâlnire, apoi mă duc la padel.

Anulăm cina?

Nu, terminăm repede.

Fac duș la club, apoi trec pe acasă,

mă schimb și dacă te simți mai bine, mergem împreună.

Încă mi-e puțin greață, dar încerc să vin.

Bine. Sofia?

O zi proastă.

V-ați certat din nou?

Nu chiar, dar... mi se pare că o deranjez mereu, nu știu.

Habar n-am, poate sunt eu anxioasă.

Bine, mâine vorbim cu toții despre asta.

Acum stai liniștită. Te sun mai târziu.

Bine.

Pa, iubire.

Pa.

Pot să o țin blocată pentru puțin timp, știi, Banchi Vecchi, spațiu exterior...

- Deci, înțelegeți că... - Vă vom anunța.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Tot așa te simți?

Nu sunt bine deloc.

La prânz ai zis că pleci.

Știu, speram să mă simt mai bine, dar...

Trebuie să vină Manuel la cină. Ne organizaserăm.

Scuze, mă duc în cameră. Nici n-o să mă observați.

Cândva se va prăbuși.

Toată săptămâna am zis că vineri am casa liberă.

Acum că a venit vineri, pe naiba că e liberă.

Las-o baltă...

E o scorpie și atât.

Are capacitatea de a mă scoate din sărite cu vocișoara aia a ei:

"Sunt dulce, drăguță și amabilă". Du-te-n pula mea, la naiba.

Ne vedem la Acrobax, bine?

Bine, ne vedem mai târziu.

Eu nu rămân singură cu asta.

Bine faci.

Bine. Pa.

Pa.

Futu-i.

Bravo!

Sofia, iubito, dai muzica puțin mai încet, te rog, mă doare capul.

Măcar un pic...

S-a terminat crema?

Da.

L-ai folosit tu pe tot. Eu ce fac?

Acum anunț Națiunile Unite.

Dai muzica mai încet, te rog?

Și balsamul s-a terminat?

- Pa, ne vedem marți. - Pa.

- De ce nu vii și tu diseară? - Aș vrea eu.

Mi-au adus niște creveți care sunt vii, se mișcă.

Mâine la opt trebuie să fiu la tribunal.

Salut-o pe Chiara din partea mea.

- Pa. Mulțumesc pentru meci. - Pa.

- Pa, mulțumesc din nou. - Pa.

Pa, iubito, plec acum. În zece minute sunt acasă.

- Pa, Piero, pe mai târziu. - Pa.

Dragă, am făcut friptură. Am făcut și roșii umplute cu orez.

- Ies în oraș. - Dar la prânz n-ai mâncat nimic.

Nu-ți face bine, ești prea slabă.

Hai, rămâi la cină, îmi ții companie. Nu, stai.

Poftim, folosește-l pe ăsta.

Hai, rămâi, să mai stăm de vorbă.

Dacă treci mâine după școală, mâncăm ceva și stăm de vorbă.

Da!

Mergem unde fac tacos super bun.

Te iau la mișto, nu-ți dai seama?

- De ce faci asta? - Din cauza ta.

Eu stăteam aici să-mi fac un sandviș și tu trebuie neapărat să mă bați la cap.

- Pentru tine, eu trebuie să vorbesc mereu. - E normal, oamenii vorbesc.

Despre ce?

Uită-te ce mizerie faci.

Mă enervezi.

Nu știu, ești mereu supărată.

Oricum, nu s-a întâmplat nimic. Mi-ar fi plăcut să stăm puțin împreună.

Ție, mie nu.

Tu îmi repeți lucrurile de o sută de ori ca să-mi intre în cap.

- Sofi... - Nu-mi spune Sofi, nu ești mama mea.

- Nu, sigur că nu. - "Nu, sigur că nu".

- Eu nu știu ce se întâmplă. - Nu se întâmplă un căcat!

Mă disperi cu zâmbetele tale, "nu cuțitul ăla", "fac mizerie"...

- Mă scoți din minți! - Îl sun pe tatăl tău.

- Să nu îndrăznești. - Mă rănești, Sofi!

- Eu te-am citit imediat. - Despre ce vorbești?

La cinci ani de la moartea mamei, tu ce faci?

Îți cauți casă, și unde nimerești?

Asta crezi?

- Căutam o garsonieră în centru. - Chiar la agenția lui tata.

Incredibil, ce coincidență! Mă crezi proastă?

Așa s-a întâmplat. M-am gândit că tatăl tău mă putea ajuta.

Mincinoaso! Ești o mincinoasă!

Știi ceva? Nici el nu te suportă, doar te fute și atât.

Sofia, încetează! Te rog!

Tu crezi că nu te aud gâfâind și gemând noaptea?

Ne spionezi? Noi ne iubim.

- Doar tu ai vrut familia asta. - Nu sunt mama ta. Nu voi fi niciodată...

- Nu vorbi despre ea. - Era superbă, puternică.

Nu vorbi despre mama!

Și tu ai reușit s-o omori!

- Ce spui? - N-ai făcut un rahat s-o ajuți.

- Cu perfuziile tale n-ai făcut nimic! - Nu se putea face nimic.

- Tu erai bucuroasă! - Ești nebună?

Iar tu ești o vacă!

Chiara?

Chiara?

- Bună. - Bună.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Chiara?

Chiara!

Sofia?

Fetelor, ați lăsat ușa deschisă!

Chiara?

Chiara...

Fetelor, unde sunteți?

Haideți! Sofia?

Sofia...

Dumnezeule!

Chiara!

Sofia!

Sofia!

Dumnezeule...

Chiara...

- Tu ai sunat? - Da.

Îndepărtează-te de cuțit și ridică-te în picioare, haide!

- Ce s-a întâmplat? E soția ta? - Da...

Sofia...

- Cine e Sofia? - Fiica mea.

- Sofia a ucis-o? - Nu, a dispărut.

- Mai e cineva în casă? - Nu.

- Sigur n-ai ucis-o tu? - Nu.

- Să mergem! - Nu e nimeni aici.

Rămâi înăuntru.

Echipajul 27, o ambulanță pe strada Pietro Frattini, 235.

Avem de-a face cu o femeie fără suflare.

Stai jos aici.

Vecina a văzut ceva.

- Du-te s-o audiezi. - Mă duc.

- Jos. - Nu înțeleg.

Nu-ți face griji, ne explici totul la secție.

Nu înțeleg...

Sofia? Tu ești Sofia?

Bine, mă apropii, da?

Vino.

Liniștește-te, vino spre mine.

Vino, vino. Pune mâinile pe mașină.

Liniștește-te... Pune-le pe mașină, hai.

Bun. Vino.

Urcă în mașină.

Doamna a fost asistenta soției dvs

și venea să o îngrijească acasă, am înțeles bine?

Da.

Fiica dvs se înțelegea cu ea sau existau probleme, se certau?

Ce e, nu vă simțiți bine?

- E ciudat. - Ce anume?

- De obicei îmi răspunde. - Cine?

Fiica mea.

Îmi răspunde mereu.

Trebuie să mă ajutați.

Trebuia să facă ceva în seara asta?

Să doarmă la o prietenă, nu știu...

- Are un iubit? - Da, are.

- Numărul? - Numele?

- Aveți numărul lui de telefon? - Nu.

Măcar numele?

Manuel... Manuel, da.

Da.

- Dle inspector, au găsit-o pe fată. - Pe fiica mea?

- Da. - Ați găsit-o?

- E bine. - Stai jos.

- Stai pe loc. - Nu, vreau s-o văd!

- Stai jos! - Stai jos!

Așa nu ne înțelegem, da?

- Bine. - Te fac să-ți petreci noaptea aici.

- Nu. - Stai jos.

- Pot s-o văd după? - Când decid eu.

Trebuie să te dezbraci complet, chiar și de chiloți.

Hai!

Hai, mișcă.

Bravo.

Întoarce-te.

Haide, la perete.

Mâinile.

Sprijină-te. Fă o genuflexiune.

Haide! Ai mai făcut genuflexiuni? Ca la sală. Sus și jos, haide.

Bravo.

Ridică-te. Sus și jos. Vezi că te descurci?

Haide, îmbracă-te, o să te ducem la o frumoasă ședință foto.

Mergi.

Sofia... Sofia. Sofia!

Sofia!

Sofia! Sofia...

Am o întâlnire cu avocatul Statini.

Bună ziua.

Pietro...

Îmi pare rău.

Vino.

- Ți-au spus de CPA? - CPA?

Da, nici măcar nu știu ce e.

E centrul de primire în regim de urgență.

Dacă au dus-o acolo, înseamnă că procurorul a dispus arestarea preventivă.

De ce?

Trebuie să așteptăm decizia judecătorului.

Ce înseamnă asta?

Cred că a fost ea?

Sunt nebuni?

Avem aici un coleg foarte bun pe drept penal pentru minori.

- Îl sun, bine? - Nu, de ce trebuie să fie altcineva?

Eu nu mă ocup de minori.

Te rog, ocupă-te tu.

În regulă.

Deci...

Judecătorul are la dispoziție minimum 96 de ore,

pentru a decide validarea arestării.

Bun, și apoi?

Acum nu știu ce să-ți spun. Mâine voi afla mai multe.

Bine?

Ce faci acum? Ai unde să stai?

Dacă vrei, poți sta la mine o vreme.

Nu, mulțumesc. Stefano are o cameră liberă. Mă duc acolo.

Bine, te conduc eu.

Da, dnă avocat?

Katia, la ce oră am întâlnirea azi?

La 16:00, cu dl Manzi.

- Bună ziua, dnă avocat. - Bună ziua.

Și ăia.

Gata, am terminat. Te poți îmbrăca.

E ca un coșmar.

Te descurci singur?

Aș vrea să mă întorc la birou și să fac cererea de acces la dosar.

Da.

Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă, da?

- Orice, la orice oră. - Da.

Mâine va apărea știrea.

Evită să intri pe rețelele de socializare. Vor spune multe răutăți.

Nu ajută la nimic.

Nu trebuie să citești, îți face doar rău.

Trebuie să te odihnești puțin.

Ia una dintre alea. Sunt slabe, serios.

Hei...

Ai grijă de tine.

Dacă ai nevoie de ceva, sună-mă.

Trebuie să fii liniștită. E prima dată?

Vei vedea, într-un fel sau altul, totul se va rezolva.

Mai vrei apă?

Sunt niște biscuiți în cameră.

Sunt pentru tine.

Vrei să te conduc la toaletă?

Spune.

Am luat...

Am luat pastila și sunt puțin amețit.

Nu sunt obișnuit.

Nu, nu, sunt bine.

De ce, ai aflat ceva?

Au ridicat sigiliile de la casă. Dacă ai nevoie de ceva, te însoțesc.

Nu știu când voi primi corpul Chiarei.

Am întrebat eu, se va ocupa sora ei.

Am sunat-o. Părea că nu vrea să vorbească cu mine.

Alo? Da, eu sunt.

Sofia e fiica dvs?

E fiica mea, da.

Nu știu, nu-l cunosc.

Nu mă uit la emisiunile astea...

Dă-mi telefonul.

Sunt avocatul lui. Spuneți-mi mie.

Cum ați obținut numărul clientului meu?

Nu are intenția să participe la nicio emisiune.

Vă mulțumesc. Vom contacta noi presa. O zi bună.

Pietro, nu vorbi cu nimeni. Dacă te sună, dă-le numărul meu.

De ce? Poate are sens să vorbesc cu ei, poate trebuie să le explic.

Ce să explici și cui? Lucrurile sunt mai complicate.

Astăzi va avea loc audierea pentru validarea arestării.

Haide, vino sus în birou.

Trebuie să ajungi la judecător conștient, lucid, înțelegi?

Când minorii sunt trimiși la CPA, minorii ca Sofia,

dacă există îndoieli, nu o fac.

Te rog, Pietro, trebuie să mă asculți.

Eu nu înțeleg ce simți, dar trebuie să mă asculți.

Mâine arestarea va fi validată. Avea sângele Chiarei pe ea.

Și ce? Și eu eram plin de sânge și nu mi-au făcut nimic.

Stau aici ca un prost, în timp ce ea...

Îți dai seama ce nebunie?

Sofia a recunoscut.

A recunoscut?

Da, ea a ucis-o.

- Mâine la audiere... - Nu voi fi acolo.

- Nu vei fi acolo? - Nu voi mai fi.

Te rog, trebuie să mă asculți. Ascultă-mă, te rog.

Chiara aștepta un copil.

De adecvare, ofensivitate minimă și destigmatizare.

Cer să i se aplice măsura plasamentului în comunitate.

Sofia, vrei să-mi spui ceva despre această cerere?

Îl aștept pe tata.

Altceva?

Judecătorul, în temeiul articolului 23 aliniatul 448-88,

validează arestarea minorei Sofia Battisti,

și, ținând cont de principiul subsidiarității,

evaluând gravitatea faptelor și indiciile de vinovăție,

dispune arestarea sa preventivă la penitenciarul pentru minori din Roma,

Casal del Marmo, cu ordin de transfer imediat.

Mă duc... Mă duc la închisoare!

- Te rog! - E doar o situație temporară.

Te rog... sună-l pe tata! Te rog!

Voi cere imediat o întâlnire. Stai liniștită.

Sună-l pe tata!

Te rog... Te rog!

Te rog... sună-l pe tata!

După audierea din această dimineață...

Spălarea e 15 euro.

Audierea care a implicat-o pe tânăra de 17 ani, Sofia Battisti.

Judecătorul a validat arestarea pentru omor cu premeditare.

Victima, Chiara Bonelli, 38 de ani, partenera tatălui, Pietro Battisti.

Crima a avut loc în locuința sa din cartierul Portuense.

Tânăra a fost transferată la închisoarea pentru minori din Casal del Marmo.

O duc...

Sunt în mașină, nu aud nimic. Nu aud, te rog.

- Spune-mi unde ești. - Nu, uite...

Acum trebuie să închid.

Gata, gata...

Gata! Gata!

Din profil.

Cealaltă parte.

Depărtează picioarele, brațele în față,

genuflexiune, tușește puternic.

Bine.

Întoarce-te.

Apropie-te.

Deschide gura.

Ridică limba.

Apleacă capul și scutură părul.

Bine, te poți îmbrăca.

Ce trebuie să fac?

Ce să faci? Fă-ți patul și împrietenește-te cu astea.

- Când îmi dau telefonul înapoi? - Nu ți l-au dat?

- Acum mă duc să insist, haide, intră. - Mulțumesc.

Mișcă-te.

Soro, te-a luat la mișto.

Ai înțeles că te-au închis?

Ești la pârnaie.

Drina, vino aici. Spune-i tu, poate în țigănește te înțelege.

- Asta? - Da.

Te-au închis, ai înțeles?

Acum du-te și fă-ți patul.

Hai, mișcă-te!

Hai, hai, mișcă-te.

Du-te, fă-l.

- De unde vine asta? - Nu știu.

Numai să nu mă fută la cap.

Vrei o țigară?

Nu mai plânge! Taci și dormi!

Taci odată? Dormi.

- Ce-a făcut? - Asta nu vrea să doarmă.

Hei, ce-ai pățit?

Nu mai, lasă-ne să dormim. Nu mă mai fute la cap!

Dacă mă faci să mă ridic, îți dau eu motiv să plângi, ai înțeles?

Ai înțeles? Dormi.

Nu mă face să mă ridic.

Îți smulg tot părul dacă începi din nou.

Hei, trebuie să te ridici.

Ridică-te.

Mulțumesc.

Sofia?

Sofia...

Sofia...

Ce e?

Hai, ridică-te.

Poți?

Hai.

Bravo.

Ți-e rău?

Ce se întâmplă cu tine?

De ce n-ai fost la cantină?

Nu participi la activități de grup, cu colegele tale aproape că nu vorbești.

Ce se întâmplă?

Plângi și dormi.

Te-ai blocat?

Nu e bine așa.

Mereu ți-e rău.

- Hai, încerci să te ridici? - Da.

Psihologul mi-a spus că încă ai coșmaruri.

E pentru că ești aici?

De dinainte?

De când?

- De la moartea mamei. - De la moartea mamei?

Ce e, Sofia? Ce s-a întâmplat?

Nu vreau să stau aici.

- Te rog... - Respiră.

- Vreau să ies! - E totul în regulă?

Da, totul e în regulă. Totul e în regulă.

Vreau să ies, te rog.

Uită-te la mine. Uită-te la mine, calmează-te.

Respiră cu mine.

Respiră cu mine. Bravo, așa. Bravo.

Bravo, respiră, bravo.

Bravo, așa. Liniștește-te.

Sunt doar niște zgomote.

Sunt doar niște zgomote.

Pietro!

- Putem închide? - Da.

Drumul este la deal. Dincolo de greșelile voastre,

trebuie să sperați chiar și când drumul este foarte abrupt.

- În timpul zilei întâlniți mulți oameni. - Da, gardienii, în fiecare zi.

Fabian, haide.

Noi spunem "al meu", Domnul spune "al nostru".

El îi iubește pe toți.

Doamne, raiul...

Îmi trimiți un pupic?

Băieți, vă rog!

Te uiți la o persoană de sus în jos doar ca să o ajuți să se ridice.

Nu închideți răul în voi.

Vorbiți despre durerea voastră cu persoanele care vă ajută pe acest drum.

Nu uita de chiloței.

Liniște, Fabian.

V-ați împiedicat și ați căzut.

Să ceri ajutor nu e niciodată un semn de slăbiciune.

Conduceți-i pe băieți să-și ia mâncarea.

Haideți, mișcați-vă.

Haide, mergi. Hai, băieți.

Hai.

- Chiloțeii, frumoaso. - Ne vedem mai târziu.

- Hai. - Haide!

Ce frumoasă ești, micuțo.

Doamne, ce antipatică ești. Puteai să-i trimiți un pupic, nu?

E lesbiană, e lesbiană.

Îți plac pizdele, puteai să-mi spui.

Acum îți fac o tunsoare scurtă. Apoi mă tund ca tine.

Nu.

M-am săturat să coafez capete de plastic, îl folosesc pe al tău.

- Și al tău e de plastic. - Termin-o și mergi!

Încetează cu prostiile.

Micuțo! Vino să-mi dai un pupic!

- Vin imediat. - Ce frumoasă ești!

- Cară-te dracului. - Ce-ai făcut?

Pleacă! Ce ai? Cară-te.

Haide. Vino cu mine.

Ești chiar frumoasă.

Haide, mergem? Gata, s-a terminat.

- Deja? - Da, deja. Haide.

Aducem fetele înapoi în clădire.

A fost un pic de haos, ajungem.

Haideți, mișcați-vă.

Am văzut cum te uitai la el.

- Ce dracu' vrei? - Îl mâncai din priviri.

- Ce mă-ta spui? - Îți bați joc de mine?

- Ce dracu' vrei? - Ce dracu' vrei tu!

- Hei, te rog. - Taci, tu!

Vorbește cu mine, nu cu ele.

Dar ce dracu' vrei!

Ai înțeles? Te omor!

Trebuie să stai locului!

Uite, nu se mai închide fermoarul.

Mai și râzi? Uite, e vina ta, da?

Doamne, o să mă fac cât o balenă.

Te iubesc.

Hei, tu. Îți cauți lucrurile?

Intră, ți le-am pus la loc. Du-te.

- Ce i-ai spus educatoarei? - Nimic.

Ce i-ai spus? Ce ți-am făcut noi?

Tu omori oameni și ți-e frică de mine pentru că fur?

Îți place să ciripești, nu-i așa? Dacă mai...

Pleacă! Pleacă, pleacă.

Vedeți o patologie în spatele acțiunilor acestei fete?

Nu văd premeditare, ci cruzime,

chiar și luând în considerare impulsivitatea.

Să nu uităm că această fată,

nu a anunțat pe nimeni, lăsând femeia să moară.

Ce justificări putem găsi pentru această crimă?

Nu au fost depistate patologii psihiatrice.

Până acum nu, dar...

Fac ei procesul.

Toți sunt experți când apar la TV, rahații ăștia.

"E un monstru", să fim serioși!

Nu folosesc niciodată acest termen, dar nici jumătățile de măsură.

Acești tineri au nevoie de ajutor. Ne cer asta.

Cer asta și părinții Chiarei, care o vor plânge pentru totdeauna.

Îi mulțumesc dnei Grimaldi, luăm o pauză de publicitate.

Publicitate. Du-te-n pizda mă-tii cu publicitatea ta!

Pietro, eu mă duc la Sofia.

Mai întâi mă întâlnesc cu asistenta socială de care aparține. Sună-mă.

Te rog, sună-mă dacă vrei să-i transmit un mesaj de la tine.

Întreabă dacă poate să te vadă, întreabă mereu de tine.

Pietro, la vârsta ei, în închisoare.

Sunt bune hainele pe care ți le-am trimis?

Ești mai bine? Poți să dormi?

M-a sunat educatoarea. De ce nu participi la activități?

Este un lucru fundamental pentru a te putea ajuta.

Trebuie să vadă că participi.

Aș vrea să cer punerea sub probațiune. Nu imediat, cam într-un an.

Există niște posibilități. Vei fi încredințată serviciilor sociale.

Va trebui să parcurgi un drum lung cu ei, ca să te reabilitezi,

dar în afara acestui loc.

După trei ani, dacă totul merge cum trebuie, și nu faci prostii,

vei fi liberă, înțelegi?

Ce ți-a spus el?

Între timp, eu oricum...

voi cere transferul tău într-un centru.

Sunt sigură că-l voi obține.

Am depus o cerere la tribunal. Va trebui doar să vorbești cu judecătorul.

Ai vorbit cu tata?

Pentru el nu e ușor acum,

dar sunt sigură că lucrurile se vor aranja încetul cu încetul.

- Fă cum vrei. - Tatăl tău o să vină.

Ba nu, are dreptate dacă nu mai vrea să mă vadă.

Acum gândește-te doar la audiere și la ce-i vei spune judecătorului.

Dacă lui nu-i pasă, mie nici atât.

Sofia...

Ce-i asta?

Hei, Dri', dormi?

- Ce naiba face asta? - Nu știu, vreau să dorm.

Hei! Drina!

- S-a spânzurat! - Doamne!

Cheamă gardienii! Stai sus! Stai sus!

Ce naiba faci?

Cheamă gardienii! S-a spânzurat!

- Ajutor! Ajutor, vă rog! - Stai sus!

Ce naiba faci?

Stai sus!

Nu-i da drumul, nu-i da drumul!

- Dezleagă, dezleagă! - N-o lăsa! Nu-i da drumul!

- Cum e? - Acum e bine.

- Cum s-a întâmplat? - Cu un cearșaf.

- Nu avea pe cele de hârtie? - Trecusem la cele normale.

- Trebuie ținută sub observație. - Trebuie să-l sunăm pe tatăl ei.

Acolo e problema.

- Cum se simte? - Acum e bine.

Dar a vomitat și are grețuri.

- De ce? - Am vorbit cu ea.

A spus că în ultima vreme i se întâmplă des.

- Crezi că... - Nu știu, o pun să facă analiza beta-hCG.

Probabil când a intrat și a făcut testul, era prea devreme.

Bine, verificăm.

Aș vrea să vorbesc cu ea...

- Da, veniți. - Vreau să înțeleg cum s-o ajut.

Da, aici.

Acum o semnătură lizibilă.

- Mai trebuie să fac ceva? - Trebuie să mă asculți.

- M-a sunat asistenta socială. - Și pe mine, de o sută de ori.

Dar tu nu ai răspuns. Sofia nu e bine.

- Trebuie să mergi s-o vezi. - Lăsați-mă în pace!

Pentru mine, fiica mea nu mai există!

Vrei să înțelegi? Nu mai există!

Pietro, azi-noapte Sofia a încercat să se sinucidă.

Acum e bine?

"E bine" e o expresie greu de folosit în contextul închisorii.

Oricum, da, e mai bine.

Are parte de toată asistența posibilă.

- Poate ai putea s-o vezi. - Nu, nu vreau s-o văd.

Parcursul fiicei tale va fi lung.

Acum este în arest preventiv,

dar în viitor s-ar putea deschide diverse posibilități,

cum ar fi suspendarea procesului, probațiunea.

E dificil, dar putem lucra la asta.

Sofia va trebui să conștientizeze ce s-a întâmplat

și să înfrunte ce o așteaptă.

Nu va fi simplu, dar va avea nevoie de...

Trebuie să plec, mă scuzați.

Nu e adevărat!

- Stai calmă. - Nu e adevărat!

- Nu s-a întâmplat nimic. - Mincinoșilor!

Stai pe loc! Stai calmă, trebuie să stai pe loc.

- De ce spuneți așa? - Stai cuminte!

- Nu e adevărat! - Nu s-a întâmplat nimic!

Deci ești însărcinată în aproape 3 luni.

Da, nu-mi dădusem seama de nimic.

Ei bine, cum să fi știut la început?

Dar acum trebuie să iei o decizie importantă.

- Știu că n-ar trebui să-l păstrez. - De ce?

Poți avea un copil ca oricine, doar că trebuie să fii sigură de asta.

Când...

Când mi-au spus, părea un coșmar...

dar lucrul ăsta mă face să mă gândesc la ce voi face după.

Deci oricum mă face să mă gândesc la el, că sunt...

că sunt bună la ceva, nu?

Nu mă gândesc la mine acum. Asta e tot.

Astea sunt gânduri pozitive, dar e o decizie foarte importantă,

și e bine să vorbești despre asta cu psihologul, bine?

Știi cine e tatăl?

Vrei să-i spui?

N-ai mai vorbit cu el?

Bine. Mergem în curte?

Sunt fetele care fac activități.

Pare real. Credeam că e mai rău. Nu e rău, merge.

Sara, vino să continui tulpinile.

- Ți-au ieșit bine. - Faci mișto de mine.

Ba nu.

Odinioară aici era plin de pisici. Acum mai sunt câteva.

- Bună dimineața. - 'Neața.

Îți plac animalele?

- Da, înainte călăream. - Serios? Ăsta e un lucru important.

Putem lega proiectul de probațiune de cai.

Trebuie să ne gândim... În fine.

Ascultă, dar acum trebuie să faci o activitate.

Ai văzut ce frumos?

Sunt fetele care fac voluntariat. El e foarte bun. Vrei să încerci?

Hai, continuă, îți ies bine.

Doamne, ce pute chestia asta!

- Paola, pleacă cu aia de aici. - Nu, rămân.

- S-a născut aici? - Da.

E a directorului, dar avem toți grijă de ea.

- A și fătat. - Da? Uite-o!

Bună.

Cine poate face așa ceva, haide!

- Pot s-o iau în brațe? - Sigur, e foarte cuminte.

Bună... Doamne, ce frumoasă e! Pot s-o iau în celulă?

Aș zice că nu, dar...

poți face ceva pentru ea, dacă vrei.

Da?

Trebuie să mergem la mama acum, hai.

Dle...

Domnule!

Noi am terminat.

Încă n-au reparat dușul? A trecut o lună.

Le e frică că ne spălăm prea mult?

Se mișcă?

Nu... Nu-mi dau seama, de fapt.

- În câte luni ești? - Patru luni jumătate.

Da?

Nu-ți dai seama dacă se mișcă sau nu?

Doamne, poate că da, nu știu.

Ești o proastă, pe bune.

- Pot? - Da.

Uită-te aici. Doamne...

Mamă, ce senzație!

Ce frumos!

Salut, copilașule.

Știi că și mie mi-ar plăcea?

Da?

Da.

Aș vrea să fac un copil când ies de aici.

Drina are deja doi.

Unde sunt?

Îi ține mama ei, nu sunt aici.

Nu poți să ții copii la închisoare.

Chiar nu-mi place deloc.

- Scuze, îmi dai halatul? - Ți-l dau.

Uite cât te răsfăț.

- Mulțumesc. - Să nu zici că nu sunt bună.

Bine, îmi place.

Îmi place cum iese, sunt mulțumită.

Amintește-ți de aracet...

și să pui clemele.

Cum ai numit pisica?

- Gri. - Mamă, ce imaginație!

Dacă ți se naște o fată, o numești Roz?

Tu ai făcut cușca?

- Serios? - Da.

Fă-mi o scară, nu? Așa pot pleca.

- Așa înaltă nu mă lasă s-o fac. - Nu?

Una care ajunge la etajul doi? Eu la bărbați o duc de minune.

Șefă de tură, le chemăm pe fete înapoi pentru vizită.

Fetelor, vizita!

Sofi, e și tatăl tău.

Tatăl tău intră la vizită, ai înțeles?

Ai o oră la dispoziție, mișcă-te.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Este ora 10:40. Aveți o oră la dispoziție.

Mulțumesc.

Bună.

Bună.

Cine e?

Sunt Pietro. Coboară, te rog.

Ce se întâmplă, vrei să urci?

Nu, coboară tu.

Pietro, ce s-a întâmplat?

De ce nu mi-ai spus?

De o lună închizi telefonul când îți vorbesc despre Sofia.

De ce nu mi-ai spus că e însărcinată?

Trebuia să-ți spună ea.

- Trebuie să i-l luăm. - Să i-l luăm?

Da, trebuie să-mi obții custodia.

Ea nu poate să aibă un copil, nu e în stare.

Și tu da? În starea asta dai buzna peste mine în casă, mă agresezi.

- Eu? - Da.

Sigur că sunt în stare. De ce, ce-am făcut eu?

Ce am făcut? Eu știu să fiu părinte!

Eu înțeleg totul. Suntem prieteni de-o viață,

dar în privința asta nu te pot susține.

Sofia trebuie să plătească pentru ce a făcut, și plătește.

Și va plăti toată viața.

Dar crezi că va scăpa vreodată de povara a ceea ce a făcut?

Ce a făcut, mi-a făcut mie!

Tu nu poți înțelege pentru că nu ai copii.

Ai dreptate.

Nu înțeleg, pentru că nu am.

Dar nu o voi lăsa să-i ia copilul. Nu voi face asta.

Voi cere custodia pentru tine,

dar ea trebuie să-i fie alături,

altfel renunț la caz.

Vino mâine dimineață la birou, vedem ce e de făcut.

Poftim, e perfectă, superbă.

Cu coafura asta, te fac să obții achitarea deplină.

Spune-i asta judecătorului.

Sharon Catalucci, coafeză. Poate îmi face o reducere a pedepsei.

Sofia, am citit cu atenție

raportul pe care mi l-a trimis educatoarea ta, asistenta ta socială.

Acum e rândul tău.

Ești conștientă că ceea ce îmi cereți este un lucru foarte important?

Desigur, da.

Nu eu trebuie să-ți spun gravitatea faptei pe care ai comis-o.

Ce vrei să-mi spui tu pentru a mă convinge că persoanele care sunt aici cu tine,

asistenta socială, avocata,

au dreptate să susțină că meriți transferul de la închisoare la centru?

Nu știu.

Chiar dacă asta îmi doresc cel mai mult, nu pot da timpul înapoi,

și...

nici măcar nu pot să-mi cer iertare de la nimeni,

pentru că cum să-mi cer iertare pentru ce am făcut?

Am avut mult timp să mă gândesc.

Nu m-am gândit niciodată atât de mult în viața mea.

Închisoarea m-a schimbat.

Anna, educatoarea mea, m-a schimbat și...

acest copil m-a schimbat cel mai mult.

Eu aș vrea ca dvs să aveți încredere în mine,

și să-mi permiteți să-l cresc într-o casă, nu într-o celulă.

Asta aș vrea, ca el să fie bine.

Dacă nu va fi așa, atunci poate...

Poate ar trebui să-l ia tatăl meu.

Asta e tot.

Bine, Sofia.

Așteptați, ne retragem pentru a delibera.

Tribunalul, în temeiul articolului 299,

înlocuiește măsura arestului preventiv cu cea a plasamentului în centru.

O încredințează pe Sofia Battisti

serviciilor sociale ale Ministerului Justiției,

care vor identifica centrul corespunzător.

Autorizează deplasarea la centru cu însoțitor.

Sofia, pregătește-te să ieși.

Treci pe la Evidență să-ți iei lucrurile personale... și succes.

Ieși! Mă bucur.

Drina, vino! Sofia iese azi.

- Iese! - Iubita mea.

- Ieși? - Da.

Bravo!

Ce frumos! Pa, micuțule.

Mă bucur pentru tine.

Sunt fete cu probleme grave.

Unele sunt în terapie, poate luate de la familie.

- Stăm toate împreună? - Da, sigur.

Dar tu ești în arest preventiv. Vei avea alte reguli și orare.

Vei putea să te întorci la școală, să mergi la ore.

Și apoi, peste ceva timp, vei putea ieși din când în când cu tatăl tău.

Aceasta e o oportunitate uriașă.

Dacă îți acordă probațiunea și nu faci prostii,

peste trei ani vei fi liberă și cu cazierul curat.

Dar dacă... Dacă greșesc ceva, mă întorc la închisoare?

De ce ai greși?

Noi avem încredere în tine.

Și judecătorul mi s-a părut foarte încrezător.

Hai, totul va fi bine.

Da, dar tu nu vei fi acolo.

În centru e cineva mai bun decât mine.

Dar eu nu te las, să știi.

Sofia, trebuie să pleci. Vrei să rămâi aici?

În curând vei începe proiectul. Le-a plăcut tuturor.

Să aduci caii aproape de tinerii cu probleme, e un proiect frumos.

Va trebui să te ocupi de el, să fii bună, să te implici cu pasiune.

Vreau să-mi spună că acolo n-a mai fost nimeni ca tine.

Ai grijă...

ține hățurile.

Bravo, cu ambele mâini.

- Ai devenit foarte bună. - Mulțumesc, Sofia.

Haide, haide.

Mai facem o tură. Vrei?

- Da. - Bine.

- Pot s-o ating? - Da.

- Te deranjează? - Nici vorbă, haide!

Ce mare a crescut!

Cât mai e?

Puțin, cam o lună.

- Vei continua să vii aici? - Sigur, îl aduc și pe el.

Maria, vino!

Trebuie să plec! Ne vedem miercuri.

Trebuie să plec!

Salut!

Stai, acum.

Acum, așa.

Ați luat fata de la familia ei ca s-o aduceți aici,

cu niște nebune drogate cu psihotrope, foste prostituate și cu o ucigașă!

- Ce se întâmplă, Carolina? - Mama e nebună.

- O spălați pe creier! - Calmați-vă, doamnă.

- Nu mă calmez! - Cereți o revocare a măsurii.

Eu vă denunț!

Stăteam liniștite și i-am vorbit despre tine.

- Faceți cum doriți. - Mă duc să depun plângere...

- Moderați-vă tonul. - Sunteți niște nebuni și incompetenți!

- Nu ați înțeles cine sunt eu. - Nu mă interesează.

- Vă denunț! - Învățați să ascultați.

Faceți ce vreți, dar lăsați-ne să lucrăm.

Vă salut, doamnă, mă scuzați.

Liniștiți-vă, nu s-a întâmplat nimic.

Ei ar trebui să-i dea psihotrope.

Haideți. Marta, vino și tu, plecăm.

- Eu plec, ne vedem mai târziu. - Bine.

CHIRIE

Poftim, e caldă.

Ce-are aia? De ce nu mănâncă?

E dată peste cap.

A avut o criză și au pus-o din nou sub tratament.

Azi a sărit la Livia. A umplut-o de zgârieturi.

- Aia n-o duce mult. - Cum îți permiți?

- Vezi-ți de treaba ta! - Gata!

- Uită-te la tine cum arăți. - Ce dracu' vrei?

M-ai zăpăcit de cap!

Gata... Gata!

Fetelor, ce-i aici?

M-ai scos din sărite, proasto!

- Ce se întâmplă aici? - Ești un rahat!

- Taci! - Fetelor!

- Ce se întâmplă? - Nimic.

- Nu se întâmplă nimic. - Se întâmplă că asta nu tace niciodată.

Haideți, încercați să vă împăcați. Sofia, ai terminat?

- Grăbește-te, ai ecografia. - Vii tu cu mine?

Nu, i-au dat voie tatălui tău.

Te însoțește el azi.

Fetelor, liniștiți-vă. Ne vedem mai târziu.

Mulțumesc.

Tată...

Scumpo...

- O după-amiază plăcută. - Mulțumesc.

Bună.

Ce faci?

Bine...

- Cum e aici? Îți place? - Da, e bine.

- Să mergem. - Da, hai.

Acum o să simțiți puțin rece.

Acum îl deranjez puțin.

Se mișcă foarte mult.

Poftim.

Auzi, dar ți-au spus sexul?

Nu. Se poate afla deja?

- Sigur, se naște într-o lună. - Ce este?

E o fetiță splendidă.

Doamne...

- Se știe și când se va naște? - Da.

Având în vedere ultima menstruație, în jur de 20, 22 octombrie.

- Bine. - Ca și Chiara.

- Poftim? - Nu... Nu, nimic.

Ce se întâmplă? Nu vă simțiți bine?

Nu, doar o mică...

Am o mică amețeală.

Aștept afară.

Ești îngrijorată?

Nu.

Nu trebuie să-ți fie frică. Copiii mici sunt simpli.

Le dai să mănânce, le faci băiță,

le cânți un cântecel și sunt fericiți.

Și eu făceam la fel cu tine.

O să vezi, vei fi o mamă bună.

- Tată. - Da?

Mai devreme ai vorbit de Chiara.

Nu.

Nu.

La ce oră trebuie să fii la centru?

În curând.

La naiba.

Eu cred că n-o să am niciodată unul.

- Ești tristă? - Nu.

Marta? Haide.

Du-te s-o ajuți pe Livia cu cumpărăturile.

Singură nu se descurcă.

Te iubesc mult.

Fetelor, veniți să mă ajutați cu cumpărăturile?

Haide, Sofia e obosită.

- Încălzirea? - E centrală proprie.

Aici avem unitatea centrală, dar se poate comanda și de la distanță.

- Cheltuielile de întreținere? - În medie, cam 120 de euro.

Aer condiționat în toate camerele și aici avem această minunăție.

Poftiți.

Orientare sud-estică, piscină, grădiniță,

și aici în spate e unul dintre cele mai mari parcuri din Roma.

Perfect pentru un copil.

Ar trebui să facem o schimbare data viitoare, altfel nu câștigă niciodată.

Vrei să mergem să bem ceva la bar cu Stefano?

Da.

Nu mai vreau să cer custodia.

- Adică, scuze? - Trebuie să rămână cu Sofia.

Ce să-ți spun, mă bucur.

E cel mai bun lucru.

Zilele trecute am văzut un apartament și...

M-am gândit că ar fi perfect.

Ar putea sta cu mine imediat ce îi acordă probațiunea.

Deci pot să încep cu cererea? Ești sigur?

Nu mai sunt sigur de nimic,

dar e fiica mea și...

așteaptă o fetiță.

Ce altceva pot să fac?

Livia! Livia!

- Ce se întâmplă? - Livia...

- Da, spune. - Sofia are iar coșmaruri!

- Nu mai pot! Te rog, vino! - Haide. Stai liniștită.

- Ajutor! - De ce țipi?

Gata! Vreau să dorm.

- Gata! - Nu!

Ajutor! Nu reușesc...

- Nu reușesc. - Totul e bine.

Fă cum am vorbit.

Doamne, îl scap!

Văd capul. Vrei să-l simți?

Mă arde!

Hai, acum trebuie să împingi, Sofi'. Haide, respiră adânc.

- Hai, încă puțin. Haide, Sofia. - Mă arde!

Uite-o. Împinge!

Uite-o! Uite-o.

Doamne...

Uite-o!

Maria, dă-mi foarfecele.

Mai împinge o dată, trebuie să scoți placenta.

Bravo, Sofia.

Felicitări, e o fetiță foarte frumoasă.

Frumoasă foc.

Mulțumesc.

Fetița mea.

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Sunt tatăl Sofiei Battisti... - Sofia, da.

Urmează să fie externată. Trebuie să semnez ceva, fiind minoră?

Nu, nu e nevoie, nu vă faceți griji.

Și oricum, Sofia a ales să mai rămână 24 de ore.

Am anunțat centrul.

- E vreo problemă? - Nu.

Fetele mai tinere fac asta des ca să învețe.

Le arătăm cum s-o schimbe, cum să-i dea lapte, lucruri de-astea.

- Bine. Pot s-o văd? - Sigur. Știți unde e?

- Da, mulțumesc. - La revedere.

La revedere.

Da, înțeleg. Nu-ți face griji, nu e nimic.

Bună.

- Bună. - Ce faci?

Bine.

Ți-am adus astea.

Le las aici.

Asistenta mi-a spus că...

Că vrei să mai stai încă o zi aici, în spital.

E totul în regulă? Pot să te ajut eu cu fetița, dacă...

Unde e?

E la neonatologie.

- Mă duc s-o iau. - Nu.

Trebuie să am eu grijă de fetița mea.

Sigur... Sigur, evident.

Voiam doar...

Ascultă...

Trebuia să fie o surpriză, dar...

Am luat un apartament lângă un parc frumos, pentru noi trei.

Așa vei putea continua să studiezi,

și poate să ieși cu prietenii tăi.

- Mă ocup eu de fetiță. - Nu.

Greața Chiarei nu era de la gripă, nu-i așa?

În ziua aceea, la ginecolog...

Ce-ai spus?

Chiara aștepta un copil?

Da.

Te vei gândi mereu la asta, fiindcă am făcut ceva ce...

Am făcut ceva ce doar un monstru ar face și dacă aș rămâne cu tine, aș fi mereu așa.

- Nu. - Ba da.

- Nu e așa. Nu e așa. - Ba da.

Înainte da, înainte era așa. Ai dreptate, dar...

Totul s-a schimbat.

Aș face orice pentru fetița noastră.

Nu e a noastră, e a mea.

Sigur. Da, e fetița ta.

Ce trebuie să fac?

Spune-mi și eu... o voi face.

Trebuie să pleci, tată.

Te rog.

Vom crește singure, eu și ea, și...

trebuie să fac asta, te rog.

Tată...

Trebuie să te mai rog ceva.

Spune-mi.

Sigur, vorbesc cu medicul primar și vă anunț.

- De acord. - La revedere.

Iată-l pe bunicul!

Îți dau o veste bună.

Într-un an, judecătorul ar putea accepta probațiunea,

astfel Sofia și fetița vor putea sta la tine.

Nu, scuză-mă, nu...

M-am răzgândit.

- Nu înțeleg. - Nu pot, nu...

Chiar nu pot. Nu vreau să mă ocup de Sofia și de fetiță.

- Deci? - Am vorbit cu ea și a înțeles, deci...

Cred că e cel mai bine. Va petrece următorii ani în centru.

- În regulă. - Cu fiica ei.

- Cu Rosa. - O cheamă Rosa?

Da.

- E un nume foarte frumos. - Da.

Scuze, trebuie să plec.

După fiecare dezastru, viața reapare și își reia cursul,

și asta e ceea ce cauți tu, fiica mea.

Fiecare rană se vindecă, și ale mele o vor face,

și dacă va veni o zi în care vei avea nevoie de ceva,

sau vei vrea să adormi sub privirea cuiva care te iubește,

să știi că eu nu voi înceta niciodată să te aștept.

Un copil trebuie să înceteze să mai fie copil la un moment dat,

dar un părinte nu poate înceta niciodată să fie părinte...

indiferent ce s-ar întâmpla.

Traducerea: Denis Kent

Ați urmărit filmul artistic O FIICĂ

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania