Original subtitles

CELE MAI ÎNALTE RECOMPENSE ALE CINEMATOGRAFIEI FRANCEZE

PREMIUL LOUIS DELLUC,

PREMIUL CESAR PENTRU REGIE ȘI CEL MAI BUN FILM,

AU ÎNCORONAT FILMUL

BANII CELORLALȚI

în = BANII CELORLALȚI =

Traducerea și adaptarea: selaflaure (selaflaure@gmail.com)

un film de Christian de CHALONGE

după romanul lui Nancy MARKHAM

Suntem toți niște pămpălăi.

Nu mai avem de lucru, bine, dar...

Ăsta nu-i un motiv să ne trateze ca pe niște bolnavi.

Când m-au îndepărtat, au făcut-o cum se cuvine.

Mi-au spus: „Mulțumesc, domnule. ”

Aici nu vorbește nimeni cu noi.

Cine se cred?

E adevărat.

Suntem niște pămpălăi dacă ne lăsăm manevrați astfel.

Mie, când m-au dat afară,

mi-au zis „Mulțumesc, domnule”, mi-au strâns mâna.

Dvs nu?

Domnilor,

compania noastră a știut, timp de un secol, să se protejeze de scandaluri.

De un secol, înaintașii noștri au fost mândri de urmașii lor.

Acum un secol înseamnă ieri.

Astăzi este altceva.

Ușurătatea câtorva ne poate ruina prestigiul.

Trebuie să fim necruțători

și să ne salvăm astfel cei 800 de angajați.

Necruțător trebuie să fiu față de mine însumi.

Șeful departamentului bancar,

am permis să se întâmple precedente nefericite.

Nu am putut împiedica unele anumite toleranțe,

am dus lipsă de perspicacitate.

Vă ofer demisia mea.

O acceptăm.

Nu mai sunteți responsabilul departamentului bancar.

Vă veți păstra totuși locul în Consiliul de administrație, loc

pe care îl datorați familiei dvs.

Cât despre dvs, Rainier...

Verificările efectuate

scot la iveală grave imprudențe și neglijențe

în gestionarea conturilor grupului Chevalier d'Aven.

Aceste greșeli profesionale sunt excepțional de grave

și nu pot duce decât...

la revocarea dvs.

Veți părăsi banca imediat.

Ce-i asta?

Ce e?

- Sunt lucrurile dvs personale. - Lăsați-le în seama mea.

- Sunt ale mele. - Vi le dăm mai târziu.

- Sunt lucrurile mele personale. - Ne privesc lucrurile dvs personale!

Dar sunt ale mele!

Timpul nu era al dvs.

Bine...

Unde mergem?

E formidabil, știi?

S-a întâmplat ceva?

Mă întrebam dac-ai ști să conduci mașina

cu barca în remorcă.

Oh...

- Rahat! - Vrei să te ajut?

Nu reușesc să iau valiza cea mare.

- Ce sandale-ți duc? - Oh, toate?

- Și rachetele? - Du-le și pe ele.

- Tati... mi-l dai? - Și-o să te plimbi așa?

- Păi... Da, ia-l. - Super!

- Nu-l iei niciodată pe tine. - Atunci lasă-l.

- Și totuși e frumos. - Atunci ia-l.

- Ai putea să vii și tu mai devreme? - Nu depinde de mine.

- Pe diseară. - Da.

Nu poți să faci tu asta, iar eu să merg la bunica?

- Ba da. - Nu uita mingile de tenis.

Cele galbene, da?

BANCA MIREMANT DE NULLY HELDORFF

- Dle Miremant... - Nu mai faceți parte din firmă.

Ridică geamul.

SUNTEȚI AICI ÎNTR-UN INSTITUT DE SELECTARE.

DAȚI-NE CE AVEȚI MAI BUN ÎN DVS ȘI NOI VOM ȘTI SĂ-L PUNEM ÎN VALOARE.

Eu răspundeam de previziuni.

- Dar dvs? - Eu?

Bine, mersi.

Mă numesc Marguerite Lévrier. Iar dvs?

Rainier.

- Mă numesc Henri Rainier. - Bună ziua.

- Bună ziua. - Ultimul dvs loc de muncă?

Reprezentant autorizat al băncii Miremant de Nully Heldorff.

Ați fost concediat sau ați plecat voluntar?

Ne-am despărțit de comun acord.

Aveați mijloacele să așteptați?

Le-am avut, dar după 8 luni începe să fie mult.

Nu era riscant să vă părăsiți postul în felul acesta?

Ba da...

Dar mă săturasem, consider că eram subutilizat.

Ați întrerupt colaborarea cu banca din motive morale?

Da... Da, exact, ca un imperativ moral.

Dar care au fost responsabilitățile dvs?

Sarcina mea era dublă.

Pe de o parte, prospectarea de noi clienți.

Și în al doilea rând,

să urmăresc personal clienții deja existenți.

În jur de o sută, care aproape toți mi-au devenit prieteni.

Dacă aveau nevoie de un împrumut, îi ajutam să-și pregătească dosarul.

Zilnic luam prânzul cu ei.

Până la trabucul final, dosarul era gata.

Aveați puterea de a aproba împrumuturi?

Oh, nu, nu, deloc.

Nu, trebuia să prezint dosarele clienților

la Comitetul pentru angajamente în fiecare săptămână.

Comitetul era cel ce lua decizia.

- Dar, vedeți, ședința s-a încheiat. - Dar n-am apucat să vorbesc.

- Prea târziu. - Am 3 dosare.

Dați-i-le lui Derive, le va examina el.

Cel mai amuzant lucru e că nu-mi place să împrumut bani.

- Nu atingeți microfonul, vă rog. - Cât vreți să câștigați?

- Nu mă prea ajutați. - Ați concediat pe cineva?

Clientului dvs. îi e greu să mintă. E simpatic.

- Da. - Mi-ar conveni orice loc de muncă.

Nu-mi mai permit să fiu ambițios.

Găsiți-mi un post, mă voi adapta.

Puneți-i întrebarea 27.

Preferați să comandați sau să vă supuneți?

Să comand unora, să mă supun altora...

Este a fi femeie un handicap pentru un post de decizie?

Sunt pe deplin capabilă să uit că sunt femeie,

cu excepția anumitor circumstanțe, desigur.

Trebuie să-și fi revenit acum, reia.

Desigur.

A părăsi o slujbă când ai atâtea obligații nu e oare prea riscant?

Există întotdeauna riscuri... Iar eu m-am săturat.

Covorul dvs e complet distrus.

Ceea ce mă deranjează, este să nu vă văd vocea.

Trebuie să fie frumoasă.

- E enervant să vorbești cu pereții. - Vom veni să vă vedem.

E mai bine așa?

Aș vrea să privim împreună prestația dvs în sala de așteptare.

Încă din primul minut, păreați în largul dvs.

N-ați fost surprins să fiți aici, nici că nu v-am cerut nimic.

Senin. Mereu la fel de senin.

Credeți că seninătatea dvs a fost răspunsul corect la această situație?

Răspunsul corect? Nu știu care este răspunsul corect.

Dacă dvs îl cunoașteți, spuneți-mi-l și mie.

De ce să fiți singura care-l cunoaște?

Nu, dar.., ce-i cu aceste reguli

pe care nimeni în afara dvs nu le știe?

Bun...

Cred că nu mai am ce face decât să plec.

Excelent, dle Rainier. Excelentă atitudine.

Domnișoară, însoțiți-l vă rog pe dl Rainier în sala de așteptare.

- Ce sens are ce mi se-ntâmplă? - Nu mă-ntrebați asta, dle Rainier.

Mi s-a ordonat să nu vă dau niciun document.

E o trădare, pur și simplu.

Veți părăsi imediat banca.

Să nu se-ntâmple nimic neplăcut.

Fiți serioși! N-am mai văzut așa ceva!

Am trecut de vârsta să joc domino.

Și asta-i tot.

Suntem ca niște lămâi stoarse. Fără suc, fără semințe...

Buni doar de curățat unghiile.

Mama-și curăța unghiile cu ele, sunt foarte bune, foarte eficiente.

Apropo, greva s-a încheiat.

Nu agravați grijile soțiilor dvs.

Și credeți-mă,

ele nu vor întreba dacă ați câștigat această grevă.

Ele vă vor spune: „Cu atât mai bine. ” Sunt sigură.

Vă mulțumesc, doamnă.

De data asta sunt eu.

- V-aș fi recunoscut. - Candidatul următor?

Mulțumesc.

Concediați un șef de departament pe care l-ați angajat recent?

Motiv: a furnizat un curriculum vitae fals.

Nu pot juca teatru.

De ce ne-ai mințit?

Dintre cei cam o sută de clienți de care eram responsabil la bancă,

există unul de care ați auzit vorbindu-se.

Din cauza lui mi-am pierdut postul, Chevalier d'Aven.

Chevalier d'Aven ?

- Cel care a fugit? - Da.

Banca m-a dat afară ca și cum i-aș fi fost complice.

Când de fapt n-am avut nimic de-a face cu tot ce s-a întâmplat.

Numai că, iată,

atâta timp cât trag povestea asta după mine ca pe o cratiță,

nu voi găsi de lucru.

Iată de ce-am mințit.

Permiteți-mi să mă apăr.

Puneți-mi întrebări.

Veți vedea din răspunsurile mele,

dacă mi-am făcut bine treaba sau nu.

- Puneți-mi întrebări. - N-aveți nevoie de întrebări. Vorbiți.

Nu vreți să mă ajutați?

Spuneți-ne ce-ați pierdut.

Eram mulțumit în biroul de la Miremant,

cum era și el mulțumit

când Chevalier d'Aven intra în biroul lui.

Îmi plăcea, era viața mea!

Credeam că va dura mereu.

Dragul meu Rainier, o confidență.

Înainte de a lua o decizie sau de a atinge o femeie,

întotdeauna mă spăl pe mâini.

Cred că trebuie să avem încredere în Chevalier d'Aven.

Are calități și mă surprinde.

Aici, noi gestionăm, nu avem imaginație.

El visează, dar inventează.

- Cum vă înțelegeți cu el? - Foarte bine, domnule.

Așa mi-a spus, că-i place de dvs. V-a vorbit despre noi?

- De la bancă? - Da.

Mi se pare că vorbește despre dvs ca de un partener rezonabil.

- Doar rezonabil? - Rezonabil,

simpatic... și sigur.

Ei bine, am decis...

Zic „eu”, nu „noi”, deci am decis să-l ascult, să-l ascult...

o oră pe săptămână. Vom vedea.

Veți veni și dvs, desigur.

Contez pe dvs, dragul meu Rainier, să știți întotdeauna în viitor

ceea ce acest Chevalier d'Aven crede despre mine.

Asta-mi plăcea. să fiu aproape de Miremant.

Înțelegeți? În intimitatea sa profesională.

Nici nu vă gândiți cât îmi alină sufletul ceea ce spuneți.

Se zice... Ceea ce spuneți mi-e ca un balsam.

Balsam. Iată ideea.

Un balsam exotic, parfumat... Balsam din Indiile de Vest.

Ah, e real! Negrii se dau cu el.

Are... are și soare în el.

Fete, zahăr, rom...

Preț de cost: nesemnificativ.

Poate fi o idee bună...

Să te dai cu el, asta-i ideea.

Căci singurele asocieri utile sunt asocierile de idei.

La ce se gândește un bărbat pe care nu-l mai dor rinichii?

Ca toți ceilalți. La soție, la amantă, la mama sa...

O dată mai mult, regretă.

„Ce păcat că nu poți înregistra parfumurile ca pe imagini”.

Dle Miremant...

amintiți-vă mirosul voalului mamei dvs.

Dacă l-ați putea cumpăra? Să-l aveți pentru dvs.

Minunat, nu?

O firmă de cercetare ar fi de ajuns.

Să închizi parfumul unei femei într-o cutie, ce splendoare!

Căci clienții noștri adoră să închidă.

Și, liniștiți-vă, asta-i ultima mea idee:

linia Morice.

Kilometri de sârmă ghimpată care separă Algeria de Tunisia.

În stare perfectă.

M-am interesat, le putem lua pe o nimica toată.

- Ce-am putea face cu ele? - Să le vindem unor țări tinere.

Fără frontiere naturale. Nu toată lumea are Pirinei.

Atunci vom vinde graniță.

Credeți, de exemplu, că libienii

sunt fericiți că duc lipsă de frontiere vizibile, amenințătoare?

Am contactat administrația domeniilor. Cer doar o garanție.

Sunteți mai tare decât tatăl dvs, dragul meu Claude.

Cât v-ar trebui pentru început?

Oh...

Pentru început, mi-ar trebui...

Mi-ar trebui ceva de genul... 3 milioane?

Iată planurile previzionale de trezorerie.

300 de milioane de centime... Voi discuta cu partenerii mei.

Rainier vă va ține la curent.

Ah...

Uitasem să vă arăt.

Nu-i așa că e frumos?

- Proiectele sale au prins contur? - Absolut.

- Cu profit? - Nu.

Ceea ce e extraordinar e că toate firmele au mâncat bani.

În 6 ani, Chevalier d'Aven,

cu banii băncii, a înființat în jur de 20 de societăți,

- toate deficitare. - Știați asta?

Păi nu, nu știam asta.

Trebuia din când în când să vă uitați în conturile clientului, nu?

Conturile erau mereu în ordine.

La sfârșitul fiecărei luni, banca astupa găurile ca să nu apară nimic.

Niciodată Chevalier d'Aven nu mi-a zis

„Am nevoie de 200 de milioane. Încercați să-i obțineți pentru mine. ”

El îi cerea direct lui Miremant.

Deci știați! Dacă tocmai ne-ați spus.

Știam ceea ce se dorea să aud.

N-am depus niciodată o cerere de credit la Comitetul pentru angajamente

pentru Chevalier d'Aven, niciodată!

Ah, ba da, uitam.

Prima întâlnire dintre Miremant și Chevalier d'Aven.

Dle Miremant, am fost întotdeauna corect cu dvs.

Fiul meu va prelua afacerea mea cu echipamente, merge bine.

Vrea să o dezvolte.

Care este ideea dvs?

Păi... iată.

În fiecare zi, în Franța și în lume,

se opresc șantiere pentru că macaralele cad în pană.

Ideea mea e de...

De avea macarale de rezervă mereu disponibile.

Iată, le cumpăr pe credit sub formă de leasing.

Le închiriez.. Scump. 1 zi, 2 zile, 3 zile...

Iată, nimeni nu are macara de rezervă în Franța.

- Nici în lume. - De cât ați avea nevoie?

300 000 franci.

Rainier, vedeți dacă este posibil.

A fost singura solicitare înaintată Comitetului pentru angajamente,

și acceptată, de altfel.

Era și singura firmă a Chevalier d'Aven

care n-a pierdut bani, prima și singura.

Asta l-a încurajat pe Miremant să-i finanțeze celelalte idei.

Până și-a dat seama că Chevalier d'Aven datora băncii

o sumă de 3 miliarde franci vechi.

Dar, atunci, această gaură de 3 miliarde...

- Era cât pe ce să fie acoperită. - Vedeți?

Moștenirea funciară pare ceva solid. De data asta cred că am câștigat.

Dvs nu doreați.

E adevărat, nu îndrăzneam.

Nu știu dacă ați făcut bine

să vă instalați lângă Casa Națională de Economii.

Întâmplarea.

Am putea vedea în asta o provocare.

Ce vreți? 15% e mai interesant decât 6,5%.

Uite, 340 clienți azi-dimineață, și...

125 de la ora 2.

Câteva săptămâni mai târziu, el sărbătorea într-o croazieră

triumful Moștenirii funciare.

Doamnelor și domnilor, așteptând prima și unica surpriză a zborului dvs,

dl Chevalier d'Aven vă propune un mic divertisment.

Dragi prieteni, vă mulțumesc că v-ați ținut de cuvânt.

Sunt foarte fericit că ne-am reunit

pentru a sărbători împreună primul miliard

al Moștenirii funciare.

Fără dvs, n-aș fi reușit.

Sper că această mică croazieră a prieteniei

vă va lăsa amintiri foarte plăcute.

Călătorie plăcută.

- Speculație? - Inflație?

Devalorizare

MOȘTENIRE FUNCIARĂ

Stupefacție

- Consternare - Dezolare

Moștenirea funciară este pământul făgăduinței

al celor ce economisesc

Francezii preferă piatra

Proprietatea imobiliară Accesibilă tuturor economilor

Moștenirea funciară adună banii dvs

Pentru a cumpăra clădiri Ce sunt transformate

În birouri, parcări, magazine

O depunere de 1.000 de franci vă va aduce 150 de franci pe an

- Betonul la metru pătrat - Este aur în lingouri

Abonați-vă la Moștenirea funciară

15% dobândă

Dle Chevalier!

Dl Chevalier e o partidă bună!

Investește o grămadă de bani! Ești drăguț!

Dle Chevalier, ce mi-ar plăcea să locuiesc cu dvs!

A fost o zi minunată!

Nu, nu e rău deloc!

Din păcate, croaziera încheindu-se, necazurile începură.

Ce s-a întâmplat?

Dobânda de 15 % promisă de Moștenirea funciară

și alte firme asemănătoare reușiseră să seducă numeroși economisitori.

Nimeni nu mai depunea bani în bănci de economii.

Atunci ministrul finanțelor s-a înfuriat.

A decis să desființeze toate aceste societăți private.

Dar, vedeți, Chevalier d'Aven își luase câteva precauții.

Consiliul său de administrație era plin de deputați ai majorității.

Dar chiar și acești deputați, pentru a nu fi suspectați,

au fost nevoiți să voteze legea ce scufunda Moștenirea funciară

și, în același timp, să-i trimită la închisoare pe unii dintre ei.

De ce a scufundat această lege Moștenirea funciară?

La acel moment, Moștenirea funciară strânsese 4 miliarde.

Din cauza acestei legi,

Chevalier d'Aven a fost nevoit să spună ce a făcut cu cele 4 miliarde.

Cumpărase în jur de douăzeci de imobile

pentru a le renova și închiria, conform statutului.

Dar asta reprezenta jumătate din cele 4 miliarde.

- Restul dispăruse. - Cum adică, dispăruse?

Dispăruse.

La bancă, se zicea: „Au dispărut 2 miliarde. ”

Atâta tot. Nu se spunea cum au dispărut.

Deci Chevalier d'Aven devenise un client rău platnic.

Eu, la bancă,

în același timp, devenisem suspect.

Nu se poate...

- Ați văzut dosarul Chevalier d'Aven ? - Nu.

M. Bignon, ați luat dvs dosarul meu Chevalier d'Aven?

Nu mi-aș fi permis. Nu eu l-am luat.

Vreți să mi-l dați, vă rog?

Nu-mi cereți asta, dle Rainier. De altfel, nu-l mai am.

Am primit ordinul să nu dau niciun document.

Atunci mi-am dat seama că de mult îmi purtau pică.

Dar încă nu înțelegeam de ce.

Ce sens are ceea ce mi se-ntâmplă?

- Bateți înainte de a intra. - Scuzați-mă. Ce se întâmplă?

Cum așa?

Chevalier d'Aven ne-a băgat în rahat și tu te miri că te ignoră?

Eu n-am nimic de-a face cu asta, știi bine.

Erai gurul unui client privilegiat și astfel cățelușul lui Miremant.

Chevalier d'Aven va merge la închisoare,

iar tu vei merge la dracu'. E limpede.

Dar mă vei apăra, nu?

Dar, bătrâne, pentru moment trebuie apărată firma.

Tu m-ai adus aici!

N-ai avut de ce te plânge timp de 15 ani, nu?

Pune-ți lucrurile în ordine,

căci mi s-a cerut să-ți verific conturile personale.

Mă voi asigura să nu ți se întâmple nimic...

foarte neplăcut.

Dar sunteți nebuni cu toții!

Da? Da, dle președinte.

E dosarul meu!

M-a sunat Miremant. Polițiștii sunt deja aici.

- Polițiștii? - Brigada financiară. Haide...

V-a interogat brigada financiară?

Da.

Am spus ce știam atunci, nu prea multe.

Și apoi... Ziua penei de curent.

Vă cheamă dl Miremant.

Veți părăsi imediat banca.

- Unde mergeți, domnule? - La bagaje.

De ce la bagaje?

N-aveam chef să duc cutiile la mine acasă,

nici să-mi îngrijorez soția înainte să plece în vacanță.

Mi se părea prea devreme să vorbim despre asta.

Am lăsat-o să plece. Ea nu știa nimic.

Nutream speranța că totul se va rezolva.

Îmi ziceam: sigur mă vor suna mâine.

Prin urmare, nici cea mai mică revoltă?

- Nici dorința de a vă apăra? - Nu...

Cred că eram dezamăgit, mai ales dezamăgit de Miremant.

Mă obișnuisem cu ideea că eram protejatul lui.

Atâta timp cât trăia, nu mi s-ar întâmpla nimic.

Îmi pare rău, cred că mi-am lăsat puștile în mașina ta.

Vrei să intri?

Vii să-mi spui că lucrurile se aranjează?

De fapt, nu... Nu, nu se pot aranja.

- Dar ce-am făcut? - Nu ți-ai făcut treaba.

Eu? Cum așa?

Al tău Chevalier d'Aven ne-a adormit.

Datoria ta era să ne trezești.

Voi l-ați finanțat, de la început! Nu eu!

Și Chevalier d'Aven nu este al meu.

Puteai vedea că făceam prostii.

- Și atunci? - Trebuia să spui! Atât era de simplu.

Un cadru superior trebuie să aibă grijă și de șef, altfel...

renunță la autoritatea sa, se devalorizează,

se consideră ca un rahat.

- Tu-l supraveghezi pe Miremant? - Păi nu-l supraveghez, eu...

Supraveghez ceea ce face. Asta sunt plătit să fac.

- Eu nu eram plătit pentru asta... - Ba da, la nivelul tău.

Miremant ne întreba adesea dacă nu era nimic de semnalat.

Te-ai lăsat amețit de succes și Miremant a fost foarte dezamăgit.

- De mine? - Păi da.

- Ți-a spus el asta? - Da, mi-a spus.

Chiar și Cavalerul d'Aven îți reproșează nepăsarea.

Îi trebuia o frână, bătrâne, nu un complice.

Ce vrei să spui?

Cred că m-am făcut înțeles.

Pentru personalul mărunt, sunt de acord cu tine,

autoritatea unui Miremant este incontestabilă.

Dar nu exprimă infailibilitatea sa.

Ci povara responsabilităților sale,

deci ale noastre.

Dacă-l consideri infailibil,

pur și simplu îl trădezi.

Bun, puștile mele sunt la tine în portbagaj?

Mă enervezi!

Nu... nu vrei să-mi dai puștile înapoi?

Șterge-o de-aici!

N-am trădat pe nimeni! Piei din fața mea!

Foarte inteligent, acest domn Vincent. Remarcabil.

- Nu e liber în acest moment? - Nu.

Nu sunteți de aceeași părere cu el?

E și ceva adevăr, dar și mult fals.

Acum știu.

Cineva mi-a deschis ochii despre dl Vincent

și despre dl Miremant.

PARIS - GENEVA

- Bună ziua, domnule. - Mulțumesc, mă bucur să vă văd.

- Trebuie să-mi cer scuze. - Poftim?

Trebuia să vă fi spus dvs și lui Miremant:

"Fiți atenți, faceți imprudențe."

Care e ipocritul care v-a servit minciuna asta?

O glumă proastă. Ceea ce vă reproșează

e exact ceea ce au făcut ei. Au jucat după regulile mele.

Eram lipiți precum cămașa de corp. Și, de frică, m-au lăsat baltă.

Așa că se retrag cu demnitate ca marea,

lăsând pe plajă o pălărie plină de rahat pe care v-o pun s-o purtați.

- Mulțumesc. - Ce-i asta?

- Pipele dvs. - Desfaceți pachetul.

De ce ziceți că v-au lăsat baltă?

Nu v-ați întrebat niciodată unde sunt

cele 2 miliarde volatilizate, cum spun ziarele.

Când a trebuit, legea căzuse deja,

să arăt conturile Moștenirii funciare ministrului finanțelor.

Bun...

În regulă, eu sunt escrocul economiilor publice.

Dar asta nu explică nimic.

Când Miremant și ceilalți au văzut banii investitorilor,

s-au năpustit asupra lor, ca să-și acopere pierderile

din celelalte firme ale mele.

Au luat totul?

Nu, un miliard jumate.

Și da, au luat banii investitorilor.

În loc să aștepte liniștiți să-i rambursez.

Noua lege i-a panicat, dar ei au fost avertizați înaintea mea.

Cum au reușit să ia banii?

Chiar că nu știți mare lucru, și totuși e simplu.

M-au obligat să semnez un ordin de transfer în alb.

Este interzis în cazul subscripțiilor.

Le oferea posibilitatea, autorizarea pe care le-o dădeam,

să scoată câți bani doreau, oricând doreau

din grămada de bani depusă de investitori.

– S-au folosit de viramente? – Ei bine, da.

De ce lipsește un miliard jumate? De aceea zic că m-au trădat.

De ce ați semnat ordinul?

Dacă refuzam, trebuia să-mi depun bilanțul,

iar companiile mele dădeau faliment.

Eu, prințul economiilor, să dau faliment!

- Mulțumesc. - Ce-i asta?

- Habar n-am. - Desfaceți-l.

Eu nu sunt ca dvs, prefer să știu.

Din cauza viramentului în alb v-am cerut să veniți.

Trebuie neapărat să-l găsiți.

Asta nu mă va împiedica să fac închisoare.

Asta va dovedi că au deturnat banii investitorilor.

Sub semnătura mea.

Cred că dvs n-aveți nimic de-a face cu asta.

Strâns lipiți, Rainier,

- Nu era loc pentru dvs. - Pături.

Oh, minunat. Sunt sigur că voi avea nevoie de ele.

N-ar trebui să fiți surprins.

Atenție, pornim. Scuze, domnule.

Treziți-vă, Rainier, trenul o ia din loc.

Este timpul pentru furie.

Da.

Eram scârbit.

Am înțeles că banca era terminată.

M-au sacrificat și nu mai era nimic de făcut.

Am simțit nevoia să vorbesc cu soția mea.

Ea era în vacanță.

Am sunat-o și i-am spus totul.

- Mi-a făcut bine vocea ei. - Ai vorbit cu Vincent?

Ce ticălos!

Mă văd cu soția lui în fiecare zi. Nu mi-a spus nimic despre asta.

Ce ai de gând să faci? Să mergi la altă bancă?

Cum așa, suspect?

N-o să te lași călcat în picioare! O să ne apărăm!

Vom mai vorbi mâine.

Da, vin acasă!

- N-o să stau degeaba. - Prezența ei m-a ajutat să reacționez.

Am cerut Comisiei de disciplină să afle de ce am fost acuzat.

Interlocutorul meu a fost prietenul meu Vincent.

Nu eu gestionam conturile lui Chevalier d'Aven.

Știți bine.

N-am luat niciodată o singură decizie.

Semnătura dvs apare pe viramentele între conturi.

Sigur că apare. Știi bine de ce.

Când era o problemă, angajatul mă întreba ce să facă.

Atunci îți telefonam, și dacă tu ziceai da...

Semnătura dvs era pe viramente, nu a mea.

Nu te joci cu așa ceva.

Era semnătura mea de rutină!

N-am semnat niciodată nimic fără acordul tău sau al lui Duval.

Dvs împiedicați astfel organismele de control să-și exercite misiunea.

Duval analiza în fiecare zi situația conturilor.

Da... Dar nu-i aici ca să vă răspundă.

Vrei să-ți spun de ce nu e aici?

S-a dus să ia puțin aer proaspăt în Spania.

El este fratele șefului de cabinet

- de la finanțe... - Să lăsăm politica deoparte.

Sunteți toți niște derbedei.

Mai are rost să vorbim despre ordinul transferurilor în alb?

Ce ordin de transfer în alb?

Acest ordin de transfer n-a fost găsit?

Nu, dar îl voi găsi.

- Dacă există. - Sunt sigur că există.

Altfel zis, acum credeți ce vă spune Chevalier d'Aven?

Așa cum dvs credeați ce vă zicea altădată dl Miremant?

Da.

Cu alte cuvinte, trebuie să să credeți pe cineva?

Dvs nu?

Cum sunteți dvs făcut? Altfel?

V-am ascultat cu atenție, dle Rainier.

N-aș zice că prietenul dvs Vincent are dreptate în această problemă,

dar în general are dreptate.

Cu toată simpatia noastră,

nu vă putem considera potrivit pentru posturi de responsabilitate.

deci nu putem reține candidatura dvs.

Ați fi apt pentru relațiile publice.

Știți să luați prânzul, asta e sigur.

Mă înșel?

Poate ați înțeles mai bine decât ați spus ce se întâmpla la bancă?

Nu.

Dac-am înțeles corect...

Ori am fost competent

și necinstit,

ori sunt un idiot.

Asta este?

Ceea ce se întâmpla deasupra mea nu mă privea.

- Un înger păzitor rău? - Nu eram un înger păzitor!

Eram un reprezentant autorizat, la naiba!

Ascultați, ceea ce caut eu este de lucru.

Mă scoateți din sărite cu metafizica voastră patronală.

Înger păzitor, pe dracu'!

Toate astea sunt o idioțenie.

Speram să vă conving.

Candidatul următor, vă rog.

Cécile?

Cécile?

Vrem să dormim.

Vă rog.

Au vrut să meargă la cinema.

- Ar face mai bine să fie în pat. - A fost frumos, să știi.

- Cu cine vorbeai? - Cu vecinul.

Mergeți la culcare, fetelor.

Ei bine?

Nimic.

Ai luat cina? Vrei să bei ceva?

Da, chiar c-aș bea un whisky.

Dacă te deranjează, nici nu-mi povesti.

Au constatat că Vincent era un tip grozav.

Da?

Vezi tu...

Tipii care-și deschid cutia de trabucuri,

care-și iau unul și ție nu-ți oferă niciodată,..

Așa a fost toată ziua.

Au o mulțime de slujbe de ocupat, se simte,

dar își închid cutia cu trabucuri.

- Le-ai spus tot? - Da.

Aveai dreptate...

Ca de obicei.

Nu te mai gândi acolo în seara asta. O să-mi povestești mâine.

Da.

Știi,

La gară, am văzut 2 bătrâni minunați.

Păreau să se iubească, cu adevărat.

N-am îndrăznit, dar aș fi vrut să-i întreb:

„Cum ați făcut să rezistați așa de bine? ”

„Amândoi, de atâta timp?"

Mulți oameni rezistă.

Nu-i mare lucru. Ne descurcăm noi.

Tu chiar mă vezi ca o băbuță Și pe tine ca un moșneag.

E înainte.

Întârzie.

Ba-i înainte.

O cunoști pe dra Arlette Rivière?

Nu cred c-am avut plăcerea.

Ce politicos sunteți... Ați trecut pe lângă mine de cel puțin 50 de ori.

- Unde? - La bancă.

- Lucrez la informatică. - Ah, așa este.

Iertați-mă.

Am motive să fiu surprins, Nu știam că vă cunoașteți.

Dar n-o cunoșteam, nici cât tine.

Vrei să-mi explici?

E foarte simplu: am sunat la bancă

și i-am spus centralistei „Sunt dna Rainier, aș vrea

să vorbesc cu un reprezentant sindical. ”

Centralista m-a întrebat dacă sunt soția ta, iar eu am spus da.

„Ce sindicat preferați? ” Am spus: „Mi-e totuna”.

Ea mi-a dat-o pe domnișoara. Am nimerit bine.

Soția dvs mi-a spus tot.

Nu puteți vorbi despre virament în alb fără o fotocopie.

Știți dacă l-a văzut Bignon?

Bignon, arhivistul.

L-am întrebat. Mi-a zis: „Nu știu”.

Ori Chevalier d'Aven mi-a spus povești.

Poate nici nu există viramente.

Dacă n-ar fi existat, Bignon n-ar fi spus „Nu știu”, ci „Vorbiți prostii”.

Ah, da?

Va trebui să o obținem într-o zi acea fotocopie.

Atunci va trebui să găsim ceva. Dar ușurel cu Bignon.

Dacă-l forțezi, e ca și cum l-ai trimite la abator pe bietul bătrân..

Ar trebui să pătrundem în arhive.

Și mai ce?

- Ce-aveți de gând să faceți, Bonbon? - Bonbon?

Așa ți se spune la bancă.

Bonbon?

- E destul de drăguț. - Cam prea drăguț, totuși.

Simt că voi deveni rău.

Nu ar fi un lucru rău. Regele este un nemernic.

- Miremant este regele? - Cine altul?

Înainte de toate, trebuie să câștigăm în fața Comisiei paritare.

12 sindicaliști și 12 patroni. Este mai bine, nu-i așa?

Apoi, îi veți ataca la tribunalul muncii.

- De acord? - De acord.

Regele e un nemernic.

- Vă doare să auziți asta? - Nu.

Mă doare că am crezut altceva timp de 15 ani.

Regretați că ați crezut.

Ca să fiu sincer,

regret perioada aia.

Și eu o urăsc.

Curios, tot pe dvs aruncă vina.

Așa va fi și la comisia paritară, nu?

12:10, iată-l, el e. Se duce la prânz.

La comisie, da, vor spune același lucru,

dar noi vom fi 12 patroni contra 12 sindicaliști.

Aceștia din urmă vă vor susține, mai ales dacă vin și prietenii dvs.

Prietenii mei, prietenii mei... De câți am nevoie?

De cel puțin doi.

- Pagneul vine sigur? - Da, vine.

Torrent ce v-a zis?

- "Poate." - "Poate?"

Îți mulțumesc, Torrent. Știu că e dificil să iei poziție.

I-am spus domnișoarei că voiam să vin și eu.

12 voturi contra 12, dacă nu există decât un martor în favoarea sa,

mi-e teamă că un sindicalist va ceda.

Unde veți merge cu un scor de 12 la 12?

La tribunalul muncii, și voi câștiga.

Bine. Vin și eu.

Mulțumesc, Torrent. Mulțumesc.

Am mai zis, Bignon își amintește că l-a văzut.

Atunci trebuie să-l aibă în buzunar.

- Credeți că Derive va veni? - Sincer, nu cred.

Nu-și poate permite. Are prea multe datorii.

Nu e la zi cu banca.

- Mâine, la 9:00? - Mulțumesc.

- Mulțumesc, Torrent. Regret. - Ce anume?

Că nu ți-am fost prieten de mai demult.

- Erai prietenul lui Vincent. - Adevărat.

O eroare de direcționare.

- N-o să rămâneți aici. - Am vrut să știu cine vine.

Torrent și Pagneul sunt deja aici. Avem vești despre Derive?

Pe aici, doamnelor și domnilor.

- Sunt toți aici? - Comisarii, da.

Aș vrea să-l văd pe dl Cahuzac, dacă se poate.

Dl Cahuzac s-a pensionat de 2 ani.

Scuzați-mă.

- Și dl Chicalski? - Și el a plecat de 5 ani.

Dl Letort, înlocuitorul său, a plecat și el.

Zău că nu mai cunosc pe nimeni aici.

- Îi cunoașteți pe toți? - Sunt aici de 20 de ani.

- Sunteți domnul? - Rainier.

Ah, da?

- Așteptați pe cineva? - Da, pe dl Derive.

Nu va mai veni acum.

- Dl Simon? - Exact.

- Sunt încântat să vă primesc. - Bună ziua.

- Ne-ați găsit ușor? - Da, da.

Eu nu reușesc să mă obișnuiesc cu acest cartier.

Am citit articolul dvs. aseară. Foarte interesant.

- Miremant pare foarte supărat. - Și nu am spus totul.

Știu că verii lui, verii din Elveția,

amenință că își iau jucăriile și pleacă, dacă nu se face lumină

în favoarea băncii.

Firește, ei acolo nu gustă scandalurile.

Dacă-și iau jucăriile înapoi, banca își pierde autonomia.

Ei da, asta-i toată problema.

Dragii veri elvețieni dețin 42% din acțiuni.

de unde și panica lui Miremant.

Arestarea lui Chevalier d'Aven trezește opinia publică.

Probabil știți de ce am cerut să vă văd.

Bună ziua, domnule.

- Nu vă deranjez? - Deloc.

Cred că din cauza scorului de la comisia paritară.

- Cum? - Oh, n-ați aflat?

Am obținut 12 contra 12.

Cei 12 reprezentanți ai sindicatelor, au proclamat în unanimitate

nevinovăția mea.

Nu știam.

Venisem pentru plângerea contra X pe care banca a depus-o.

Au depus o plângere contra X?

Da... Dvs nu știați?

Rahat...

Judecând după reacția dvs... X veți fi fiind dvs?

Cine vreți să fie?

Ce intenționați să faceți?

Nu știu...

O să vă vorbesc sincer, domnule.

Ar trebui să fiu satisfăcut,

pentru că dosarul pe care l-am întocmit în apărarea mea,

îl voi putea, În sfârșit, preda unui judecător.

Nu cer decât să fiu judecat.

E gata dosarul dvs?

Încă nu...

- Bine. - Ce veți scrie?

Nu știu încă.

Altădată locuiați într-o vilă, cred.

Da, domnule. Cu o grădină.

- La revedere. - La revedere, domnule.

O plângere depusă nu înseamnă că ești vinovat.

- Mă sperie îngrozitor. - Pe mine nu.

Ia-ți un avocat, ți-am spus. Nu poți face altfel.

Puteai fi mai puțin neplăcută cu ziaristul ăla.

- E un ziar important. - N-am fost neplăcută...

Ce vrei?

Nu-ți dai seama când ești neplăcută.

Păi, schimbă-ți soția.

Ți-ai găsit când să-mi spui lucruri de genul ăsta.

Ah, nu mai ești în stare să-ți schimbi soția?

Oh...

Dacă crezi că-i o veselie să nu mai lucrezi de 6 luni...

- Am zis eu că e amuzant? - Nu asta am vrut să spun...

- Nu te obișnuiești. - Cu ce?

Habar n-am! Să nu mai ai bani, de exemplu.

Deci asta e...

Nu sunt atentă, cumpăr prea multe flori, prea multă mâncare...

Nu lucrez și nu prea am grijă de tine.

Nu asta am vrut să spun, nu te obișnuiești să...

să nu mai trăiești ca înainte, să nu mai ieși, să nu-ți vezi prietenii...

Tu ești cel ce nu mai vrea să vadă pe nimeni.

- Prietenii care ne-au rămas... - Totuși, nu suntem niște paria.

Atâta timp cât nu am de lucru, sunt un paria.

- Tu vrei să păstrezi aparențele. - Da, mi-ai spus deja asta.

Nu vom muri ca proștii, tu, eu, fetele.

– Ca niște cârtițe. – Exact.

Cred că ai fi putut fi mai puțin dezagreabilă

cu acest ziarist.

Ar putea scrie orice.

Îți vei lua alt avocat, sau pe același,

și vei ataca ziarul, asta e tot.

Laurence...

- Nu te-am văzut. - Într-adevăr...

Uite ce-a scris ticălosul ăsta.

- Tipul care a venit aici? - Da, citește.

- Unde? - E încercuit cu creion roșu.

„O gaură de 25 de milioane.

„La sfârșitul investigației lor, directorii băncii Miremant

„au devenit convinși că împuternicitul lor, dl Henri Rainier,

„a avut responsabilități deosebite în această afacere. ”

- E adevărat? - Nu, nu e adevărat.

Atunci, ce importanță are pentru tine?

Eu știu că nu-i adevărat.

Dar cei ce vor citi asta vor crede că am furat din casierie.

- Nu și mama. - Nu și mama...

Ci cei care-ar putea să mă angajeze. Președinți, directori generali.

- Crezi că toți vor citi asta? - Bine-nțeles.

- E dezgustător. - E enervant, un tată șomer.

- Nu atât de mult pe cât crezi. - Ah, da?

N-am știut niciodată ce făceai tu la bancă.

Te-am întrebat, dar n-ai vrut să-mi explici.

Apoi se schimbă, nu ai mereu dreptate..

Cum așa?

De când ai fost dat afară, ești cumva mai puțin nedrept.

- Mai puțin nedrept? - Da, dar ești încă prea serios.

N-ai nimic de făcut. În loc să profiţi.

te îmbraci în fiecare zi la costum și cravată.

Mi se pare o prostie. Mai bine ți-ai asculta discurile.

Și cu ziaristul ăla? Ce-ar trebui să fac. domnișoară?

Păi... sparge-i mutra.

– Nu vrei să mergi să răspunzi? – Nu.

Probabil e Bernard și nu i-am făcut traducerea.

Spune-i că nu sunt acasă.

Poate unul dintre acei nenorociți de ziariști

care știe că am fost convocat la judecător.

Dacă ar fi Arlette?

Și dacă-i Sénéchal?

N-o să sune înapoi. Să-i fi văzut fața...

Sunt sigur că nu-mi va împrumuta nici un bănuț.

Avocatul tău a sunat de 3 ori ori azi.

- Crede că ziarul va pierde. - Pentru calomnie?

Mira-m-aș.

Dacă nu vrei să răspunzi, eu oricum nu mă duc.

Alo? Ah, tu ești... Cam târziu suni.

Se pare că nu-i Bernard.

- Nici Sénéchal. - Nici avocatul.

- Nici nimeni. - Da, sunt toți de acord.

Ceilalți vin?

Bun, atunci, pe mâine la piscină.

Dl Chevalier d'Aven n-are decât să se așeze acolo.

Trebuie un scaun și pentru dl Duval.

Duval.

Dle judecător, pot să mă simt în largul meu?

Mulţumesc.

Putem începe, dle Miremant.

- Dl de Nully. - Heldorff, de Nully.

Dle Duval, mulțumesc că ați răspuns invitației mele.

- Probabil că v-a prins în Spania. - Exact.

Dle Miremant,

ca parte civilă, ați dori să explicați plângerea?

Când depui plângere, înseamnă că ești victimă.

Banca noastră și acționarii săi, care...

Pe care nu trebuie să-i uităm,

au fost victime ale unei escrocherii urmărite, de asemenea, penal.

Dar această escrocherie era cu atât mai periculoasă pentru noi.

cu cât a fost, ca să spun așa,

favorizată din interior, de către unul de-ai noștri.

La noi, dle judecător,

împuterniciții sunt răspunzători pentru clienții lor.

Dl Rainier, din nefericire pentru noi,

nu s-a simțit responsabil pentru dl Chevalier d'Aven.

Vă ascult.

Când am fost convocat pentru a fi concediat, pe nedrept,

am asistat la o scenă foarte... derutantă.

Dl Duval.

șeful departamentului bancar și, ca atare, șeful meu,

dl Duval s-a ridicat și a declarat public.

„Domnilor, îmi recunosc incompetența.

„Vă ofer demisia mea. ”

Și dl Miremant a acceptat demisia sa.

Dacă vă relatez această scenă, dle judecător,

e pentru că ea exprimă clar problema mea.

Eu niciodată n-am făcut nimic care să nu fi fost aprobat

în prealabil de dl Duval.

De ce sunt eu responsabil? De incompetența șefului meu?

Dl Duval și-a dovedit incompetența prin faptul că nu a observat

greșelile comise de dl Rainier.

Ce greșeli?

Conturile grupului Chevalier d'Aven.

Ele păreau să fie în ordine, dar, în realitate,

- erau deficitare. - A cui a fost vina?

O falsificare, și știți foarte bine asta. A cui e vina? A dvs!

Falsificarea consta

în a face la sfârșit de lună o plată pentru a astupa găurile.

Cum credeți că eu aș putea lua o asemenea inițiativă?

Cine o lua, dacă nu dvs?

Eu, cu acordul dvs.

- Delirați. - Ba deloc.

E un atac personal contra mea, contra...

noastră, pe care nu-l tolerez.

Întrebarea este dacă adevărul ar trebui spus.

Trebuie spus.

Contest ceea ce tocmai a afirmat dl Duval.

E prea ușor să spui „Cu acordul dvs eu... ”

Trebuie dovedit.

- Cum o poți dovedi decât spunând-o? - Destul!

Îmi pare rău, domnule.

Aici eu decid dacă e destul sau nu.

Scuzați-mă.

Să revenim la împrumuturile acordate Cavalerului d'Aven.

Cine aproba?

- Eu, cu acordul directoratului. - Da, pe baza unor date inexacte.

N-ați livrat niciodată un dosar exact privindu-l pe Chevalier d'Aven.

Dl de Miremant mă acuză că i-am livrat date...

Transmis, transmis.

Era datoria lui Rainier să vi le livreze.

Voiam să spun... Aceste dosare erau exacte.

Nu, ele implicau toate solvabilitatea grupului Chevalier d'Aven.

Recunosc că societățile înființate cu ajutorul băncii

n-au avut succesul sperat.

- N-am avut noroc. - Haideți să vorbim despre noroc.

Am toate informațiile.

Balsamul din Antile se vindea bine, chiar foarte bine.

Cu toate acestea, compania era în pierdere, de ce?

Habar n-aveam că avea în Elveția o firmă paravan

care cumpăra pe doi bani o cutie din acest balsam

pe care o revindea de 100 ori mai scump firmei franceze.

Și firma franceză era Chevalier d'Aven.

Cu banii băncii mele.

Firește, firma paravan o duce foarte bine.

Sau, simplu, nu știați prețul balsamului.

N-am avut noroc, dar speram, la fel ca dvs.

3 miliarde descoperire. Ce face banca în acest caz?

Încearcă să recupereze.

Legea vă impunea să-l obligați să depună bilanțul. Asta e legea.

Dar declararea falimentului însemna 3 miliarde pierdute pentru totdeauna.

Atunci, Miremant a avut ideea Moștenirii funciare.

Aceste minciuni sunt intolerabile.

Ce? Dar mi se părea foarte bună ideea dvs. Și dvs, de altfel.

Banca a scos chiar și un miliard în plus.

Un miliard pentru reclame. Asta m-a costat o descoperire de 4 miliarde.

Dar firma mergea bine.

Dle judecător, ceea ce Chevalier d'Aven ne povestește

este un roman prost, a cărui critică o facem în proces.

Am o întrebare interesantă, dle judecător.

Poftiți.

În dosarul meu, pe care îl aveți la dvs,

există vreun ordin de plată în alb pe care Miremant m-a pus să-l semnez?

- Nu. Cunosc bine dosarul dvs. - Știu că el există.

L-au făcut să dispară.

E interesant, dle judecător, pentru că...

acest ordin de plată în alb pe care dl Miremant m-a pus să-l semnez

îl autoriza să se înfrupte în voie din contul investitorilor

Moștenirii funciare... ceea ce a și făcut.

Știți cât a luat din conturile economisitorilor?

Un miliard și jumătate de franci vechi.

Dragul de Georges.

Mă insultați, și insultați o bancă ce are mai mult de un veac de onestitate!

Acuzația dvs este o minciună josnică.

Ați văzut ordinul de plată în alb, dle Duval?

Nu.

Și iată cum dl Duval redevine competent.

- Dle Miremant? - Aceste invenții sunt insuportabile.

Îmi mențin plângerea.

- Nu prea m-ați ajutat. - Tu minți foarte bine și singur.

- Trebuia să-i dăm mai mult lui Duval. - Sau mai puțin.

- Rainier nu va scăpa așa. - Și-a pus costumul bleumarin.

Judecătorul ăsta e un comunist.

VICTIMELE MOȘTENIRII FUNCIARE

BANCA MIREMANT DE NULLY HELDORFF

Ei bine? Cum a mers?

Prost, evident.

- Îți vrei fotoliul? - Nu, păstrează-l.

Nici că puteai spune mai bine.

Doar nu credeți că noi, verii elvețieni, putem lăsa

în fruntea unei bănci care ne aparține 42%

niște nepricepuți incapabili să înăbușe un scandal!

Nu sunt vărul tău, și te rog folosește un ton mai puțin familial.

L-ați lăsat toți pe Miremant să se amorezeze de Chevalier d'Aven.

Ca atare, sunteți cu toții în aceeaşi oală.

Ideea de a găsi un trădător în firmă nu era rea...

Dar să alegi ca țap ispășitor

un om cumsecade, ce nu știa nimic, e o prostie care o să coste scump.

Confruntarea directă cu Chevalier d'Aven va avea loc.

Bancherii din lumea întreagă râd de voi.

Bătaia de joc a finanțelor.

Sunteți perfect conștienți de asta?

Așa că vă pun întrebarea:

Ce aveți de gând să faceți pentru a inversa situația?

Nicio idee, bine-nțeles.

Ascultați, vă las o săptămână să ieșiți din asta.

Nu miliardele pierdute mă îngrijorează.

Le veți deduce din profiturile dvs. mai devreme sau mai târziu.

Asta-i tot. Ceea ce contează este reputația.

Dacă nu ieșiți albi din treaba asta, noi, elvețienii, ne retragem complet.

Găsiți voi ceva libieni ce visează să devină protestanți.

Ți-l dau înapoi.

Pentru 8 zile.

La revedere, Gustav.

La revedere, Victor. Adio, Henry.

Salut, Hector.

Cred că mi-am luat rămas bun de la toată lumea.

- Blue e un personaj grosolan. - Care are tupeul să aibă dreptate.

Nu va avea dreptate.

Să-i chemăm pe comisarii contabili, ăia-s compromiși.

Au acceptat să machieze conturile lui Chevalier.

Asta le cere să-l atace pe Rainier. Nu ne pot refuza.

Greșești încăpățânându-te. Nu există nimic contra lui Rainier.

A fost totuși președintele unei firme din grupul Chevalier d'Aven.

La cererea ta.

Duval va fi încântat să confirme acest lucru.

Sigur carnetele lui de cecuri nu ascund nimic?

Pironneau le-a scotocit de 10 ori.

De mirare că Blue n-a fost și mai dezagreabil.

N-a zis nimic de declinul conturilor noastre.

Poziția noastră pe piață scade. Pierdem clienți.

Cred că nu ne-a spus nici că personalul este divizat

și că sindicatele se agită.

După mine, e timpul să riscăm.

- Să rambursăm investitorii. - Cu ce?

- Cu bani. - Să-i rambursăm e prea mult.

Doar cu o indemnizație.

Nu-i imposibil.

Unu: indemnizăm,

doi:

acțiunile Moștenirii funciare nu mai valorează nimic,

trei...

le răscumpărăm.

Patru, relansăm afacerea, acum curățată.

- Cinci, îl scoatem din joc pe Blue. - De ce nu?

Trebuie să studiem asta.

- Să-l chemăm pe Vincent. - Stai puțin.

Această indemnizație trebuie pregătită. Asta cere timp.

Trebuie să facem imediat ceva.

Blue are dreptate.

Am greșit acuzându-l pe Rainier de toate relele noastre. Rainier e...

E prea mic. Și, în plus, se apără.

Trebuie să arătăm cu degetul pe altcineva.

Pe cineva... responsabil.

Duval, imposibil. E din familie, ticălosul ăla...

De ce nu pe Vincent?

De altfel, el e acel idiot care a recomandat demiterea lui Rainier.

Doar el a zis: „Rainier nu se va răzvrăti. ”

Dl Vincent este așteptat în biroul directorului.

Blue nu l-a salutat pe Rodolphe. Știți de ce?

- M-ați chemat, dle președinte? - Ocupați loc.

Ați servit firma cu inteligență,

Dar, din păcate, trebuie să să scăpăm în mod ostentativ

de toți cei care au avut în mână conturile grupului Chevalier d'Aven.

Știți foarte bine că sunt la curent cu...

toate operațiunile care au fost făcute?

Intenția noastră nu este să vă concediem, dragă Vincent, desigur.

Vă cerem prețul demisiei dvs.

- Intenționați să mă dați în judecată? - Nu...

Vom comunica demisia dvs. tuturor colegilor noștri.

care o vor aprecia.

- Fie. - Permiteți?

- Dle președinte! - Ce se-ntâmplă?

Dl Rainier s-a încuiat în arhive.

- Care-i tâmpitul care l-a lăsat? - Eu, dle președinte...

Domnișoară, domnișoară! Veniți aici.

Intrați, intrați.

Intrați.

Nu scoateți niciun cuvânt.

Angajații pleacă peste 20 de minute, nu trebuie să afle.

Da? Nu mai plângeți!

- Nu pot... - Încercați! Bignon...

Ce dosar Chevalier d'Aven se află în arhive?

Cel pe care l-am arătat brigăzii.

- Celălalt este în seiful meu. - Te rog du-te și-l adu.

Puteți avea încredere în noi.

- Cum s-a întâmplat asta? - A sunat cineva.

Am întredeschis...

Dl Rainier... părea tare vesel.

Am crezut că revenise.

Mi-a zis: "Vă cheamă dl Pironneau."

Am făcut un pas pe coridor, el m-a tras după el.

A intrat și a trântit ușa în urma lui.

- Și acum e acolo. - Asta e sigur.

- Unde e cheia? - În sertarul biroului meu,

Eu nu eram acolo.

- N-aveți decât o cheie? - Mai este una,

dar dl Rainier a închis dinăuntru, am încercat.

Totul e aici.

- Pot ieși acum, domnule? - Da, dar nu părăsiți etajul.

Nu puteți fi văzută în această stare.

Ar trebui să încercați să-l sunați pe Rainier.

De ce nu?

- Interior 333. - Da, știu.

Mulțumesc. Alo? Așteaptă.

Ocupat.

Dacă o sun pe soția lui?

Da, ea are o mare influență asupra lui.

Pot pleca, dle președinte? Bine.

- Aveți o problemă. - Nu voi putea fi aici.

Nu știu încă. Te sun eu.

Ce trebuie să facă domnișoara?

Nu mai plânge?

Ăăă. nu.

Țineți-o lângă dvs, Vincent.

Aveți numărul personal al lui Rainier?

921-18-42. Ce trebuie să fac, dle președinte?

Pleacă ostentativ, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

- La arhive avem un număr direct? - 605-22-43.

Aștept ca centralista să plece pentru a o suna pe dna Rainier.

Ah... pentru Dumnezeu...

- Când vi se termină serviciul? - La și jumătate.

- Știți cum să le folosiți? - E meseria mea.

Să vedem ce-au înregistrat camerele între 17:00 și 17:15.

- Iată. - Puteți pleca.

- Dar eu nu știu cine sunteți. - Plecați.

- Șeful meu este Pironneau. - Eu sunt președintele Miremant.

- Dar șeful meu este Pironneau. - Sunați-l pe Pironneau!

Cu dl Pironneau, vă rog.

- Dl Pironneau, aici Daniel... - Aici Miremant.

Spune-i lui Daniel al dtale că poate să se ducă dracului!

Nu, nu, sunt Daniel. Dl Miremant vrea să...

Ce? Nu-nu, n-am nevoie de dta!

Nu, tot Daniel sunt.

Bine, plec.

Arată-ne cum mergem înainte, cum mergem înapoi...

- Cum oprim mașina. - Da, înaintăm aici,

accelerăm aici,

oprim aici și mergem înapoi aici, și aici e pentru casetă.

Foarte bun, băiatul ăsta.

Pasionant.

Ăsta nu-i Rainier?

- Nu, eu sunt. - Ai dreptate.

A venit după noi.

Rahat!

Stop!

- El e. - Suntem bine păziți.

Pironneau poate să-și vadă liniștit de grădină.

Bun.

A doua nu prezintă niciun interes. A treia...

Stop!

- Destul. - Sting?

Stinge.

Dna Rainier?

Aici președintele Miremant.

Se întâmplă ceva grav, foarte grav.

Chiar în acest moment, soțul dvs comite o nebunie.

Contez pe cuvântul dvs pentru a-l readuce la rațiune.

Mă auziți bine?

Soțul dvs s-a încuiat în camera arhivei.

vă cer să-l apelați la 605-22-43.

Da, 22-43. E foarte grav.

Cum așa nu?

Intenția noastră este să chemăm poliția.

Ceea ce fac acum se numește tentativă de conciliere.

Nu-l vom lăsa pe soțul dvs să-și petreacă noaptea în arhivă!

Contez pe dvs.

- Am auzit-o râzând, nu-i așa? - Ba da

Mi-a zis că o noapte petrecută la noi l-ar schimba.

Se pare că nu doarme niciodată în altă parte. Rahat...

Cécile! Ah... ai aflat.

Voiam să te sun, dar nu știam că te-ai și întors acasă.

Ești bine? Eu mă distrez.

Dle Rainier!

Stai puțin, mă cheamă șefu'.

- Dle Rainier! - Da, ascult.

- Aici Miremant. - Vă mențineți plângerea?

Mai mult ca niciodată.

- Dac-am întrerupe curentul? - Și dacă dă dracului foc?

Dacă credem că poate da foc, trebuie să chemăm imediat poliția.

Nu vom sta aici toată noaptea așteptându-vă.

Este ora 2 dimineața.

Dacă vreți să mai credeți în șansa dvs, e ultima dată.

Peste o oră apelăm poliția.

Dvs chemați poliția, eu chem presa și încep o grevă a foamei.

Lăsați-mă-n pace.

Cécile, mai ești la telefon?

Închipuie-ți, am dat peste propriul meu dosar.

Nostim, nu-i așa?

Îți citesc prima notă când am intrat.

E semnat Vincent. "Un tip excelent, foarte bine căsătorit."

Apoi se mai strică un pic.

"Știe să ia masa, dar fără discernământ."

Și ultima, semnată tot Vincent.

"Nu am nicio obiecție ca el să fie concediat.

„Rainier nu este un om care să se revolte.

„Nu are nici caracter, nici relații politice. ”

Sună, închid. Te sun înapoi într-o clipă.

Nu, nu, domnule președinte. N-am nevoie de bani.

Nu, nu, nu vreau nimic.

E prea târziu.

Vă mențineți plângerea?

Intrați.

Mulțumesc.

Greșești încăpățânându-te.

Dacă renunțăm la plângerea inutilă, el va pleca, asta e sigur.

Nu, aș prefera să-i văd pe polițiști aici.

Nu uita că Blue se poate întoarce mâine.

Mâine dimineață, va fi plecat, fie că-i place sau nu.

Da.

Mulțumesc, dle Bignon.

Vă promit, voi pune totul la loc.. Mulțumesc, dle Bignon.

E ora 4 dimineața, dle Rainier.

Peste o oră, chemăm poliția.

Cécile? Tocmai m-a sunat Bignon..

Mi-a dat referința primului dosar, cel adevărat,

care conține viramentul în alb, în sfârșit, fotocopia.

Da... Vii să mă aștepți?

E rândul tău.

Rainier, aici de Nully!

Tatăl dvs și al meu au servit în același regiment.

Vă cer să ieșiți!

E ultimul nostru apel!

Dacă răspunsul dvs e negativ, chemăm imediat poliția!

- Renunțați la plângerea dvs? - Fără șantaj, Rainier!

Dl Miremant va ține cont de comportarea mea?

Vom ține cont de comportarea dvs, mai mult nu pot să vă spun.

Da, și dacă vă grăbiți, sunt gata să revin asupra plângerii.

Dacă ies, mă lăsați să plec liber?

Da.

Dle președinte,

dacă mă întorc la acest ordin de transfer în alb,

e pentru că dl Miremant nu mai contestă existența sa astăzi.

după ce a negat-o luni de zile, după ce a ascuns-o de lege.

Dacă vorbesc din nou despre acest transfer în alb,

e pentru că arată la ce nivel de responsabilitate

se practica complicitatea conducătorilor băncii

cu clientul meu, Chevalier d'Aven.

Da. Cum explicați dvs, dle Miremant,

că acest virament în alb a fost practicat?

Neglijență.

Au fost și la noi, am dat deja explicații.

Vinovații au demisionat.

Neglijență, nu. Înțelegere frauduloasă, da.

Ar trebui să fiți pe aceeași bancă cu mine.

Dle președinte, banca pe care o reprezint

nu va găsi cele 25 de milioane pe care Chevalier d'Aven le-a pierdut.

Noi înșine suntem victimele lui Chevalier d'Aven.

Viramentul în alb a cărui existență ați negat-o

ar fi trebuit să facă obiectul urmăririi penale.

Justiția v-ar fi putut ataca penal și știți foarte bine.

De aceea ați plătit despăgubiri, dar numai parțial,

investitorilor Moștenirii funciare. Vreți să susțineți contrariul?

Dacă nu vă simțeați vinovat față de cei

8.500 economisitori lezați din Moștenirea funciară,

le-ați fi plătit vreo compensație?

Întrebarea nu este normală.

Asta e, am câștigat. Jurații și-au dat verdictul.

Ziarul este condamnat pentru defăimare.

E bine, nu?

Da, un punct câștigat, dar pentru oameni de aici încolo e important.

- Nu pentru toată lumea? - Nu pentru toți,

ci pentru cei ce m-ar putea angaja.

Instanța nu poate decât să condamne comportamentul băncii

în această afacere.

Complicitatea este evidentă.

Faptele reproșate băncii au fost bine stabilite în instrucție,

dar ele nu pot fi calificate penal.

- Banca nu va fi urmărită în justiție. - S-a dus totul dracului.

Și atunci eu?

N-o să car asta după mine toată viața!

Am dreptul la justiție! La fel și investitorii!

Atâta timp cât banca nu va fi condamnată,

ei vor fi furați iar eu voi rămâne suspect!

- Calm! - Și fără loc de muncă! Nu e drept!

Domnule, sunteți tânăr.

Noi, investitorii, suntem bătrâni și ne-am pierdut economiile!

Trebuia să știți dinainte ce făceați cu adevărat și cu cine.

Curtea îl condamnă pe dl Chevalier d'Aven

la 5 ani de închisoare.

Sunt mai puternici decât noi.

Pentru a spune adevărul, nu mă simt puternic deloc.

Speri să mai lucrezi vreodată?

Să știi că încă mai am puștile tale.

Nu-i ușor.

Dacă nu găsești nimic, dă un semn.

Cred că... în fine, am ceva pentru tine.

Și bravo pentru ieșirea ta.

- Încă mai vorbiți cu ăla? - El vorbește cu mine.

- Deci, bietul meu Vincent... - Ah, Cécile, a trecut mult timp.

Henri mi-a povestit totul.

- Au fost foarte răi cu dvs. - Da, răi, da.

Pentru că ați făcut chiar totul pentru ei.

Totul.

Sunteți cu adevărat ultimul dintre ticăloși.

Un Château Petrus 1947.

Anii importanți pentru vinurile Bordeaux sunt 1947, mai ales 1947.

Mai sunt și '57, '59, '61.

61 onorează o masă bună.

64 pentru oamenii serioși.

66 pentru cei care au umor.

Mai e și '70, dar e încă destul de tânăr.

'75 va fi un an foarte bun.

Propun ca prima promoție a noii noastre școli de relații publice

să fie botezată "Château Petrus".

Excelentă idee.

Ăsta nu pătează.

Traducerea și adaptarea: selaflaure (selaflaure@gmail.com)