Original subtitles

Ce se întâmplă?

Am venit să particip.

Mă vei ajuta să mi se piardă urma?

Nu se poate, Bob. - Poate că nu, dar ai putea să îmi dai impresia că se poate.

Iluzia. Am destulă iluzie.

Deci cât Costă iluzia?

Ca de obicei.

Am ceva de primă calitate, Said. Ar trebui să mă opresc la asta?

- Ce înseamnă de primă calitate? - Un număr special. Divizibil cu el.

- Eşti matematician, Bob? - Da. Teoria haosului.

- Cât? Nu ştiu. - Două sute?

- Vrei să rişti? - Vei avea doar de pierdut.

- Mă spionezi, copile? - Nu.

- Lucrez aici. - De cât timp?

- De săptămâna trecută. - Eşti prea tânăr pentru a lucra aici.

- Remi nu spune asta. - Desigur că nu spune asta.

În afară de asta, şi tu Eşti prea bătrân pentru asta.

Ai dreptate. Suntem amândoi suflete pierdute.

- Câţi ani ai copile? - 17.

17? Ei bine, ce faci tu acum? Ceva de primă calitate.

Ce înseamnă asta?

Un număr special, divizibil cu Unu şi cu sine.

Un lucru straniu în legătură cu aceasta, Este

faptul că cu cât ajungi mai departe de...

- Hei copile. Hei. Hei. - Hmm?

Poţi închide uşa, te rog?

- Ai terminat lecţia? - Pentru moment.

El a spus că vorbeşti cu el. Dacă te lasă să notezi...

îl vor deporta în Algeria.

Şi a făcut-o ultimele două zile. Poate la fel de bine să moară aici sau acolo.

Va număra până la trei. Dacă nu aruncă armele...

îţi va zbura capul.

A spus, "Unu. Doi Trei.!"

Ştii ceva, jur că Nu aş împărţi niciodată nici măcar un ac.

De ce ai făcut asta?

Am crezut că vei pune o vorbă bună pentru el.

- Reţine-l în Franţa. Cât ar primi? - Posesie cu intenţie.

Cinci ani.

Şi pentru uciderea unui ofiţer de poliţie?

- Aruncă cheia. - Uite. Acesta este motivul.

- Nu ai făcut-o pentru mine, atunci? - Pentru tine? Du-te naibii.

Eşti cel mai urât coşmar al meu. Îngerul meu rău. De câte ori nu m-ai notat?

Eu mai uit. Dar încă o dată Şi ei au aruncat cheia ta.

Nu permite să se întâmple asta. - Mulţumesc pentru lecţie, profesore. Sunt curat.

Încerci un lucru nou, Bob, şi nu voi fi eu acela. Întregul sistem te va strivi.

M-am retras. Acum sunt doar un biet escroc. Un mare ratat. Asta este tot.

Spune numele celui mai mare hoţ care a trăit vreodată.

Bob?

Nu. Pablo Picasso.

Pisica a furat de la toţi: Rubens, Delacroix, Cezanne, Van Gogh, Matisse.

- Nu a fost prins niciodată. L-am cunoscut. - Sunt impresionat.

O coridă. Eu pariez pe taur, el pariază pe matador.

Matadorul a primit 26 de împunsături. Eu am primit un tablou.

- Încă îl mai am. - Înseamnă că eşti în bani!

Nu, nu, nu. Sunt falit. Acel tablou nu se vinde.

"Portretul lui Jacqueline." Arată ca ea.

Aici eşti doar pentru Moscova, hm?

De ce nu o arestezi acum? Termini odată cu asta.

Să termin cu ce? - Cu tot ciclul acesta jalnic. Va lucra pe străzi.

Datorită problemelor ei, va sfârşi în râu cu un ac înfipt în braţ.

- Haide, fii un bun poliţist. - Tot ce văd este o fată pe o motocicletă.

Zboară-le. Vei găsi un paşaport.

Există aici ceva ce se numeşte lege. Nu văd cum

este ea încălcată acum. - Foloseşte-ţi imaginaţia.

Cauţi pe cineva care să o înlocuiască pe Lidia?

- Rămâi la cărţile tale, Bob. - Cine este Lidia?

Lidia este internată în spital. Este acolo de ceva vreme.

Am spus, concentrează-te asupra cărţilor tale, ok?

Da, jocul meu.

Problema cu jocul meu este că norocul poate veni din ambele direcţii.

Pe de altă parte, cu jocul tău, norocul nu vine de la sine.

Care este jocul lui, domnule Bob?

Este la fel de bătrân ca şi mine, dar el joacă cu fetele din sacrificiu...

şi cele nepereche sunt preferatele lui.

- Nu am mai avut o asemenea mână de... - Ce? De câtă vreme?

Ghinionist idiot.

- Bosnia. - Nu am nevoie de gardă de corp.

- Nu? - Poate că ai tu nevoie.

Deci este vorba doar de un machiaj nereuşit?

Of, tu ai ceva cu ochii.

Numai când eşti norocos.

Deci protejezi onoarea văduvelor şi a orfanilor?

Oh, deci nu eşti retrograd pentru vârsta ta.

Şcoala nopţii. Nu a fost proxenetul meu.

Oh, nu? Dar ce făcea cu paşaportul tău?

- Ok. 500 pe pachetul din colţ. - Desigur, Bob.

- De ce îmi spui Bob? - Pentru că încerci să îl imiţi.

Imită asta. - Yvonne, închide rahatul ăla şi adu nişte cartofi prăjiţi.

Paulo, Raoul. Anne.

- Vrei să prinzi câteva mize? - Acum nu. Se pare că ei îi este foame.

Oh, stai să o prezint la o masă de joc.

- Fumător sau nu? - Fumător.

Invitatul tău la cină este destul de bătrân să îţi fie tată.

- Ar trebui să încerci cu cineva mai tânăr. - Tocmai am terminat-o cu cineva mai tânăr.

- Oh, de ce? - Nu atingea idealul meu de bărbat.

Dar nu te-ai întâlnit cu mine. Dormi mereu singură? - Aproape întotdeauna.

Când nu este pe afară pe la 5 dimineaţa, mâncând cartofi prăjiţi.

- Cu maioneză. - Eşti din Bosnia?

- Deci aşa i se spune acum. - Ce te-a adus aici?

Maioneză.

- 10:00. Ar trebui să fim la băcănie. - Da.

- Ne mai vedem. - De ce nu?

Nu oferi asta bărbaţilor străini.

Ai aranjat această dispută pentru a putea lua portmoneul lui? Eşti un tip isteţ.

Sunt un erou în armură strălucitoare.

- Yvonne, nota de plată. - 38 franci.

- Ce facem? - Noi? Este târziu.

- Este timpul să dormim. - La tine?

- Ai ceva bani la tine? - Puţini. 30 de franci.

30 de franci? Uite copile. Pentru camera ta de hotel. Noapte bună.

Eu spun roşu, dragă.

Ce spui?

Negru.

- Hei, tu! - Unde mergi cu geamantanul ăla?

Ai destui bani? - Proprietarul hotelului unde stau are principii ridicole.

Vrea întotdeauna bani.

Cei cărora le datorezi bani au mereu principii ridicole.

Ce se întâmplă cu banii ce care ţi i-am dat eu?

- Plătesc datoriile. Am datorii la Remi. - Ce datorii?

Oh, sunt sigur că ai. Nu voi întreba din ce cauză.

M-a păcălit aici, a spus că îi pot plăti datoria săptămânal.

- Arată că este interesat? - Adică?

Nu cotează.

- Tot ceea ce ai este aici? - Da.

- Unde vei dormi la noapte? - Undeva.

- Vrei să vii la mine? - Da.

Nu-ţi fă griji. Ai o casă. Intră.

Cred că ai o familie bogată.

- Nu mă pot plânge. - Cu ce te ocupi?

- Ministerul Agriculturii. - Ce?

Protecţia cailor din Franţa.

Serios, iubesc caii.

Am sacrificat totul... timpul, banii, viaţa mea...

- Nu-i aşa, Paulo? - Da, aşa este.

- Îţi aduce asta bani? - Niciodată.

Ei bine, trebuie să verific caii.

- Te vei întoarce târziu? - Voi veni târziu, Paulo?

- Niciodată înainte de ora 6:00. - Oh.

- Am crezut că... - Ce?

- Ce ai crezut? - Că vei rămâne.

Nu, nu. De ce nu-i spui lui Paulo ce crezi? Ok?

Hei.

Hei.

Prinţul culorii oranj. Numărul şapte. Acesta este numărul meu norocos.

- Cât vrei să pariezi pe el? - Tot ceea ce mi-a mai rămas.

- 70,000 de franci. - Bob, eşti nebun. Dacă vei pierde?

Voi lovi temelia. Va trebui să îmi schimb „drumurile”.

- Pariază pentru mine. - Fă-o singur.

Eu? Să pariez atât de mult? Niciodată.

Prinţul culorii oranj. Se putea şi mai rău.

Oh, ştii, îmi lipseşte un paşaport.

- Şi fata care a venit cu el. - Este doar un copil, Remi.

- Las-o să aibă o viaţă normală. - Am investit în viitorul ei.

Fetele sunt nestatornice. Caii, acum, sunt o bună investiţie.

- O, îmi vinzi un pont? - Prinţul culorii oranj. 8-1.

Voi pune drept miză viaţa mea pe el, Şi vom rupe contractul.

Nu sunt un agent de pariuri, Bob.

- Dar dacă aş fi fost, ştii ceva? - Încearcă. Este ca o gură de aer.

Îmi rămâi dator!

Crezi că vă câştige cursa?

De ce are atât de multă îngheţată?

Doar asta poate mânca câteodată.

- Ah, heroină. - Doamna lui.

Credeam că norocul este doamna lui.

Ah, când unul aleargă afară el se întoarce către celălalt.

- De ce? - De ce?

Cine ştie?

De ce vreau să-ţi sărut gâtul?

Dar Bob?

Ce e cu Bob? Ne oferă ceva spaţiu.

Oh. Dar credeam...

Îţi pare rău?

Ok.

- Deci. Încotro şefule? - Acasă.

Nu vrei să continui cu „doza” de câştig?

- Ce s-a întâmplat cu drumul spre casă? - Uită de casă. Mergi la Monte Carlo.

- Unde în Monte Carlo? - La Casinoul Riviera.

Vezi tu, Bob, mi-am imaginat că ai nevoie de un motiv pentru a trăi.

- Acum când norocul tău s-a terminat. - Asta e.

- Casinoul Riviera... - Este un seif acolo.

Dea. - 80 de milioane, bani gheată, într-un seif dintr-un lift.

Noi i-am pus deja cruce.

La fel ca toţi de aici şi până la Paris. Este imposibil.

Da. Dar nu e asta soluţia.

În afară de asta acum sunt doar un jucător escroc.

Oh, de când?

- De la ultimele şase condamnări. - Aha.

Lasă-mă să o iau de la capăt.

Casinoul Riviera a fost renovat.

Un nou patron. Cu capital de la o bancă japoneză.

- Deci? - L-au scos peste preţul pieţei.

Vor să atragă o nouă clasă de clienţi.

- Cum fac asta? - Artă.

- Artă? - Tablouri. Pe pereţi.

- Îţi aminteşti de anii 80, Bob? - Nu.

Japonezii aveau atât de mulţi bani încât nu putea să îi cheltuie.

- Cumpărau... Da. - Artă.

Picasso, Modigliani, Cezanne... La preţuri inimaginabile.

Deci, pentru a-şi recupera investiţiile, Au atârnat tablourile pe pereţii casinoului.

- Şi tu vrei să furi... - Dă-l naibii de seif!

Tablourile. Valorează mai mult decât zece ani de Grand Prix.

- Cât? - Oh. Acum eşti interesat.

Unde e Paulo?

- Ajută un prieten. - Oh.

Mai bine decât „tapet”(bancnotă falsă), hm?

Fără îndoială.

- Care e melodia aia despre Van Gogh? - "Înstelată, înstelată noapte".

Deci unde este "Înstelată, înstelată noapte"?

- Poate în Guggenheim. Dar nu fi mofturos. - Să nu fim mofturoşi.

Vino aici.

- Haina Picasso. - Asta este.

Bună, Jacqueline. Uh!

- Cezanne. - Da. Avem o problemă.

- Care? Ştiu. - Sunt falsuri.

Unele reuşite. Cred că un alt falsificator.

- Modigliani. Frumos, nu-i aşa? - Da.

- Vrei să furi nişte falsuri? - Nu, nu chiar. Vino afară.

- Originalele sunt aici. - De ce sunt aici?

Este un obicei japonez. Protejează-ţi investiţiile.

Pictând în pivniţă, Copia perfectă pe pereţi...

- Şi spargem pereţii? - Da.

- Da. - Ştii care e partea frumoasă?

- Care e partea frumoasă? - Nu pot dezvălui furtul...

pentru că dacă fac asta, îmbinarea se închide.

Am venit să vedem o copie a lui Van Gogh?

Ori calcă cineva pe mormântul meu, Ori dau înapoi.

- Poate eşti excitat. - Cine te-a avertizat?

Un prieten de-al meu.

Laşi ce e mai bun la urmă?

Vladimir. El a instalat sistemul de securitate.

- Eşti bine? - Nu, nu sunt bine.

Nu mai sunt drogat, nu mai am noroc, şi sunt ispitit.

Dar vreau să mor într-o casă obişnuită, veche, Nu într-o închisoare.

- Ei bine, atunci uită de tot. - Vom avea nevoie de bani, de mulţi bani.

- Cum vrei să intri? - Voi face un împrumut.

- O afacere frumuşică. - Dă-o naibii. Interesul...

Vom avea banii, Bob. Dar avem nevoie de un plan.

- Nu aveţi unul? - Asta e specialitatea ta.

- Ştii care e planul meu? - Ai deja unul?

Fără pariuri! Fără droguri!

- Până terminăm treaba. Desigur că intru. - Deci, Bob. Accepţi?

- Hei. - Asta e afacerea. - Mă voi lega de patul ăla.

Voi avea nevoie de o benă şi de o ploscă...

- şi ceva îngheţată. - Da, Bob. Îmi pare rău, Bob.

Oh, Paulo, dragostea înseamnă să nu spui niciodată că îţi pare rău.

Arăţi bine pentru un bărbat la vârsta ta.

Ce vârstă este asta?

Ştii tu, epoca de piatră?

De asemenea excentric.

Simt o detenţie la orizont.

Ce spui când întreb de acea cheie?

- Fără discuţie. - Mulţumesc.

Of, lisuse.

- Deci i-ai spus? - De ce crezi că se agită?

- Bună. - Bună!

Credeam că vei fi trimis la Algiers.

Poliţistul acela a pus o vorbă bună pentru mine.

Credeam că vei ieşi puţin la aer. Ce frumos.

- Ai văzut Bob? - De ce îl vrei pe Bob?

- Vreau să-i mulţumesc. - Îi voi transmite. Va fi contactat.

Dă-mi cheia.

- Nu. - Dă-mi cheia.

Voi face tot ce vrei.

- M-ai fute? - Dacă asta vrei... Dă-mi cheia.

Vino să o iei, Domnule din Era de Piatră.

Îţi plac căluţii mei, Domnule din Era de Piatră?

Dă-mi cheia! Dă-mi cheia.

Pe aproape, Bob. Pe aproape.

- Pe aici. - La naiba! Nu pot.

Te rog, te rog!

Ştii ceva, Bob? Cred că nu sunt genul tău.

Hei, copile.

Mersi.

O dată în viaţă, Bob.

- Nu asta se spune? - Da.

- Am spus. Preferi Nişa Algeriei, hm? - Fără discuţie.

Dacă te bazezi pe timp, să ştii că nu ai.

- Îţi jur că nu fac asta. - O numesc imigraţie.

- Am ceva mare! - Cât de mare?

Bob Montagnet Este implicat.

Îţi baţi joc de mine? Ştii ce înseamnă asta? - Nu, dă-mi ceva timp.

Nu e nimic personal. ţie îţi place de Bob!

Nu, nu, toţi îl plac pe Bob!

- Asta e o parte a problemei! - Şi mie îmi place de Bob!

Eşti de serviciu 24 din 24. Află ce se va întâmpla...

înainte să poată face asta, pentru că dacă va trebui să-l trec pe lista neagră...

te voi duce personal la Algiers...

Te trimit în coşciug La oricare gânditor idiot...

care vrea să te taie în bucăţi pe aici.

- Este clar? Clar? - Da. Da!

St! Doarme.

- Asta-i bine. - Trei zile jumătate. Afară. Afară.

De ce sunt francezii atât de slabi în materie de rock 'n' roll?

- Adică? - Adică, priveşte.

Noi îi dăm pe Elvis Presley, Frank Zappa, Jimi Hendrix, Bob Dylan.

Şi voi pe Johnny Hallyday.

- Nu-mi vorbi de Johnny Hallyday, ok? - Bine, bine.

Ştii, eu sunt un escroc, Roger.

Da, ştiu.

Asta înseamnă că sunt bun la dat prognosticuri.

- Nu mă am fost niciodată bun la asta. - Ei bine, eu trebuie să fiu.

Conducând de o oră şi 45 de minute...

şi privindu-te mereu în oglinda retrovizoare...

aş spune, cu o probabilitate mare, că tu mă urmăreşti.

Mă uitam la faţă din Rusia. Şi mă trezesc că te urmăresc.

Chiar aşa?

Vei avea nevoie de un camion cu remorcă.

- Este vina ta. - Nu, nu, nu, nu, nu.

Mama mea s-a născut aici.

Spăla cearşafurile la stâncile de mai jos...

când o paraşută a căzut din cer.

Îl ducea pe Vincent Montana, Corpul de Marină al SUA, tatăl meu.

Mama a crezut că e un înger, căzut din cer.

Oh, asta a fost o călătorie sentimentală.

La vârsta ta, Roger, avem în spate un trecut în dezvoltare...

şi înfruntăm un viitor aflat în descreştere.

- Luăm în considerare toate opţiunile. - Oh, da. Şi care sunt acelea?

Eu? Eu merg mai departe. Trebuie să rămânem „curaţi”.

Vei mai da o raită prin Nice?

- Vei înceta să mă urmăreşti? - Uh-uh.

Ok.

Philippe? Philippe?

Fă un raport, da? "Un Peugeot argintiu lovit, lângă oraşul, uh...

Bas-sur-I'Eau."

Adu-mi fişierul despre Bob.

- Bob Montagnet? - Montagnet, Montana.

Bob escrocul. Bob.

Ce fel de paşaport are? American sau francez?

Hei. Ambele.

Îmbătrâneşte, nu-i aşa?

- Asta-i recunoştinţa pentru tine. - S-a schimbat.

Desigur. Totul face parte din plan.

- Vei împărţi asta cu toţi? - Ei bine, eşti supravegheat.

Am încercat să intru în Monaco ieri. Roger era în urma mea.

- Deci l-ai pierdut? - Nu, nu am ajuns acolo.

Am vizitat locul naşterii mamei mele.

- Unde s-a născut? - Am uitat.

Dar cum mă uitam la locul acela, indiferent ce nume avea...

- Am avut o revelaţie. - Cum adică?

Am pus la cale două jafuri. Fii alături de mine.

Ce?

Acesta din urmă ne va lua ceva timp.

O vom face noaptea înainte de Grand Prix.

- Eşti nebun? - Poate, dar ascultă-mă.

Orice hoţ din împrejurimi a aşteptat ani de zile să facă treaba asta.

Într-un final, am terminat de organizat jaful. Ştiu că sunt urmărit.

Ei ştiu că nu mai am noroc.

- Ai auzit vreodată de luda? - Aici este vorba de fler.

Oh, da. Întotdeauna este. O singură dată prieten. Duşmani, nu. Vechi iubit.

Ai noroc dacă îl găseşti la timp încât să-i închizi gura.

De data asta, omule, nu-mi pasă.

Poate chiar îi voi face cinste.

- Nu eşti cu mine. - Deocamdată nu.

În noaptea dinaintea începerii Grand Prix-ului,

voi fi în casino cu tine şi cu Paulo.

Ne vom da drept cartofori. Vom avea pe cineva în interior.

După ce vom rezolva încuietoarea, montajul provizoriu, cât de complet este posibil.

Dar Roger are fiecare poliţist, fiecare om din securitate de acolo cu ochii pe mine.

Deci ce fac eu? Ce poţi face tu?

- Voi face paza să se retragă. - Exact.

Voi face asta. La ora 5 dimineaţa.

Între timp, vom avea o echipă în vila unde va avea loc adevăratul jaf.

Şi ei vor avea şase, poate şapte ore La

dispoziţie pentru a pune la loc sigur tablourile.

- Ok. - Este la fel ca acele tablouri.

- Avem un jaf real şi unul „fals”. - Ha-ha.

Avem de luat în considerare faptul că vrem să fim trădaţi.

Să fim serioşi. În general aşa se întâmplă.

Mereu apare cineva care ne face probleme.

De dat asta şoarecele este binevenit, şi îl las pe Roger

să stea lipit de fundul meu că un hemoroid stânjenitor...

Nu pot scăpa de el.

- Te distrezi deja? - Ne vom distra dacă planul funcţionează.

Da, dacă merge. Mai bine vorbim cu Vladimir al tău.

- Are cazier, acest Vladimir? - Poate în Moscova.

- De ce ar veni la tine? - Cred că este vorba de mândrie.

- Arogantă? - Da. Vei vedea.

Stai deoparte şi imaginează-ţi un careu invizibil.

Am spus stai deoparte şi imaginează-ţi...

un careu, al dracului de invizibil.

Deci? Ce credeţi băieţi?

Ei bine, este impresionant, Vlad. Serios.

Trebuie să ne imaginăm, 30 de metri înălţime, Madison Square Garden.

R.E.M. Sunt gata să calomnieze.

Vrei să spui sistemul tău de securitate, Vlad.

Oh. Voi sunteţi tipii cu jaful.

Da. Nu suntem tipii cu rock 'n' roll.

Vila St. Pierre. Destul de complicat.

Ştii cum voiam să numesc asta? "Aburul roz."

Da, bună alegere, Vlad. Întoarce-te la sistemul de securitate. Cum funcţionează?

La fel ca toate lucrurile. Matematic.

180 puncte pe verticală. La fel pe orizontală.

Asta înseamnă, punctele de contact egale.

- 180 aranjate, asta face 32,400. - Foarte bine. Dar ascultă.

Cele orizontale şi cele verticale se mişca unele contra celorlalte.

Deci, drept efect, Am înglobat infinitatea.

Dacă se mişca ceva acolo, tot ce emană căldură mai mult decât limitele stocate...

Dacă pică sursa de energie?

Jumătate de secundă întârziere, şi generatorul moare.

Ai realizat un jaf vreodată în jumătate de secundă?

- Dacă pică computerul? - Nu se poate.

Mai este un hard conectat, Care are destui gigabytes pentru a lansa o rachetă.

- Ştii ceva despre astea? - Da.

- Deci este impenetrabil? - Da.

- Bună. Sunt Vlad. - Bună. Eu sunt Bob.

- El este Paul. - Bună, Paul.

Bună.

- Deci, de ce ne-ai contactat, Vlad? - Între noi doi?

Da. - Familia mea este în Vladivostok şi mă imploră să îi scot de acolo.

Deci am şi eu un plan: Singurul om care poate sparge un sistem impenetrabil...

- este cel care l-a instalat. - Tu.

Eu. Singura modalitate în care Vlad va sparge sistemul

lui Vlad este folosirea unui sistem al lui Vlad.

- Eşti cu mine? - Aproape.

Vila St. Pierre. O ridic în faţa voastră, chiar aici.

Aceleaşi dimensiuni, la centimetru.

Potrivesc mişcarea senzorilor în sistemul meu după modelul celor din vilă.

Intru în sistem dar ei vor citi ce este aici nu ce este acolo.

- Aha. - Acolo este o problemă cu sunetul.

- Sunetul? - Voi hoţii faceţi ceva zgomot, nu?

Amestec de fire aşezate în pereţi, podea, tavan.

Detectează zgomotul făcut de voi, ciocăniturile.

Acelaşi lucru l-am făcut şi aici.

Aceleaşi dimensiuni. Alarma sună aici...

- dar hoţii zgomotoşi ciocănesc acolo. - Poţi face toate astea?

trăiesc cu speranţa. Vă spun săptămâna viitoare.

Oh.

Cum intri în sistemul lor?

Sistemul lor trebuie reînnoit la fiecare şase luni.

Următoarea mea vizită este aşteptată marţi, săptămâna viitoare.

Aş putea lăsa acolo... un „gândac”.

„Gândac”?

Scuze. Am folosit un cuvânt nepotrivit. O eroare.

O miniatură a celei de-a cincea coloane.

Accept instrucţiuni de la tine.

- Şi, am nevoie de un parteneriat egal. - Oh.

O "naţiune favorizată".

- De acord. - De acord?

Da.

Deci. Cum plătim pentru asta?

Fiul a fost vândut diavolului.

Ştii ce a spus Einstein despre ruletă, Anne?

- Ce anume? - Poate fi învinsă doar de un escroc...

cu potenţial infinit, care joacă fără limite, o eternitate.

- Atunci de ce joci? - Einstein nu credea în noroc.

Negru.

Îmi vei spune acum că trebuie să plec, nu-i aşa?

Nu poţi rămâne aici, Anne.

Paulo te aşteaptă în maşină.

Şi dacă spun nu?

Ei bine, cred că Paulo va fi foarte dezamăgit.

Nu.

Oh, nu, nu, nu, nu. Of, of.

Mm. Bob. Oh!

El crede că soarele răsare din ochii tăi.

Nu, el crede că răsare din ai tăi.

Şi luna. Te imită, Bob.

Este un copil bun.

Unele fete preferă lucrurile reale.

Oh, nu, crezi că eu sunt autentic?

Tu ai spus că voi avea mereu o casă.

Dacă vrei asta. Îţi oferă o slujbă, nu-i aşa?

- Aşa spune el. - Deci, ce mai spune el?

"Te iubesc." Tot timpul.

Există doar o soluţie. Spune-i şi tu la fel.

Nu pot. Nu am putut niciodată.

- Deci, locul meu? - Îmi promiţi că nu voi regreta?

Promit.

- Da, am auzit legenda. - Pamplona. Pablo a pariat pe matador...

- Eu am pariat pe taur. - Şi matadorul câte lovituri a primit?

26.

Nu am crezut nimic din toate astea până acum.

Uimitor. Vreau să spun că locul ideal pentru a vinde astea este New York.

Nu, nu, nu, nu. Nu mă pot întoarce acolo.

Am auzit şi asta. Deci, ce vrei?

- Un avans. Tu ai comisionul tău. - 40 la sută.

Ne certăm acum?

Nu. Nu acum.

Deci, când le pot vedea?

Lapte. Sus.

- Trăieşti o a doua copilărie, Bob? - 12 paşi.

Cred că sunt la a doua şi jumătate. Chin-chin.

- Am vorbit cu Petit Louis. - Deci?

Este interesat?

Destul de interesat încât să vorbească cu tine.

Bine. Vom avea nevoie de Fernandez, Luigi şi Bill.

- Renunţi la Philippe? - Da, la toţi apostolii.

Şi acum vine un candidat pentru postul lui luda.

Deci, te-au eliberat, prietene.

Da. Cineva a pus o vorbă bună pentru mine.

Am crezut că ai fi putut să fii tu acela. Poliţistul acela îţi este prieten, nu?

- Erau ceva condiţii acolo? - A trebuit să mă înscriu la reabilitare.

- Deci, eşti „curat”, nu? - Da, sunt „curat”.

Dar am o perfuzie cu ceva maro-auriu.

Oh. Cum vei face să se întâlnească capetele...

acum când nu mai umpli golul acela din braţ?

- Ciao, Yvonne. - Să mergem.

Ciao.

- Este pe aici Fernandez? - Ce treabă ai cu el Fernandez?

Întreabă-l dacă mai vrea pesetas pentru acel club în Rio?

- Dar nu este de folos dacă nu poate trage. - Nu boom-boom, Louis.

Nu va fi un film.

Vrei să spui că nu voi putea trage cu gloanţe oarbe?

Nu.

- Acţiune! - Sh!

Te menţii în formă, Philippe.

Da. Muncesc pentru asta. Dar ştii doar cum este.

- Timpul trece, ne schimbăm cu toţii. - Da, şi încă cum.

Da bine, unii mai mult ca alţii.

- Nu ştiu cum să-ţi spun asta, Bob. - Zi-mi orice, Philippe.

Ok, este Philippa acum. Dacă mă mai vrei, intru în afacere.

- Hei, Luigi. - Da, da?

Ştii ce obişnuia să spună: Nu împrumut niciodată, fur.

Ei bine, a fost un hoţ bun. Pot vedea ceva Ingres.

Un pic de Velazquez în aceşti ochi.

Şi gâtul acesta. Câteva vase etrusce din aceste erau folosite pentru...

pentru a culege... pe plajele din Pompeii.

Dacă e „firbinte”, Bob, nu mă bag.

A fost un pariu. Pe viaţa copilului meu.

Dacă asta e „fierbinte”, copilul tău nu va avea o viaţă.

Am deja prea mulţi duşmani deja.

Nu are semnătură.

Mulţi inamici nu fac asta. Uite.

- Pamplona, 1969. - Hm.

- Şi asta-i semnătura. - Da.

Aş spune 2-3 milioane de dolari...

la licitaţie în New York.

- Iau comisionul meu. - 25.

- Poţi negocia? - 30 atunci.

- Cu 10% avans. - 1,5 milioane de franci.

Dacă nu îmi spui totul, ce siguranţă pot avea eu?

Nu îţi ascund nimic. Şi ai tabloul.

Merge tăinuit?

Bună, Urechi Mari.

Bună.

Deci câţi ştiţi că Philippe s-a întors în Philippa?

- Ei bine, eu ştiam. - Şi eu, Bob.

Da?

- Tu nu ştiai? - Nimeni nu îmi spune nimic.

Destul despre mine. Ne spui de ce suntem aici? - Da.

- Bună. - Bună.

Jack Daniels?

Falsurile sunt camuflate De cele reale.

Călătoresc cu informatori. Cele adevărate sunt mascate.

- Da. - Cum le păstrăm ascunse?

Toţi din camera asta au încredere Unul în altul.

Toţi am lucrat împreună.

Dacă vreo unul din voi spune ceva, Îl închid în baie cu Philippa.

Cum călătoresc Prin informatori?

De ce crezi Că am vrut să ne întâlnim aici?

Acolo este informatorul tău.

Vezi cât de simplu este Când crezi în propriul luda?

Oh, Dumnezeule. Ţi-ai vândut sufletul.

- Trebuia să vând ceva. - Cui?

- Tony Angel. - Tony Angel?

- Presupun că ai luat un preţ bun. - Am luat asta.

Fernandez.

Luigi.

Petit Louis.

- Philippa. - Hey. Nu eşti îngrijorat de Philippe?

- De ce? Ar trebui să fiu? - De când el...

Ştii. A devenit Philippa.

De când şi-a tăiat testiculele, Şi le-a pierdut, deci să vorbim?

Asta e discriminare sexuală, Paulo.

- Dar femeile, ele vorbesc mai mult! - îţi pare Philippa ca o femeie?

Nu, arata că, uh, Philippe... cu sâni.

Am încredere în Philippa cu propria mea viaţă.

Îţi spun ceva. Spune-i că dacă vorbeşte, Îi tai...

Sau le-a pierdut deja, deasemenea?

- Despre ce a fost vorba? - Mi-ai spus să fiu drăguţ cu patronii.

Acum eşti gelos. E drăguţ.

- Nu mă aştepta. - Nu sunt gelos. Unde te duci?

Mă duc să mă întâlnesc cu Bob.

Întotdeauna te întâlneşti cu Bob. Ce s-a mai întâmplat acum?

- M-aş putea retrage. - Deci R.E.M. A prins momeala?

Oh, la naiba cu rock 'n' roll-ul. Este foarte uşor

de făcut o afacere cu cei mai buni băieţi ai tăi.

Deci, ce cred aceşti Băieţi inteligenţi?

- Oh, este extraordinar, Vlad. - Aproape.

O problemă dacă băieţii tăi Devin prea gălăgioşi.

Tot sistemul E încă la locul lui.

Peste 90 d.B.'s, este o alarmă care nu trebuie băgată în seamă.

Deci, ne păcălim pe noi înşine. Carry a decibel comp.

Regretabil, ce poate să facă Vlad cel mai bine.

dar camerele de filmat?

Ai putea face orgii acolo. Nimeni nu ar observa.

- Nu să faci orgii, Bob? - Nu, nu din '72.

Este o greşeală intenţionată. Am un calculator bun în grafici.

Dar nu sunt Cezanne. Am nevoie de fotografii din casino...

- să pot vedea toate cadrele. - Trebuie să văd seiful.

Am o întâlnire marţi să le îmbunătăţesc sistemul.

Nu pot să te bag acolo, dar asta nu înseamnă că nu poţi vedea.

Hey, tu!

- Spune-mi că mă iubeşti. - u pot. Ştii asta.

Ce fel de fata eşti tu Care nu poţi să spui aceste cuvinte?

O fată foarte obosită. Dintr-o familie foarte disfuncţională.

- Eu ţi-am spus-o! - Nu te-a pus nimeni s-o faci.

Ce trebuie să fac Să te fac să o spui?

Huh?

Adu-mi luna.

Voi face mult mai mult.

Dacă ţi-aş spune că sunt pe cale să jefuiesc casinoul

Riviera în noaptea dinaintea Grand Prix-ului?

Şi toate astea pentru tine.

- Cat este în seif? - Asta e tot ce poţi să spui?

Asta e tot.

8 milioane de franci.

Deci spune-o.

8 milioane de franci.

- este Roger. - Eşti sigur?

- Bineînţeles. - Aw, la naiba!

- Schimbare de plan? - Da. Va trebui să iei trenul.

- Şi tu iei camera. - Vrei să spui că luminatorul este camera?

Este un MiNux. Crezi că Mă duceam acolo cu un Nikon?

Să fac fotografii picturilor. Apoi să joc la maşinile încete până ajung acolo.

- Cum funcţionează? - Deschide-o...

uită-te prin dispozitiv, da-ţi o lumină.

- Îţi place să fumezi? - Nu aşa de mult.

Sunt 24 de picturi. Sunt 24 de Marlboro Lights, sper.

Încercam să renunţ.

Roger, am renunţat la studii Pe baza unei teorii.

Oh, chiar?

Da, toate aceste cmputere strica creierul.

Tot ce pot să spun acum este, "Ce coincidenţă!"

Nu. Nu coincidenţă. Te-am urmărit.

- La naiba, greşit din nou. - Ai găsit religia?

Sunt respectuos... Mamei mele.

Îţi aminteşti satul acela unde s-a născut?

Da. Bas-sur-I'Eau.

- Da. acel G.I. Asta a venit din cer? - Ce este tatăl tău?

Da. Ei bine, s-au mutat aici, În vechiul oraş.

A devenit un narcoman. Şi când a plecat...

a devenit una din doanele acelea în negru pe care le vezi aprinzând lumânări.

Rugându-se că Soţii lor să se întoarcă.

I-au fost ascultate rugaciunle?

Ei bine, în felul în care toate rugăciunile sunt ascultate.

Nu în felul în care Ea a vrut.

El s-a întors din nou iar eu avea 7 ani, curat ca un fluierat...

cu o nouă soţie pe nume Dora... luându-mă la o nouă viaţă în America.

Şi, între timp Am venit înapoi aici, ei bine...

- Nu mai aprindea lumânări. - Da.

Ştii, asta e a treia versiune Care mi-ai spus-o.

Păi, asta e adevărul.

- Deci este adevărat ce spun ei? - Ce spun?

Ei bine, ei spun Că te-ai întors în afaceri.

Nu?

Singură afacere în care sunt implicat, Roger...

este afacerea recuperării.

Trei săptămâni. Sunt curat.

Pâinea noastră cea de toate zilele, lartane nouă greşelile noastre...

Ai auzit povestea Bunului Hoţ, Roger?

- Nu. Nu sunt religios. - Nu. Nici eu nu sunt.

Dar csi mi-a spus mama mea, Cred că s-a înţepenit.

Hoţul cel bun... În afară de Isus răstignit...

şi Isus i-a spus, dacă îmi amintesc bine...

"În seara asta vei fi cu mine în paradis."

Şi gândul că acolo în cer este loc şi pentru

un hoţ, m-a făcut intotdeana să plâng.

Vrei să mă faci să plâng acum?

Trebuie să priveşti acest cinism, Roger. Este prea uşor în munca asta a ta.

- Voi lucra la atitudinea mea. - Ar trebui. Ar trebui.

Bob. Mi-ai salvat viaţa, dar dacă încerci ceva...

Ce să încerc? - Chiar trebuie să îţi spun

cuvânt cu cuvânt? Te voi respinge toată viaţa.

- Eşti poliţist. Asta e ceea ce faci. - Ce eşti?

Odată eram un hoţ bun, Roger, Şi s-ar putea să nu fiu încă Hoţul cel bun...

dar mă străduiesc... crede-mă, mă străduiesc.

Acum scuză-mă te rog.

Trebuie să-mi plătesc respectul.

A fost o femeie bună. Mama mea.

Ce ştii tu? Este Omul Bomboană.

- Asta este noul meu nume? - Da.

Ai un sărut pentru mine În această frumoasă după amiază?

Da, sigur.

Prietenul tău Paulo... Cu ce se ocupă?

- Lucrează cu Bob. - La ce?

- Nu-mi spune. - La ce lucrează, iubit-o?

Acea surpriză.

- La o casă de bani. - Care?

Dă-mi mai întâi.

O casă de bani cu 80 de milioane.

Este tot ce ştiu.

Ai un foc?

Asta este. Renunţ la fumat.

Ştiai că nicotina e un drog mai puternic decât heroină? - Chiar?

Întreabă orice narcoman.

- Ai terminat? - Mm-hmm.

- Te-a cronometrat cineva? - Nu cred.

Tipul cu părul scurt şi cercel în ureche. L-ai observat?

- Huh? Ei bine, m-a văzut pe mine. - Da.

Haide.

- Vrei să vezi casa de bani? - Da.

Fac un control regulat La sistemul lor.

Pun microfonul. Între timp, bucură-te de privelişte.

- De unde? - Din maşina din spate.

Un peisaj rezonabil, mai sus de 100 de metri. Apoi devine emoţionant.

- Emoţionant? - Putin confuz.

Oh, emoţionant.

- Are un fel de sistem fantezie. - Da.

- Şi nu este nimic în casa de bani? - Oh.

Am un asistent bun, Presupun că vom afla în curând.

Bună seara, domnule.

Planurile casei.

De unde le-ai luat?

Architectural Heritage Deciciety. De mare ajutor.

Camera de securitate, subsolul.

Nu m-ai cunoscut până acum?

- Procedeul e procedeu. - Oh!

Procedeul e procedeu. Sună ca o formaţie tehno din Dusseldorf.

- Oh. - Wow!

Nu e fantezist.

Bun.

Ai putea...

- Mulţumesc. - Ghiceşte ce e asta.

- Ce? - E un vechi canal napoleonic.

Merge la vale către mare.

Aşa intrăm. Închide aia. Ne uităm mai târziu.

Haide. Crezi că sunt orb sau ceva de genul ăsta...

că nu am observat ce pui la cale?

Yvonne... - bărbaţi care vin aici să te vadă, telefoane sunând, totul.

Eşti nebun.

Bob, nu am uitat Că am deschis barul ăsta...

cu bani care mi i-ai împrumutat.

Deci, dacă vrei bani acum... - Eşti nebună, Yvonne. Cine ţi-a băgat ideea asta în cât?

Dacă ai să fii arestat, nu vei supravieţui, bastardule.

Ai veni să mă vizitezi înăuntru, Să-mi aduci whiskey într-o sticlă?

- Nu ar fi pentru prima oară. - Îl cunoşti?

Nu. Nu l-am mai văzut până acum.

De ce mi-am închipuit că ne-am mai văzut?

- Ciao. - Ai grijă.

Întoarce-te. Vino după mine.

- Ce s-a întâmplat? - În spatele meu. Îţi aminteşti de el?

Philippa, du-te până la uşă şi vezi ce treburi are pe aici.

- Ce naiba? - Oh.

Crezi că a lovit-o pe Philippa?

Nimeni nu o loveşte pe Philippa. Sunteţi gemeni, nu?

Suntem după tine. Whoa, whoa.

Ce naiba crezi că facem?

- Lasă-mă în pace! - Philippa! Stop! Stop! Stop!

- Îmi obosesc mâinile. - Phil, fi mai gentleman.

Asta e Albert. Acesta este Bertram De care abuzezi. Sunt gemeni.

Acesta e Albert. Acesta e Bertram Cel de care abuzezi. Sunt gemeni.

Acum, spune că-ţi pare rău.

- Îmi pare rău, Albert. - Numele este Bert.

Să o luăm de la început. De data asta presupune că sunt încet.

- Încet? - Da, înseamnă idiot, um, un fel de.

- Este foarte simplu. - El are grijă de depozitul casei de bani.

Ei schimbă Combinaţiile săptămânal.

- Am numerele. Eu fac depozitele. - El îmi dă mie combinaţiile.

Noaptea dinaintea Grand Prix, în timp ce el

este în biroul directorului, eu sunt la etaj.

Personalul mă ia drept el. - El are acces la seif, şi alibiul meu e solid ca o rocă.

Văd. Te-ai gândit mult la asta.

Două minţi sunt mai bune decât una singură.

- Deci, Care era planul tău? - Nici nu se compara cu al tău.

- Infantil în comparaţie. - Ne trebuie ajutor să mutăm atâţia bani.

Deci, dacă vrei să intri...

- Nu va văzut nimeni împreună vreodată. - Nimeni în Monte Carlo.

DĂ-ne o zi sau două să ne gândim la asta. Corect, Paulo? - Sau trei.

Ieşi prin spate. Tu ieşi prin faţă.

- Nebun, şeful, huh? - Total.

Dar, ştii, vrei să îi facem să creadă că vrem seiful acela.

Gemeni. Îl vezi pe Roger ţinându-se de chestia asta?

Va ştii că Sunt gemeni? Să-ţi spun ceva.

Sună-l într-o zi sau două. Uită-te prin planurile lor din nou.

- Are avantajul originalităţii. - Avem acea întâlnire.

Da. Tu ieşi prin spate. Eu voi ieşi prin faţă. Încearcă să te pierzi de Roger.

Începe fără mine dacă trebuie.

Mă duci cu maşina, Roger? Am o întâlnire. Mă întâlnesc cu Narcotics Anonymous.

Acela era grupul tău care te susţinea?

Da.

Eşti binevenit să mi te alături. Ar trebui Să mă

susţii în bătălia mea împotriva viciilor mele.

Viciile tale fiind...

Jocurile şi narcoticile.

Ok, băieţi, imaginaţi-vă că asta e o casă de bani. Toate alarmele vor fi...

venind de aici...

Şi din oţel întărit...

- Ştii, Roger, orice lacăt, are o cheie. - Nimeni nu-mi spune nimic.

Cel care, nu greşeşte intenţionat, păstrează dependentă în obiceiurile lui.

Deseori au nevoie de dependent în obiceiurile lor.

- Lasă-mă să ghicesc. Posibilitatea ta... - Eşti tu.

Suntem dependenţi unul de altul, Roger. Am fost de ani de zile.

Vreau să spun, uită-te la tine, acum.

Mă urmăreşti, pentru că îţi imaginezi Că urmăresc ceva mare.

Şi poate cura începe cu tine.

Cura? - Da, pentru că în fond vrei să încerc pontul cel mare...

doar să văd cum aş face-o.

Nu aş putea face nimic Să te conving că sunt curat.

Nu este sănătos, Roger.

Înseamnă că suntem amândoi prinşi în asta.

Fugind printr-un tunel...

între tavan şi podea...

Bill împachetează aceste microfoane... Asigură-te

Că păstrezi acum sub 90. Corect, Vlad?

Vrei să vii? Putem explora lucrurile acestea mai departe.

- Nu am lovit ultima piatră încă. - O vei lovi.

- Eşti sigur? - Cura începe acum. Spune.

Ce să spun?

"Numele meu este Roger. Sunt un dependent în curs de vindecare."

Nu, Nu. Tu spune-o. - Numele meu este Bob, şi sunt un dependent în curs de vindecare.

Şi azi este prima zi Din restul vieţii mele.

Numele meu e Michelle, şi sunt dependent.

Bună, Michelle.

Numele meu este Anne, şi sunt dependentă.

- Bună, Anne. - Numele meu e Case.

- Sunt dependentă. - Bună, Case.

- Numele meu e Bob, şi sunt dependent. - Bună, Bob.

Numele meu e Francois, şi sunt dependent.

Bună, Francois.

Paulo înlocuieşte grătarul şi ni se alătură lui Bob şi mie în casino.

Îi ţinem ocupaţi acolo. Şi... Fără fumat.

Ok, băieţi: Microfoane, ace, conductă cu gaze, grătarul şi casino, eh?

- Şi aşa funcţionează teoretic. - Da, teoretic.

Repetam asta Vineri. Ai explicat totul?

Da, Da.

Ei bine, mergem acolo noaptea, bine? A înţeles toată lumea asta?

Deci, Remi, am înaintat în lume, sau am decăzut?

Din perspectiva mea, ai stat pe loc.

Nu te poţi mişca stând pe loc?

Cred că ar trebui Să te evaluezi mai mult.

Crezi că are dreptate, Said?

- Depinde. - Depinde de ce?

- De ceea ce vinzi. - Bun stricat. Ăsta’s eu.

Ai prefera să discutăm asta între patru ochi?

În particular? Îmi place în particular.

Haideţi, băieţi. Haideţi.

Locul, seiful, 80 de milioane de franci.

- Şi de ce ar trebui să-ţi spun? - Pentru că îţi voi dărui vise plăcute.

- Hmm. - Uită-te la asta.

Paulo. Philippa.

- Robinet de gaz. - Corect.

Răsuceşte-l spre stânga până se opreşte.

Ok, şefu.

Aaah!

Hey...

Vor jefui...

Banca Americii, 14 lulie.

Nu-ţi bate joc de mine, curvo!

Ai învăţat să te maturizezi de la câinii de pe stradă?

Ştiu că ei sunt la casino, Ok?

Noaptea dinaintea Grand Prix din Monte Carlo. Acum, du-te naibii.

- Răcoreşte-te.! - Ce?

Anne? Ce mai faci?

- Ok. - Ce mai faci?

- Bun. - Eşti bine?

- Aici. - Eşti sigur?

- Da. - Este geanta mea. Cred că este singur.

Şi mie îmi este dor de tine.

Deci, Vlad, acele alarme Nu sunt puse?

Tot nu mă crezi?

- Cat e ceasul, Raoul? - Uh, 2:45.

2:45. Ok. Totul e gata.

Un puşti aşa drăguţ ca tine nu ar trebui să fie într-un club de noapte, ştii asta?

Ai vrea să mă vezi pe stradă?

Anne, nu pare de 14 ani. Ştim amândoi asta.

- Pentru tine? - Pentru amândoi.

Atunci ar trebui să fiu din aur. Toată lumea vrea o bucăţică din mine.

Ok, să mergem. Ar trebui să respiri nişte aer curat. Haide.

Da.

În regulă. 70 de cm de cărămidă.

Păstrează sunetul la 60 d.B. E bine?

- Nu. Două e maximul. - În regulă. Să pregătim flacăra.

Poate ar trebui să mă fac nevăzut...

Poate ar trebui să mă fac nevăzut...

şi să dau o bucăţică din mine tuturor care vor o bucată din mine.

Cine vrea O bucată din tine?

- Paulo este unul. - Oh. Şi ce vrea?

- Vrea să îmi cumpere luna. - Oh?

- Luna. - Mmm.

Moon este foarte scumpă, ştii asta.

Şi cum vom plăti Pentru ea?

Cu cel mai mare preţ.

Oh, Da. Bineînţeles. Cel mai mare preţ. Altcineva?

Said.

- El vrea să ştie Ce ştiu despre jaf. - Oh. Ce ştii?

Mm, ei bine, Ce ştiu Nu i-am spus lui.

Asta e fata mea deşteaptă.

Şi domnul Bob, El nu vrea bani.

El vrea ceea ce banii nu pot cumpăra.

Ce nu pot banii cumpără?

Frumuseţea.

- Devii misterios. - Hmm.

Nu este frumuseţea întotdeauna misterioasă?

- Ca şi tine. - Hmm.

- Sunt obosită, Remi. Mă duci acasă? - Bineînţeles. Bineînţeles.

- Poţi să păstrezi un secret, Paulo? - Depinde.

După operaţiune, Totul a fost la fel.

- Totul? - Da. Am pus la banca peste 400 de lire...

Mai sunt încă acelaşi nenorocit, exceptând... - Exceptând ce?

- Păianjenii. Nu pot lua păianjeni. - Păianjeni?

Şi sunt păianjeni în jurul acelui robinet, Paulo.

Uh-huh.

Poţi să faci robinetul, Paulo?

Da. O voi face... voi face robinetul pentru tine.

Şi să rămână între noi, Paulo.

Vreau să spun, nu vrea să se râdă de mine. Am o reputaţie, ştii asta, nu?

Gata.

Paulo.

- Ce naiba... - Am ajutat-o pe prietena ta acasă.

Tu? - Da. Cineva a trebuit să aibă grijă de ea, ştii?

Era într-o pasă proastă, Nu era în apele ei, spunând povesti.

- Grozav. Grozav. Grozav. - Ce povesti?

- Grozav. - Am întrebat, Ce povesti?

Ceva despre seif. 80 milioane...

The quai în Monte Carlo.

Cui i-ar spune?

Said.

Au spus Că au o înţelegere.

Când ea va fi drogată, Apoi el face sex cu ea, apoi...

apoi ea îi spune care este adevărata poveste.

Nu este adevărat, Porc mincinos!

- Ieşi naibii de aici. - Jur. Jur... Pe viaţa familiei mele.

La naiba!

Mă vei împuşca, poliţaiule, dacă îmi spui să fac asta.

- Bob nu a omorât niciodată pe nimeni. - Întotdeauna există o primă dată.

Întotdeauna poţi să ai o şansă în Algiers.

Spune-mi.

Casinoul Riviera din Monaco. Este un seif cu 80 milioane.

- Nu te cred. - Maine noapte, înainte de Grand Prix.

Said! Said! Said! Said!

Dacă vrei martori, căpitane, Am văzut totul. A fost Paulo Ţurco.

Spune-mi ceva folositor, vrei?

Îi era teamă că vor da informaţii Despre Casinoul Riviera.

Nu m-am gândit niciodată ca Bob ar fi atât de prost.

Nu este.

El doar vrea ca tu să crezi că el este prost.

Bună?

Am sentimentul îngrozitor că îmi vei spune ceva. - Da.

Nu e vorba de bani. Ci picturile de pe pereţi!

Ce picturi?

Ar trebui să suni la casino.

Bob? Ce am făcut, Bob? Huh? Huh?

Nu ştiu, dragă. Ce ai făcut?

Atenţie. Acum, Ridică-ţi picioarele.

La naiba.! Am încurcat-o rău de tot, omule.

- Îmi pare rău, am pierdut-o. - Ce?

Romeo tocmai ţi-a împuşcat negustorul, şi trebuie să ştim ce i-ai spus.

- Nimic. - Nu minţi, curva beată.!

I-ai spus şi te-ai culcat cu el.

Eşti tare, Paulo? Împuşti un puşti încordat. Cum te face să te simţi, huh?

Rău, ticălos, bastard!

Ieşi din maşină, Anne.

Patetic, al naibii clişeu!

Vei continua să conduci Până ajungi la San Remo, durule.

- Ştii unde este San Remo? - Este în Italia?

Te opui unei acuzaţii de omor, Paulo. Este o surpriză.

Nu vreau Alte surprize.

- Mă voi revanşa faţă de tine, Bob. - Ok. Revanşează-te faţă de mine în lalia.

Şi voi fi recunoscător, Anne, Idaca mi-ai spune ce ai spus.

Jur, nu i-am spus nimic, Dar Remi a spus...

Aşteaptă. Deci Remi A spus ceva?

Mmm.

I-am spus Ce mi-a spus Paulo...

despre Monte Carlo, noaptea dinaintea Grand Prix-ului.

Paulo ţi-a spus asta?

Da. Mi-a spus că îmi va cumpăra luna Când jefuiai casinoul.

Când furăm ce De la casino?

Seiful cu 80 de milioane.

- Şi asta e tot ce i-a spus Remi? - Mm-hmm.

A spus, "Te îndrept eu."

Ok. Este Ok, puştiule. Este Ok.

Este în regulă.

Anne... Nu!

Hey, tu, mincinosule.! Unde sunt banii mei?

- Deci, îl ştiai pe Picaso? - L-am întâlnit o dată.

Pamplona, nu-i aşa? A pariat pe matador. Tu ai pariat pe taur.

- Matadorul a avut câte înţepături? - 26.

Ei bine, nu putea să fiu Pablo. Trebuie să fi fost

Paddy Picaso vărul său irlandez de departe...

pentru că am avut acel tablou evaluat în New York.

Nu valorează nimic acea marfă. Este un fals! - Totuşi este un fals reuşit.

Nu este asta o contradicţie de termeni: "Un fals reuşit, un homosexual fericit"?

A fost pictat de Paul Keating, Unul din cei mai mari falsatori...

- Unde l-ai întâlnit? - La un magazin de pariuri din Croydon.

I-am dat un pont despre... - Kazinski este aici cu adevărat grozav. Arată-i.

Nu.! Nu ea. Nu încă. Tabloul.

Deci, dacă nu...

Dă-mi... banii înapoi până luni...

După ce vă aranjez fetele vă vor arăta, precum cele reprezentate în cubism.

Spune-i noul frumos. Cum îi spui, copile?

- Noul frumos. - Fără frumos. Când am spus?

- Luni. - Luni. Haide, Kaz.

Este în regulă. Este Ok.

- Ai încercat vreaodata să pariezi, Anne? - Nu.

Şi nu l-am cunoscut niciodată Pe Picaso.

Ei bine, de fapt, Nimeni nu l-a cunoscut cu adevărat pe Pablo.

Cât de mari Probleme ai, Bob?

Dacă ţi-aş spune Nu m-ai crede.

Oh, cred Tot ce îmi spui.

Spune-mi despre jocurile de noroc. Ai ceva noroc?

Îţi spun mâine.

- Ai sunat la casino? - Era închis, Dar am asta pentru tine.

- O fotografie. - Da, au redeschis-o anul trecut.

Nu se potriveşte.

Îi va fura pe fată În cea mai aglomerată nopate a anului?

Ar trebui să te odihneşti puţin, şefu.

Ştiu. Ştiu că ar trebui.

Ce naiba faci?

Hey, Ce s-a întâmplat, băieţi?

Nimic în ultimul timp.

Îmi pare rău. Complicaţii. Dar mai bine mai târziu decât niciodată.

Bertram, ai un loc unde ar putea dormi un tip Sau ai numai paturi duble?

Am vorbit la casino, şi dirctorul nu e îngrijorat.

A spus că originalele sunt în siguranţă în altă parte.

- Originalele, huh? - Da, într-un seif la Villa St. Pierre.

Cele din casino sunt copii pentru expoziţie.

Oh, Dumnezeule. Este un fals.

Da, toate sunt copii. Patetic, nu-i aşa?

- Nu, Este superb. - Copiile?

- Anne. - Hmm.

Ştii care este primul lucru care ar trebui Să-l înveţi despre jocurile de noroc?

- Ce? - Hainele.

El sau ea ar trebuie mereu Să arate cel mai bine.

- Şi noi nu chiar o facem. - Nu.

Deci, să mergem la cumpărături.

Ce spui de asta?

Întoarce-te.

Divin.

Cea mai bună deghizare din lume: Costum şi ceva gel.

Albert, ai nişte gel?

- Gel. - Mulţumesc.

Gelul este esenţial Când lucrurile se complică.

Uite.

- Putem să fim tripleţi. - Hmm.

- Şi ştii care e al doilea lucru? - Spune-mi.

- Jocurile şi drogurile nu se potrivesc. - Al treilea?

Întotdeauna să joci la limită. La naiba cu consecinţele.

Două echipe. Şase maşini în cursă. Eu iau vila. Tu preiei casinoul.

Şi fi diplomatic cu maimuţele acelea din Monaco. - Dar Bob?

Îl vei găsi jucând la masă, Aşteptând să fiu în spatele lui.

- Doar să nu-l laşi să plece. - Îl arestez?

Pentru că joacă la ruletă?

A avut un sfârşit prost, Mimi.

Dar atunci spune-mi o operă Care are un final fericit.

- a murit? - Uh-huh.

Anne.

Vei vedea Un farmec fals...

bani adevăraţi, şi o mulţime de operaţii estetice proaste.

Dar aminteşte-ţi, zarurile Au fost aruncate la fel pentru toţi.

- Asta e lecţia numărul patru? - Cinci şi şase.

Hey, unde este Paulo? - Paulo a împuşcat un

informator şi a trebuit să fugă la San Remo.

- Crezi că ajuns acolo, dragă? - Chiar sper asta.

Nu putem face nimic, Raoul, decât să ne jucăm

rolurile, şi rolul meu a fost să joc. Deci să jucăm.

Unde naiba e Paulo?

Hey, Deci cât de nenorocit e?

- Nu ştiu încă. - O anulăm?

Este prea târziu pentru asta. Cum jucam asta, Anne? - Până la limită, Cred?

Ai auzit asta, Raoul... până la limită. Să luăm nişte bani.

Verificaţi terenul. Verificaţi totul.

Hai, hai, hai, hai!

Nici un mort în noaptea asta.

Ştii ce e ăla un număr prim, Anne?

- Un număr divizibil cu el şi cu unu. - Ţi-ai amintit. Sunt emoţionat.

- Nu le juca în seara asta. - De ce nu?

Este ziua mea. Nu mai este un număr prim.

Da!

Ai spart-o, Bob... Pierzi dunga de lumină.

Lecţia numărul şapte, Anne, şi nu înţelege greşit.

Manifestările emoţiilor Sunt păstrate la minim.

Mulţumesc.

Aici.

Sunt poliţişti civili peste tot, dar nimic de Roger.

- Cineva a ciantat, Bob. - Da, Dar nu ştiu ce melodie.

Aş putea verifica vila. Dacă sunt poliţişti la poartă...

dacă verifici villa, vei invita poliţiştii la poartă.

Alegerea ta, Raoul.

Round she haies. Unde se sfârşeşte nimeni nu ştie. - Hmm.

Am avut dreaptate, ştii... prima oară când ne-am întâlnit.

Fericită: Una maro, una verde.

- ar trebui să aduc ajutoare? - Mm-mm. Niciodată.

La naiba cu Paulo. La naiba cu păianjeni.

Uram să citim senzorii...

pe fiecare centimetru de acolo.

Dacă o musca bâzâie, sună alarma. Şapte camere digitale.

Şi vom afla unde sunt camerele.

Şi singura întrebare e De unde vine.

- Să mergem jos. - Trebuie să dezarmez sistemul.

Nu mă asculţi. Cred că vei realiza că a făcut asta pentru tine.

- Cat îi datorezi cubistului? - Un milion jumătate de franci.

Ai mult un drum lung de parcurs, Bob?

regula numărul opt. Niciodată să nu ispiteşti soarta.

Noi câştigăm.

Orice alarmă din clădire ar fi trebuit să sune până acum.

Asta e tehnologia pentru tine... întotdeauna te dezamăgeşte.

Şi pariez că nu ne poate vedea Pe monitoarele de sus.

Cred că avem o problemă.

Dumnezeule.

Asta nu te dezamăgeşte.

Aproape că A meritat, Bob.

- Cine naiba e Bob? - Shh.

Bună. Bună. Poţi să mă auzi?

Poţi să mă auzi? Mă poţi auzi?

Mă poţi auzi? Bună.

Bună? Vin de dedesubt. Verifică sub seif.

Cheamă-ţi oamenii Din casino imediat.

- Altă lecţie. - Ce număr este?

Nu contează. Întotdeauna să laşi bacşiş.

Camere private.

Nu arata bie, amice.

La naiba. La naiba!

- Aaah! Ce naiba? - Ow.!

- Nu pot trece prin conductă! - Ai avut grijă de robinet?

- Arata ca că el? - Blestematul de gaz!

Îmi miroase a gaz.

Ieşi de aici!

- Asta nu e chiar stilul lui Bob. - Care naiba e stilul lui Bob?

Ceva mai elegant.

Urcă în maşină!

- Unde este Philippa? - La naiba cu Philippa. Hai!

Păianjeni blestemaţi.

Hey, Ce e rău cu păianjenii?

Blestemaţii de păianjeni A făcut totul să explodeze.

- Boom, huh? - Boom, a naibii bubuitura.

Ce avem este o casă plină.

- Vrem să pariem 600.000 franci. - Se plăteşte 10 la 1. - Da.

Sunt 6 milioane Pe care tocmai i-am câştigat.

Ia milionul ăsta de franci, pune-o în joc, şi uită-te la faţa lui.

Verifică toate maşinile care intra şi ies din Monte Carlo.

Ei cauta par ars şi ochi maro însemnaţi. Mă duc la casino.

Casino?

Cineva trebuie să-i spună că a dat-o în bară.

Acela e şeful.

Bună seara, domnule.

Ultima strigare.

- Cine spune? - Este aproape ziua.

Rosy a indicat răsăritul.

- Casa trebuie să se retragă. - Casa e somnoroasă?

Bani gheaţă, te rog. Denumire largă.

Şi este târziu.

- Ultima regulă. - Ce?

Dacă vei câştiga mult, Fă-o cu o tipă pe nume Anne.

- Ok? - Hmm.

- Ai avut o seară bună, prietene? - Excepţională. Şi tu?

Ei bine, excepţională de asemenea. Am stricat o petrecere.

Ce fel de petrecere?

Ei bine, una explozivă. Am pus mâna pe un travestit...

care era interesat de artă şi tot timpul...

Seiful e gol.

Pot să accept un control înainte.

Spune-i din nou, ok?

Ei bine, se pare că cineva a spart seiful.

Spune-i, hey, dintre toate nopţile, Doar norocul meu.

- Şi aştept un sfat legal. - Cat trebuie să aşteptăm?

am o întâlnire la Paris.

Să grăbim lucrurile şi să te arestez acum?

- Eu? Ce acuzaţii mi se aduc? - Conspiraţie criminală.

Conspiraţia criminală este greu de dovedit. - Imposibil în cazul meu.

Am fost aici toată seara. Uită-te la mulţimea aceea.

Toţi sunt martori de prezenţa mea. Compotamentul meu? Implacabil, aş spune.

Şi spre norocul meu, nu am avut Un aşa noroc în Monte Carlo...

de când Joseph Jaggers a spart banca în 1872.

1873, sir. - Este o singură cale, bineînţeles,

că conducerea să evite să plătească.

Ce insinuaţi, domnule? - Este de necrezut ca un casino şi-ar goli propriul seif.

- Reputaţia sa... - Reputaţia sa este fără pereche.

- Şi implicaţiile sunt mai jos de dispreţ. - După cum am spus, de neimaginat.

Vom insista asupra unei investigaţii complete.

Ar trebui cu siguranţă.

Vreau să spun, aşa aş face Dacă aş fi în situaţia ta.

- Eşti drăguţ să taci, d-le? - Să tac?

Pune un lacăt la gura asta a ta.

Oh, vrei să spui că ar trebui să mă retrag cu

cât am câştigat şi să îmi ţin gura închisă?

- Vreau să spun, taci naibii din gură. - Mmm.

Anne?

- Wow! - Ah, la naiba!

Da! Da! Deci, spune-mi din nou. Care din cei doi gemeni eşti? - Cel identic.

- Şi care parte o primeşti? - El o ia pe a mea. Eu o iau pe a lui.

Întotdeauna Împarţi aşa?

- A împărţi înseamnă a-ţi pasă. - Ok, Ok!

Hey, ai câştigat, nebunule.

Nu e vorba de câştig, Roger. Este vorba de atitudine.

Câştigi sau pierzi, trebuie Să le faci pe amândouă cu graţie.

Ai învăţat asta la recuperare? Schimbă ceea ce poţi. Acceptă lucrurile care nu poţi.

Şi învaţă înţelepciunea De a şti diferenţa.

Ah, Deci, care e diferenţa între A câştiga din noroc sau un jaf la casino?

Apoi din nou, Roger, sunt unele eventualităţi...

acea recuperare nu este pregătită pentru tine.

Nu. Nu, Nu. Nici o diferenţă, Bob.

- Foarte mică, dacă te gândeşti la ea. - Ei bine...

va fi o investigaţie, şi trebuie să insist să rămâi în Franţa.

- Nu voi părăsi niciodată France. - Ar putea dura ceva.

- Va trebui să vorbeşti cu avocatul meu. - Cine e avocatul tău?

Ai vreo sugestie?

Am un prieten de al tău în custodie Care are

nevoie de ce pot banii să cumpere mai bun.

Voi fi atent, Roger. Cu atât de mulţi bani Te poate da în judecată pentru stricăciuni.

Mm-hmm?

Da, Da, Da. Te-ai revanşat faţă de mine. Acum, lasa telefonul. Da.

- Nu vrei să vorbeşti cu Paulo, nu-i aşa? - Nu.

Spunei că nu trăieşte după principiul meu de

ideal la bărbaţi. - Este cineva care o face?

- Da. - Cine?

- Tatăl meu. - Oh.

Era un om puternic de circ.

Obişnuia să o ţină pe mama pe o sârmă, Supendata de dinţii ei.

- Apoi într-o zi dinţii lui s-au rupt. - Şi?

Ea s-a ales u două picioare false, şi el cu doi dinţi falşi.

Mă prosteşti.

Eşti sigur?

Da.

Ştii, mama mea era o regină la rodeo, şi obişnuia să călărească tauri...

Traducerea şi adaptarea: Lavinia - AMC group