Original subtitles

Ecaterina cea Mare Marina Alexandrova

Ecaterina - Impostorii, Sezonul 3, Episodul 16 FINAL DE SEZON

Alexei!

Alexei!

Vi s-a întâmplat ceva, Alexei Grigorievici?

Nu arătaţi la fel de plin de viaţă ca de obicei.

Nunta a fost reală?

Oricum ar fi fost, treaba s-a făcut. În Mai...

Tu ai planificat asta, în tot acest timp ai...

Îi vom spune aşa cum am convenit: aţi fost arestat şi dvs.

Amândoi aţi fost prinşi. Împărăteasa este milostivă.

Ştiu.

- Aţi făcut ce trebuie. - O să-mi fie dor de Napoli.

Nu! O să-mi fie dor de Vezuviu.

Vulcanul poate distruge întregul oraş peste noapte.

Cei drepţi, cei răi, cei neînsemnaţi, cei puternici.

Toţi sunt la fel. Toţi vor muri.

Unii vor avea timp să-i îmbrăţişeze pe cei dragi,

şi să fie îngropaţi cu ei, alţii nu.

Păcat că lava nu va ajunge şi la Petersburg.

Lăsaţi gândurile întunecate în urmă, ne întoarcem acasă.

Ieşi afară.

Ieşi afară.

Sankt Petersburg Mai 1775

Majestatea Voastră, Stepan Ivanovici cu un raport urgent.

- Majestate... - Raportează.

Majestate, flota a ajung la gura Nevei şi

a ancorat la Kronstadt.

La bordul navei „Isidora" se află contele Alexei Orlov,

contele Andrei Razumovski şi impostoarea.

Are cu ea o cameristă.

Să fie închisă în fortul Alexeievski în cel mai strict secret.

Va răspunde de ea comandantul Cernîşev.

Să nu ştie niciun suflet deea. Dublaţi paza

şi să fie interogată imediat! Află cine este, ce origini are

şi cine este în spatele acestei comedii. Contele Razumovski şi contele Orlov,

dacă este în stare bună de sănătate, să vină imediat la mine.

- Majestatea Voastră... - Ce mai este?

Circulă nişte zvonuri despre Alexei Orlov şi această femeie.

Stepan Ivanovici, eşti aici pentru a mă proteja de zvonuri.

Trebuie să distingem faptele de calomnie.

Aveţi absolută dreptate.

Dar acum să nu îndrăzneşti să mă protejezi.

Spune-mi totul.

Andrei Gavrilovici Cernîşev,

comandantul fortăreţei Petru şi Pavel.

Cer ca soţul meu, contele Orlov, să fie adus imediat la mine.

Dacă există un ordin în acest sens, veţi fi informată.

Aceasta este o încălcare a tuturor legilor imaginabile.

Contele şi cu mine am fost răpiţi

după nunta noastră în cel mai abominabil mod.

Vă puteţi imagina scopul acestui scandal?

Cred că autorităţile ştiu deja.

Eu sunt singura autoritate din fortăreaţa Petru şi Pavel.

De acum înainte sunteţi sub autoritatea mea.

Vă rog să mă urmaţi.

Totul a fost iertat, conte. Iertat şi uitat!

Adio, conte şi Dumnezeu să fie cu dvs.!

Alexei Grigorievici, ai îndeplinit cea mai importantă sarcină pentru împărăteasa ta.

De ce eşti mai solemn decât cerul baltic în noiembrie?

M-am obişnuit să lupt, nu să prind fete fără apărare prin nişte trucuri.

Astfel de fapte îmi întorc stomacul pe dos.

Pentru asta este stomacul.

Mi s-a spus că mai există un motiv pentru chinul tău.

Te-ai îndrăgostit de această impostoare care a îndrăznit

să atenteze la tronul meu, nu-i aşa? A fost o pasiune dulce-amară?

Acesta este motivul pentru care mă priveşti cu ochii ăştia trişti.

Să nu spui nimic. Să taci, nu voi tolera nişte minciuni!

Nu are rost să minţi! Fata asta cere să se întâlnească cu tine,

ca soţ legitim al ei, pentru că este convinsă

că şi tu ai fost arestat,

pentru că ea este sigură că eşti de partea ei!

Mi s-a spus că a cerut o audienţă la mine

şi că sunt semne că este însărcinată. Copilul este al tău.

Ţi-a plăcut să te culci cu ea, Alexei Grigorievici?

Nu exista altă posibilitate. Dacă nu era nunta,

nu ar fi mers la corabie.

Şi dacă aş fi lăsat-o la Napoli, acum ea ar fi fost deja moartă.

Deci ai salvat-o de la moarte? Ce cavaler!

Ai salvat-o pe ea şi copilul!

Şi eu care credeam că ai sânge rece.

Că sentimentele nu înseamnă nimic pentru tine. Că eşti aspru şi crud.

Nu tu ai fost cel care l-ai strangulat pe Piotr Fedorovici?

De ce ai ales o moarte atât de dureroasă pentru el,

indiferent decât de prost era?

I-am văzut trupul, umflăturile de pe gât,

urmele degetelor tale.

Du-te la fortăreaţă.

De ce eu? Aveţi zeci de astfel de slujbaşi.

Vă mărturisesc că am înşelat-o. Totul era aranjat pe navă

ca să pară că m-au arestat pentru trădare.

- Cum o să mă uit în ochii ei? - Aşa cum te uiţi acum în ochii mei.

Eu am supravieţuit, aşa va putea şi ea.

Ori te duci la fortăreaţă, ori dau ordin lui Şeşkovski

să o facă să se pocăiască cu biciul şi supunând-o la cazne.

Ea spune ceva nou în fiecare zi. Ba că este prinţesa persană Ghali,

contesa Pimberg, apoi Silinskaia. Dumnezeu ştie ce contesă este cu adevărat,

dar este o bună vânzătoare de minciuni.

- O interogaţi agresiv? - Nu, Alexei Grigorievici.

Ni s-a spus să nu recurgem la severitate. I-am dat haine,

nu-i impunem restricţii la mâncare. Este bolnavă, atât psihic, cât şi fizic.

Are o tuse uscată, vomită sângele.

Întreabă despre dvs. aproape în fiecare zi.

Se teme că ea a fost cauza arestării dvs.

Aici, vă rog.

Alexei! Eşti viu!

Cum de te-au lăsat să vii aici?

Eşti bine...

o uniformă de paradă, nu ai fost torturat.

Nu ai fost în fortăreaţă. Nu ai fost arestat,

nici acolo pe navă, nici aici.

M-ai înşelat, Alexei.

Şi m-a adus aici la împărăteasa ta, ca să fiu ucisă în această celulă.

Dragul meu, îngerul meu, nu te-am înşelat.

Ei bine, am făcut asta, dar nu puteai să rămâi la Napoli, te-ar fi ucis!

Aş fi fost ucisă? Chiar şi cu tine lângă mine?

- Sau m-ai fi ucis tu? - Nu ţi-aş fi făcut niciodată vreun rău.

Bineînţeles, dragul meu Alexei! M-ai iubit.

M-ai iubit.

Aş fi ghicit înşelăciunea, dar te-am crezut!

Acum mă mai iubeşti?

Te iubesc şi te voi iubi mereu.

Atunci de ce? De ce ai făcut asta?

- Te-ar fi ucis! - Mai bine ş fi murit decât să trăiesc aşa.

Ascultă-mă şi fă cum îţi spun. O să te scot de aici.

Recunoaşte că nu ai niciun drept asupra tronului şi că

ai fost necugetată când ai declarat asta. Numeşte-i pe cei care te-au obligat

să participi la această farsă. O să te lase să pleci!

Şi tu o crezi pe ea, impostoarea care nu are

o picătură din sângele Romanovilor în ea? Nu atu spuneai că

cuvintele ei nu contează, ci doar acţiunile ei?

Liza, dacă nu eşti o ameninţare, nu va trebui să te otrăvească şi...

Împărăteasa este milostivă, nu există cruzime în ea.

Te implor să renunţi la ceea ce ai spus!

Şi apoi vom pleca.

Îţi este frică de ea, acum îmi dau seama... contele Orlov este un laş.

- Ce spui? - Chiar şi în Napoli ai urmat ordinele ei.

- Ne-ar fi găsit! - Nu te cred!

- Liza... - Nu cred niciun cuvânt.

- Nu cred pe nimeni de aici. - Nu înţelegi ce ţi se va întâmpla?

Pleacă sau o să ţip, pot să fac asta.

- Liza... - Am spus să pleci!

- Liza, vino-ţi în fire! - Ieşi afară! Afară!

- Opreşte-te! - Ieşi afară! Pleacă!

Te urăsc!

Pleacă! Te urăsc!

Ei bine, Maiestatea Voastră, putem reflecta asupra rezultatelor.

Ne-am împăcat cu turcii, sper că pentru mult timp,

Pugaciov a fost executat, impostoarea este în fortăreaţă.

De acum înainte, nimic nu vă mai ameninţă, pe dvs. şi ţara noastră,

aşa că simt o mare şi sinceră bucurie.

Prin urmare, vă rog să acceptaţi demisia mea.

Cred că acum aveţi nevoie de un consilier mai eficient şi nu de un bătrân ca mine.

Cum pot să te răsplătesc, Nikita Ivanovici?

Majestate, m-aţi răsplătit deja peste măsură

şi cât timp ce conştiinţa mea este încă cu mine, nu voi mai cere nimic.

Nu am fost întotdeauna de acord, dar nu am cu cine să te înlocuiesc.

Vă mulţumesc că apreciaţi umila mea muncă.

Cu toate astea, anii îşi cer tributul şi acum, în locul afacerilor statului,

mă gândesc mai mult la familie, pe care încă nu o am.

Nikita Ivanovici, te cunosc bine, ce vrei să ceri?

Mamă, aduceţi-l pe Alioşa acasă.

Mă voi duce pe cheltuiala mea la Leipzig şi îl voi aduce.

El va trăi cu mine, îl voi creşte.

Mi l-aţi trimis pe Pavel Petrovici ca să-l educ sub comanda dvs.,

dar aceasta este o nevoie mai personală.

Daţi-mi-l mie.

Nu este niciun motiv să-l ţin în străinătate.

Pe propria ta răspundere.

Dar nu uita că nu am nevoie de vorbe fără rost în capitală.

Nu vă faceţi griji.

Bună, frate! Katia!

Vin direct de pe coasta italiană.

V-am adus nişte cadouri! Grişa, ţi-am adus un sculptor

ca să decoreze palatul! La Napoli sunt nişte mari maeştri!

- O să facă nişte lucruri frumoase! - Excelenţa Voastră...

vă mulţumesc. Am un frate la Napoli, Alexei.

- L-aţi văzut? - Eu sunt Alexei.

Katia...

- Cine este el? - Nu-ţi face griji, Grişa.

O să aflu.

Este ca un copil, şi starea lui este din ce în ce mai rea.

Nu recunoaşte pe nimeni în afară de mine. Spune-i ceva, cântă-i în strună,

altfel va fi foarte supărat.

Îmi pare rău pentru insolenţă, Grigori Grigorievici.

Am petrecut şase luni în Europa, mi-a lipsit poporul rus.

Acum îi îmbrăţişez pe toţi.

L-am văzut pe Alexei Grigorievici, mi-a cerut să vă dau asta.

Păcat că nu putut să vină. Cât va sta acolo?

- Cât timp decide împărăteasa. - Salută-l pe fratele meu din partea mea.

Aşteaptă! Îţi aminteşti?

Orlovii au pus-o pe nemţoaică pe tron,

au salvat-o din închisoare, îţi aduci aminte? Noi, Orlovii, am salvat-o!

- Şi ea ne-a salvat pe noi! - Cine?

Katia, eu mă duc, sunt obosit.

Du-te înăuntru. O să-ţi arăt totul mai târziu.

- Du-te înăuntru. - Să mergem, Grigori Grigorievici.

Deci, asta se întâmplă aici, Alexei.

În Napoli, eram pregătit să fac orice ca să mă întorc la fratele meu cu victoria.

Acum am pierdut ultima şansă când aş fi putut vorbi cu el ca frate al meu.

Acum am doar serviciul meu. Şi m-am săturat de cruzimea sa.

- Aş vrea să nu mă mai întorc. - De ce spui asta?

El se bucură, dar nu arată. Vizitează-ne mai des,

chiar dacă nu te recunoaşte. Va fi bine pentru amândoi.

Nu sunt sigur că va mai fi vreodată bine pentru mine.

Sankt Petersburg Noiembrie 1775

De la Andrei Gavrilovici Cernîşev. despre cazul impostoarei.

Noi rapoarte de interogare?

Uite, mi-a scris o scrisoare! Ce obrăznicie!

„Am decis să o rog Majestatea Voastră să mă asculte personal.

Aş putea să aduc multe beneficii Imperiului Vostru“.

Ce, mărturisirea ei?

„Sunt gata să anunţ lumii că toate acţiunile mele au fost

în folosul ţării dvs.

Supusa dvs. Elisabeta, gata să vă servească“.

Vezi? Despre ce acţiuni vorbeşte ea?

Ar fi vreun folos dacă ar ajunge la putere?

Atâtea luni de închisoare, fără remuşcări şi semnează „Elisabeta”.

Încep să cred că a înnebunit.

Andrei Gavrilovici şi-a asumat acest lucru de la bun început.

Probabil că faptul că stă închisă în închisoare i-a înrăutăţit starea.

Sau se aşteaptă ca noi să credem asta. Unde este acum contele Alexei Orlov?

În Petersburg. El v-a cerut o întâlnire de multă vreme.

Invită-l aici.

Este ciudat să vezi o jucărie în mâinile tale.

Trebuie să te obişnuieşti.

- Bătrânul Panin a dat în mintea copiilor. - Nikita Ivanovici, nu sunteţi bătrân,

iar Alexei nu mai este un copil. - Aşa crezi?

De aceea sunt îngrijorat. Nu ştiu la ce să mă aştept.

Nu vă aşteptaţi la multe şi atunci veţi fi înşelat de aşteptări.

- Ai dreptate. - Pot să plec, dacă vreţi.

Nu, rămâi! Îmi dai încredere.

Bună ziua, Alexei! Dragă Alioşa!

Mă bucur să te văd! Bună ziua.

Cum ai ajuns aici? Sper că drumurile nu au fost prea proaste.

Nu sunt ca în Europa, mai ales primăvara şi toamna,

când sunt pline de noroi şi de gropi. Dânsul este Denis Ivanovici Fonvizin,

secretarul meu.

Alexei, îţi aduci aminte, când ai plecat, ţi-am dat o păpuşă, Petruşka?

Acesta ar putea fi prietenul său.

Nu pari prea fericit că mă vezi.

M-ai trădat. Eu nu am vrut să plec de aici,

Am fost luat cu forţa. Acum nu voiam să plec din Europa,

dar m-au adus aici fără să fiu întrebat.

- De ce să fiu fericit? - Îmi pare rău,

chiar dacă nu este vina mea că a trebuit să părăseşti Rusia.

Dar sunt un om de stat şi trebuie să ascult ordinele.

Dar în tot acest timp i-am cerut împărătesei să te aducă acasă.

Acum că te-ai maturizat, trebuie să înţelegi că

cel mai important lucru în viaţă este iubirea,

iar cel mai trist lucru este singurătatea.

Oamenii care se iubesc trebuie să stea împreună,

Ţi-am scris mult despre asta şi mi-ai răspuns.

Profesorul meu v-a scris scrisorile, nu eu.

Dar...

ai devenit vorbăreţ şi este foarte îmbucurător.

Pavel Petrovici promisese că te va face cancelar când va deveni împărat.

Am întrebat dacă îşi aminteşte - îşi aminteşte.

Arăt ca un prost? Îmi vorbeşti ca unui prost.

Aminteşte-ţi că ai spus: „Dacă un om este singur,

atunci el trebuie să se întrebe pentru ce este pedepsit? “

Am fost o păpuşă pentru tine, poate tot aşa crezi şi acum.

Dar nu vreau să fiu păpuşă. Am venit să-ţi spun că

nu am nevoie de profesor, am un servitor, un valet

şi destui bani ca să duc o viaţă pe cont propriu.

Te rog să nu te mai amesteci în viaţa mea.

Rămas bun, Nikita Ivanovici.

Îmi pare foarte rău, Nikita Ivanovici, v-aţi dorit atât de mult ă se întoarcă...

Da, mi-am dorit. Dar nu ştiam ce mă va aştepta.

Am crezut în basme pe care mi le-am inventat eu însumi.

Cred că asta e soarta unui bătrân.

Ei bine, el este fiul mamei sale.

Dumnezeu va fi judecătorul lui. Apropo, am vrut să-ţi spun

nu te juca cu politica, uita de toate constituţiile astea

Mai bine ocupă-te teatru, scrie piese... chiar ai un talent pentru asta.

Şi cel mai important, nu uita să-ţi faci o familie.

În opinia mea, acesta este cel mai important lucru

în cabina noastră teatrală. Mulţumesc.

Eu vă mulţumesc, Nikita Ivanovici.

Vă mulţumesc, Majestate, că aţi acceptat să mă vedeţi.

- Cer îndurare. - Stai jos, Alexei Grigorievici.

Nu ai primit suficientă îndurare şi recompense de la mine?

Aşa este, Majestate.

Daţi-i drumul, va naşte în curând, nu este periculoasă.

Era gata să renunţe la tot

pentru dragoste şi o viaţă liniştită.

- Cu tine, Alexei? - Cu mine.

- Şi cel mai important, nu în Petersburg. - Ce ai face în locul meu?

Lăsaţi-o să plece. Voi creşte eu copilul,

va avea un nume diferit, nimeni nu va şti.

Va deveni o persoană cinstită, devotată dvs. şi Rusiei.

M-aş bucura să fac asta, Alexei, dar ea nu-mi dă nicio şansă.

Au rugat-o de nenumărate ori să spună cine este în spatele tuturor acestor lucruri,

să semneze mărturisirea. Să ceară iertare pentru nopţile mele nedormite.

Am destule probleme ca să-mi fac griji pentru această smintită.

Spuneţi-i cum vreţi, dar vă implor

să nu o omorâţi.

Ai deja un nebun, acum vrei încă una.

- Mulţumesc. - Du-te, Alexei Grigorievici.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Ţi-a fost dor de mine, Alexei Grigorievici?

Decret imperial pentru eliberarea ta.

- Fără semnătură sau sigiliu. - Fă ce-ţi cere.

Pocăieşte-te şi ea îl va semna.

- Şi ce va fi în continuare? - Vom pleca la Gacina.

Vom trăi împreună cu bietul meu frate. Vei da naştere primului meu născut.

Totul va fi iertat şi uitat.

şI vom rămâne acolo pentru totdeauna? Ca îndrăgostiţii din Pompei?

Fă-o pentru copil.

Loveşte!

Bine. Sunt de acord. Voi face ce spune ea.

Mărturisesc că nu ştiu ce să fac. Nu înţeleg cum să-mi conduc poporul

şi mă tem de ei. Nu ştiu cum să-mi conduc soţia

şi îmi este frică de ea. Am început să scriu regulile

pe care le-am putea folosi pentru a trăi împreună, dar mă tem că va râde de mine.

Reguli pentru a trăi împreună? Cu siguranţă va râde de dvs.

- Iartă-mă că ţi-am spus toate astea. - Nu mă deranjează deloc.

Nu am cu cine să vorbesc, îţi poţi imagina asta?

Sunt gata să vă ascult şi să vă compătimesc.

- Am putea fi prieteni? - Credeam că suntem deja.

Dacă doriţi o ceremonie pentru asta, ei bine, sunt gata.

Iartă-mă.

Scrieţi. Şi de data aceasta, aşa cum vi s-a cerut, tot adevărul.

Cine sunteţi, de unde aţi venit, cine a fost în spatele dvs, cine v-a ajutat.

Pocăiţi-vă, împărăteasa noastră este milostivă.

Sunt fiica împărătesei Elisabeta Petrovna,

nepoata lui Petru cel Mare, Marea Ducesă Elisabeta Romanova.

Ce altceva mai vrei să ştii?

Înţelegeţi că vă semnaţi propria condamnare la moarte?

- Majestatea Voastră... - Bine ai venit, dragă Grigori.

Te-am aşteptat. Este mai cald în sud decât aici?

Este. Permiteţi-mi să vorbim despre afaceri.

O să vă spun totul în detaliu.

Hai să fim prieteni de dragul vremurilor trecute.

Nu sunt atât de bătrân încât să uit totul. Îmi amintesc de dvs.

Îmi amintesc de fiecare zi şi noapte. Încerc să vă scot din capul meu.

Voi construi o biserică în onoarea dvs. cu hramul sfintei Ecaterina.

Nu în onoarea mea, ci a patroanei mele, dar nu voi ajunge la sfinţenia ei.

- Unde vei construi biserica? - În Crimeea.

- Crimeea nu este încă a Rusiei. - Va fi.

- Îmi pare rău că ne-am despărţit, Grişa. - Au fost vremuri grele

pentru Rusia, pentru dvs. Aţi câştigat.

Dar te-am pierdut pe tine.

Tatăl meu îmi spunea acelaşi lucru: „Să ai inimă, să ai suflet,

şi atunci vei fi bărbat, căci orice altceva este doar o modă“.

Spui adevărul, demnitatea unui om este sufletul său.

Fără suflet, chiar şi cel mai luminat savant este o creatură mizerabilă.

Un ignorant fără suflet este o fiară.

Am venit să mă eliberez de astfel de animale...

Nepoata ta?

Ştiu, ea este aici.

Haide, draga mea, împinge.

Poţi să faci asta! Doar încă puţin!

Aici.

Dragă Sofia!

Am aflat la Moscova că trăieşti aici împotriva voinţei tale!

Am 60 de ani şi nimic nu-mi chinuie sufletul, inima,

ca inocenţa prinsă în pânza înşelăciunii.

Unchiule, eşti atât de milostiv! Absenţa ta m-a întristat teribil.

Te rog, hai să mergem înăuntru.

S-a născut.

Bună treabă.

Este foarte frumos!

- Noi plecăm! Doreşte-ne... - Toată fericirea la care

inimile cinstite au dreptul.

Mitrofan! Numai tu ai rămas cu mine, fiul meu!

Mamă, opreşte-te! Este prea mult!

Mă părăseşti şi tu? Nerecunoscătorule!

Îi va veni mintea la cap, ţi-am spus eu,

"Nu vreau să studiez, vreau să mă căsătoresc!"

Acesta este sfârşitul meu, mi-a fost luată puterea.

Nu mai eşti fiul meu!

Iată roadele inimii tale plină de răutate.

Bravo!

Bravo!

Bravo!

De ce? Nu, Maria Madonna, nu!

Alexei Grigorievici, nu uita înţelegerea noastră,

nimeni nu trebuie să ştie despre asta.

Nu voi uita. Nimeni nu va şti vreodată despre copil.

Epoca impostorilor s-a terminat.

Ecaterina cea Mare a ieşit victorioasă

din bătălia care ar ar fi putut fi sfârşitul ei şi al Rusiei.

Două decenii de guvernare, suişuri şi coborâşuri, eşecuri şi succese.

Drepturile nobilimii şi ale populaţiei oraşelor au fost extinse,

au fost create

Academia Imperială Rusă şi un sistem de învăţământ secundar.

Trezoreria statului a crescut de câteva ori,

au apărut în circulaţie banii de hârtie.

Populaţia imperiului s-a dublat.

S-au construit sute de oraşe noi. Imperiul include

coasta de nord a Mării Negre, Crimeea, Kubanul, Georgia de Est

şi Belarusul de Vest.

Epoca absolutismului luminat a devenit Epoca de Aur

a Imperiului Rus. Dar în inima Franţei

se va produce o furtună care în curând va mătura

întreaga ordine mondială şi va aduce noi provocări

pentru Ecaterina şi moştenitorii ei.