Original subtitles

Ecaterina cea Mare Marina Alexandrova

Ecaterina cea mare - Impostorii, Sezonul 3, Episodul 14

- Lapte de migdale. - Vă rog să serviţi, Safak Paşa.

Mulţumesc, poate altă dată.

Nu vreau să vă reţin, Înălţimea Voastră.

Ce părere aveţi despre mutarea dvs. la Constantinopol?

Sultanul Abdul Hamid ar vrea să vă întâlnească în palatul său.

Vor scoate covorul roşu pentru dvs., ca moştenitoare a tronului rus.

Transmiteţi complimentele mele sultanului Abdul Hamid, dar noi trăim modest.

Schimbarea locului ar fi prea costisitoare.

Băiete, adu mai multe fructe.

- Grăbeşte-te! - Da, Înălţimea Voastră.

Scuzaţi-mă, slujitorii italieni sunt foarte înceţi.

Dar veţi veni la noi în calitate de invitată a sultanului.

Nu am nicio îndoială, dar altceva mă îngrijorează.

Cum acest lucru mă poate apropia de tronul rusesc?

Constantinopolul nu este mai aproape de Petersburg decât Napoli.

Sultanul Abdul Hamid va face totul pentru a vă ajuta să vă atingeţi obiectivul.

Trebuie să învăţaţi să vă alegeţi prietenii potriviţi.

De data asta Michał a făcut faţă mai bine rolului de servitor decât data trecută.

- Mulţumesc, Michał. - Băiete, adu nişte fructe. Grăbeşte-te!

Râzi, unchiule Kazimierz... A trebuit să culegem fructele.

Nimeni nu s-a gândit la asta. Am sărit din ramură în ramură ca o maimuţă.

Poşta de săptămâna trecută, Înălţimea Voastră.

Mesajul de la Constantinopol este o capcană.

M-am săturat de ăsta.

Ăsta nu are bani.

El este bun doar la vorbe.

Acesta poate fi util, îi vom răspunde.

- Asta-i tot? - Da.

Aştepţi o scrisoare de la altcineva?

Nu aştept, dar am avut senzaţia că o să-mi scrie.

Dar au trecut două zile şi nimic, doar tăcere.

- Despre cine vorbeşti? - Contele Orlov Cesmenski.

Te-am rugat să să stai departe de acest om.

Pentru noi, este cea mai periculoasă persoană din Napoli.

Chiar trebuie să vorbeşti cu mine ca şi cum aş fi o copilă?

Ai uitat cu cine vorbeşti?

Turcii sunt periculoşi. Or să mă vrăjească şi nu mă vor mai lăsa să plec.

Pentru Ferdinand sunt o jucărie frumoasă

şi o piesă de schimb în jocul lui cu Franţa.

Francezii sunt prea departe. Îi crezi, pan Kazimierz?

Sunt singurii care ne-au ajutat.

Capriciul regelui poate pune capăt acestui ajutor.

Avem nevoie de un aliat care vrea să schimbe conducerea în Rusia.

Nu-i căuta printre fraţii Orlov.

Michał, mă consideri proastă şi nechibzuită?

Inteligenţa ta poate fi comparată doar cu frumuseţea ta.

Mulţumesc, prietenul meu de încredere.

Cel mai de încredere prieten pentru tine este persoana

care îţi spune lucrurile pe care nu vrei să le auzi.

Michał...

cavalerul meu de încredere, vrei să-mi faci o favoare?

Dă această scrisoare lui Alexei Orlov.

Dar să nu spui nimănui, nici măcar lui Pan Kazimierz.

Va fi micul nostru secret.

Golful Napoli August, 1774

Rana nu este foarte adâncă.

Pielea este deteriorată, dar nu este ceva grav.

Care este motivul bolii?

El are febră şi nu ştiu de ce. Să aşteptăm până mâine.

Dacă nu se schimbă nimic, atunci boala este gravă.

Poate că este otravă.

Dacă aveaţi lama care l-a rănit,

am putea să stabilim ceva.

Altfel, nu putem stabili decât după ce disecăm corpul.

- Pregătiţi-l pentru Sfântul Maslu. - Muşcă-ţi limba, părinte Macarie!

Alexei Grigorievici se va însănătoşi şi va fi mai bine ca niciodată.

Mă rog la Dumnezeu. Sper în promisiunile lui Dumnezeu.

Ce vom face dacă nu-şi revine?

Atunci misiunea noastră va eşua.

Fiind comandantul navei amiral, trebuie să preiau comanda escadrilei.

- Trebuie să trimit un raport la Petersburg. - Putem face asta mâine.

Nu mai târziu.

Doctorul a spus că trebuie să aşteptăm, aşa că vă rog să aşteptaţi.

Ce ai de gând să faci?

Aşteptaţi-mă. Mă întorc într-o oră.

- Sunteţi din escadrila rusă? - Da. Tu cine eşti?

- Contele Michał Ogiński. - Contele Andrei Razumovski.

Am o scrisoare pentru comandantul escadrilei ruse, contele Orlov.

- Trebuie să o dau numai lui. - Nu poate să o ia.

I-o dau eu.

Daţi-mi cuvântul că va primi scrisoarea nedeschisă.

Ai cuvântul meu.

Mulţumesc.

Ce-ai făcut, dragul meu Michał? Ce s-a întâmplat?

Am auzit discuţiile marinarilor ruşi.

Contele Orlov este rănit. Acum este pe navă şi este pe moarte.

Nu se ştie dacă va supravieţui până mâine.

- Unde te duci. - Nu-ţi face griji. Mă întorc repede.

Unde se duce? Ce i-ai spus?

- Nu vă pot spune. - Cum adică?

Este secretul nostru, i-am dat cuvântul.

Michał, dragul meu băiat, ce faci?

Inamicii sunt peste tot. Ruşii vor să o omoare.

- Vrei să moară? - Nu.

Atunci care-i secretul? Spune-mi unde se duce.

Spune-mi.

Vreau să-i văd pe rege şi pe regină.

Nu ştiu cum procedaţi în Rusia, dar la Napoli avem un protocol.

Nu puteţi da buzna în camera regelui oricând doriţi.

Vă imaginaţi reacţia împărătesei noastre, dacă contele Orlov moare la Napoli?

Contele Orlov a avut ghinionul să dea peste un trecător beat.

S-ar fi putut întâmpla oriunde.

Erau acolo din întâmplare tocmai la ora aceea?

Aveţi grijă, conte. Nu spuneţi lucruri, pe care nu puteţi să le dovediţi.

- Sau poate aveţi nişte dovezi. - Nu, nu am nicio dovadă.

Dar avem 4 nave cu 60 de tunuri,

iar jumătate dintre ele sunt orientate spre palat.

Amintiţi-vă asta, Sir.

Bună seara, doamnă.

Du-mă la signor Cagliostro. Trebuie să-i vorbesc.

Ce păcat! Dar marele magician nu poate să vorbească cu dvs. acum.

- De ce? - A murit.

Cum se poate? A avut un spectacol nu cu mult timp în urmă.

El a readus o fată la viaţă, dar apoi murit.

Ce vreţi?

Totul în natură este în echilibru.

Undeva apare ceva, în altă parte dispare ceva.

Când va veni vremea, se va ridica din nou din morţi.

Termină cu poveştile. Am un remediu pentru a-l învia.

Contele se odihneşte acolo.

Draga mea, lasă-ne.

- Mă recunoşti? - Te-am văzut în visele mele.

Haide, signore.

Am fost cu un circ ambulant, aşa că ştiu şi eu câteva trucuri.

Dar m-a impresionat trucul tău cu citirea minţii.

Dacă ai cu adevărat anumite puteri, te rog să le foloseşti.

Îl ajuţi în zadar.

Nu va aduce fericire... nici ţie, nici lui.

Nu vreau să-mi cunosc destinul. Vreau doar să-l salvezi.

Nu vreau să ascult scuzele astea. Lăsaţi-mă să trec!

Trebuie să urc pe bordul navei voastre!

De ce ţipi? Când va veni Excelenţa Sa, poţi să vorbeşti cu el.

Vă rog să mă lăsaţi să urc pe navă!

Ce se întâmplă, domnilor?

O supusă a Franţei se află la bordul navei „Isidor”.

Nu aveţi dreptul să o reţineţi.

Ce? Este o flotă militară.

Săi apere Dumnezeu pe francezii care apar acolo.

- Termină cu minciunile! - Cine eşti tu?

- Kazimierz Ogiński. - Ogiński? Fostul hatman?

- Ce faci aici? - Nu contează.

Am părăsit nava acum o oră şi jumătate. Nu era nimeni prin preajmă.

A urcat cineva la bord în timpul absenţei mele?

Nu, Excelenţa Voastră.

Nu vă pot lăsa să urcaţi la bord. Nu am autoritatea asta.

Vă asigur că persoana pe care o căutaţi nu se află la bordul unei nave ruseşti.

Lăsaţi-mă să trec.

- Plecăm? - Da.

Aşteptaţi puţin, signore.

- Să-l gonesc? - Nu.

Comandantul tău moare. Sunt singura persoană care îl poate ajuta.

- Cum ai aflat că este rănit? - Am avut o viziune.

Bănuiesc că a fost sub forma unei fete frumoase.

Acesta este asistentul meu, alchimistul Altotas.

- Nu avem timp de pierdut! - Sunteţi bineveniţi.

- Am mers acolo fără folos. - Ai dreptate, Michał. A fost o greşeală.

Ruşii ne-au pus zădărnicit planurile.

Dar dacă o pierdem pe Elisabeta, atunci nu am mai avea nimic de pierdut.

Îmi pare rău, domnilor. Nu mai pot sta în izolare şi am decis să merg la plimbare.

Nu se va mai întâmpla.

- Cum îndrăzneşti? - Lasă-mă în pace.

Acum, contele face apel la spiritele focului, pământului, apei şi aerului.

El apelează la virtuţile lui Rouach Hochmael (spiritul înţelepciunii).

El îşi foloseşte puterile spre vindecarea acestui om.

Nu mă voi mai împărtăşi după asta.

- Dar dacă este otravă? - Mai rău de atât nu se poate.

Iisuse Hristoase...

Alexei, dacă iubeşti, atunci ridică-te. Ridică-te pentru persoana pe care o iubeşti.

Unde este Împăratul?

Majestatea Sa a plecat la plimbare împreună cu tânăra lui soţie.

O plimbare? A venit aici să se plimbe?

Ciumak, stai şi potoleşte-te. Ce s-a întâmplat?

O ambuscadă.

Nici măcar nu ne-au lăsat să luptăm, au început să tragă.

- Mulţi dintre noi au murit. - Au avut noroc.

Răniţii vor fi torturaţi înainte ca să spună totul.

Am fost învinşi pentru a doua oară.

Trebuie să ducem armata într-un loc mai paşnic.

Unde este comandantul şi ordinele lui?

Împăratul s-a dus la plimbare cu o fiică de cazac.

Dacă nu este împărat, ci simplu hatman? Petruşa?

Dacă mai spui ceva despre fiica mea, te omor.

Ce poţi face, unchiule? Când te-ai luptat ultima dată?

Ai devenit delicat de când cu mâncarea lui Emelian, socrul împăratului.

De ce nu este ea soţia împăratului?

Ustinia cea Mare!

Staţi! Opriţi-vă, cazaci! Vreţi să ne omorâm între noi?

O să-ţi tai limba!

Sta! Conte Panin, ce părere ai?

- Tu eşti consilierul împăratului. - Ce părere am?

Ar trebui să ducem armata într-un loc paşnic sau să rămânem aici până la sfârşit?

Ar fi bine să ne retragem, dar vom face ce ne porunceşte împăratul.

De aceea avem nevoie de împărat.

A venit ziua cea mare a judecăţii. Ziua furiei sale...

A murit bucătarul? Dă-mi nişte băutură făcută în casă.

- Cât timp vei trăi cu mine? - Până la moarte.

Când vei muri?

Nu ştiu, dar voi supravieţui până la prima zăpadă.

- O să-mi dai un inel? - Da. O să fii ca şi soţia mea.

Toată lumea îţi va spune Înălţimea Ta Ustinia I.

Eşti de acord?

Sunt de acord. Te vei căsători cu mine?

M-am căsătorit deja cu împărăteasa Ecaterina cea Mare.

Nu ştiam că este o viperă. Era la fel de tânără ca tine.

Da, nu voi fi o ţarină mult timp, doar până la prima zăpadă.

Dar cât timp ce soarele străluceşte...

- Împărate! - Ce vrei?

Afaceri urgente, Împărate!

Dacă nu este urgent, o să te înec râul ăsta.

Totul merge prost în tabără. Cazacii protestează.

Plutonul a s-a întors învins, aproape toată lumea a murit.

- Au început să vorbească... - Ce?

La ce pot să se gândească în astfel de situaţii?

- Nu mai vorbi în ghicitori. Ce se întâmplă? - Ca şi cum nu ştii.

Sau uiţi ce ţi-au făcut oamenii? Acum este la fel.

Vrei să trăieşti ca un împărat, trădarea este un lucru obişnuit.

Cine a fost ispitit de diavol?

Fedul, Ciumak şi Tvorog. Cine sunt ceilalţi nu pot decât să ghicesc.

Sunt oamenii mei cei mai buni.

Ăştia s-ar putea să te trădeze.

Ştii că am supravieţuit focului şi apei cu ei,

că am luptat alături de ei?

Ce de puternici suntem împreună...

Dar tu cine eşti? Cine eşti tu?

De unde ai venit? Un supus, copilul adoptiv al contelui! Pleacă...

înainte să te omor.

Ce voia?

- Cadavrul a prins viaţă. - Nu chiar...

Presupun că nu-ţi este frică să treci graniţele altor lumi.

Mă simt ca Moise pe muntele Sinai, când nu a mâncat 40 de zile.

Trebuie să capeţi putere, conte. Trebuie să munceşti.

Ce-i asta?

O scrisoare din Napoli de la o anumită doamnă specială.

Îmi pare rău că a fost deschisă. Erai în pragul morţii, nu se ştia dacă vei scăpa.

Vrea să vă întâlniţi. Este şi o adresă.

Trebuie doar să mergem să o luăm. Şi apoi vom merge acasă.

L-a convins pe Cagliostro, sunt în viaţă datorită ei.

Alexei Grigorievici, lasă gândurile astea. Şi eu mă bucur că eşti în viaţă,

dar nu ştiu dacă este vorba de abilităţile lui Cagliostro sau de timp.

Dar vreau să-ţi amintesc ce se va întâmpla dacă nu o ducem la Petersburg.

Întreaga mea familie va fi privată de titlul de nobleţe.

Fratele tău este în mâinile împărătesei.

- De ce îi place de tine? - Ea mă consideră aliatul ei.

Atunci continuă această joacă, dar fii atent cu polonezii. Ei pot fi o piedică.

Vă salut, Excelenţa Voastră!

Sunt căpitanul Krâlov, ajutor al guvernatorului.

Mulţumesc că aţi venit mai devreme decât Panin.

Vă mulţumesc că aţi păstrat fortăreaţa.

- Cât a durat asediul? - Patru luni.

Destul de mult. Acum îi alungaţi ca pe iepuri?

Da, Excelenţa Voastră, dar sunt foarte alunecoşi şi sprinteni.

Nu contează. Noi suntem vânători cu experienţă.

Află totul despre Pugaciov. Şi adu-mi toţi prizonierii.

- Să vedem dacă pot să ne fie utili. - Sunteţi binevenit.

Să nu-l aduci înăuntru.

Despre cine vorbeşti? Nu aştept pe nimeni. A venit iar regele?

Contele Orlov Cesmenski. Te implor! Nu-l aduce înăuntru. Este duşmanul tău.

Scoate ce este în cos şi deschide şampania.

Bine v-am găsit, doamnă.

Mă bucur să te văd sănătos, Alexei Grigorievici.

Şi eu mă bucur să vă văd.

Să vă prezint pe însoţitorii mei. Michał Ogiński este un tânăr talentat.

Unul dintre darurile sale este muzica.

Pan Kazimierz Ogiński este consilierul şi apărătorul meu de încredere.

El mă protejează întotdeauna de pericole.

El te consideră una dintre aceste ameninţări.

Este o zi minunată. Nu vreţi să mergem afară?

Nu trebuie să mergeţi.

Pan Kazimierz, ştiu tot ce vrei să spui.

Cred că contele Orlov ştie ce îl aşteaptă dacă mi se întâmplă ceva.

Nu-i aşa?

Nu aveţi de ce să vă fie frică, doamnă.

- Înălţimea Voastră, dacă vă duceţi... - Atunci ce?

- Lăsaţi-mă să merg cu dvs. - Nu. Michał, vrei să vii cu noi?

Conte, am nevoie de câteva minute ca să mă îmbrac.

Eşti un bandit îndrăzneţ, bătrâne!

Spune-ne unde este hatmanul tău şi ce se întâmplă cu el.

Împăratul se află la Kazan, la Kremlin. L-am văzut acolo.

Minţi. Kremlinul din Kazan nu a fost învins.

Pugaciov a fost învins acum o lună.

De acolo s-a dus la Ţariţino şi Saratov.

Am greşit, Excelenţa Voastră. Da, e în Ţariţino.

Pentru ce am fost arestat? Tocmai ieşeam din pădure când m-au arestat.

Nu sunt vinovat, Excelenţa Voastră.

El spune că a fost prizonierul lui Pugaciov în tabără.

Am fost.

Cum a supravieţuit un nobil cu rang înalt?

- Mă simt vinovat pentru asta. - Ai renegat-o pe împărăteasă?

Nu, am reuşit să-i trag pe sfoară.

Le-am spus poezii, prietenul meu Ivan Bludov le-a cântat la vioară.

Am văzut cum au murit ofiţeri ca nişte eroi. Au fost torturaţi.

Încă am asta în faţa ochilor. Eu nu aş putea să mor aşa. E o ruşine.

Moartea unui erou este într-adevăr un lucru glorios.

Dar cei vii sunt mai folositori în timpul unui război.

Poate ne poţi spune ceva util.

Michał, nu te plictiseşti cu noi?

Am venit aici nu a să mă distrez, ci ca să vă protejez.

- Contele Orlov mă poate proteja. - Cine vă poate proteja de contele Orlov?

Mulţumesc, Elisabeta. Mi-ai salvat viaţa. Nu voi uita asta niciodată.

Ce-ai simţit când te-ai trezit?

Foame. O foame teribilă.

Te înţeleg. Odată aproape că am murit într-un sat francez.

Am vrut şi eu să mănânc.

Mă gândeam că pot să mânca acel sat cu locuitori şi biserică cu tot.

Am mâncat toate proviziile de pe navă.

- Nu aş putea să mănânc nimic pe nava ta. - De ce?

Mi-a fost teamă de mare încă din copilărie.

De multe ori visez că mă înec.

- Tu de ce te-ai temut în copilărie? - De nimic.

- Nimic? - Mi-a fost teamă doar pentru fratele meu.

- Fratele tău... - Grigori.

El este mai mare cu trei ani. Dar eu am fost întotdeauna doica lui.

Grişka nu asculta niciodată,

se băga mereu în belele.

Îmi era frică pentru el, de aceea îi stăteam aproape. Acum este din nou ca un copil.

- Îţi este dor de el? - Da, mi-e dor de el.

În afară de el, nu am alte motive să mă întorc în Rusia.

Spune-mi, este adevărat că tu şi fratele tău l-aţi ucis pe împărat?

Da. Nu sunt mândru de asta. Abdicase, nu mai era periculos.

Nu voia decât să trăiască liniştit cu iubita lui.

Ea v-a pus să faceţi asta... Ecaterina.

Fratele tău a înnebunit din cauza ei.

Asta nu mă face mai puţin vinovat.

Pugaciov a adăpostit-o pe văduva ofiţerului executat, maiorul Karlvov.

El a adus-o la el, iar ea i s-a supus.

Cazacii au devenit geloşi şi au spânzurat-o.

- Ce le-a făcut Pugaciov? - Nimic.

El a plecat şi a spus: „Comandaţi-vă singuri!

Conform ultimelor rapoarte, Pugaciov nu a mai fost văzut în fruntea armatei.

De aceea rebelii au început să piardă mai des.

Ofiţerii mei au conceput patru planuri pentru a-l ataca pe impostor.

Toate sunt rezonabile, dar vor muri oameni.

Există o modalitate de a rezolva situaţia fără vărsare de sânge?

Daţi-le bani, îl vor preda. Cred că sunt gata să o facă deja.

- Trebuie să ştim cui să ne adresăm. - Ciumak, Tvorog şi Fedul.

Ciumakov, Tvorogov şi Fedulev... îi cunoaştem.

Ar trebui să le oferim ceva care valorează mai mult decât banii... viaţa.

Ce ai de gând să faci?

Dacă nu mă executaţi, îmi dau demisia.

- Ca să bei votcă în sat? - Ca să scriu poezii.

Asta mi-aş dori şi eu. Dar am o datorie de îndeplinit şi nu am talent.

Ei bine, Gavrila Romanovici, scrie.

Dar mai întâi scrie şi o explicaţie pentru Curtea Marţială.

- Unchiule? - Stai jos.

Trebuie să recunosc. L-am întâlnit pe al doilea rus. L-am văzut la debarcader.

Ce voia?

El a spus că regele Stanisław este gata să-i restituie lui Ogiński moşiile şi banii,

dacă depunem jurământ Ecaterinei.

- Urăşti autoritatea rusă. - Da, dar urăsc şi faptul că nu fac nimic.

Da, ruşii sunt duşmanii noştri, dar sunt mai puternici.

Putem să stăm şi să bodogănim în colţul nostru

până la sfârşitul zilelor noastre.

Dar putem ieşi la lumină şi să încercăm să cooperăm.

- Ce este mai important pentru Polonia? - Dar Elisabeta?

Nu are nevoie de noi. Nu vezi că drumurile noastre s-au despărţit?

Dar acasă lupta noastră va avea un sens.

Nu am de gând să depun jurământ ruşilor.

La vârsta ta, totul pare foarte simplu.

Dar acest sentiment nu va dura.

- Minţi, n-o să mă prinzi! - Stai!

Haide! Haide! Ia-l!

- Trofim! - Ce mai aştepţi?

Dă-mi-l!

La ce te gândeşti, Excelenţă?

Nu ţi-l dau!

De ce eşti întotdeauna posomorât şi stai atât de singur?

- Nu m-am săturat să fiu singur. - Vorbeşte cu noi!

Despre ce?

Opreşte-te, diavole! Ţi-am spus să nu o hărţuieşti pe Ustinia.

Nu este prietena ta de joacă!

Nu înţelege că sunt soţia ta şi că el este băiat.

Este timpul să înţelegi! Eşti un cazac, nu un copil.

Nu poţi să vorbeşti aşa cu împărăteasa, nu ai niciun drept!

Îţi aminteşti ce pedeapsă ţi-am promis? Vino aici.

Mai aproape.

Nu-ţi plac camarazii tăi, conte? Crezi în noi?

Sunt la fel de conte ca şi tine.

Ce-ar fi să ne îmbrăţişăm? Atât de tare încât să ne frângem oasele.

Bine, haide.

- Ţi-ai mâncat porţia, nemuritorule? - Anticriştii!

V-aţi supărat, ticăloşilor?

Anticriştii! Anticriştii!

Ciumak! Tvorog! Ajutaţi-mă!

Arcan! Leagă-i mâinile!

Fugi, fata mea!

Asta-i tot, Emelian, ăsta este sfârşitul împăratului.

O să regretaţi, ticăloşilor! O să ajungeţi în zdrenţe!

Veţi fi pedepsiţi.

- Mai strâns! - O să ajungi în zdrenţe, Emelian?

Lasă-mă să plec! Lasă-mă să plec!

Avem băutură făcută în casă, vreau să beau.

Fugi, fiule, fugi! Trofim, fiule... s-a terminat.

- Te rog! Trebuie să pleci. - Nu, nu te voi abandona!

Plecaţi?

Vă rog pentru ultima dată, să mergem împreună în Franţa.

Nu mai avem nimic de făcut aici.

Dragul meu pan Kazimierz, îţi aminteşti că ai spus că ai ales cu mult timp în urmă?

Eu am ales chiar acum.

- Ai încredere în el? - Îl iubesc.

Atunci nu mai am nimic de spus.

- Michał, mă părăseşti? - Regret ziua în care te-am întâlnit.

Tot acest timp a fost irosit degeaba.

Dar pentru mine a fost cea mai bună perioadă din viaţa mea.

- Adio, pan Kazimierz. - Îmi doresc să ai noroc.

Sper că nu ai făcut o greşeală. Rămas bun.

Opreşte-te acolo.

Luaţi-l pe împărat şi pe noi cu el.