Original subtitles

Ecaterina cea Mare Marina Alexandrova

Ecaterina - Impostorii Sezonul 3, Episodul 11

Kazan Iulie 1774

Înălţimea Voastră, a venit aici să vă vadă contele Andrei Razumovski.

Vrea să-şi ia rămas bun, Înălţimea Voastră.

Lasă-l să intre.

Înălţimea Voastră, am fost numit ambasador la Napoli.

Am venit să-mi iau rămas bun de la cel mai bun prieten.

Cel mai loial, vrei să spui.

Pavel Petrovici, vreau să ştiţi ce preţioasă este prietenia dvs. pentru mine.

Dacă vreţi să mă întrebaţi ceva, întrebaţi-mă.

Jur că o să vă spun adevărul.

Drum bun, dle ambasador.

Ciumak, deschide celulele! O să vorbesc cu fiecare în parte.

Unde sunt soţia şi copiii?

Unde sunt văduva şi copiii

lui Emelian Ivanovici Pugaciov?

Răspunde ţarului, mujicule!

Frumoasă mişcare!

Te-am avertizat, Irod.

- Cine-i acolo, mamă? - Taci.

- Nu. - Lasă-mă să mă duc, tata este aici!

- Trofim... - A fost groaznic fără tine, tată.

- Vino aici. - Tată...

Christina, Agrafena. Nu credeam că o să vă mai văd în viaţă.

Să nu mai pleci, ne-au chinuit, am plâns.

Gata, gata.

Ne îmbrăţişăm pentru ultima dată?

- De ce pentru ultima dată, Emelian? - Du-te la mama ta.

Pentru că nu mai sunt Emelian, ci suveranul Piotr Fiodorovici.

Şi voi, copii, să nu uitaţi asta. De acum încolo, să-mi spuneţi Majestatea Voastră,

să vă plecaţi în faţa mea şi să nu îndrăzniţi să ridicaţi ochii.

Deci, ne îmbrăţişăm?

Dumnezeu să te păzească, Piotr Fiodorovici!

De ce îmi mulţumeşti?

Pentru că nu ne-ai ucis. Pentru că ne-ai salvat vieţile.

Ai înnebunit? Îţi dai seama ce spui?

Pentru ce ai avea nevoie de noi? Acum ai propria ta viaţă,

nu e loc pentru noi în ea.

Nu trăiesc pentru mine, ci pentru oameni. Viaţa mea s-a sfârşit.

Aşteaptă. O să trimit după tine.

Nu vei duce lipsă de nimic. Vei trăi separat de mine.

Acum sunt împărat şi

tu eşti tot ce rămâne din Emelian Pugaciov.

Ivan, în celulă este o femeie cu copii.

Ei sunt familia lui Emelian Pugaciov. El mi-a salvat viaţa,

nu şi-a trădat suveranul, nu l-a părăsit.

Găseşte o casă potrivită pentru ei, un loc cald, uscat şi plin cu de toate.

Tatăl lor a murit, aşa că să-i lăsăm cel puţin să trăiască normal.

- M-ai înţeles? - Aşa voi face, Majestatea Voastră.

Mă bucur să te văd, conte. Nu ne-am mai văzut

de la bătălia de la Chesme, nu-i aşa?

Nava voastră amiral era mai spaţioasă atunci.

„Trei ierarhi” are suficient spaţiu pentru toată lumea.

Nu ă îndoiesc în privinţa asta. Dar nu locuiesc cu tine.

Cunosc un salon frumos pe Via Duomo, o să mă duc acolo.

Renunţă. Eu răspund de finanţe.

Vom locui pe navă: cabinele noastre sunt una lângă cealaltă.

Dacă ai nevoie de bani, faci un raport.

- Sarcina ta este să mă supraveghezi? - S-ar putea spune şi aşa.

I-am dat împărătesei cuvântul unui nobil.

Cât costă acest cuvânt dacă se decide să nu mai fii nobil?

Dar eu sunt încă un nobil, aşa că pot să te provoc la duel.

Ei bine, nu te grăbi. Drumul este lung.

Şi el a văzut mâna dreaptă, şapte stele...

Acum îmi vei spune cine eşti şi de ce ai ajuns la închisoare.

Bună ziua, Majestatea Voastră. V-am aşteptat.

- Cine eşti tu? - Împăratul Ivan Antonovici.

Ştiu toate faptele şi lucrările tale. Ştiu totul.

Ştiu că nu poţi suporta corupţia, Ştiu că i-ai pus la încercare

pe cei care îşi spun apostoli şi ţi-ai dat seama că sunt mincinoşi.

- Toţi sunt mincinoşi. - Ei îi spun Mantis.

Ei spun că nu a mâncat şi nici nu a băut de trei luni, dar totuşi a supravieţuit.

Ivan, scrie un decret.

Eu, împăratul întregii Rusii, ţarul Kazanului, părintele Patriei

şi, prin mila lui Dumnezeu, Atotputernicul Piotr Fiodorovici,

l-am salvat din temniţă de împăratul Ivan...

- ...Antonovici. - Ivan Antonovici.

L-am salvat şi am restabilit dreptatea călcată în picioare de blestemata nemţoaică.

Atunci vă rog să scrieţi un alt decret. Că eu, Ivan, fiul lui Anton,

renunţ la dorinţele pentru tron şi la titlul meu imperial în onoarea ta,

Mântuitorul Suveran. „Îl voi lăsa pe cel care mă învinge

să stea pe tronul meu". Îţi jur, împăratul meu, că

timp de 35 de ani cât am putrezit aici, te-am aşteptat... pe tine şi dreptatea ta.

Şi iată-te aici De acum înainte,

te voi sluji cu credinţă până când voi muri. Dumnezeu să te binecuvânteze!

Ridică-te, Ivan, fiul lui Anton. Sângele regal curge şi în tine.

- Vino aici, mucenicule. - Dumnezeu să te binecuvânteze!

- Vom Împărţi dreptatea împreună. - Se spune că este vizitiul contelui Panin.

Dar nu are niciun document. Cred că este un cercetaş.

Sau mai rău, a fost trimis să te omoare, Majestate.

De ce taci? Spune-i împăratului tău cum ai ajuns la noi

fără acte de călătorie? Şi de ce ai venit aici?

Am venit la dvs., împăratule, pentru adevăr. Am incendiat casa contelui meu.

I-am luat medaliile. Soldaţii mi le-au luat.

- Puteţi să le consideraţi actele mele. - Tvorog, găseşte medalia.

Ei bine, care dintre conţii Panin este al tău, pentru că sunt doi.

Nikita Ivanovici, consilierul soţiei dvs.

- Îl cunoşti pe fratele lui Piotr? - L-am întâlnit.

- Cu care dintre ochi nu vede? - Amândoi ochii lui în regulă.

Bine. Atunci ascultă-mă cu atenţie.

Oameni loiali şi demni vin la mine. O să mă slujeşti?

O să vă slujesc. De aceea am venit aici, Majestate.

Iată prima mea misiune: ucide-i pe aceştia doi.

- Aşteptaţi! Ce... - Sigur, o să-i ucid.

Ce faci? Nu poţi să-l tai ca pe o vită!

El este Gavril Derjavin. Poet rus.

- El proslăveşte cuvântul rusesc. - Nu-l asculta, ucide-l!

Îi vom scoate limba din gât să vedem cât de vrednic este.

Stai, avem destulă vreme. Arată-ne ce poţi.

Dedicată împăratului Rusiei, Autocrat prin voia lui Dumnezeu,

Piotr Fiodorovici.

Ce măreţ şi minunat este să auzi cum răsună în toată ţara

lira poetului în onoarea împăratului.

Salvezi vieţile sugarilor, scrii legi pentru bătrâni,

Îţi împărtăşeşti ştiinţa celor tineri şi populezi vaste tărâmuri pustii.

Cu cât Piotr va sta mai mult pe tron, cu atât oamenii vor fi mai liniştiţi.

Mă supun voinţei Creatorului, care prin el ne-a dat mai mulţi Petru cel Mare.

- Acum fă-ţi treaba. - Aşteaptă.

Deocamdată poţi să trăieşti. Omoară-l pe celălalt.

Nu puteţi să-l omorâţi. Este cel mai bun violonist din imperiu.

El a adus prima vioară în Rusia. Nimeni nu cântă ca Ivan Iakovlevici.

Ei bine, cântă. Dar dacă nu-mi place,

o să jupoi de viu.

Trimite restul ofiţerilor la spânzurătoare.

Mergeţi!

Napoli capitala regatului Napoli

Îndoiţi genunchii. Mişcaţi doar picioarele.

Ghiciţi următoarele mişcări. Unde voi lovi?

- Ai câştigat din nou. - Vă lipseşte dexteritate şi forţa.

- Să le luăm pe cele mai uşoare. - Mulţumesc.

Poate că femeile se descurcă mai bine folosind alte trucuri.

Noi avem şi alte cărţi în mânecă, nu-i aşa, Michał?

Îţi place de mine! Recunoaşte.

Doar de ce mă privezi de atenţia ta?

E în regulă.

Acesta este un duel. Ambii înţeleg că se poate vărsa sânge.

Nu mi-ai răspuns la întrebare.

E firesc să-mi pese de dvs. Sunteţi femeie, iar eu sunt bărbat.

Dintre toţi bărbaţii pe care i-am cunoscut,

tu eşti singurul care nu a încercat să se culce cu mine.

Michał nu contează. Ce te opreşte?

E vorba de trecutul meu? Sau de numărul de bărbaţi cu care am fost?

De ce mi-ar păsa de trecutul dvs. dacă eşti atât de frumoasă în prezent.

Acum zece ani, Seimul l-a ales pe regele polonez.

Nu am fost eu cel ales. Prin mită şi intrigi,

Ecaterina cea Mare l-a făcut rege pe amantul ei,Stanislav Poniatovski

şi apoi l-a alungat din patul ei. El nu a putut să se descurce nici cu ea,

ca să nu mai vorbim de Polonia. Polonia a dispărut.

Nu-mi vine să cred. Îţi renegi propriile sentimente?

Când munca noastră va avea succes şi veţi deveni împărăteasa Rusiei,

între noi nu va trebui să existe sentimente.

- Este atât de nobil din partea ta.. - Eu am făcut o alegere.

Nu am dreptul la sentimente personale. Tot ce fac, fac pentru Polonia.

Dar cum poţi să trăieşti aşa?

Sentimentele afectează politica. Deci, ori unul ori celălalt.

Mulţi conducători reuşesc să le împace, nu renunţă la ceea ce simt

şi rămân pe tron.

De aceea ei nu reuşesc.

Deci, devenind împărăteasă, va trebui să renunţ la dragoste?

Trebuie să alegeţi cu atenţie persoanele cu care doriţi să relaţionaţi.

Nu ştiu dacă pot... Sau în ruseşte se spune „dacă aş putea”?

Vorbiţi ruseşte mai bine decât mine, Înălţimea Voastră.

Merită să fii „Înălţime” sau „Majestate” dacă trebuie să renunţi la dragoste?

Nu ştiu ce este mai important pentru mine.

- A fost o greşeală, Dumnezeule Milostiv. - Nu mai striga.

Vei muri curând, aşa că nu mai ţipa.

- Majestate, am găsit unul. - Atâta tot?

Iertare, Majestate. Îi vom găsi şi pe ceilalţi.

- Unde pot să se ducă? - De ce ai fugit de împăratul tău?

- Ieri mi-ai jurat credinţă. - Şi noaptea au fugit.

- Şi celălalt? - Nu a fugit, a rămas aici.

L-am luat cu noi pentru orice eventualitate.

De ce nu ai fugit?

Nu am călătorit prin toată Rusia doar ca să fug.

- De ce au fugit? - Ce vreţi de la ţărani?

Vreau să lupte pentru mine, pentru suveranul lor,

aşa cum se luptă cazacii mei.

Cine sunteţi pentru ei, Majestate? Noul stăpân în locul celui vechi?

Îl spânzuraţi pe cel vechi ca să-i faceţi loc celui nou.

Tacă-ţi gura!

- Ştii cu cine vorbeşti? - Aşteaptă.

- Lasă omul să vorbească. - Ei nu sunt cazaci.

Ţăranii sunt obişnuiţi cu pământul lor. Gândirea dvs. le aminteşte

de contele Panin şi vechilii lui.

- Ce? - Ei spun acelaşi lucru.

Promit să îi elibereze, dar nu vor să le dea pământ.

Daţi-le pământ

şi vă vor urma până la marginile pământului.

Deci, tu m-ai urma?

Nu ştiu, împărate. Lasă-mă să plec. Am copii mici...

- Ştii multe despre aceşti conţi. - Am stat mult timp în preajma lor.

Pălăvrăgeşte cam mult! Fedul, ucide-l.

Am spus să aştepţi! Vezi tu, ei sunt mari războinici,

dar nu se pricep la treburile statului.

Când vom lua Petersburgul, nu pot să apar în public cu ei.

Vizitiule, ar trebui să-i înveţi cum să se comporte la curte.

Doar noi doi cunoaştem regulile. Iar eu nu am timp deloc.

Scoală-te! De acum înainte, tu vei fi contele Panin.

Şi toţi trebuie să-l asculte când vine vorba de maniere.

Şi îmbrăcaţi-l ca pe un cazac M-aţi înţeles?

Da, sigur. Ce facem cu ăsta?

- Spânzuraţi-l. - A fost o greşeală, Majestate...

Vino, conte, hai să-ţi găsim nişte haine.

Vizitiul a căpătat o poziţie înaltă. A devenit conte.

Să sperăm că n-o să cadă de acolo.

- Bună ziua, Grigori Alexandrovici. - Mă bucur să te văd, Adam Vasilievici.

- Am un mesaj pentru împărăteasă. - Majestatea Sa nu te poate primi acum.

Trebuie să predaţi arma, aşa cum este corect şi potrivit.

Respect instrucţiunile Maiestăţii Sale. Consiliul Imperial se întruneşte într-o oră.

Împărăteasa va asculta pe toată lumea.

Acum... vă rog.

Mulţumesc.

Dacă un nobil vrea să vă întâlnească, trimite un secretar.

El se pune de acord cu celălalt secretar când pot domnii să se întâlnească.

Cum naiba nu au murit de plictiseală la Petersburg?

- De ce ar muri? - Sunt captivi.

- S-au înrobit de bună voie. - Aşa este.

Bărbaţii şi femeile se pun de acord printr-un secretar

când se vor culca împreună.

Un cadou pentru dvs. de pe drumul Kazanului, batiuşka.

Un nobil adevărat, un maior, nici mai mult, nici mai puţin!

Avea şi soţia cu el, am adus-o şi pe ea.

Ei bine, asta-i răsplata ta. Ai meritat-o.

- Şi dacă vă aduc un general? - Dacă îmi aduci un general,

vei lua tot cufărul. Poţi să faci tot ce vrei cu maiorul.

- Dar cum rămâne cu tribunalul suveranului? - M-am săturat de atâtea judecăţi.

Să-i judece cazacii pe cei pe care îi prind,

să fie o singură sentinţă pentru toată lumea.

Majestate, cazacii aşteaptă.

Le place să vă privească vorbind cu nobilii.

Voinţa poporului este o lege sfântă. Hai să mergem, Fiodor.

Şi tu gândeşte-te cum să-i înveţi pe cazacii mei câteva maniere.

- L-ai interogat? - Nu spune niciun cuvânt, ticălosul.

- Care e numele tău? - Maiorul Zahar Ivanovici Karlov.

Spune-mi, câţi oameni sunt în garnizoana Kazan?

Trebuie să ştim de câte spânzurători vom avea nevoie sâmbătă.

Te-ai speriat, Zahar Ivanovici? Ai fugit de la datorie?

Am vrut să o duc pe soţia mea la primăria Moscovei

şi să mă întorc imediat la garnizoană, ca să-l atac pe fratele tău.

Ei bine, cazacul propune şi Dumnezeu... ştii şi tu.

Vei jura credinţă adevăratului împărat? Atunci voi doi veţi trăi puţin mai mult.

Ţi-a înghiţit limba!

Îmi pare rău, dragă Tania.

Am jurat adevăratei împărătese şi nu-l voi sluji pe impostor.

Ei bine, după voia ta.

- Poetule, spune ceva festiv! - Momentul nu este potrivit.

- Vă rog, nu faceţi asta! - Nu este potrivit?

- Pot să cânt eu? - Fă-o.

- Nu faceţi asta, vă rog! - Ridică-te şi priveşte!

Ai milă de el! Pentru numele lui Dumnezeu!

- Dă-i drumul! - Nu!

Nu!

Adu-o aici. Şi tu nu mai cânta!

Eşti frumoasă.

- O să-mi juri credinţă? - Să fii blestemat!

Femeie proastă! Vei face cum spun eu.

- Nu, nu voi face. - Ba da, vei face.

- Nu! - Vom vedea.

- Du-o în camera mea. - Nu.

Tvorog!

Tu şi cu mine suntem în locul nepotrivit, Ivan Iakovlevici.

Plecaţi de aici! Aduceţi-o aici.

Te rog, nu mă atinge! Lasă-mă să plec!

- Ţi-au obosit picioarele? - Lasă-mă să plec!

Nu face asta, te rog!

Am împins armata turcă spre Şumla şi i-am blocat acolo.

Această armată nu mai există. Nu am distrus Imperiul Otoman,

- dar este o mare victorie. - Vom sărbători în Hagia Sofia!

Datorită victoriei noastre, nu ne vom trimite trupele

peste Dunăre, vom rămâne în Azov,

vom lua Crimeea, vom închide toate pieţele de sclavi,

vom opri pirateria din Marea Neagră şi o vom deschide pentru comerţ.

Dar strâmtorile şi Constantinopolul vor rămâne turceşti!

Despre ce vorbeşti? Nu pot să rămână turceşti!

Trebuie să continuăm campania, să-i învingem pe otomani, să distrugem imperiul.

Aţi deschis uşile spre Constantinopol. s-ar putea spune că i-aţi distrus.

Nikita Ivanovici, nu pot să înţeleg un lucru.

Am dat ordin ca trupele să fie transferate de acolo

ca să lupte împotriva impostorului.

Cred că ordinul meu nu a fost executat.

Da, Nikita Ivanovici, am fost pentru pace. Şi îmi păstrez părerea.

Dar acum putem face pace în condiţiile pe care le dictăm noi.

Şi apoi putem transfera armata ca să-i suprime pe rebeli.

Cu voia Domnului, o vom face la timp.

Nikita Ivanovici, vreau să-ţi cunosc părerea.

Majestatea Voastră, victoria, este extrem de dificilă.

Dar uneori este şi mai dificil să te ocupi cum trebuie de fructele sale.

Cred că nu putem merge până la capăt, nu avem nevoie de strâmtoare

şi cu atât mai mult de Constantinopol. În primul rând, trebuie să ne asigurăm

propriile graniţe, trebuie să obţinem cel puţin un armistiţiu temporar

pentru a ne rezolva treburile din interiorul statului.

Vom semna pacea, vom trimite trupele la Kazan,

şi să lăsăm politica externă să se ocupe de toate.

La urma urmei, pentru asta există.

Stepan Ivanovici, ai vreo veste despre impostor?

A intrat în Kazan. Garnizoana s-a închis

în Kremlin şi rezistă asediului. Dar oraşul este ruinat.

A eliberat pe toţi din închisori, şi şi-a completat armata cu ei.

Îi spânzură pe ofiţeri şi pe nobili. Dar asta este jumătate din probleme.

Impostorul a emis un manifest.

„Îi eliberăm şi îi recompensăm pe toţi cei care au fost înainte iobagi

cu dreptul de proprietate asupra pământului, fără cumpărare şi fără arendă".

Majestatea Voastră, după acest manifest, mii de ţărani

din toate colţurile imperiului, vor veni la el.

Un mujic... un mujic a făcut ceea ce

noi ezităm să facem, domnilor. Evident, cineva îl ajută.

Stepan Ivanovici, opreşte-l pe Pugaciov înainte ca ţăranii,

înşelaţi de aceste promisiuni, să se ducă la el.

- Şi opreşte răspândirea acestui manifest. - Vom face tot posibilul, Maiestate.

Îi vom prinde pe oamenii impostorului din toate garnizoanele din jur.

Majestate, nu este un secret

că prinţul Şcerbatov este incapabil să comande.

I-am sugerat fratelui meu să preia comanda armatei

ca să suprime revolta. Să fie comandant cu puteri extinse.

- Aţi promis că o să vă gândiţi. - Îmi amintesc.

Majestate, Suvorov poate transfera trupele înainte ca Pugaciov să ajungă la Moscova.

Vom reuşi fără această armată represivă.

Nikita Ivanovici, poate ai dreptate. Îl numesc pe generalul Piotr Panin

comandantul armatei împotriva lui Pugaciov.

O să mă gândesc la puterile extinse

şi te voi informa. Mulţumesc, domnilor.

Grigori Alexandrovici, rămâi.

Deci, Grigori Alexandrovici, ar fi reuşit fără tine cei din sud?

- Nu, nu ar fi reuşit. - Nici chiar Suvorov?

Am livrat armele la timp, deşi cu greutate.

- Ştii de ce te faci vinovat. - Nu, nu ştiu.

Ce s-a întâmplat de sunteţi atât de distantă cu mine?

S-a întâmplat pe Valdai. Şi ştii asta.

Ce este cu insula pe care ţi-am dat-o?

De asta sunt vinovat?

Dragă Ecaterina, iartă-mă. Am cheltuit toţi banii pentru

combaterea epidemiei şi să plătesc familiile morţilor.

Am cheltuit totul până la ultimul bănuţ.

Datorită insulei tale,

proiectul din sud nu mai aşteaptă bani de la capitală,

ci va fi pus în aplicare fără întârziere.

- Banii au mers pentru o cauză bună. - O cauză bună...

Grigori Alexandrovici, relaţia noastră apropiată s-a încheiat.

Vă rog să vă explicaţi.

Ce este de explicat, când oamenii care îţi sunt dragi devin nişte străini?

Vă înşelaţi.

Despre ce ai vorbit cu împăratul?

Am vorbit despre Petersburg. Care sunt regulile acolo.

De ce ar trebui să ştim despre ele? Vom merge la Petersburg

şi vom stabili regulile noastre. Ţi toţi ceilalţi trebuie să ştie asta.

- Mă rog... - Eşti ciudat de liniştit.

- Pui la cale ceva? - Dă-te la o parte.

Napoli Palatul regal

Regele vă aşteaptă.

- Poftim. - Sunteţi un mister, Înălţimea Voastră.

Şi de când aţi ajuns la Napoli, trebuia să vă cunosc personal.

Este o onoare să vă întâlnesc, Majestatea Voastră.

- Sunteţi Oliński? - Ogiński. Majestate.

Eu sunt Kazimierz, iar acesta este Michał - nepotul meu.

Însoţitorii mei au fugit de ruşi din Polonia natală.

Ei bine, ne bucurăm să-i ajutăm pe toţi cei nedreptăţiţi.

- Vă simţiţi confortabil în palat? - Vă mulţumesc, Majestate.

După Veneţia, se pare că am ajuns în paradis.

Vă rog să mă informaţi imediat de tot ce are nevoie Înălţimea Voastră.

Nu voi permite ca moştenitoarea tronului Rusiei

să fie nemulţumită de şederea ei la Napoli.

Aşa voi face, Majestatea Voastră.

- Voi avea parte de multe nopţi nedormite. - De ce, Majestatea Voastră?

O nouă stea luminează cerul nostru. Lumina ei nu mă va lăsa să adorm.

Vă invidiez domnilor, că vă puteţi bucura de această lumină în fiecare zi.

Voi fi fericită să vă trimit nişte raze la palat.

- Dacă domnul Oginski nu se supără... - Nu vă faceţi griji.

Suntem uniţi doar printr-o cauză comună.

În semn de favoare specială, vă voi trimite bucătarul meu.

Toată lumea vorbeşte despre Cagliostro, dar aveţi încredere în mine,

Domnul Logazzi este un adevărat magician.

- Şi îl vei trimite la noi? - Dacă îmi permiteţi să vă vizitez

şi să gustăm împreună mâncărurile lui.

Mă tem, Majestate, că o astfel de vizită poate provoca o atenţie inutilă.

Aveţi dreptate. Uitându-mă la dvs., am uitat de prudenţă.

Vom amâna această vizită pentru un moment mai potrivit.

Înălţimea Voastră, domnilor, trebuie să vă avertizez:

un trimis din Rusia a ajuns la Napoli

ca să negocieze statutul escadrilei ruse.

Dar nu aveţi de ce să vă face?i griji,

sunteţi sub deplina mea protecţie,

aşa că bucuraţi-vă de vreme.

Vă mulţumesc pentru ospitalitate.

Pe zi ce trece, sunt din ce în ce mai îndrăgostită de Napoli.

Şi de regele ei, sper.

„Nu mai am capacitatea de a-mi îndeplini îndatoririle de bază,

precum şi sarcinile care îmi sunt imputate în legătură cu construcţia

de oraşe noi pe meleaguri noi".

Ai scris în grabă şi mi-ai dat o ciornă.

Sunt şase pagini. Parcă ai scris memoriile întregii tale vieţi.

Am vrut să vă explic pentru ce mă străduiam,

ce obiective am urmărit, de planurile de care sunt acum lipsit.

Te-ai lipsit singur, Grigori.

- Toate planurile noastre au fost anulate. - Ţi-ai făcut-o cu mâna ta.

- Tu eşti soţul meu! - Am fost.

- Suntem istorie. - Îţi pare rău pentru tine,

târându-te ca un câine bătut, hrănind resentimente?

Vreau să plec, să nu mai deranjez, să nu-mi mai amintesc de nimic.

Asta ai vrut de la bun început. Îndatoririle au fost întotdeauna

mai importante decât mine. Ţi-am susţinut toate eforturile.

Şi încă fac asta, dragul meu Grişa.

- Grigori, stai. - Nu pot.

Eu... am visat să am un soţ iubitor.

Am vrut un copil, am nevoie de un prieten.

Ai o minte strălucitoare, o inimă pură, rămâi să slujeşti Rusiei şi mie.

Cine mă poate proteja de o decizie greşită?

- Ce decizie? - Contele Panin vrea să mă convingă

să-i permit fratelui său să execute şi să graţieze la discreţia lui

în patru regiuni şi la Moscova.

Nu am oameni care să-l atace pe Pugaciov. Ce să fac?

Dumnezeu ştie ce vor face cu asemenea puteri.

Ajută-mă, Grigori.

Nu-i da toate puterile lui Piotr Ivanovici.

Moscova este prea mare, el se va sufoca.

Nu are trupe, aşa că lasă-l să stea la Moscova să recruteze.

Între timp, vom face pace cu turcii,

şi îl vom trimite pe Suvorov în Kazan. Cu voia Domnului, va fi acolo în august

şi îl va distruge pe impostor. Trimite-l pe Nikita Ivanovici la turci,

doar pentru asta este politica externă.

Să-i separ pe fraţi

pentru ca fratele mai mare să nu dea sfaturi fratelui mai mic?

Eşti inteligent, Grigori. Nu te las să demisionezi.

Te numesc guvernatorul general al Noii Rusii.

O să-l ajuţi pe Suvorov la trimiterea trupelor pentru a-i învinge pe rebeli.

Ai irosit hârtia, Grigori.