Original subtitles

Ecaterina cea Mare Maria Aleksandrova

Ecaterina: Impostorii

St. Petersburg Martie 1774

Domnilor...

trebuie să-mi cer scuze pentru că că am ascuns acest document.

Dar Dumnezeu e martor... am crezut că nu era încă momentul potrivit.

Acum văd că am greşit. Vă rog să mă iertaţi pentru greşeala mea.

Acesta este acel Manifest despre care v-am vorbit.

Scris de mine în speranţa măreţiei şi prosperităţii Rusiei.

Citiţi-l, Pavel Petrovici. Pentru că doar numai dumneavoastră sunteţi

viitorul împărat legal al Rusiei.

Veneţia, capitala Republicii Veneţia

Voila! Cum mi-am întors spatele, ai şi plecat.

Nu mi-ai lăsat nimic, doar această tabacheră ca simbol al singurătăţii mele.

Mulţumesc, monsieur Wallace. M-am simţit rău şi am decis să mă întorc acasă.

Probabil că am lăsat-o din grabă.

Şi totuşi... de ce mă priveşti aşa?

Asta este o privire... de neuitat.

Nu ştiu. Poate că se datorează

profilului dvs.de Iulius Cezar... Nu ştiu.

Sau din cauza sabiei cu cap de leu.

Apropo, este un cadou de la compania East India Company.

- Sunt acţionar acolo. - Adevărat?

Da. Am cinci nave cu care aduc ceai din India.

30.000 de guinee pe an. Dar destul despre mine. Cum ai ajuns aici?

Am auzit că eşti din Boemia.

Din cauza revoltei ţăranilor.

Mai multe castele au fost arse. Tatăl meu a fost rănit.

A murit acum o lună.

Fratele meu Tomasz este la Roma şi nu-mi răspunde la scrisori.

Mi-am cheltuit ultimii bani ca să vin aici. Îmi pare rău...

Mă comport prosteşte...

Nici măcar nu sunt sigură dacă am destui bani ca să mănânc mâine.

- Îmi pare foarte rău. - Doamne...

Eşti atât de singură, atât de speriată şi atât de singură în acest oraş.

Dar să ştii că ai pe cineva care va avea grijă de tine,

cineva care va fi alături de tine, mademoiselle.

- Mademoiselle... - Monsieur Wallace, ar trebui să pleci.

Sunt sincer, mademoiselle.

Vino mâine, la ora şapte. Voi fi încântată să te văd.

Mâine. Bine.

Mademoiselle...

Pentru cina mâine. Te rog să nu spui nimic.

Aştept cu nerăbdare să ne vedem mâine.

Uşa.

Sfântă Fecioară, ce umilinţă! Sper că nu a fost în zadar, Înălţimea Voastră.

Englezii sunt nişte zgârciţi. Aici trebuie să fie o mâna de arginţi.

Oricum, mai mulţi decât pentru o cină.

Deci... ăştia pentru chiria pe două luni.

Ăştia sunt pentru carne şi legume,

ăştia pentru lumânări şi ăştia pentru haine.

- Şi ăştia pentru hârtie şi pene. - Aici nu-i un birou.

Dar daca o doamna are o singură rochie, este suspectă.

Trebuie să arăt cât mai bine la audienţa de la Palatul Dogilor.

Aşteptăm de două luni, cred că au uitat de noi.

Fruntea sus, norocul ne zâmbeşte.

Înălţimea Voastră, scuzaţi-mă,

dar mi se pare periculos acest aspect de precupeaţă.

Dragă pan Michal, fiecare femeie are un truc sau două ca să alunge un bărbat.

Îţi place de mine, pan Kazimierz?

Şi principala adăugire:

pentru a restabili Manifestul privind libertăţile nobilimii, în prezent

suspendat temporar. Deşi noţiunea de temporar

tinde întotdeauna să devină de durată.

Apoi începem treptat să-i eliberăm pe iobagi.

ceea ce va duce la o relaţie rezonabilă

între nobilime şi popor şi duce la formarea unei societăţi mai drepte.

Denis Ivanovici, pot să vă pun o întrebare?

- Câţi iobagi ai? - Niciunul.

Şi nu am nici pământ. S-ar putea să moştenesc de la părinţii mei,

dar asta nu înseamnă că aştept moartea lor.

Aşa cum credeam - fără pământ, fără iobagi.

- Nu-i poţi înţelege pe moşieri. - Şi nici nu am de gând.

Starea actuală este împotriva progresului.

Trebuie schimbată.

Eu îl sprijin pe Denis Ivanovici.

Am o moşie lângă Vitebsk cu 1.200 de iobagi.

Nu este cel mai bun sol, dar oricum este mai bun decât cel de aici.

Este numai argilă rusească. Eu cu greu mă duc acolo.

Aşa că ce m-am m-am gândit, ce-ar fi să ţi-l dau ţie?

Mulţumesc, Nikita Ivanovici. Cu toate acestea, nu pot să primesc.

- De ce nu? - Când eram mai tânăr, am luat o hotărâre.

„Nu voi constrânge niciodată pe nimeni

şi nu voi trăi niciodată din munca celorlalţi chiar şi la mare nevoie".

Dar aşa vei şti din propria experienţă dacă poţi să coexişti cu ţăranii

într-un mod rezonabil şi sănătos, reciproc avantajos.

Sau vei da faliment şi ţăranii te vor blestema pentru tot restul vieţii tale.

Te-ai gândit vreodată cine sunt cerşetorii de pe stradă?

- Foarte mulţi sunt dintre ei. - Care ei?

Aceşti iobagi de pe moşiile scăpătate care au rămas pe drumuri. Ăştia sunt.

Nikita Ivanovici, cred că nu ar trebui să vorbim în ruseşte.

Îţi faci griji din cauza lui Vlas? Nu ai de ce, el este omul meu.

L-am scăpat din camera de tortură. Îmi este dator.

Apropo, putem să-l întrebăm.

Vlas, spune-mi, ce s-ar întâmpla dacă iobagii ar fi eliberaţi?

Excelenţa Voastră... cu pământ sau fără?

- Nu-i prost. Chiar la obiect. - Ca un prim pas...

- Fără pământ. - Da.

Nu aduce nimic bun. Ce libertate este asta fără pământ?

E acelaşi lucru: să lucrezi pentru cineva, să-i dai tot ce ai câştigat.

Atunci ce-ar trebui făcut pentru a face bine tuturor?

Nikita Ivanovici... pot să vă spun adevărul?

- Îţi poruncesc să spui adevărul. - Bine...

Să se împartă pământul cu dreptate,

aşa încât fiecare să fie propriul său stăpân.

- Stai puţin... şi cum rămâne cu nobilii? - De ce avem nevoie de ei?

De ce? Ca să vă protejeze şi pentru că Dumnezeu interzice să se işte un razboi!

Am auzit că vreţi ca iobagii să fie eliberaţi,

atunci ce rost mai are?

De ce mai este nevoie de schimbare? Tot ce vor ei este ca totul să rămână

aşa cum este acum şi să nu audă decât vorbe mieroase.

Toată lumea vrea să obţină ceva pe degeaba.

Vedeţi, Nikita Ivanovici, chiar şi el spune că nu este nevoie de noi.

În locul tău nu aş râde.

Nu ştii nimic despre oamenii obişnuiţi, deci cum ai putea să le explici

dacă au dreptate sau greşesc? În niciun caz

Stai să vezi cum o să-ţi explic eu... Voltarianule.

Nikita Ivanovici, aţi zis: „Spune adevărul”.

- Ce citeşti? - Un fleac.

- Nu are cum să te intereseze. - Ai o părere proastă despre mine.

Ce păcat. Aveam un cadou pentru tine.

Ce cadou?

Ce-i asta?

Zece ruble de pe vremea lui Piotr al III-lea bătute în timpul domniei lui de 6 luni,

dar nu am le-am văzut niciodată. - Mama ta le-a retras pe toate.

Am găsit una şi acum este a ta.

Mulţumesc.

- Văd că te supără ceva. - Ea ne va lua copiii.

Ea crede că are dreptul să facă asta pentru că a fost tratată la fel.

Sunt doar nişte vorbe.

Nu ştim ce se va întâmpla.

Pavel Petrovici, tu eşti cel mai îndreptăţit să ştii că aşa va fi.

Îl ţine pe micuţul tău Semion pentru că este un Romanov prin sânge,

în timp ce şi-a trimis propriul fiu în Europa

pentru că nu are sânge de Romanov.

Tu nu eşti decât o eroare jenantă. Nepotul ei va fi prinţul moştenitor

iar tu vei căpăta un post onorific de guvernator general al Siberiei.

- De ce crezi că l-aş accepta? - Atunci te va distruge.

- Seamănă cu Friedrich. - Pe care Piotr îl admira atât de mult.

Nu-i nimic rău în admiraţia faţă de un bărbat.

A făcut o armată la care orice conducător nu poate decât să viseze.

- Este un conducător ideal. - Nu există aşa ceva.

Are o minte strălucitoare, nu pot să te contrazic,

dar scrisul lui este îngrozitor.

Scuză-mă, dar de unde îi cunoşti scrisul?

- Din scrisorile lui, de unde altundeva? - Corespondezi cu Friedrich?

- Da, te surprinde? - Da, trebuie să recunosc.

Adică o femeie nu este suficient de inteligentă ca să corespondeze cu el?

Nu, nu am vrut să spun asta.

- Deci, despre ce discutaţi? - Goethe, noile lui opere.

Îi cer sfatul despre cum ar trebui să mă comport la Curte.

De ce nu mi-ai spus nimic? Nu înţelegi că asta-i înaltă trădare?

Ştiu că nu vei spune nimănui. Eşti soţul meu şi am încredere în tine.

Bine, promit să nu spun, dar...

cu o singura condiţie: să-mi permiţi să adaug câteva rânduri la scrisoarea ta.

- Bine, dar o să-ţi cer o favoare în schimb. - Orice vrei.

Povesteşte-mi despre soarta lui Ivan Antonovici, fiul lui Antonie Ulrich

Ce s-a întâmplat, Pavel Petrovici?

A fost ucis în timp ce încerca să fugă.

dar nu sunt sigur că a încercat să facă asta.

Te rog să nu pomeneşti niciodată de el sau de familia lui.

Familia lui?

Da. Tatăl, doi fraţi şi două surori. Toţi Romanovi prin sânge,

Şi niciunul dintre ei nu va ieşi vreodată din închisoare.

Pavel Petrovici!

Am veşti pentru tine. Plecăm să ne alăturăm armatei.

- Dvs., Maiestate? - Da, şi poate şi tu.

Am fost sfătuită să-i iau cu mine pe Amiralul Romanov şi pe soţia lui.

Sunt gata. Când plecăm?

- În viitorul apropiat. - Ce părere ai, Natalia?

Aşa arată o căsătorie perfectă: mai întâi el îi cere părerea,

iar soţia lui îi spune: „Viitorul împărat ar trebui să ia parte la o luptă”.

Şi dacă Pavel Petrovici moare, eu voi fi împărăteasă.

A fost o glumă nu prea bună, Majestatea Voastră.

Ai dreptate.

Nimeni nu şi-ar dori aşa ceva pentru Rusia.

În plus, monarhii nu mai mor pe câmpurile de luptă.

Grigori Alexandrovici, m-am răzgândit.

Prinţul moştenitor nu mai vine cu noi. Este un risc prea mare.

Încă nu ai veşti de la fratele tău?

Da, îmi fac griji pentru el. El este cam slab la minte.

Cred că ar trebui să merg la Roma cu tine.

- Şi voi plăti eu această călătorie. - Dar este o cheltuială mare.

Nu-ţi face griji.

- Mulţumesc. - Şi acum...

Ce-i asta?

Chestia asta este acum la modă.

Este opiu. Îl aducem din China.

Ne va ajuta să ne relaxăm.

Te ameţeşte?

Gustă-l. I-al pe buze şi gustă-l.

Ia-l cu buzele tale frumoase.

Sau poate mă laşi pe mine să-ţi gust buzele tale frumoase.

Monsieur Wallace! Michal!

- Îmi plac buzele tale frumoase. - Ce naiba?

Monsieur, opreşte-te! La naiba!

Ai ridicat o mâna asupra unui nobil, mojicule!

Vino aici, frate!

Calmaţi-vă, calmaţi-vă. Deci, sunteţi nişte escroci.

Voi nu sunteţi lachei, iar tu nu eşti o orfană din Boemia.

Ieşi afară!

Da, o să ies şi mă duc direct la poliţie.

- Şi diseară veţi fi în temniţă. - Nu trebuie să te duci acolo.

Aşteaptă. Vom găsi o cale să ne înţelegem.

Dă-mi înapoi banii.

Toţi banii mei.

- O parte din ei i-am cheltuit deja. - Scoate-l!

Dă-l jos! Şi tu, dă spada la o parte! Repede!

Dă-mi-l. Haide!

Dă-mi-l, femeie depravată!

Pavel Petrovici, Înălţimea Voastră...

Ce surpriză! Din nou în această grădină. Cu ce te pot ajuta?

Vă caută soţia dvs.. Aţi plecat fără să-i spuneţi nimic. E îngrijorată.

Se aşteaptă să mă supun. Să mă supun ei, să o ascult pe mama...

În curând, toată Rusia mi se va supune doar mie.

Cred că abia aşteptaţi acel moment.

- Greşeşti. - Nu vreţi să fiţi împărat?

Tatăl meu a fost şi se ştie ce a păţit.

Aş fi vrut să fi fost mai mult timp împreună.

- Bună ziua. - Bună ziua, Pavel.

Uite, Pavel, am un cadou pentru tine. Deci, un moment solemn...

şi... ta-da!

- Este pentru tine. - Mulţumesc. Eşti foarte amabil.

Am aşteptat mereu ca el să-şi termine problemele urgente şi să vină la mine.

Îmi pare rău, nu ar trebui să spun asta.

Dar am observat simpatia ta pentru Semion şi Sofia Stepanovna.

Ai o inima bună. Cred că mă înţelegi.

- Pavel Petrovici, sunteţi un om bun. - Unii cred că sunt slab.

Când voi deveni împărat, primul meu decret va fi încoronarea lui Petru al III-lea.

Şi îl voi pune pe asasinul lui să-i poarte cenuşa

prin oraş până la Catedrala Petru şi Pavel.

Va fi cea mai grandioasă înmormântare văzută vreodată.

Ştiţi deja ce veţi face

când veţi deveni împărat.

- Înseamnă că nu vă este frică. - Vrei să mă încurajezi.

Sunt sigură că aveţi suficient curaj. Scuzaţi-mă, trebuie să plec.

Pajură...

Majestatea Voastră, cât timp vom mai fi fugăriţi prin stepă?

Ne vânează ca pe o haită de lupi.

Ne-au zdrobit două zile la rând, ce vom face mâine?

- Nu-i treaba ta. - Înţeleg că nu-i treaba mea.

- Cum putem afla? - Cine se ascunde în spatele cazacilor?

Nu vă supăraţi, Majestatea Voastră.

Am pierdut doar două unităţi. Până mâine vom strânge patru în locul lor.

- Majestatea Voastră! - Tăcere, am spus!

- Spune. - Veşti bune, Majestate.

- Generalul Bibikov a murit. - Cum?

- Nu era bătrân. A fost ucis? - Nu, nu a fost ucis.

Se spune că a fost o boală.

Armata din Katya nu mai are comandant.

Dumnezeu ne ajută. Asta înseamnă că facem ceea ce trebuie.

Destul ne-am învârtit prin stepă. A venit vremea să ne întoarcem.

Acum îi vom urmări noi aşa cum ne-au urmărit ei. Şi fără vipera asta,

îi vom zdrobi în curând.

Majestatea Voastră, sărutaţi-o şi căsătoriţi-vă cu ea. Este fiica mea.

Ustinia... ce-a crescut copila asta...

Nu pot, sunt căsătorit. Aşteaptă până voi trata cu doamna germană.

Atunci vom vedea.

Nu-i ziua ta norocoasă, Kuzneţov.

Imaginează-ţi: el îşi arată o rană la gât şi spune

că l-au tăiat, dar a rămas în viaţă.

El cere tuturor să o atingă. Amuzant, nu-i aşa?

Nu am spus nimic despre un alt pretendent. Despre cel adevărat.

Ce-i cu el? Bibikov l-a bătut, Orenburgul nu mai este asediat.

- S-a terminat. - Nu, nu s-a terminat.

Atâta timp cât el va fi liber, poate aduna o nouă armată,

şi începe din nou războiul.

Am pierdut.

- De patru ori la rând. - O să mai încerc o dată.

Matuşca, nu eşti pregătită să mergi la armata din sud.

În Sankt Petersburg vei fi în siguranţă, atât tu, cât şi tronul.

- Rămâi aici. - De ce-mi spui asta de abia acum?

Dragă frate!

Majestatea Sa a plecat din capitală cu Potiomkin şi se îndreaptă spre spre sud.

Mi-a cerut să iau legătura cu contele Şuvalov.

Este preocupată de relaţia lui cu pretendentul.

Vreau să-ţi reamintesc că a fost prietenul nostru.

Pregăteşte-te să ne întâlnim în curând la Sankt Petersburg.

Majestatea Voastră, am procedat aşa cum aţi poruncit.

Doar cei mai apropiaţi ştiu despre plecarea dvs.

- O ceremonie de rămas bun modestă. - Ai făcut bine.

- Unde este Pavel Petrovici? - Eram împreună, în biroul lui.

- Probabil ceva l-a făcut să întârzie. - Ei bine, mă pricep să aştept.

Pavel Petrovici, vă rog să fiţi extrem de prudent.

De ce pleacă şi eu stau aici?

Trebuie să se răzgândească. O să risc să vorbesc cu ea.

Kazanul va cădea în curând, dar ea aşteaptă

ca treburile statului să se rezolve de la sine.

Dar dacă nu o întrebăm?

Dacă începem să acţionăm fără să mai ţinem seama de ea?

Poate că a venit vremea să fiţi independent şi să nu vă mai fie teamă?

O să vă spune un secret. L-am chemat pe fratele meu.

O să vină la Sankt Petersburg incognito.

Aş dori să vi-l prezint.

Iar noi trei vom discuta despre un plan

care să ducă la restabilirea succesiunii legitime la tron.

- Nikita Ivanovici, asta nu-i conspiraţie? - Nu, deloc, Pavel Petrovici.

Nu voi face nimic fără acordul şi implicarea dvs.

Dar vă rog să nu uitaţi că dvs. sunteţi un Romanov, iar mama dvs. nu este.

Ea ar fi trebuit să vă predea tronul de multă vreme şi, trăgând de timp,

vă privează de domnie.

Rusia vă aşteaptă.

Sunteţi singurul moştenitor legal şi veţi fi cel mai bun conducător al Rusiei.

Domnul să fie cu dvs.

Majestate, totul este pregătit pentru plecare.

Maiestatea Voastră, să mă duc să-i spun să se grăbească?

Nu este nevoie. Să mergem.

Majestatea Voastră...

Pavel Petrovici!

Am vrut să te îmbrăţişez înainte de plecare. Voi lipsi mult timp.

Vreau ca până la întoarcerea mea,

tu şi Natalia Alexeievna să concepeţi un copil.

- O să fac tot ce pot. - Ştiu, altfel nu aş pleca.

Am încredere în singurul meu moştenitor.

Fii cu ochii pe el.

Cred că e timpul să plecăm.

Planurile noastre păreau promiţătoare,

dar se pare că influenţa lui Lefebvre este redusă, iar Dogii ne ignoră.

Ştiri de ultimă oră! A murit regele Franţei!

Ştiri de ultima ora! Moartea regelui Franţei, Ludovic Cel Mult Iubit,

care a condus cel mai mare imperiu din lume timp de 60 de ani.

El a fost infectat cu variolă de o târfă de pe stradă,

care i-a fost adusă de Madame du Barry. Contesa du Barry este în închisoare.

În noaptea în care a murit, noul rege a întrunit Consiliul.

Au fost ministrul Maurepas, Malesherbes,

vicontele Lefebvre.

Dacă Lefebvre este în favoarea noastră,

poate că lucrurile se vor schimba pentru noi, dar deocamdată nu ştim.

- Aş vrea să cred asta. - Pentru victoria asupra Rusiei!

Cum pot bea pentru asta dacă eu sunt viitoarea împărăteasă a Rusiei?

- Atunci să... - Atunci să bem pentru prietenie.

Şi pentru o alianţă de durata între Rusia şi Polonia.

Eşti supărat că nu te-ai dus şi tu?

Mă supără modul în care am aflat.

De ce mi-a cerut părerea dacă ea decide unde şi când trebuie să fiu?

Vorbele ei despre libertatea de gândire şi Voltaire nu valorează nimic.

Pavel Petrovici, ar fi bine să te opreşti.

Contele Razumovski vă roagă să-i acordaţi câteva minute.

Este binevenit. Vom avea o discuţie amicală, dacă nu te deranjează.

Andrei Kirilovici, bine ai venit la masa noastră.

Nu o asculta soţia mea, dar doar dacă nu-ţi este foame.

Mulţumesc, nu-mi este foame.

A trecut mult timp de când am am avut o conversaţie amicală.

Pofta bună. Te rog să mă urmezi.

Este o sumă mare?

Enormă. De aceea am venit să vă cer ajutorul.

O să te ajut, dar va dura o luna sau două până fac rost de această sumă.

Mi-e teamă că o să am nevoie mai devreme.

Nu mă mai păsuiesc, iar cămătarii nu mă vor împrumuta pe onoare.

Ce prostie! Eşti un om de onoare, ar trebui

să aibă încredere în cineva de viţă nobilă.

O să merg cu tine. Datoria ta este acum garantată de numele meu.

Vă sunt recunoscător pentru asta, dar gândiţi-vă cum ar arăta asta.

Prinţul moştenitor vizitând nişte cămătari...

O să vă compromiteţi.

Da, ai dreptate. Dar tot nu înţeleg de ce

nu sunt lăsat să cunosc oamenii obişnuiţi.

Mai devreme sau mai târziu voi conduce această ţară.

Trebuie să-mi cunosc supuşii.

Veţi avea această şansă. Dar haideţi să vorbim despre dvs.

Natalia este minunată. Sunt foarte fericit cu ea.

Dar m-aş fi însurat cu Sofia doar ca să o enervez pe mama.

Sunt sigur că v-aţi fi răzgândit. Căsătoria cu o femeie divorţată

ar fi însemnat pierderea tronului.

Petru I s-a căsătorit cu o vivandieră divorţată.

Fiica lor a dat o lovitură de stat şi a luat tronul.

Ca să nu mai vorbim de mama mea.

Imediat ce voi prelua tronul, îmi voi legaliza căsătoria cu Sofia.

- Dar acum sunteţi cu Natalia Alexeievna. - Şi sunt foarte fericit, ca să fiu sincer.

Se simte mai bine aici?

Mai întâi am crezut că este o târfă. Dar acum...

Uneori are nişte dorinţe pe care nu i le pot îndeplini.

- Aveţi noroc cu această pasiune. - Pasiunea este urmată de gelozie.

Şi sunt incredibil de gelos.

Într-atât încât să o spionaţi?

Nu. Mi-am promis că nu voi face asta.

Dar tu, Andrei, de ce eşti singur?

- Nu pot să mă imaginez însurat. - N-ai avut niciodată sentimente adevărate?

Este căsătorită, deci relaţia noastră este imposibilă.

Sunt pe deplin de acord cu tine.

Adulterul este dezonorant.

Mă bucur că îmi împărtăşeşti opiniile. Eşti un om nobil.

Te bucuri să mă vezi?

- Nu este nimeni aici. - Trebuie să vorbim.

- Situaţia se agravează. - I-ai spus despre noi...

Sigur că nu.

Dar crede cu sinceritate că sunt prietenul lui. Şi te iubeşte.

Relaţia noastră este distrugătoare. Trebuie să o încheiem imediat.

Canalie! Să nu îndrăzneşti!

Natalia Alexeievna, tu nu eşti aşa.

Îmi pare rău. Îmi pare rău...

Uită de asta. Şi eu voi uita cuvintele tale.

- Va fi la fel ca înainte. - Nu, nu va fi.

Întoarce-te! Vino imediat înapoi!

Minunata mea Viola!

Ca să fiu sincer, nu găsesc nicio cale să trec peste despărţirea noastră.

Ai milă de mine, acordă-mi o singură întâlnire departe de privirile indiscrete.

Dacă nu ştii nişte locuri unde am putea avea puţină intimitate,

ţi-aş sugera casa fratelui meu.

El este plecat aşa că nu ne va deranja nimeni.

Doar consimţământul tău mă poate salva. O să mor dacă nu-ţi văd faţa.

Andrei Razumovski

Înălţimea Voastră, treziţi-vă.

Nu dorm, Michal.

- Îmi cer scuze, o să vin mai târziu. - Nu, te rog să rămâi.

- Este ceva important? - Monsieur Lefebvre este aici.

- Cu veşti bune? - Cu punga plină.

Ce zi bună!

Este aşa de frumos să ai în jurul tău atâţia bărbaţi cu bani.

Vezi, tânărul meu prieten, aşa merg lucrurile.

Într-o zi nu-i nimeni şi în altă zi este coadă la uşa mea.

Soarta este schimbătoare.

Şi acum se pare că suntem pe val.

Nu-i rău pentru nişte sărmani refugiaţi.

E destul de loc. Simplu şi totuşi cu gust.

Gustul este ceva pe care nicio greutate nu-l afectează.

Am auzit despre greutăţile dvs. Dar să nu vă faceţi griji.

Acum sunteţi sub protecţia tacită a Coroanei franceze.

Cum adică tacită?

Coroana franceza are nevoie de timp ca să vă sprijine oficial.

Scuzaţi-mă, dragul meu viconte, dar cu ce se schimbă situaţia noastră?

În primul rând - cu asta.

Coroana franceza este gata să vă sprijine cu bani.

În secret, prin mine.

Nu este momentul să reveniţi în Franţa, dar perspectivele sunt optimiste.

O să plec. Trebuie sa vorbesc cu Dogii despre dvs. şi să rezolv câteva lucruri.

Apoi plec la Paris şi voi încerca să aranjez un sprijin mai important pentru dvs.

- Noi cum vă putem ajuta? - Îmi place să discut afaceri cu dvs.

Trebuie să scrieţi două scrisori. Una către regele Ludovic al XVI-lea,

de la moştenitoarea legală a Romanovilor, cerând sprijinul lui.

Şi alta pentru împărăteasa Ecaterina,

în care vă exprimaţi în mod rafinat speranţa unei viitoare întâlniri.

Cred că a venit momentul să vă comandaţi portretul ceremonial.

Ar trebui să anunţaţi lumea cine sunteţi,

iar lumea trebuie să ştie cum arătaţi.

- Cu ce te pot ajuta? - Vreau să renunţaţi la Viola Ielaghina.

Mi-a arătat scrisoarea dvs.

Ştiu despre datoriile dvs. şi, ca om de onoare vă rog să o lăsaţi în pace.

Am dreptul sa fac orice cred că este necesar.

Şi voi face aşa, dar trebuie să aud asta din gura ei.

Nu văd de ce ar trebui să fac ce-mi ceri. Cum te cheamă?

Ecaterina Nelidova. Să nu pretindeţi că nu ştiţi cine sunt.

Sunt domnişoara de onoare a Înălţimii Sale Natalia Alexeievna

şi pot să-i spun ei ceea ce faceţi.

Te rog frumos, draga mea domnişoară de onoare,

să nu fii atât de indiscretă.

Această conversaţie s-a încheiat.

- Natalia Alexeievna? - Tu eşti? Intră, draga mea.

Eşti atât de palidă! Haide, vino mai aproape, nu-ţi fie frică.

Acum eşti la Palatul de Iarnă. Trebuie să fii tot timpul frumoasă.

Andrei Kirilovici a transmis un bilet pentru Viola, cerându-i o întâlnire.

- Şi ea ce spune? - Spune că este îndrăgostită.

Se duce în seara aceasta acasă la Piotr Razumovski.

Ticălosul... Cum îndrăzneşte!

Adu-mi hârtie şi o pană... Repede! La naiba...

- Pentru el? - Nu, nu este pentru Andrei.

Să-i dai scrisoarea lui Ielaghin. Să-l întrebe el pe pe Andrei

cum de i-a cerut întâlnire unei tinere fără ştiinţa tatălui ei.

Este clar?

Spune-i tatălui tău că mă voi bucura să-l văd la nuntă.

Am un plan grozav prin care să-i folosim legăturile sale cu lojile europene.

Desigur, Ivan Perfilievici. Va fi foarte bucuros să vă vadă.

Anatoli, mă tem că planul nostru este în pericol.

Să mergem.

Deschide! Deschide!

Ce faceţi, domnilor? Cine sunteţi?

- Stăpânii nu sunt acasă. - Unde sunt?

Au plecat... Staţi, ce faceţi? Domnilor!

Excelenţa Voastră, Anatoli...

Dacă aţi fi bătut la uşă, am fi deschis.

Tată, te implor. Nu făceam decât să discutăm...

Ştiu eu ce-i cu discuţiile astea. Mai întâi vorbiţi, apoi se nasc copiii.

- Îmi datorezi o explicaţie. - Nu-ţi datorez nimic.

- Este încă o femeie liberă. - Are un tată şi un logodnic.

Impus împotriva voinţei ei.

- Uşor, uşor... - Termină cu vorbele goale, Andrei.

Ai încălcat onoarea miresei mele. Nu este decât o singură cale de ieşire.

Haide, Anatoli. Spune ora şi locul.

Secundul meu te va informa.

- Poţi să alegi arma. - Bine. Pistoale.

- Nu, nu, ce faceţi? - Linişteşte-te!

O să-i chem pe secunzii noştri.

Vom trage de la 10 paşi.

- Asta va fi moartea ta. - Domnilor, vă rog să faceţi pace.

Viola Ivanovna, ca viitorul tău soţ,

te rog să nu te amesteci în această problemă.

- Tată, te rog... - Anatoli, aşteaptă-ne în trăsură.

Pentru Dumnezeu, opreşte acest masacru.

Nu vreau să mă mărit cu Gartenberg, îl iubesc pe contele Andrei.

Capricii copilăreşti! Cum să renunţi la un baron dintr-o familie veche

pentru acest prăpădit? - Nu este vorba despre bani.

Ba este!

Bine, chiar dacă este aşa, chiar dacă Andrei Kirilovici

nu este atât de nobil, dar este un şambelan

şi poate avea o carieră strălucitoare.

A demonstrat că are şi alte aptitudini.

Mă acuzi că mă gândesc la bani, dar eu mă gândesc la tine, copila mea.

Imaginează-ţi viaţa cu acest mincinos. Tu vei fi nefericită, eu voi fi nefericit,

- Pe când Anatoli... - Anatoli îl va ucide pe Andrei.

Chiar crezi că asta ne va face pe toţi fericiţi?