Original subtitles

ECATERINA CEA MARE MARINA ALEKSANDROVA

ECATERINA - IMPOSTORII

Natalia Alexeievna are o voce frumoasă, nu-i aşa?

Nu numai vocea ei este frumoasă.

A meritat să-mi amân plecarea.

Te admir, Natalia Alexeievna.

Draga mea fiică...

Felicitările mele, Ivan Ivanovici.

Ai crescut nişte fete minunate.

Vă mulţumesc, Majestate!

Daţi-mi voie să mă prezint. Sunt căpitanul Andrei Razumovski.

Am auzit multe despre dvs.

Eu sunt baronul Anatol Gartenberg.

Mă bucur să vă cunosc. Ce face tatăl dvs.?

Este foarte bine, vă mulţumesc.

Felicitări pentru interpretare, Viola Ivanovna.

- Aţi fost minunată! - Este adevărat!

Vă mulţumesc.

Aşteptăm absolvirea şi un mesaj de la Împărăteasă.

Nu poate găsi o domnişoară de onoare mai bună decât fiica mea.

Şi asta-i adevărat.

Credeam că muza mea m-a părăsit.

Dar ea se ascundea printre celelalte fete nobile.

Pentru dvs.

Cântaţi minunat.

Mulţumesc.

Şi dansaţi minunat.

Trebuie să admit că avem de-a face cu o oarecare nedreptate.

Asta se poate vedea acum, dar când fetele studiază...

Ele se îmbracă după cum îşi pot permite părinţii lor.

Dar părinţii lor au venituri diferite.

Acesta este motivul apariţiei unor relaţii nesănătoase între fete.

De exemplu, Ecaterina Nelidova.

- Cheam-o! - Ecaterina Ivanovna!

Majestate, permiteţi-mi să vă prezint pe cea mai bună elevă Ecaterina Nelidova.

Este foarte talentată la muzică, dans şi caligrafie.

Ştiu despre talentele Ecaterinei Ivanovna.

Este bună nu numai la caligrafie.

Ivan Ivanovici, nu ştiam că predai elevilor tale şi ştiinţa dragostei.

Nu înţeleg, Majestate.

Nu avem un astfel de obiect în programul nostru.

Nu-ţi face griji.

Fata a trecut cu brio examenul cu Pavel Petrovici în grădină.

Spune-mi. minunată creatură, dacă a fost un accident

sau a fost parte dintr-un plan,

pe care l-ai pus la cale în pofida oricăror consecinţe.

Ştiu că familia mea nu este nobilă

şi că nu voi obţine niciodată nici măcar un sărut de la Înălţimea Sa.

Dar acum am ceva de care pot să fiu mândră.

Nu eşti o fată proastă.

Vă rog să ascultaţi!

Începând de acum, eşti domnişoară de onoare!

Dar încă nu am absolvit, Majestate.

Modestia, împreună cu inteligenţa, sunt principalele virtuţi.

Trebuie să te obişnuieşti să primeşti daruri.

- Mulţumeşte Majestăţii Sale... - Majestate...

Scuzaţi-mă, Majestate, a cui domnişoară de onoare voi fi?

A Înălţimii Sale Natalia Alexeievna, bineînţeles.

Uită-te la această monogramă.

Majestate...

Nelidova noastră şi-a luat zborul.

Ca să continuăm conversaţia noastră, Majestate,

aş sugera să facem pentru fetele noastre rochii similare, frumoase şi simple.

Voi da un ordin.

Pot să sper că veţi face un model pentru ei?

Aveţi un gust excelent.

Bună ziua, Înălţimea Voastră.

Bună ziua, Ecaterina.

- Mulţumesc pentru această onoare. - Trebuie să-i mulţumeşti împărătesei.

M-a surprins şi pe mine.

O clipa m-am gândit că te-a ales pentru ea însăşi.

Nu o poţi face asta singură, lasă-mă să te ajut.

Trebuie să mă obişnuiesc cu schimbările.

Noua mea poziţie mă obligă să renunţ la viaţa mea anterioară fara griji.

Nu mai pot să mă joc de-a v-aţi ascunselea cu prietenele mele.

Poţi să te joci cu mine.

Dar după regulile mele.

Desigur, o să ne jucăm.

Ţi se potriveşte.

Eşti speriată?

Dacă eşti domnişoara mea de onoare, trebuie să taci ca un peşte.

Altfel o să-ţi tai limba.

Nu uita cuvintele mele şi să nu-ţi treacă prin cap să te joci cu focul.

Înălţimea Voastră...

Pune-le acolo. O să mă uit mai târziu.

De ce mai stai acolo? Ţi-am spus să le laşi şi să pleci.

Uitaţi vă la ele, Înălţimea Voastră.

Nu pot să scap de tine. Doamne, este de la Lioşa!

Din Leipzig.

Băiatul meu... A scris-o el însuşi.

Chiar de la bun început.

Dragul meu Nikita Ivanovici.

Uite, Vlas.

Asta se numeşte fericire.

Uite, l-a desenat el însuşi!

Este o asemănare, nu-i aşa?

Seamănă cu mine!

Dragul meu băiat...

Dragul meu băiat preţios...

Alexei Grigorievici...

Alexei Grigorievici.

Ai o păpuşă preferată?

El nu vorbeşte, dar înţelege totul.

Vrei să o păstrezi?

Poftim.

Împărăteasa a decis să te trimită să studiezi în străinătate.

Spune-i că nu vreau să fiu împărat.

Eşti un băiat inteligent, Alexei Grigorievici.

Vreau să stau aici.

Vreau să vorbesc cu tine ca de la bărbat la bărbat.

Ştii că singurătatea este o pedeapsă.

Dacă un om e singur, trebuie să se întrebe: pentru ce sunt pedepsit?

Eu am trăit o viaţă lungă,

dar nu am familie sau copii.

Nimeni nu m-a iubit vreodată în viaţa asta lungă.

Nimeni şi niciodată.

Dar ştiu motivul.

Asta-i pedeapsa mea pentru că nu am iubit niciodată pe nimeni.

Împărăteasa va veni să-şi ia rămas bun?

O voi săruta.

Atunci o să-i spun: "Mamă, te iubesc!"

Ea a fi surprinsă şi nu mă va trimite departe în Anglia.

Binecuvântaţi sunt cei care cred.

Ce este un stat?

Un colos care trebuie ţinut în lanţuri.

Când lanţurile sunt rupte, colosul se prăbuşeşte şi devine ruine.

Da, Denis Ivanovici, se pare că ăsta-i adevărul.

Aveţi un mesaj, Înălţimea Voastră.

Sofia Stepanovna îmi cere ajutorul.

Credeam că a plecat din Rusia.

Luka, trebuie să o duci înapoi Sofiei Stepanovna.

Spune-i că îmi pare rău, dar trebuie să o refuz.

Dar am primit acest mesaj de la Înălţimea Sa Natalia Alexeievna.

Acum înţeleg.

Ascultă, Vlas.

Vreau sa termin scrisoarea asta aşa...

„Cu drag, Nikita Ivanovici”.

Crezi că este o încheiere bună?

Dar de ce te întreb pe tine? Tu nu înţelegi nimic.

El va înţelege că am scris-o cu toată dragostea.

Pe de altă parte, „cu drag” nu sună bărbăteşte.

Alioşa este deja un tânăr.

Mai bine închei aşa...

„Al tău, contele Nikita Ivanovici Panin”.

Nici aşa nu este bine.

„Conte” suna ciudat.

Băiatul are nevoie de un tată, nu de un titlu.

Ce-ar fi să scriu aşa...

„Cu o caldă strângere de mână, al tău, Nikita Ivanovici".

- Sună bine? - Da.

„Cu o caldă strângere de mână”.

"Al tău..."

„Al tău Nikita Ivanovici”.

Acum este bine.

Uite, este un cadou de la împărăteasă.

Dacă nu vrei să-i ieşi din graţii, nu mai vorbi cu Sofia Stepanovna.

Ţi-e frică de mama ta, Pavel Petrovici?

Ar fi bine să te duci la ea şi să te plângi de soţia ta.

Atunci veţi avea despre ce să vorbiţi un an de zile.

Ţi-am spus că fiul meu este un secret care trebuie să rămână între noi.

Acum, Sofia Stepanovna şi cu tine complotaţi pe la spatele meu.

Pentru numele lui Dumnezeu, despre ce comploturi vorbeşti?

Stai, Pavel Petrovici, te rog!

Te rog să mă ierţi.

Inima mea simte durere pentru o femeie care vrea să-şi vadă copilul.

Nu pot fi indiferentă faţă de ele.

Poate mi-e teama că o să-i repet povestea.

Încerc să te salvez de asta.

Mama i-a interzis Sofiei Stepanovna să-l vadă pe fiul nostru.

Este foarte greu să o faci să se răzgândească.

Dar este periculos sa aranjezi astfel de lucruri fără permisiunea ei.

Apreciez grija ta faţă de mine.

Mă voi spune ordinelor tale.

Ei bine, eu...

voi face tot posibilul ca să o ajut pe Sofia Stepanovna să-l vadă pe Simeon.

Dar trebuie săpară că este o coincidenţă.

Înălţimea Voastră, ce flori ar trebui să tai?

Vezi tu, eu nu ştiu ce flori iubea când era în viaţă.

De aceea, o să-i duc nişte trandafiri.

Spune-i grădinarului să facă un buchet din astea.

Am înţeles, Înălţimea Voastră.

Ai auzit?

Iată-mă, Anna Petrovna.

Totul ţi se potriveşte. Bravo!

Chiar aşa?

Ne distram.

Arăţi superb în toate hainele datorită frumuseţii tale.

Vă place?

Te admir.

Cum mai zboară timpul...

Parca ieri eu am venit să te cer în căsătorie

cu binecuvântarea tatălui tău.

Dar ne-ai părăsit acum mai bine de un an.

Am fi putut avea deja copii.

Frumos ca tine sau deştept ca mine...

nu-mi pasă cum ar fi arătat.

În orice caz, mi-ar fi adus fericirea.

Ştiu că nu m-ai iubit.

L-ai iubit pe profesor.

Un vânător bun nu se bizuie pe lovituri norocoase.

Nikita Ivanovici?

Îţi interzic să te mai apropii de contesa Şeremetieva.

Vreau să o cer în căsătorie

şi apoi să facem nunta cât mai repede posibil.

Ce şanse crezi că ai, sărman şoarece de biserică?

Sunt de acord ca nu sunt bogat, dar eu mi-am construit singura viaţa.

Cu toate acestea, contesa va fi soţia mea.

Şi niciun neghiob nu-mi va sta în cale!

Trebuie să mărturisesc că l-am umilit şi l-am omorât.

Îmi pare rău pentru asta.

Îmi pare atât de rău acum.

Dacă nu aş fi făcut asta, poate că acum ai fi fost în viaţă.

Sau poate voi doi aţi fi dus o viaţă fericită.

Iar eu mă simt singur aici.

Este îngrozitor să nu ai o familie.

Întotdeauna am crezut ca voi avea timp, dar uită-te acum la mine.

Da...

Odihneşte-te în pace.

Dacă nu mor, o să mai vin să te vizitez.

Vlas, de ce nu te însori?

Vreau să te căsătoreşti!

Îţi voi da 100 de ruble pentru nuntă.

Chiar daca te îndrăgosteşti de o iobagă, aranjez eu totul.

Ştii că nimeni nu mă poate refuza.

Şi o să-ţi dau 100 de ruble!

Te rog, poţi cel puţin să dai din cap! Vreau să am grijă de tine!

Ce creatură insensibilă eşti!

Mulţumesc, Înălţimea Voastră.

- Aşa este mai bine. - Mulţumesc.

Acum sună chiar politicos.

Le vom împărţi după culoare. Maro pentru fetele mici.

Albastre pentru fetele mai mari şi albe pentru absolvente.

Mulţumesc.

Spune-i lui Ivan Ivanovici că sunt foarte mulţumită.

Mulţumesc, Majestate.

Ziua asta începe cu lucruri bune.

Am făcut ceva frumos.

Îţi doresc să simţi şi tu la fel de des, Natalia Alexeievna.

Mai puteţi facă încă un lucru bun.

Care anume?

Vreau să vă cer o favoare.

Să o lăsaţi pe Sofia Stepanovna să-şi vadă fiul.

Pe cine? Certorijkaia?

Îmi pare rău, dar ei trebuiau să plece cu Piotr Kirilovici.

Nu, spera să-l mai vadă pe Sioma încă o data înainte de plecare.

Dar asta nu te priveşte pe tine.

Ca viitoare mamă, îmi pare rău pentru Sofia Stepanovna şi copilul ei.

Nu pot să stau şi să privesc.

Ei bine, eşti o persoană bună.

Bună ziua, Ivan Perfilievici. Vă mulţumesc că m-aţi primit.

Nu spune asta.

Cu ce treabă ai venit? Nu-ţi mai împrumut niciun ban.

Nu, nu am nevoie de bani.

Am câteva planuri în privinţa fiicei dvs.

Trebuie să spun că te-am avut deja în vedere ca un posibil logodnic pentru ea.

Dar trebuie să te refuz.

De ce?

Nu ştiu de unde să încep.

Datoriile tale, reputaţia ta de mare afemeiat...

Să nu credeţi în zvonuri. O să-mi plătesc datoriile, acum lucrez la Trezorerie.

Chiar aşa?

Ce poziţie ai? Nu-mi spune, lasă-mă să ghicesc.

Un funcţionar mărunt.

Titlurile sunt mai importante decât fericirea unei fiice?

Fericirea ei, desigur.

De aceea Viola mi-a spus despre preferatul ei

şi eu mi-am dat permisiunea.

Şi cine este el?

Îmi pare rău pentru timpul pierdut, dar ai întârziat cu propunerea ta.

Un funcţionar mărunt.

Vom vedea cine a întârziat.

Curiozitatea Nataliei Alexeievna este mult prea mare.

Nu văd niciun pericol în curiozitatea acestei tinere doamne.

Nu este suficient de proastă ca să mă deranjeze fără motiv.

Vrea să mă influenţeze. Ea vrea ceva mai mult.

Vorbeşte cu Pavel Petrovici.

Pentru că dacă încep eu aceasta discuţie, se va încheia cu o ceartă.

Natalia Alexeievna mi se adresează ca viitoare mamă.

Dar dacă vrea să fie mamă, trebuie să-şi vadă soţul mai des.

Orice altceva nu este treaba ei.

Voi aranja eu totul, Majestate.

Pot să vă cer o favoare?

Da, te ascult.

Nu este un secret pentru dvs. că ţin legătura cu Alioşa.

Vă rog să mă credeţi că nu este uşor pentru el în Leipzig

Are doisprezece ani. Este deja un adolescent.

Este timpul ca el să-şi înţeleagă locul lui în viaţă.

Dar nu are niciun loc.

Are tot ce are nevoie.

Primesc rapoarte periodice de la Ambasadă.

Da, este adevărat.

Dar el are nevoie de o casă, de familie şi atenţie.

Nu le va căpăta niciodată acolo.

Vă rog să ordonaţi să-l aducem înapoi la Sankt Petersburg.

Mă ocup eu de tot, aveţi încredere în mine.

Nu o să fiţi deranjată cu nimic.

Ce fel de zi este astăzi?

Toată lumea vrea să ajute copii.

Mai bine mă duc să mă rog.

Hai să bem pentru tine şi pentru viitorii tăi copii!

- Conte Andreev, vino să stai cu nou! - Cu plăcere.

- Îmi este sete! - Un pahar pentru Andrei Kirilovici!

Prietene, îmi cer scuze...

poţi să-mi împrumuţi nişte bani?

- Pe cuvânt că ţi-i restitui. - Îmi pare rău, nu pot.

Sunt fericit să-ţi spun că mă căsătoresc.

Norocul meu s-a întors.

Sărbătorim logodna mea.

- Cum ai reuşit să faci asta? - A fost simplu.

Nu le-am mai fermecat pe doamne, ci i-am încântat pe taţi.

Aşa am reuşit.

Cine este logodnica ta, Anatol?

Logodnica mea?

O doamnă frumoasă, fermecătoare.

Şi inteligentă.

Viola Ielaghina.

Andrei, frate, nu refuza să bei pentru fericirea noastră.

- Pentru Viola Ielaghina! - Pentru Gartenberg!

Pentru Ielaghina!

Ura! Ura!

Ura!

Domnilor, vreau să împărtăşesc fericirea mea cu voi!

El va fi ginerele lui Ielaghin. Şi apoi, ce?

Va fi promovat şi protejat.

Noroc!

Iar zestrea ei este cam de o sută de mii.

Îmi place de Anatol pentru desele lui logodne.

Le face o dată pe lună.

- Un motiv pentru o sărbătoare. - Ai grijă cu glumele tale.

Anatol este cel mai bun ţintaş din echipă.

Gândeşte-te la sărmanul conte Nereţki.

Contele Nereţki era un prost.

Eu voi fi mai inteligent.

Voi alege ca armă o sticla de şampanie.

- De ce? - Nu poate bea mai mult decât mine.

Domnilor! Domnilor!

Sunt în sfârşit îndrăgostit!

Şi sunt întotdeauna gata să protejez onoarea logodnicei mele.

- Hai să bem pentru ea! - Noroc!

Ura! Ura!

- Anatol! - Ce?

E mai bine?

Mai bine, dar încă nicio acţiune sau mişcare.

Vreau să-ţi descriu acest moment cum îl văd eu.

După aceea poţi să-i dai foc.

Dar este mai uşor de arătat decât de explicat.

Vă rog.

- Nikita Ivanovici! - Nikita Ivanovici.

Denis Ivanovici.

Pavel Petrovici, vreau să discut ceva cu dvs. în particular.

Vă rog.

Mama dvs. bănuieşte că

Natalia Alexeievna vrea să intervină în afacerile politice.

Îi înţeleg sentimentele.

Mama crede că singurul scop al Nataliei este să nască un moştenitor.

Şi scopul meu.

Să nu gândiţi sau să spuneţi asta niciodată.

Pavel Întâiul este viitorul nostru reformator,

iluminator şi eliberator!

Şi nimeni altcineva!

Când te ascult, este uşor să te cred.

Dar împărăteasa va decide cine va sta pe tron,

fie că sunt eu, unul dintre moştenitorii mei sau un copil de la amantul ei.

Nu contează ce vrea sau ce nu vrea ea.

Este vorba de neajunsurile sistemului şi legilor sale.

Imediat după încoronare, i-am dat Majestăţii Sale o proclamaţie

în care am sugerat limitări minore ale monarhiei

prin transmiterea unor puteri către guberniile locale sau la Senat.

Dar, din păcate, nu am reuşit.

Pot să o citesc?

Este o poveste veche.

Probabil am ars acea hârtie. Nu am mai văzut-o de multă vreme.

- Poate mai există o şansă? - Poate.

Denis Ivanovici, poate te va interesa acest subiect.

Poţi să-i împărtăşeşti ideile tale şi lui Nikita Ivanovici.

- Nikita Ivanovici este un om încredere. - Aşa este, mulţumesc.

Cum doreşte Înălţimea Voastră.

O restricţie a monarhiei.

Denis Ivanovici, de ce ai ascuns asta de mine?

Eşti atât de talentat!

Nu are nicio legătură cu munca noastră.

Cine ştie... cine ştie...

Şi eu cred şi sper că într-o zi vor veni vremuri mai echitabile în Rusia.

Cu toate acestea, nu vor veni prin legi sau decrete,

ci aşa cum se întâmplă de obicei în Rusia, prin ceva mai presus de mintea noastră.

Din voia lui Dumnezeu.

Dar acesta este visul meu.

Realitatea nu este atât de frumoasă. Nu ar trebui să grăbim istoria.

Nu-i place.

Daca vrei să o controlezi, se va comporta ca un cal nărăvaş.

Te va da jos şi te va călca cu copitele.

Să ţineţi cont întotdeauna de asta.

Natalia Alexeievna!

Nu mai pretinde că te interesează doar rochia ta de seară.

Ce vrei să spui?

Nikita Ivanovici mi-a spus despre faptele tale.

Felicitările mele!

Mama este supărată pe tine şi te suspectează de comploturi.

Nu mă pricep aşa de bine ca tine la pus la cale comploturi.

- Nu am astfel de profesori! - Nu am vrut niciodată sa fac un complot!

Atunci s-ar putea să pierzi o oportunitate.

Nikita Ivanovici este un mare profesor!

Dacă este profesorul tău, atunci să-mi dea şi mie o lecţie.

- Pot să i te prezint. - Chiar vrei?

- Cred că o să vă înţelegeţi bine. - De ce crezi asta?

În el sunt doi oameni: o canalie şi un om sfânt.

Unul are 500 de iobagii pentru care nu are milă sau simpatie.

Celălalt a scris o proclamaţie pentru limitarea puterilor împărătesei

şi eliberarea iobagilor.

Aş vrea să o citesc.

- Panin a ars hârtiile. - Dar nu poţi să-ţi uiţi propriile idei.

Vad ca e? ti atât de nervos.

Este o treabă riscantă.

O întâlnire între mamă şi fiu în faţa împărătesei.

Exagerezi puţin.

Mama va fi la şedinţa Consiliului timp de câteva ore.

Covrigi! Turte!

Nu a fost uşor, dar am reuşit să iau legătura

cu un apropiat al sultanului Abdul Hamid.

Deci putem începe cât mai curând negocierile noastre secrete.

Era mai bine pentru toată lumea dacă îi dădeam ciubuc.

Războiul este foarte scump.

Vom avea nevoie de bani pentru oraşe noi şi terenuri.

Nu vor exista negocieri după uciderea preotului.

Îi atacăm, nu uita vorbele mele.

Majestatea Voastră...

dacă vom câştiga acest război, Rusia riscă să piardă sprijinul Prusiei.

Şi apropo, regina Danemarcei, Juliana Maria,

ne poate închide trecerea spre Marea Baltică.

Şi nu uitaţi că este sora lui Antony Ulrich.

Ce face Antony Ulrich?

Voi primi un raport despre el la mijlocul lunii, Majestate.

Luna trecută era bine.

Nikita Ivanovici, dacă i se întâmplă ceva lui Ulirich în Holmogori,

ce va face regina daneză?

Nici nu încerc să-mi imaginez, Majestate.

Dar această femeie poate fi imprevizibilă.

Am auzit că recent şi-a executat un ministru.

Care era mâna ei dreaptă, ca să zic aşa.

Ce-a făcut?

Nu a existat nicio sentinţă. Dar a fost tăiat în patru.

Mai întâi braţele, apoi picioarele.

Şi la urmă capul.

Apoi i-au aruncat cadavrul ca să se distreze plebea.

Se spune că nora reginei era amanta lui.

Şi eu aş face la fel daca aş fi regina Danemarcei.

Ascultaţi, domnilor!

Soţia unui moştenitor trebuie să poarte copii.

Ei trebuie să continue dinastia. Nu poate fi vorba de copii nelegitimi.

De ce întârzie atât de mult?

Nu-şi face griji, vor veni.

Dar dacă ceva nu a mers bine şi Ecaterina a aflat?

Spionii i-au spus şi acum împiedică întâlnirea noastră.

- Oare ne-au trădat? - Nu mai vorbi prostii.

Ce rost ar avea?

- Nu văd niciun motiv. - Aşa este.

Îi văd.

Sioma, dragul meu băiat!

Bună, iubitul meu băiat!

Cine are o căciuliţă aşa de frumoasă?

- Prieteni... - Înălţimea Voastră!

A cui este haina asta de blană?

Azi este ziua numelui tău.

- Am un dar pentru tine. - Un dar?

Da!

Uite! Este un carusel cu cai roşii.

Îţi place? O să te joci cu el?

Da.

Şi am şi o tobă.

Uite.

Poţi să cânţi la tobă. Ştii să cânţi la tobe?

Da, cu un băţ. Încearcă şi tu.

Ai crescut atât de mult!

Uită-te la mine, Sioma.

Spune-mi ceva. Vreau să-ţi aud vocea.

Spune ceva, Sioma.

Poţi să te dai pe tobogan?

Da? Vrei să ne dăm împreună?

Vrei?

Dă-mi mie jucăria ta.

Să-i lăsăm împreună, nu au nevoie de noi.

Poţi să te dai singur?

Ce mai avem de discutat?

Majestatea Voastră, circulă zvonul că Ludovic al XV-lea s-a molipsit de variolă.

Nu cred în bârfe.

Dar este important,

Majestatea Voastră.

Cel ce-i va urma la tron va continua să trimită otomanilor nave şi arme?

Îi va susţine pe confederaţii polonezi?

Dacă nu greşesc, moştenitorul său este un nepot?

Are vârsta lui Pavel Petrovici, deci are douăzeci de ani.

- Da. - Francezii au avut o idee deşteaptă.

Mi-aş dori ca nepoţii mei să moştenească tronul Rusiei.

Trebuie să mă iertaţi.

Mă duc la petrecerea lui Sioma.

- Eşti un băiat atât de bun! - Mi-e foarte dor de tine.

Mi-e dor de timpurile când eram cu toţii împreună.

Alioşa era cu noi.

Îi scrii?

I-am trimis câteva scrisori la Leipzig. Nu a răspuns.

El îi scrie doar lui Nikita Ivanovici.

Dar este bine.

Sunt sigur că au grija de el, deci nu are de ce să se plângă.

Cum a fost logodna ta?

Bârfa se răspândeşte repede.

Sankt Petersburg este un oraş mic.

M-ai părăsit.

Trebuie să recunosc că m-am simţit jignită.

Ar trebui să fii mulţumită. Nu am primit binecuvântarea.

Nu mă îndoiam de asta.

Tu eşti destinul meu.

Dacă nu înţelegi, vei înţelege în curând.

Nu înţeleg, ce interese ai cu fratele meu şi biata lui soţie?

Gândeşte-te ce şanse voi avea dacă sunt prietenă cu Sofia Stepanovna.

Când voi deveni împărăteasă, voi face din Sioma moştenitorul tronului.

Voi sta cu ochii pe el.

Admir caracterul tău viclean.

Să nu-ţi fie frică! Ce băiat bun eşti!

Vino aici.

Îmi cer scuze, Majestate, dar am scrisori de la Alioşa.

Scrie atât de frumos de mână...

Uitaţi! Am câteva desene.

El le-a trimis.

Are un talent real.

Pot să vă cer o favoare, Majestate?

Nikita Ivanovici, ştiu ce vrei să-mi ceri.

Nu pot sta liniştit când băiatul este atât de departe.

Pavel Petrovici nu mai are nevoie de un profesor.

Lăsaţi-mă să fiu profesorul lui Alioşa.

Aţi promis că o să vă gândiţi la asta.

M-am decis.

Alexei Grigorievici nu va veni înapoi mai devreme.

Îţi interzic să-i scrii, să vorbeşti despre el sau chiar să te gândeşti la el.

De ce spuneţi asta, Majestate?

Vrei să-ţi spun totul despre treburile mele?

Sigur că nu.

Dar faceţi o favoare unui bătrân şi voi fi cel mai loial om pentru dvs.

Acum nu eşti loial?

Bineînţeles că sunt.

Haide, Sioma.

Din nou.

Împărăteasa este aici.

E timpul să plecăm.

Lasă-mă să-mi iau rămas bun de la el.

Sioma, ştii cine sunt eu?

Da, ştiu.

- Mama mea. - Da, eu sunt!

Sunt mama ta.

Sunt mama ta, să nu uiţi asta!

E timpul să plecăm!

Vă rog, nu-l luaţi!

- Vă rog, nu! - Mamă, nu plânge!

Ţine bine jucaria!

Hai să mergem, draga mea!

Haide.

Nu mai plânge. Calmează-te.

Un lider bun trebuie să vadă terenul cu propriii săi ochi.

Nu poate să stea doar în palatul său.

Poate îl vom lua cu noi şi pe Pavel Petrovici?

Să-şi spele uniforma de amiral în Marea Neagra.

Să descopere noi meleaguri, să înţeleagă ce vastă este Rusia.

Sunt fericită că am lângă mine un om atât de bun.

Mi-aş dori să pot fi şi eu la fel.

Dacă merge şi Pavel Petrovici, atunci va merge cu Natalia Alexeievna.

Un cuplu recent căsătorit nu poate fi separat.

Şi va trebui să devină apropiaţi în drumul lor.

Şi noi suntem un cuplu nou căsătorit.

Ecaterina Alexeievna l-a însoţit întotdeauna pe Petru cel Mare.

Aşa va face şi următoarea Ekaterina Alexeievna pentru viitorul ei soţ.

El mi-a spus „mamă”.

Este un băiat atât de mic, dar a înţeles totul.

Sofia Stepanovna, sunt sigur că îl vom vedea din nou.

Să plecăm pentru o vreme.

Poate că Pavel Petrovici avea dreptate?

Nu trebuie să ne jucam cu soarta.

Poate că Împărăteasa se va răzgândi.

Va avea alte lucruri de care să se ocupe.

Alţi nepoţi.

O să uite de Sioma.

Îţi sunt atât de recunoscătoare pentru bunătatea ta.

Dar sunt sigură că nu-l voi mai vedea niciodată.

Am uitat să dau scrisorile.

Ce bătrân prost!

Oare să mă întorc?

La naiba cu ele.

Nu are nevoie de scrisori de la fiul ei.

Şi nici fiul de la ea.

Eu de ce am nevoie de asta?

De casa imensă?

De bani sau de putere?

Cât timp voi mai trăi?

Nu mai mult de zece ani.

Şi ce?

Să mergem.

Spune-mi, Vlas,

sunt un om rău?

Numai Dumnezeu vă poate judeca, Înălţimea Voastră.

Judecata Lui este teama mea cea mai mare.

Am făcut atâtea lucruri rele.

Nici măcar nu am încercat să-mi calc pe mândrie.

Lasă-mă singur.

Aici este.

Asta este iertarea păcatelor mele.