Original subtitles

Ecaterina cea Mare Marina Aleksandrova

Ecaterina - Impostorii Sezonul 3, Episodul 3

Deliorman Tabăra armatei turceşti

Reşedinţa Marelui Vizir. Fortăreaţa Şumla.

Acesta este oraşul bulgăresc Kozluca,

lângă care se află cea mai mare tabără turcească.

Fortăreaţa este considerată inexpugnabilă, garnizoana are 5.000 de oameni,

20.000 sunt în tabără, dar turcii îşi pot deplasa trupele repede.

Daca îşi dau seama lovitura noastră principală va fi la Şumla,

vor aduna 70.000 de oameni în 2-3 zile.

- Îi vei distruge pe turci? - Nu, Majestatea Voastră.

Îi loveşti tot timpul. Le cucereşti oraşele.

- Dar acum este „Nu, Majestatea Voastră”. - Să fim realişti:nu avem rezerve.

Abia putem recruta oameni ca să completa golurile datorate bolilor.

Iar turcii s-au angajat serios în reconstruirea armatei lor.

Acum, turcii au 8 arme contra unei arme de-a noastră.

Infanteria otomană a trecut de la flinte la muschete.

În multe regimente, soldaţii lor trag două salve pe minut.

Vom rezista până la toamnă, dar apoi va fi greu.

Avem nevoie de pace, Majestate, ca să nu pierdem ceea ce avem.

O pace bună, solidă.

Trebuie să cucereşti fortăreaţa, Alexandr Vasilievici.

Majestatea Voastră, domnilor...

- Ce credeţi, domnilor? - Este adevărat ca nu avem oameni.

Toţi au fost trimişi la Volga ca să înăbuşe revolta.

Nu este ciudat că revolta a izbucnit din senin?

Fortăreaţă necunoscută Martie 1774

Majestatea Voastră, v-am adus un francez.

Eram în cercetare, iar el a sărit chiar în faţa noastră.

A spus că a venit să-l vadă pe Majestatea Sa împăratul Piotr Fiodorovici.

Ne-a cerut să-l aducem la împărat. Aşa că l-am adus.

Cum poate fi francez? Poarta o uniformă rusească.

Majestatea Voastră, Piotr Fedorovici!

Sunt maiorul Delong, supus al regelui Franţei,

membru al serviciului rusesc. Vin de la garnizoana Orenburg

ca să vorbesc cu dvs. Ei spun multe despre tine la Paris.

- Şi ce spun ei? - Că bătălia dvs. pentru tron

merge bine.

Franţa vă recunoaşte ca împărat al Rusiei care a supravieţuit miraculos.

- I-ai jurat Ecaterinei? - Da, i-am jurat.

Dar adevărata mea loialitate este faţă de regele francez Louis,

cel mai puternic om din lume.

Fraţilor, uitaţi-vă la ăsta! Ambasadorul francez a venit să ne vadă.

Nikita Ivanovici, avem informaţii privind relaţiile

acestui impostor cu trimişii străini în Rusia?

Nu sunt decât zvonuri, Majestate. Şi de ce l-ar ajuta?

Prin ce diferă Pugaciov de turci sau confederaţi?

Majestatea Voastră, este imposibil. Rebelii nu au nevoie de bani.

Au jefuit peste măsură. Şi să li se trimită soldaţi sau arme

care să străbată toată Europa neobservaţi... ei bine, este imposibil.

Nikita Ivanovici, destul cu acest „imposibil” al tău.

Pugaciov nu a putut pune la cale această revoltă de unul singur.

Stepan Ivanovici, interoghează-i pe rebelii capturaţi sub tortură.

Află dacă în anturajul lui Pugaciov sunt şi străini.

Cine sunt, ce vor, de unde au venit.

Nikita Ivanovici, trimite o scrisoare la ambasadele noastre din Europa.

Agenţii noştri trebuie să afle dacă au trimis pe cineva la Pugaciov.

Consideraţi că s-a executat, Majestate.

Tunuri, praf de puşcă, arme. Cât ai adus?

De unde, Majestatea Voastră? Dar când o să vă apropiaţi de Moscova,

atunci regele Louis va fi gata să...

Când o să fiu la Moscova, voi avea deja totul.

Toarnă-i din bere noastră de casă!

Bea! Pentru sănătate.

Bea până la fund, altfel o să mă simt jignit.

Haide, haide!

Nu poţi, nu-i aşa?

Louis al tău, cel mai puternic om din lume, poate să facă asta?

Haide, haide!

Ce facem cu el, Majestatea Voastră?

Dă-i o sticlă cu bere.

- Lasă-l să plece unde vrea. - Dar, Majestatea Voastră...

- am fugit din gardă! - Vom lua totul singuri.

Şi regii voştri se vor pleca în faţa noastră. Am dreptate?

- Aşa este, aşa este! - Pentru împăratul nostru,

singurul conducător al Rusiei, Piotr Fiodorovici Romanov!

- Ura! - Ura!

St. Petersburg Institutul Smolnâi pentru domnişoarele nobile

Porniţi. Atenţie la cap.

Gesturile ar trebui să fie mai lente.

Bravo, Înălţimea Voastră! Aveţi o voce frumoasă!

Vă mulţumesc. Domnule Lange, pot să dansez

cu elevele dvs. în faţa împărătesei?

- Va fi plăcerea mea! - Mulţumesc.

Plăcerea este de partea mea.

Din afară, poate părea o plictiseală de moarte.

Tabele, calcule, profit, pierderi. Dar acesta este cel mai fascinant lucru

în împărăţia reală. În spatele numerelor este destinul,

prosperitate sau înfometare. Aici, de exemplu, 83 din coloana 4.

Dacă era 81, paznicii din Kostroma ar muri de foame.

Să respectaţi această chestiune.

Îmi pare rău, Pavel Sergheevici! Aseară m-am distrat

în salon până la miezul nopţii.

Trebuie să înţelegeţi că vistiernicul este arbitrul soartei,

numerele pot să vă salveze sau pot să vă distrugă.

Nu aveţi de ce să vă faceţi griji pentru soartă. Nu o voi decide eu.

Intenţionez să mă însor bine. Tezaurul poate dormi liniştit.

Dacă nu este trezoreria familiei viitoarei dvs. soţii.

- Cum să jucăm de-a prinselea fără băieţi? - Nu vedem niciun băiat.

Suntem crescute aici în severitate şi evlavie.

După absolvire, nu voi avea mulţi curtezani.

Ielaghina este fiica cel mai bogat om din capitală.

Pentru ea e uşor, dar eu am propria metodă de a avea curtezani.

Eu am conceput-o. Şi nu poate fi cumpărată cu bani.

- Şi care este aceasta metoda? - Bărbaţii, Natalia Alexeievna, sunt

ahtiaţi după învelitoare frumoasă. O reverenţă, de exemplu.

Te apleci mai mult decât ar trebui şi rămâi aşa ceva mai mult timp,

pentru ca privirea să cadă pe decolteu.

Aşa vei aprinde un foc animalic în bărbat, iar natura va prelua conducerea.

Dar nu imediat. De îndată ce un bărbat face o pasiune,

trebuie să-i arăţi că eşti greu de cucerit. „Cum îndrăzniţi, domnule!

Aveam o cu totul altă părere despre dvs.!"

Eşti o bună comediantă, Ecaterina Ivanovna!

Poate că voi lua câteva lecţii de seducţie de la tine.

Cât de lungă este lista inimilor pe care le-ai cucerit?

Nu este nici măcar unul singur. Este imposibil să combini studiile

la Institutul pentru domnişoare nobile şi relaţiile cu bărbaţii.

Dar după absolvire, lista va începe să crească.

Vă promit asta. Şi eu sunt cu adevărat o comediantă.

Contele Betskoi îmi încurajează talentele. Repetăm

"La serva padrona" de Pergolesi. Eu joc rolul principal.

Nu mă pricep să cânt, dar aceasta este o opera comică.

- Nu trebuie decât să fac publicul să râdă. - Ei bine, te pricepi la asta.

O să vin să te văd cum interpretezi.

Ce proastă eşti! La naiba cu tine!

Îmi pare rău. Este vina mea.

- Este greşeala mea. - Pleacă de aici!

- Mulţumesc. - Înţelege doar germana.

- Mulţumesc. - Vacă bătrână!

- Înălţimea Voastră... - Trimiteţi-o de aici

dacă vă stresează atât de mult.

Aş fi dat-o afară demult, dar o cameristă rusoaică m-ar fi spionat.

Am aflat că valetul lui Pavel Petrovici trimite zilnic rapoarte despre el.

Dacă ai fi domnişoara mea de onoare, m-ai spiona?

Nu, nu v-aş spiona.

Şi dacă şi s-ar oferi bani şi te-ar speria?

Aş fi de acord. Aş lua banii.

- Şi apoi v-aş spune dvs. - Cel mai bun răspuns.

Îndeplineşte-mi ordinele şi după absolvire, te voi lua la mine.

Dar niciun cuvânt la nimeni, altfel nu vei vedea niciun ban

şi nicio cariera la curte. Şi să nu-mi mai săruţi soţul.

Ivan Ivanovici, am văzut cum se munceşte pentru consolidarea

terasamentului conform proiectului dvs. Scoabele de fier nu vor dura mult,

vor rugini şi vor cădea.

Vă înşelaţi, Adam Vasilievici. Aceste scoabe vor dura 300 de ani.

Dar nu aţi venit aici ca să-mi vorbiţi despre scoabe, nu-i aşa?

Aveţi dreptate, nu despre scoabe, ci despre copii.

Majestatea Sa consideră că este ceva în neregulă cu elevii mei?

Nu e vorba despre asta. Elizaveta a avut copii?

Ar trebui să ştiţi, Ivan Ivanovici.

N-am avut de-a face cu această latură a vieţii fostei împărătese.

Poate că a avut copii, numai că eu nu ştiu nimic despre asta.

Sau, în orice caz, Elizaveta a ascuns foarte bine asta.

Credeţi că ar fi putut să nască în secret? Cum ar fi putut să-şi ascundă sarcina?

Elizaveta nu era o femeie slabă. Cu o anume iscusinţă a slujitoarelor

şi alegându-şi bine ţinuta, situaţia ei era uşor de ascuns.

Teoretic, ar at fi putu să aibă copii. Dar eu nu ştiu nimic despre asta.

Şi cine ar putea să ştie?

Contele Şuvalov era mai apropiat de Elizaveta decât ceilalţi...

fără să-l socotim pe regretatul Razumovski.

Dar Şuvalov este de mult timp în străinătate.

Se teme de Majestatea Sa.

Aţi putea aproxima vârsta unui ipotetic copil?

- Unde vreţi să ajungeţi? - Elizaveta era apropiată de

Semion Kirilovici Narîşkin chiar înainte să fie încoronată.

Daca ar fi avut un copil, acum ar avea vreo 30 de ani.

Semion Kirilovici nu a mai fost văzut la curte de ceva vreme.

Nu credeţi că este timpul să-i facem bătrânului o vizită?

- Ivan Ivanovici. - Scuze, sunt ocupat.

Treziţi-vă, domnilor! Treziţi-vă!

E după-amiază şi voi încă dormiţi.

Arătaţi de parcă aţi văzut o fantomă. Aduceţi-mi ceva de mâncare şi apoi

spuneţi-mi unde m-aţi adus. Grăbiţi-vă!

Îmi amintesc luxoase ale bucătarului Narîşkin.

Dar apoi nu m-aţi mai invitat, Semion Kirilovici.

Veniţi, Maiestate, şi o să vă tratez. Din păcate, eu nu pot să vă ţin companie,

sănătatea nu-mi permite. Sunt obligat să ţin post pe viaţă.

Vă amintiţi că m-aţi învăţat să stau în sanie?

Aţi strigat:"Ridicaţi piciorul!"

"Ridicaţi une jambe, Majestate, une jambe!"

Ne cunoaştem de atâta vreme, dar cu toate astea, ne vedem rar.

Vechiul meu prieten, îmi veţi spune adevărul?

Aţi avut o aventură cu împărăteasa Elizaveta.

- Aţi avut copii? - Scuzaţi-mă, Majestate, dar când?

În vremea când m-aţi învăţat cum să stau în sanie.

Majestatea Voastră, în acel moment nu eram atât de apropiaţi.

Dacă ar fi existat un copil, acum ar fi avut vârsta dvs.

Dar Elizaveta şi cu mine nu aveam nici 20 de ani când am fost despărţiţi.

Eu am fost trimis în străinătate. Ar fi putut să aibă un copil

şi să nu-mi spună despre asta? Nu, Majestate, nu pot să cred asta.

Mulţumesc, Semion Kirilovici, pentru onestitatea dvs.

Vreau să vă mai întreb ceva.

Dacă aţi vedea-o vreodată pe fiica Elizavetei,

aţi recunoaşte trăsăturile mamei sale?

De ce sunteţi atât de abătuţi? Cavalerii nu se pot lăsa descurajaţi.

Găsiţi nişte cai pentru o doamnă frumoasă şi ne vom continua drumul!

Unde să mergem? Nu înţelegi situaţia noastră?

Nu vom primi niciun ban de la francezi.

Nu avem nici măcar pentru o mârţoagă pe jumătate moartă.

Suntem în drum spre un obiectiv măreţ. Uitaţi de francezii ăştia şi

de banii lor inexistenţi. Mă aveţi pe mine!

Domnilor, sunteţi atât de ciudaţi.

Moştenitoarea tronului Rusiei este în faţa voastră,

şi voi vă faceţi griji pentru fleacuri.

Mulţumesc.

Mergem la Veneţia. Dogii mă vor susţine.

Totul lucrează în favoarea dvs., Înălţimea Voastră.

Bravo, băiatul meu. Vezi, Pan Kazimir,

Michal face progrese la curte,

spre deosebire de tine, un cârcotaş îmbufnat.

Dogii din Veneţia sunt lacomi şi ştiu ce să le ofer.

- Ce? - Blănuri. Aur.

Concesiuni la fabricile din Ural, afaceri profitabile.

Veneţia va deveni principalul partener rus

de la Marea Mediterană şi le va da drept de trecere prin sudul imperiului

pentru caravanele neguţătorilor.

Ştiu ce să le ofer în schimbul banilor

şi a unei armate.

Ei bine, după aceste cuvinte, sunt gata să-mi schimb sabia

pentru un cal bun pentru Înălţimea Voastră.

Foarte bine.

- Vreo veste, Stepan Ivanovici? - Am întrebat despre copilul Elizavetei.

Slujitorul lui Şuvalov a declarat că în 1751 împărăteasa s-a plâns în mod repetat

de o boala, care ar fi putut indica o sarcină.

Elizaveta a poruncit să-i găsească o familie bună pentru copil,

după ce se va naşte.

- Un băiat sau o fată? - Slujitorul nu ştie, el spune că

Şuvalov a scris cuiva din Europa şi s-a ocupat de această problemă.

Unde este acum Ivan Ivanovici?

Conform ultimelor informaţii, este în Franţa, Majestate.

Asta-i o combinaţie periculoasa.

Dacă conspiră cu presupusa fiică şi caută sprijin

la curtea franceză...

- Ce trebuie să fac, Majestate? - Nimic, Stepan Ivanovici.

Deocamdată.

Excelenţa Voastră, mi s-a poruncit să vă aduc această scrisoare.

De cât timp eşti confidenta Nataliei Alexeievna?

Aceasta este prima mea misiune.

Aşteaptă câteva momente, O să-i scriu ceva.

Scuzaţi-mă, nu cumva v-am văzut recent în grădina de vară cu Viola Ielaghina?

Cred că te înşeli. Eu lucrez aici.

O cunosc pe Viola Ivanovna, dar, din păcate, nu am timp pentru domnişoarele nobile.

Spune-i Nataliei Alexeievna că nu am timp pentru această întâlnire...

- Ar trebui să vă felicit? - Mai degrabă să-ţi fie milă de mine.

Din păcate,titulatura de trezorier nu implică şi un salariu pe măsură.

Dar spune-i că voi încerca să o văd cât mai repede.

Mă urmăreşti? Parcă locuieşti în această grădină.

Nu este prima dată când ne întâlnim aici.

Îmi pare rău dacă vederea mea vă deranjează,

dar nu pot să promit că nu o să mă mai vedeţi.

Nu am venit aici pentru dvs. Am fost chemată de Marea Ducesă.

Ce are nevoie Natalia Alexeievna?

Îmi pare rău, nu pot să spun nimic fără permisiunea ei.

Soţia mea are secrete de la mine, iar tu îi faci pe plac.

- Aveam o părere mai bună despre tine. - Îmi pare rău.

Dar presupun că nici valetul dvs. nu spune nimic despre instrucţiunile dvs.

Aş vrea să cred asta. Sper că Natalia este mai norocoasă decât mine.

Aşteaptă!

Vederea ta nu mă deranjează. Aş fi fericit să te văd în grădină.

Dacă soarta va dori acest lucru, Înălţimea Voastră.

Andrei Kirilovici, intraţi.

- Ce înseamnă asta? - Intraţi şi veţi afla.

Ce înseamnă asta, Natalia Alexeievna? Ce fel de glume sunt astea?

Ce puteam să fac dacă mă eviţi Andrei Kirilovici?

Ţi-am spus că nu mai am niciun minut liber cu serviciul ăsta.

Deci îţi place serviciul mai mult decât mine?

Nu-i vorba despre dragoste.

- Sunt legat prin simţământul datoriei. - Atunci trişează.

Şi eu sunt legată de soţul meu prin simţământul datoriei,

dar nu mi-e teamă să-l înşel cu tine, dar ţie îţi este teamă?

Am vrut să te văd nu numai pentru că îmi este dor de tine.

- Unde este fratele tău Piotr? - De ce?

Am auzit de la împărăteasă că este în dizgraţie,

trimis departe de capitală, la fel şi soţia lui Sofia.

Nu are un serviciu, spre deosebire de tine.

El ar fi vrut să rămână aici,

dar împărătesei nu i-a plăcut de cea pe care a ales-o ca soţie.

Sofia Stepanovna este în dizgraţie, iar Piotr este cu ea.

El este aici în capitală, încercând să nu fie văzut

de împărăteasă şi de tata. El şi tatăl nostru sunt în conflict.

- Ceea ce a devenit o tradiţie familială. - De ce nu a plecat?

Sofia spera să-şi vadă din nou fiul măcar o singură dată.

E inutil să-i ceară asta împărătesei, dar Sofia insistă şi speră în continuare.

Fratele meu o iubeşte foarte mult, de aceea aşteaptă în tăcere.

Stă închis acasă şi nu vede pe nimeni,

joacă biliard de unul singur.

- Unde se ascund? - De ce?

Vino aici.

Serviciul tău mai poate aştepta.

Nu-i rău. Dar am o întrebare.

- Întrebaţi. - Ce-i cu acest eseu?

Aţi citit titlul?

„Limitarea puterii autocratice. Eseu despre legile juste ale statelor“.

- Exact. - Un titlu îndrăzneţ!

Dar mai departe în text, o serie de concepţii greşite.

Aţi scris un plan pentru un tiran care va înlocui un rege.

Este ceva foarte interesant şi care are sens.

Dar gândurile dvs. ar avea nevoie de mai multă libertate.

Libertate? Despre ce libertate putem vorbi?

Dacă curtenii, favoriţii, linguşitorii au transformat statul într-un cuib

pentru capriciile lor...

Vă folosiţi de cuvintele mele, Înălţimea Voastră?

Ei bine, dacă sunt sunt adevărate, deci de ce să nu fie folosite?

Nu-mi amintesc de ele, dar reprezintă o momeală destul de bună!

Dar asta nu va merge la mine. Aici nu punem la cale o piesă de amatori,

ci constituirea unui stat mare! De aceea, vă îndemn să limităm

puterea autocraţilor - dacă asta vă amuză acum,

dar ce se va întâmpla când veţi urca pe tron?

Vă rog să vă opriţi cu critica, luaţi-mă mai uşor!

Deşi aveţi dreptate, mai trebuie lucrat la text.

- Ce-aţi vrut să spuneţi prin tiran? - Tu oferi nobililor posibilitatea

să aleagă Consiliul şi să guverneze Rusia. Dar cineva trebuie să conducă Consiliul.

Ei vor sta un an sau doi,

îşi vor găsi parteneri, linguşitori, favoriţi,

şi emit un decret privind regula ca un nou monarh să conducă ţara,

dar nu prin moştenire, dar să fie ales.

Noi, în schimb, vom elibera iobagii şi slujitorii.

- Ei îşi vor alege propriul Consiliu. - Două consilii?

Ce-ar fi dacă le combinăm? Vă imaginaţi nobilii şi ţăranii

stând în aceeaşi cameră, pe aceleaşi scaune şi discutând despre constituţia noastră?

Mai degrabă lupii şi iepurii îşi vor face vizite şi se vor săruta.

Lasă-mi textul, voi face nişte note şi poate voi modifica câte ceva.

Dacă acest manuscris ajunge în mâini nepotrivite,

dacă împărăteasa sau Şeşiovski află despre intenţiile mele,

îmi voi pierde postul.

Dacă află, voi fi trimis la fortăreaţă şi voi rămâne acolo pentru totdeauna.

Pavel Petrovici, sunteţi moştenitorul tronului,

veţi ajunge în fortăreaţă numai după moartea dvs.,

în mormântul imperial, sub formă de pulbere.

Sunt fiul împăratului asasinat la ordinul mamei mele

şi aici nu regizăm o piesă pentru teatrul de amatori

- Pare mai degrabă o tragedie greacă. - Iar eroul trebuie să moară până la urmă.

- Ce vreţi? - Am un bilet pentru Piotr Kirilovici.

Nu este acasă. A plecat cu mult timp în urmă.

- Atunci pentru Sofia Stepanovna. - Şi ea a plecat.

Spuneţi-le că cineva vrea să le vorbească despre Simeon!

Îmi pare rău, dar nu ştiu despre cine vorbiţi.

Doamnă! Piotr Razumovski, la dispoziţia dvs.

- Cine sunteţi? - Haideţi să intrăm înăuntru.

Piotr Kirilovici, sunt aici în numele Nataliei Alexeievna.

Înălţimea Sa vrea sa vorbească cu dvs. şi Sofia Stepanovna despre Simeon.

- De ce? - Înălţimea Sa ştie că dvs. şi

soţia dvs. ar fi trebuit să plecaţi din Rusia de multă vreme.

Dar Sofia Stepanovna nu poate să plece. Ea speră să-şi recupereze fiul.

Să spunem că este adevărat. De ce îi pasă Înălţimii Sale?

- Crede că poate să vă ajute. - Cum?

Înălţimea Sa vrea să vă întâlniţi şi să discutaţi personal.

Spuneţi-i Nataliei Alexeievna că acceptăm să ne întâlnim

oricând este convenabil pentru Înălţimea Sa.

Înţelegeţi că această conversaţie nu a avut loc niciodată?

Am înţeles mai bine decât oricine.

- Nu ţi-ai respectat promisiunea. - Am încercat să pun capăt relaţiei.

- Dar nu ai făcut asta! - Lăsaţi-mă să plec!

- Aşa aţi sugerat şi dvs. - Acum nu mai pot să te las!

În străinătate, copilul tău poate fi folosit împotriva mea!

Dar Alexei Grigorievici? Nu vă este teamă să-l lăsaţii pe fiul dvs. să plece.

Este un copil obişnuit care va avea o soartă obişnuită!

Fiul unei foste prinţese germane şi a unui conte rus!

Nu are sânge regal în el! Fiul tău continuă dinastia Romanov!

De ce credeţi că este băiat? S-ar putea să fie o fată.

- Nu contează! - Vă rog să mă iertaţi.

Sunt gata să-mi accept pedeapsa. Voi naşte un copil,

chiar şi în exil, chiar şi în închisoare! Îl voi naşte!

Vrei să-l naşti, nu ai decât.

Dar trebuie să închei relaţia ta cu Pavel Petrovici chiar astăzi!

- Noapte bună. - Ecaterina Ivanovna,

ai o faţă foarte drăguţă. Eşti domnişoara de onoare a Înălţimii Sale?

- Sper să devin după absolvire. - Încă mai studiezi la Smolnâi?

Probabil nu ştii, dar aceştia sunt cei mai buni ani ai tăi.

Totul este înaintea ta şi viaţa care te aşteaptă pare un basm.

Draga mea, să nu greşeşti. Greşelile se fac uşor la curte.

Fereşte-te de Romanovi şi nu-i lăsa să se apropie prea mult de tine.

Îmi voi aminti sfaturile dvs.

Vreau să-l nasc pe moştenitorul tronului,

care să fie puternic şi încrezător şi să guverneze cu înţelepciune şi hotărâre.

- Şi Pavel Petrovici cum este? - Seamănă prea mult cu tatăl său.

Eşti prea dură cu el. Dă-i o şansă să se afirme.

În definitiv, nici nu participă la treburile guvernamentale.

Practic, nu iese din capitală şi tu vrei să-ţi aducă

un plan de capturare a Constantinopolului?

Tu îl aperi, iar el te urăşte.

În locul lui, eu l-aş fi urât şi pe Potemkin.

E nevoit să stea în palat,

când soarta imperiului este hotărâtă fără el.

Tot mai vorbeşti de asta. Abia aştepţi să pleci, nu-i aşa?

- Mă vei lăsa să plec? - Nu, o să merg cu tine.

O să merg oriunde te vei duce. Chiar şi la Constantinopol!

Turcii vor fi surprinşi.

- Doar o secundă, Ivan Perfilievici. - Eşti un vrăjitor, Johann Bogdanovici.

Vrăjitori ca tine...

Apa e fierbinte.

Vrăjitorii ca tine trebuie să fie în rândurile noastre.

Dacă doreşti, pot să aranjez prima etapă de iniţiere.

De asemenea, te pot recomanda baronului Gartenberg

pentru loja Minerva.

- Minerva? - Zeiţa înţelepciunii, precum şi

a tot felul de descoperiri şi invenţii. Ţi se potriveşte loja Minerva.

Aşa că vino joi la noi... de fapt la Stroganov în Moika.

- Te voi duce la o rugăciune comună. - Nu voi veni, Ivan Perfilievici.

Nu mă trag rugăciunile comune cu neamurile.

Eşti aici pentru un tratament sau un bulion revigorant?

Am nevoie de 100.000. Banii sunt cel mai bun bulion revigorant.

Am cheltuit fără măsură, deci nu am niciun ban.

Nu cer un împrumut.

Dacă nu este un împrumut, aş cere altora bani,

dar unde poţi găsi unul chiar atât de prost?

Pot să-ţi vând ceva la care visezi de multă vreme.

O insulă. Este a mea.

- Dar poate deveni a ta. - Da, o văd.

- De cât timp este a ta? - Nu de mult timp.

Aşa funcţionează ţara noastră, Grigori Alexandrovici.

Unii primesc insule, iar eu nimic. Dar, apropo, nu sunt

chiar ultima persoană de la curte.

Când împărăteasa a vrut, I-am arătat tot felul de...

G-Grigori Alexandrovici! Bine, am spus prea multe.

Nu mai pot da înapoi.

Acum ştii, Grigori Alexandrovici.

- Ce zici de oferta mea? - Nu înţeleg.

Este atât de neaşteptat... de ce ai decis să-mi vinzi o insulă?

Am nevoie de bani. O cumperi pe loc sau nu?

- Pe loc? - Am nevoie de bani în avans.

Sau înţelegerea a căzut.

Plec pentru o inspecţie în guberniile din sud.

Ei trebuie să-şi vadă împărăteasa, Trebuie să-mi văd imperiul.

Majestatea Voastră, dar situaţia este dificilă...

Nu a fost niciodată simplă. Şi nu va fi niciodată.

Nikita Ivanovici, prezentaţi-i lui Pavel Petrovici treburile statului.

Îl voi informa personal despre plecarea mea.

Presupun că Grigori Alexandrovici va pleca cu dvs.?

Corect. Sudul este visul lui.

O decizie înţeleaptă.

Îţi voi spune un secret, dragul meu.

Nu sunt doar un mason obişnuit, Sunt un student al lui Elias,

profesorul suprem al societăţii Trandafirul şi Crucea şi

un apropiat al contelui Cagliostro.

Aşa că voi construi o piramidă pe aceasta insulă şi voi produce aur.

O voi denumi Piramida de Aur sau insula Minerva.

Numeşte-o insula Ielaghin. Şi să nu te lauzi cu achiziţia.

S-ar putea ca Împărăteasa să se supere dacă află că îi vând darul.

Va veni ziua când îi voi spune eu totul.

- Pentru ce ai nevoie de bani? - Vreau să construiesc un oraş.

Capitala de sud de pe Nipru. Acolo va fi un şantier naval.

Prima navă făcută acolo se va numi „Gloria Ecaterinei”.

Bine, ne-am înţeles. Voi fi tăcut ca mormântul.

- La revedere. - Da, sigur.

Insula Ielaghin.

- Marea Ducesa Natalia Alexeievna. - Nu am mult timp.

Sunt aici incognito. Sper că nimeni nu va afla despre vizita mea.

Aveţi cuvântul unui nobil. Nimic nu va părăsi aceste ziduri.

Vreţi să ne ajutaţi să-l vedem pe Semion. Cum puteţi face asta?

Împărăteasa are încredere în mine. Voi găsi cuvinte care o pot convinge

să vă dea fiul înapoi. Sau măcar să vă lase să-l vedeţi.

Am fost doamna de onoare a împărătesei.

Ştiu bine cât este de fermă în deciziile ei.

Nu încerc să vă conving. Încerc doar să vă ajut.

Vă promit că o să vă vedeţi fiul în curând.

Mulţumesc, Înălţimea Voastră.

Nu ştiţi ce mult înseamnă asta pentru mine.

Vă suntem foarte recunoscători, Înălţimea Voastră.

Dar mă tem că în caz de eşec, ne aşteaptă

consecinţe devastatoare şi dvs. puteţi cădea în dizgraţie.

- Ştiu ce risc. - De ce faceţi asta?

Nu suport să văd nedreptatea. Nu-mi imaginez cum aş trăi eu

fără să-mi pot vedea copilul!

Trebuie doar să scrieţi un bilet lui Pavel Petrovici în numele dvs.

Scrieţi că aveţi nevoie de ajutorul lui. Doar câteva rânduri.

Bine.

Aveţi o casă minunată. Este atât de linişte aici.

Un loc frumos pentru un copil.

Poftim. Nu vreţi să-l citiţi?

Dar este adresat lui lui Pavel Petrovici. Dacă Înălţimea Sa mi-l arată,

îl voi citi cu siguranţă.

Mulţumesc, Înălţimea Voastră.

Să vă conduc la trăsură.

Semion, dragul meu fiu.

Voia lui Dumnezeu.

Vizita dvs. a dat speranţe soţiei mele. Şi sper că

aşteptările ei vor fi îndeplinite, altfel ea nu va supravieţui.

Bănuiţi nişte motive secrete în spatele acţiunilor mele?

Înălţimea Voastră, vă rog să-mi răspundeţi, dar nu cum aţi răspuns soţiei mele.

- De ce vreţi să ne ajutaţi? - Deocamdată, voi spune doar că am nevoie

ajutorul dvs. la momentul potrivit. Pot conta pe dvs.?

Da, puteţi, deşi nu ştiu cât de exact.