Original subtitles

Mulțumesc.

Mai ușor de atât nu se poate.

Te-ai rătăcit, dragă ?

La numărul 158 ?

Chiar acolo, scumpule.

Mulțumesc.

Îmi țineți asta, vă rog ?

Ce aveți de gând să faceți cu el ?

- Pare vechi. - Și este.

Poezie iacobină destul de indiferentă, cu copertă din piele, foarte scumpă.

Și aceste pete maronii ?

Îi place să fie direct la subiect, domnule...

Jack.

Doar Jack.

Se numește "rugină",

Jack, doar Jack.

Asta face timpul cărților.

Nouă tuturor.

În meserie spunem "abia ruginit". Vă interesează ?

Știți, e o greșeală.

O greșeală ?

Nu credeți ?

- Panoul de la intrare. - Ce are ?

Ei bine, e greșit, nu ?

E redundant. Librăria Book ?

- E în regulă. - Nu.

Dacă numele tău de familie e Book și ești proprietarul, e în regulă.

De aici vine numele "Librăria Book".

Confuz, știu.

Sau e util ?

Nu mă pot decide.

Dar mă numesc Book și am o librărie, asta, desigur.

Trebuie să fii aici pentru slujbă.

Ceai ?

Încă le lipsește.

Încerc să fac fursecuri cu ghimbir.

- Cât ? - De unde vii ?

Unul pentru fiecare și unul pentru ceainic.

Să vedem. Cum rămâne, Doar Jack ?

Acesta e câine, carte, câine, muncă.

Am un hobby care necesită tot mai mult timp.

Tot mai mult.

De aceea am nevoie de ajutor.

Doamne.

Așa e mai bine.

Am nevoie de ceai.

Fără ceaiul meu, sunt un neisprăvit.

Nu e chiar specialitatea mea.

Credeam că mă trimit la o fabrică sau ceva de genul.

Cine ?

Știți de unde vin, nu ?

- Știți că am fost în... - Nu trebuie să o mai spui.

Acum că te-am angajat, Doar Jack, care sunt așteptările tale ?

Vreau o viață liniștită și să revin la normalitate.

Stați, m-ați angajat ?

Normalitatea e supraestimată.

Da, ai slujba.

Dacă o vrei.

Dragă, vino imediat.

Trottie, acesta e Doar Jack. Jack, ea e Trottie, soția mea.

Bună.

Bună. Ei bine, ce e ? Locul unde a fost bomba.

Bărbații curăță locul. Unde era Incommon Street ?

Da, acela. Ce se întâmplă ?

Ei bine, au găsit ceva.

În circumstanțe suspecte.

Tipul meu preferat de circumstanță.

Traducere cu A.I.(gemini-2.5), Sincronizat şi corectat: Mannix

UN ANTICAR CU MULTE TALENTE Episodul 1,

" Uşor pătat "

" Partea întâi "

Mă întrebam când vei veni.

Peste tot, sergent.

Știți ce cred despre asta.

Făcutul e simplu. Dar cum știți, am o scrisoare specială

de la Churchill.

Da.

În regulă.

Bună, Book.

- Doamnă Burke, asta v-ar putea interesa. - Aproape, la propriu.

Începeți de la început, inspector și lăsați nimic neacoperit,

mai ales dacă e lasciv, grotesc sau minim scandalos.

Domnul Baseheart tocmai începuse să curățe dărâmăturile.

- Incommon Street la numărul 44, nu ? - Da, domnule.

Un atentat teribil.

- Vă amintiți de acel bombardament, domnule ? - Cum aș putea să-l uit ?

Eu cu Trottie am ajuns înghesuiți în adăpostul Anderson

cu omul de la asigurarea Prudential.

Avea unghii superbe.

Dar un miros al lipsului îngrozitor.

Adăposturile alea nu erau suficient de mari.

- Războiul s-a terminat, domnule Baseheart. - Adevărat, dar încă îmi place să patrulez.

Pentru vremurile vechi.

Și ca să o supraveghez pe Brenda.

Reflectorul meu fidel.

Bun, ați venit să curățați dărâmăturile, și ghiciți ce a găsit.

Nu ne țineți în suspans.

Să fiu lovit de fulger.

Toți amestecați ca într-o salată. Câți sunt ?

Nu se știe pentru că sunt amestecați, dar estimez că între 10 și 12.

Motivul pentru care Baseheart nu a raportat asta autorităților

e altă poveste.

- Nu ați anunțat ? - Copiii care se jucau au anunțat.

Cum spuneam, am o teorie. Ei bine, evident au murit în bombardament, nu ?

Ce crezi, Jack ?

- Eu ? - Tu.

Da, așa trebuie să fi fost.

Au murit în bombardament.

Au murit acum doi ani și sunt deja descompuși.

Aceasta ar fi o presupunere logică.

- Nu credeți că au murit din cauza bombelor ? - Dacă vă amintiți, Inkerman Street.

Era deja goală, nu, domnule Baseheart ?

Programată pentru demolare.

Deci, dacă nu locuia nimeni aici, cine sunt ei ?

Ei bine, oricine, probabil.

Oricine s-ar fi putut refugia într-una dintre casele goale.

- O duzină ? Dar hainele ? - Hainele ?

Toată carnea e ca iarba.

Bombardamentul a fost acum doar doi ani. Chiar dacă trupurile s-ar fi putrezit,

hainele ar fi intacte.

Cred că domnul Baseheart și cu mine gândim în linii similare.

Să vedem, cheia pare a fi asta,

nu credeți ?

Chipul inconfundabil al regelui Carol al II-lea.

Are și o dată ?

1665.

O groapă de ciumă, nu ?

Așa pare.

Ce a spus ?

O groapă de ciumă.

Marea Ciumă.

Cimitirele din Londra erau pline, așa că

au săpat gropi enorme pentru a arunca cadavrele.

Sunt pasionat de arheologie.

Nu sunt expert, e doar un hobby.

De ce nu ne-ați anunțat imediat când i-ați găsit ?

Ei bine, știam că nu voi mai avea o astfel de ocazie.

Am vrut doar puțin timp pentru săpătură.

E fascinant.

Îmi pare rău, inspector.

Presupun că nu e niciun rău.

Nu sunt sigur de asta.

- Scheletele pot contamina. - Ce, vreți să spuneți că încă infectează.

Nu pot asigura nimic,

dar cred că e foarte puțin probabil.

Pot să păstrez asta ?

Cum doriți.

Ce mai faci, domnule Book ?

Bună, Nora.

De ce, nu mă surprinde să te văd aici ?

Știați că, pe atunci, foloseau catapulte uriașe

pentru a arunca cadavre infectate în orașele pe care le atacau ca să le contamineze ?

Ce oribil, Nora.

Știu.

Și un adverb terminat în mente chiar mai oribil.

Trebuie să fie valoros.

Sergent, ocupați-vă imediat de verificarea acestui teren.

Și fiți atent.

Unde, domnule ?

La morgă, îmi imaginez

Să fie inspectate de dr. Calder pentru a determina dacă sunt contagioase.

Da, domnule.

Mulțumesc, Book.

Contați pe mine, inspector.

Sergent !

De ce nu putem colecționa șampanie ca oamenii normali ?

Ești bine ?

Da, e doar puțin, să fiu cu polițiști.

- Am fost închis, vedeți, și... - Da, știu.

Nu a putut fi prea plăcut.

Îmi poți spune totul despre asta când ești gata. Dă-mi asta.

Acum că ai slujba, poți sta la noi.

Am o locuință alături.

Book are cărțile lui, eu am hârtii de perete, Și e un mic pod

cu o cameră între noi.

De ce mă ajutați ?

De ce nu ?

Ce se întâmplă cu Harkup ?

Zic că s-a sinucis.

- Ați auzit ? - De la colegul lui de acolo.

O să-l jupoi.

- Ăsta se bagă în toate. - E în regulă. Nu știu de ce.

Domnul Book e mereu binevenit să ne ofere înțelepciunea sa. Cum știi.

Da.

Da.

Ce păcat, Book. Săracul prost.

Dar Morris are dreptate. E un suicid obișnuit.

Adică, pot fi flexibil, cum știi când e ceva puțin mai...

Recherché, outré ? Ceva cu accent pe e ?

Ceva neobișnuit,

Ca prietenii noștri scheleți.

Dar e o sarcină foarte simplă.

- Sergentul și cu mine suntem capabili... - Cine l-a găsit ?

Ada Dredge, menajera

E foarte șocată.

Dredge ? Îmi sună cunoscut.

Lucrează de ani de zile pentru Harkup.

Ding Dong.

Există un bilet ?

- Niciunul. - Cum a făcut-o ?

Cianură de hidrogen.

- Oribil. - Și intrigant, nu credeți ?

Domnul Harkup ?

Mi-e teamă că da. Pare sinucidere.

Ce oroare.

Ei bine, mai bine urcați.

Prea multă emoție pentru o zi.

Jack, poți să te întorci la librărie ?

E un teanc de ziare, a treia spre dreapta,

Charing Cross Dispatch, sub două volume despre Leonor de Castilia

și un tom despre aspidistra.

Mi le aduci ?

Bine. Și pune ceainicul din nou..

O să avem companie.

Ei bine, uite, e de la el.

A adus prăjitură cu cafea și nuci pentru domnul Harkup.

Vi le las vouă.

Ziua a decurs ca de obicei ?

Da, merg săptămânal, dar ieri l-am văzut.

Am mers să caut bandaje.

Bandaje ?

Fiul meu s-a rănit în război. Are nevoie de îngrijire constantă.

Trebuie bandajat.

La ce oră l-ați văzut pe domnul Harkup ?

La 18:00. Presupun că pe la șase.

Nu pare posibil.

Stătea acolo, plin de viață, și apoi... să-l găsesc întins așa.

Merge foarte bine.

Era ?

Ce ?

Dacă era plin de viață, adică, cu moralul ridicat.

Adevărul e că părea cam trist.

Dar de ce ar face ceva atât de oribil ?

Avea vreun viciu ?

Vicii ?

Trebuie investigate toate aspectele, dragă.

Avea mereu aceleași obiceiuri.

Mergea la biserică duminica,

își ținea la zi registrele contabile, cred că pentru că a fost soldat.

Juca domino.

- Domino ? - Luni și joi seara.

La Bull, cu domnul Baseheart și alții.

Asta se consideră viciu ?

Nu cred.

Avea familie ?

Mama mea spunea mereu, dacă nu poți spune ceva frumos despre cineva, să nu deschizi

gura.

Deci nu se înțelegeau bine ?

Nu avea o fiică pe care nu o vedea prea des ?

Nu vreau să vorbesc despre asta.

Ar fi nepotrivit.

- Cu domnul H abia înmormântat. - Doamne, prăjitura asta.

- Da ? - E delicioasă.

Prea amabil, domnule.

Dar mi-o imaginam.

De ce spuneți asta ?

Cafeneaua domnișoarei Lyons, 1921 ?

Nu credeam că știați..

- Dar era 1922. - Am greșit.

Cum ați știut ?

Am mereu date de genul ăsta, marea majoritate inutile.

- Trebuie să fie plăcut. - Da.

Niciodată nu m-am simțit atât de glamuroasă.

Am primit o pălărie nouă. Și domnul primar mi-a făcut cu ochiul.

- Mi-a făcut cu ochiul. - Ce emoție.

Am lucrat mulți ani în acea cafenea.

De aceea sunt o cofetăreasă atât de bună.

Domnul H era un fan înfocat al prăjiturii mele cu ananas răsturnat.

Ar fi cu adevărat util de ce el și fiica lui, Sarah...

- Meru... - Merula.

Marula. Marula, așa e. De ce, nu se înțelegea cu Marula ?

- Ei bine, din moment ce ați fost atât de amabil, domnule. Ce drăguț.

Era o nenorocită.

O nenorocită meschină care se gândea doar la bani.

Înțeleg.

El o ținea pe un piedestal după ce soția lui a murit.

Dar ea îl avea în palmă. Nimic nu era prea mult pentru

micuța lui prințesă.

Și apoi ea mai are și tupeul să fugă cu el.

Cine ?

Mickey. Mickey Hall.

Un nimic. Care se băga în chestii...

de pe piața neagră.

E mecanic.

Are un atelier pe Marlend Way.

- Marlend. - Încântător.

Și acum Marula va moșteni proprietatea.

E greșit, nu credeți ?

Sigur,

e greșit.

- Mulțumesc pentru prăjitură. - Ce naiba credeți că faceți ?

Doar fiind un bun vecin, sergent.

Martorul dumneavoastră, cred.

Salutare din nou.

Ce faci, Book ?

M-am gândit să arunc o privire...

înainte să plec.

Poate pot ajuta.

O să plecați ?

Doamna Book și cu mine mergem la plimbare. Îl las pe băiatul nou să aibă grijă.

O să aibă grijă de Dog ?

Dog. Fără articol definit.

Mergeți la film ?

- Rulează filmul Sandrei Dare. - Opera.

Femei grăsuțe cântând.

Apropo, pot...

Avea o fiică.

Conform doamnei Dredge, nu se înțelegeau.

- Mi-a spus. - Încercăm să o localizăm.

Are un atelier de mecanica în Mile End.

Bine.

Mulțumesc.

Ce curios.

Doamna Bliss adoră și ea genul ăsta de nimicuri.

Nu sunt nimicuri. Sunt din jad.

Valoroase.

Și asta...

Domnul Harkup era un expert.

Credeți că a fost sinucidere ?

Aveți dubii ?

Da.

Care e teoria dumneavoastră ?

- Bună ziua, domnilor. - Ce faceți ?

Eric. "Miel negru și șoim gri".

- A ajuns cartea pentru Sheila. - Magnific.

O va lua mâine. O băutură ?

Nu, mulțumesc.

Mie nu mi-a plăcut niciodată.

Harkup.

Cu iertarea lui Dumnezeu.

Era cam ca Hitler. Dar îmi pare rău că și-a luat viața.

Atunci spuneți-mi care e teoria dumneavoastră.

Răbdare, inspector, răbdare.

"Cei mai puternici războinici sunt timpul și răbdarea".

- Tolstoi. - Nu m-a interesat niciodată.

Am încercat să citesc acela unde femeia sare în fața trenului.

- Nu ? - Nu.

- Book. - Inspector.

Prea mult ?

Nu, deloc.

Arată incredibil.

Mă refeream la pereți.

Book spune că e un insult la eleganță,

dar eu îl văd interesant, și tu ?

Am fost mereu bună la montat lucruri.

Dulapuri, radiouri, capete.

Am fost în armată.

- Gin ? - Ce ?

Da, te rog.

Deci o să ieșiți ?

Mereu ieșim, dragă.

Ei bine, trebuie să trăiești, nu ?

Mai ales cu tot ce s-a întâmplat.

E miel în cămară. Camera ta e sus. Am aerisit cearșafurile.

Eu...

Adică... mulțumesc.

Mă duc să despachetez.

Bine ?

Bine ?

Cunosc privirea aia.

Plănuiești ceva.

Nu, e privirea unui om mulțumit.

Am o soție frumoasă, un magazin frumos,

un câine frumos.

Ce altceva ți-ai putea dori ?

Minciunos.

Trei lucruri.

Harkup colecționa statuete chinezești din jad de calitate excepțională.

Dar praful e elocvent, cum a spus cineva odată..

Praful nu minte.

O statuetă a fost înlocuită cu o piesă de șah fără valoare,

dar lasă o urmă în praf.

Doamna Dredge a mințit. De mult timp nu a mai curățat acolo.

În al doilea rând, domnul Harkup are o umflătură la ceafă,

și nu cred că i-a apărut din cauza căzăturii.

Cu siguranță a fost lovit cu un obiect greu

care, deși nu i-a rănit pielea,

i-a provocat o hemoragie în partea din spate a craniului.

- În al treilea rând... - Da ?

"În această întunecime aud,

și de mai multe ori m-am îndrăgostit pe jumătate de moartea ușoară,

chemând-o cu tandrețe și cu ritm melodios,

ca să primească în aer suflarea mea tăcută".

Cum ?

Un chimist care are la îndemână fel de fel de otravă blândă,

de ce să se sinucidă cu ceva atât de oribil ca hidrogenul cianurat ?

Ei bine, Book, iată.

Da, Trottie. Avem.

E crimă

- Book ? - Doamnă Book, aveți grijă.

Da ?

Bună ziua.

Spuneți.

Ei bine, caut o carte.

Sunteți la locul potrivit.

Ce ar putea interesa doamna, tinere ?

Dickens, Wilkie Collins, Henry James ?

Aveți noua carte de Georgette Heyer ?

- Am citit toate celelalte cărți ale ei. - Și eu, și e foarte de succes,

dar căutați o carte nouă, doamnă...

Doamna Goodwin.

- Jean. - Jean.

Nu cumpărăm cărți din astea, nu ?

Hai să mergem la Foyles.

E departe, și știi cum sunt picioarele mele.

Am alternativa perfectă.

Cineva care scria despre romanțe când Heyer era încă în leagăn.

Probabil.

Ei bine, dacă ziceți dumneavoastră... Dacă ați putea să-mi recomandați...

Scuzați-mă, domnule.

Îmi pare rău. Mă gândesc.

- Orczi. - N-am auzit niciodată de ea.

Ea. Baroneasă maghiară.

- "Pimpinela de catifea". - Mi s-a vorbit despre cartea asta.

Revoluția Franceză.

E o minune.

Nu veți regreta.

Când ați terminat-o...

Reveniți și vă voi căuta continuarea.

Mulțumesc mult, domnule.

Cât vă datorez ?

Un șiling.

Așteptați.

Picioare. Picioare, picioare, picioare.

Asta e gratis.

Nu pot accepta.

Nu vă faceți griji.

E ca să ieșiți la plimbare fără să vă faceți griji pentru alte bătături,

și asta nu are preț, nu sunteți de acord, Jean ?

Mulțumesc.

O zi bună.

Hai.

Așa nu voi câștiga niciodată bani.

Jack,

nerăbdător să începi ziua ?

Aici e un univers de cunoștințe

despre condițiile umane,

și unele inumane.

Ai moneda ?

- Da, sigur. - Bine.

Domnule Book, nu vreau să mă bag,

dar... ce faceți ?

Nu e evident ?

Vând cărți.

Da, dar nu e tot, nu ?

Ieri ați fost la ruine, ați vorbit cu femeia de curățenie.

- Da ? - E... hobby-ul dumneavoastră ?

Felul în care vorbiți cu poliția... L-au lăsat să cerceteze groapa.

E ca un consultant ?

Dacă nu, de ce l-au ascultat ?

În general, nu mă ascultă, și pierd.

În război, i-am făcut o favoare inspectorului.

Nu a uitat-o.

- În plus, am o scrisoare specială. - O scrisoare de la Churchill. Da,

polițistul a spus asta.

O scrisoare care spune ce ?

E o lume haotică, Jack.

Am un sistem.

Oamenii îmi cer uneori părerea

ca să fie puțină ordine,

atât.

Poți citi orice,

în afară de cărți.

Deci, ăsta e sistemul tău ?

Da.

Ce e în neregulă ?

Nu e nicio ordine.

"Cataractă de negare".

"Boli ale ochiului și cum să le tratezi".

Cataractă. O boală a ochiului.

Logic.

Ghilotina.

Un ghid practic. "Viața și moartea lui Alfred Muttings".

Monede regale. Adică, nu există sistem. Nu există niciun sistem.

Dar totul e aici.

Cum să explic ?

Alfred Muttings era un criminal.

Era un falsificator excelent în timpul reginei Victoria.

Se specializa în falsificarea monedelor,

l-au prins la Paris și i-au tăiat capul, și de asta locația.

Da, dar asta e...

ridicol.

Totuși.

Ei bine, te las pe tine responsabil să mă acoperi.

"Abia ruginit".

Spune totul

Da, vă pot ajuta ?

Am venit pentru o comandă.

Sigur.

Care e numele ?

Sheila Wellbeloved.

Bună.

- Jack ? - Da.

Sunt Nora.

Avem multe de discutat.

- Din nou, îmi pare foarte rău pentru dumneavoastră. Pot să plec acum ?

Pot să vă pun câteva întrebări ?

Veniți cu mine, vă rog.

- Unde să ascunzi un copac... - Mai bine decât într-o pădure ?

- Și aceste urme... - Într-adevăr.

- Book ? - Bună.

Revizuiesc acești scheleți cu doamna doctor Colding.

Sigur. Există risc de infecție ?

E destul de sigur după cum văd eu, inspector.

Totuși, "În gura închisă nici muștele nu intră", zice proverbul.

Nu trebuie stricată surpriza.

Surpriză ?

Să revenim la caz. Aceasta e domnișoara Marula Harkup.

Îmi pare foarte rău, domnișoară.

A spus că are întrebări.

Vă deranjează dacă vă însoțesc ?

Nu uitați analiza de sânge.

Imediat.

Scuzați-mă.

Poftiți.

"Miel negru și șoim gri".

Pare interesant.

Mulțumesc.

Te obișnuiești ?

Încet.

Cine ești ?

Nora. Locuiesc vizavi, la restaurantul turcesc.

Uneori ajut la librărie.

Deci, îi cunoști bine

pe domnul și doamna Book ?

Da.

Și cunoști hobby-ul domnului Book ?

Mai bine să-l cunosc.

Doar la asta mă gândesc.

- Nu ți se pare asta... ? - Bolnăvicios ?

Aș zice că da.

Ce părere au părinții tăi ?

Nu am.

Cum ?

Ei bine, era război, nu ?

Toți au pierdut pe cineva.

Eu i-am pierdut pe ei.

Îmi pare rău.

- Cum a fost ?

Deci, cum te descurci cu Book ?

Domnul și doamna Book.

Nu e exact ce mă așteptam. Care e prenumele dumneavoastră, apropo ?

Ce părere ai ?

"Sfântul Book", "Leo Book"

Gabriel.

Ca îngerul ?

Cred că e un arhanghel.

Sunt incredibili, amândoi. Foarte drăguți.

Deci, povestește-mi despre tine.

Trebuie să mă credeți insensibilă

pentru că nu plâng și nu mă jelesc pe aici.

Pur și simplu, nu sunt așa.

Punct.

Să vorbim despre tatăl dumneavoastră.

Îmi pare rău pentru moartea lui.

Desigur. Era tatăl meu.

În ciuda tuturor.

Dar el nu se lăsa... iubit.

De ce credeți că s-a sinucis ?

Nu știu. Îi mergea foarte bine la magazin.

Înainte să moară, mama i-a lăsat bani.

- Nu credeți că distanțarea lui... - Nu.

Nu are nicio legătură.

Nu era foarte sensibil.

Poate de asta sunt și eu la fel.

Mi-a spus clar că nu acceptă... relația mea cu Mickey.

Dar,

Dar nu s-a sinucis din cauza depresiei.

Cum am spus, nu era așa.

Ne povestiți despre Mickey ?

Ce să spun ? E partenerul meu.

Cum a trecut războiul ?

De ce întrebați asta ?

Știm că tatăl dumneavoastră prețuia forțele armate.

Întotdeauna purta medaliile cu mult mândrie.

Da, dar Mickey n-a avut noroc. Nu vede bine.

Cred că l-am atras din cauza asta.

Adică, nu avea să fie de niciun folos cu vederea în condiții proaste.

Lui tata nu i-a plăcut. Credea că e un leneș.

A început așa.

Cum s-a terminat ?

Tata era convins că Mickey îl fura.

Bani ?

Morfina.

În război, Mickey s-a băgat într-o chestie ilegală.

Vindea șosete și țigări, nimicuri de genul ăsta.

Lui tata i-a intrat în cap că Mickey era rău.

A observat că lipsește morfina ?

Da.

Nu ne vorbea.

Dar dumneavoastră aveați noutăți, nu ?

Am crezut că un copil ne va obliga să facem pace.

De ce sunteți așa interesați de Mickey

dacă tata a decis să se sinucidă ?

- Povești ? - Povești polițiste.

Asta vreau să scriu.

Am atâtea idei.

Afară e o lume nouă cu adevărat emoționantă.

Toată lumea e distrusă.

Nimeni nu mai știe ce să facă.

Dar eu știu.

Războiul a dat lumea peste cap, a dezarticulat-o,

dar e grozav.

- Nimic nu va mai fi ca înainte. - Nici crimele ?

Inclusiv crimele.

Mulți soldați s-au întors în Marea Britanie

cu pistoale furate de la naziștii morți. Țara e plină.

Și ?

Părem civilizați doar pentru că nu suntem înarmați.

Există atâta pasiune suburbană pe punctul de a exploda.

Soți care au aventuri cu secretarele lor,

doamne care au aventuri cu șoferii lor.

Confruntări pentru moșteniri și dispute domestice.

Oamenii obișnuiau să se omoare fierbând arseniul din tapet.

Acum trebuie doar să-și caute Lugerele.

Ce s-a întâmplat cu părinții tăi ?

Nu urma să-mi povestești despre tine ?

Și eu sunt orfan.

Nu mi-am cunoscut mama.

Am o poză cu tata.

Asta e tot.

Îmi pare rău.

Nu-ți face griji.

- Mă duc... - Da.

Mi-a făcut plăcere să te cunosc. A fost o incendiatoare.

Ce ?

O incendiatoare.

L-au aruncat dintr-un avion, și a incendiat acoperișul.

Mama m-a scos afară și s-a întors după tata.

Dar acoperișul s-a prăbușit.

Am rămas așezată

în grădină, privind casa,

am simțit doar un fel de amorțeală.

M-a găsit un voluntar.

Apoi unchiul meu, m-a luat să locuiesc cu el, așa că acum trebuie să-l ajut

cu restaurantul.

Unde ai vrea să fii ?

Asta e mult mai palpitant, nu-i așa ?

Am renunțat la plăceri pentru Postul Mare.

Eu am renunțat la Postul Mare... pentru a mă bucura.

Ei bine, care e răspunsul ?

Am mai spus, sunt doar un librar.

M-am întors la vânzarea de cărți, așa cum făceam înainte de război.

Asta ar fi...

Pentru vremurile vechi.

În plus, l-am ajutat să-l găsească.

Au fost foarte amabili.

Cum se desfășoară ?

E complicat.

Îmi imaginez.

Delicat.

Nu vrem să iasă ceva prost.

Nu-i așa ?

Deci, ce părere avem despre el ?

Despre Jack. L-am pus la mansardă.

Ca doamna Rochester, Dar puțin mai aspru.

Nu ai observat niciodată că ești foarte... ?

- Bibliotecar. - Din cauza numelui tău ?

Determinism nominativ.

Dacă te-ai numi "Măcelar", poate ai tăia

carne.

"Jupui", ăsta e cuvântul.

A îndepărta grăsimea de os. Ce cuvânt descriptiv, a jupui.

O voi face să fie folosit din nou.

Ei bine, îți doresc mult succes.

Mi-ai putea face rost de bucăți de carne pe sub tejghea ca domnul WellBeloved.

Ar fi mai util decât să vinzi cărți zilele astea.

Numele meu de familie ar fi putut fi Arcaș sau Brutărie, sau Lumânar.

Apropo de asta, "La revedere, păpușă"

Pleci din nou ?

Ești atât de trează încât nu vei putea dormi.

E un scriitor american.

Mi s-a comandat cartea lui.

Știu că e pe aici. Recent, am văzut doamna din lac.

Vorbeam despre Jack.

E foarte promițător.

Și nu a încercat să fure acea monedă.

Deci închisoarea nu l-a ruinat pe viață.

Bate-n lemn.

Și... celălalt subiect.

E prea devreme să-i spun.

Ce era special la cartea ta ?

Nimic. Era despre niște băieți care jucau cricket la școală.

Și ce părere ai despre Carol Darley ?

Ai citit Tim ?

- Am început. - Când ?

După ce l-am salvat de la incinerator.

Numele meu e Book.

Cum te numești ?

Dă-te la o parte.

E un nume amuzant.

Mulțumesc.

Stratford Perry.

Dar prietenii îmi spun Trotty.

Ești fantastică.

Îmi ești datoare.

Da.

Deci, când voi avea probleme, mă vei ajuta ?

Să facem un pact solemn.

Îmbrățișează-mă strâns, Carol, și ridică-mă puțin.

Așa pot vorbi mai bine.

Carol a înclinat capul fără să spună un cuvânt, l-a sărutat, și astfel prietenia lor

a fost pecetluită.

Noapte bună, doamna Book.

Noapte bună, domnul Book.

COMPUȘI CHIMICI și efectele lor

Fiica, leneșul, servitoarea, frizerul.

Cine i-a dat lui Harkup otravă groaznică aia ?

Pentru cei care nu sunt.

- Domnule, nu veți crede niciodată. - Trebuie mult ca să mă surprindeți.

Morris.

- Ce este ? - Avem testamentul chimistului.

Cine ?

Fiica nu primește nimic.

- Nu ? - Nu.

Ei bine, cine moștenește ?

Servitoarea.

Doamna Ada Dredge.