Original subtitles

"Pot să florile?"

Trandafirii roz?

Roze rosé...

Rosé...

Nu sunt pentru dvs. Sunt trandafiri din sud.

Poftim?

Uitați!

Pentru dvs.

Vrea trandafirii roz frumoși.

Face cinci euro șaizeci, lasă-i șase!

Serios?

Foarte mult.

Mersi. Franceza mea de baltă nu ajută.

Nu. Ea nu e drăguță cu nimeni.

Tu ești drăguță. Și franțuzoaică. Și vorbești engleză!

Desigur. Am crescut cu programe TV americane.

Dar tu? În vizită din State?

Acum locuiesc aici.

Tocmai m-am auzit spunând asta și nici mie nu mi-a venit să cred.

- Emily. - Camille.

Cum ai avut norocul să te muți la Paris?

Firma de marketing din Chicago la care lucrez a cumpărat una de aici.

Eu vin cu perspectiva americană.

Și ei ce părere au?

Cam ca florăreasa aia.

Să te duci la Le Marché des Enfants Rouges!

- E în Marais. - Bine.

Ai multe locuri grozave de vizitat acolo. Ia metroul până la Filles du Calvaire!

Ultima oară când am luat metroul, am ajuns în arondismentul 21.

Sunt numai 20.

Exact.

Orașul ăsta e copleșitor.

Liniștește-te!

Parisul pare mare, dar, de fapt, e doar un orășel.

Îți dai seama de asta după un timp.

De fapt, ce faci diseară?

Dacă e marți, cursul de franceză.

Am o idee mai bună.

Lucrez la o galerie de artă și diseară avem un vernisaj.

Un public interesant, inclusiv oameni din Chicago.

Îți știi pe Randy Zimmer?

Hotelierul?

Am auzit de el, e noul Ian Schrager.

Scuze celui vechi!

Caută obiecte de artă. Pentru noul lui hotel de la Paris.

Vino!

E la Galerie de Garipuy, în al patrulea.

- Care e lângă al cincilea? - Pe malul opus al Senei.

O să te înveți tu!

- Trebuie să plec. - Bine.

- Îmi pare rău. - Mie nu.

Ne vedem diseară!

10.400 URMĂRITORI @EMILYÎNPARIS

#CÂNDTOTULSEVEDEROZ!

Paquets ale mele!

În sfârșit!

Da, bine. Nicio grijă!

Mă ocup eu.

De tine cine se ocupă?

Bine. Poftim! Îl ții?

Nicio problemă.

Doamne!

Știi...

avem și noi cărămizi.

Câteva lucruri de acasă care-mi lipseau.

Nu alea.

Alea sunt de la birou.

- Cu ce te ocupi? - Marketing.

Nu!

Untul meu nesărat de arahide bio!

Fostul meu.

Îmi pare rău.

Nu, fără el pot trăi. Dar...

untul de arahide!

Acum ești la Paris, sigur găsim ceva mai bun.

Dumnezeule!

N-am mai mâncat o astfel de omletă. A fost grozavă!

- Sigur nu vrei unt de arahide? - Nu mai vreau, din cauza ta.

Deci faci reclame la lenjerie?

Produse de lux.

Lenjeria era un cadou.

De la un client.

- Trebuie să fi fost încântat de tine. - Sper. Profesional.

Nici asta n-a sunat bine.

Adevărul e că mă deranjează darul.

De ce?

Unu, e însurat. Doi, are o relație cu șefa mea,

care ar vrea să mă întorc la Chicago.

Și trei, nu se cade deloc.

- Ce încurcătură! - Așa e. Urăsc încurcăturile.

De mică aveam reguli.

Mazărea nu atinge morcovii.

Sosul trebuie ținut separat

și îmi plac cârnații netăiați.

Acestea fiind spuse,

te ajut să faci curat, înainte să plec.

Nu!

Este...

Distruge tigaia.

E pentru vase.

Ăsta e secretul omletelor.

Nu curățăm niciodată...

lăsăm lucrurile în sucul lor.

Regulile mele.

Bine.

Sunt frumoase. Mulțumesc.

- Cu cine e? - Cu Antoine.

- Se ceartă. - Ești un geniu.

Ce-și spun?

Ea îi reproșează că nu o apreciază,

iar el amenință că se duce la alte agenții.

Doamne! Trebuie să fac ceva.

Nu, atât mai lipsește, să intri călare pe parfumul lui.

Dacă un client pleacă imediat după sosirea mea,

vinovata e una singură.

Sper că nu întrerup.

Ba bine că nu!

Americanca la Paris.

Intră!

Voiam doar să-ți spun că diseară mă văd cu Randy Zimmer.

Cu cine?

Hotelierul.

Ideea ta! Știi tu...

Ca firma lui Antoine

să creeze un parfum special pentru hotelurile lor.

O șansă pentru Maison Lavaux.

De ce n-ai spus?

Pentru că...

nu eram încă gata să spunem.

E de ultimă oră. Foarte nou.

Captivant.

O idee super, Sylvie.

De unde-l cunoști?

Emily?

O prietenă comună de la Paris.

- Bine. - Da.

În fine...

Voiam doar să vă spun că le-a plăcut.

Momentan. Deci urați-mi succes!

Nu cred că e nevoie.

Pentru tine.

Pentru ziua de marți.

Pa!

Isteață fată!

Ce crezi că faci?

Julien mi-a spus că vorbește cu alte agenții. Am vrut să ajut.

N-am nevoie să mă salvezi.

Și nici să-mi asum o idee care nici nu știu dacă-mi place.

- O să-ți placă. - Nu fi sigură!

Apropo, cadoul ăla de la La Perla. De la cine ziceai că e?

Doar... de la prietenul meu.

Noul meu prieten, Gabriel.

Gabriel?

Se pare că ți-ai făcut mulți prieteni noi.

Te invităm la prânz.

- Dar eu... - Acum!

Bine.

Ce pui la cale cu Sylvie și Antoine?

A remarcat cineva ce nefiresc e biroul ăsta?

Drama vine de la tine.

Vorbești serios?

Crede că nu știm.

Ce să știți?

A ce miroase?

A pericol. Sylvie a văzut cutia de la La Perla.

Da, era...

De la un prieten.

La Perla e preferatul lui Antoine.

Mulți cumpără de acolo. E faimos.

Luc, ajută-mă!

Lucrez cu Sylvie de aproape 12 ani.

Pare înfricoșătoare, dar e foarte cumsecade.

Da? Te-a călcat în picioare.

E bună în meseria ei, da?

Ideea e că Antoine era un client tânăr, sexy,

și s-a dat la Sylvie. La greu.

- Era însurat pe atunci? - Firește.

Avea o soție, apoi și-a luat o Sylvie.

Și asta i-a fost de ajuns. Un timp.

Voi chiar nu simțiți mirosul?

Nu. Una e să-ți înșeli nevasta cu amanta.

Alta, să-ți înșeli amanta cu o tânără americancă.

Poftim?

- Nici pomeneală. - Nu înțelegi.

Dacă lenjeria aia nu era de la noul tău prieten

și dacă te gândești să începi ceva cu el, mai gândește-te!

Am călcat în rahat.

Fără nicio îndoială.

De ce încerci să intri în grațiile femeii ăleia?

Mi-e șefă. Iubitul ei, clientul nostru, mi-a trimis lenjerie și o s-o returnez.

E a ta.

Iar el e al soției lui. Și al lui Sylvie.

Și al altora cu care și-o trage, deci de ce nu?

Nu ești la Paris cu adevărat

până nu ai cel puțin o aventură complet nelalocul ei.

Îmi doresc mai degrabă respectul lui Sylvie.

Nu vei reuși în veci.

Vrea să-ți cumpere haine

și să te ducă peste tot la Paris?

- Probabil. - Atunci, fă-ne cunoștință!

- Mie mi se rupe de Sophie. - Sylvie.

În fine.

Frumoasă galerie! Cine te-a invitat?

O fată cunoscută la florăria din cartier.

M-a ajutat să evit flori urâte,

mi-a sugerat localuri și m-a invitat la vernisaj.

Doamne! Crezi că îți făcea curte?

Poftim? Până acum, nu credeam.

Uite-l!

- Cine? - Randy Zimmer.

Cel cu blonda super?

Da, ea e Camille.

- La ea ar trebui să ne dăm. - Termină!

Urează-mi succes!

Baftă, barosană!

Emily!

- Bună! - Mă bucur că ai venit.

Chicago față în față cu Chicago.

Randy Zimmer. Emily Cooper.

Sunt o mare admiratoare.

Mulțumesc.

Emily s-a mutat aici, lucrează la o firmă de marketing.

- Am zis corect? - Perfect.

Bine. Vorbim mai târziu despre exponatul acela.

Bine. Să nu uiți!

- Mersi din nou. - Ce bine că ai venit!

E grozav că deschizi un hotel Zimmer la Paris!

Da... în noiembrie.

În Business Week din martie 2010 ai spus că vrei un hotel reprezentativ aici.

Mi-ai memorat interviurile?

Da. La inaugurarea din South Beach, în 2015,

ai zis în Architectural Digest că un hotel bun are nevoie de ecou.

Da.

Mersi.

Atunci, de ce n-o faci?

Ce anume?

Pentru ecou, trebuie să ațâți toate simțurile.

Nu doar priveliști și lenjerie de pat, ci și mirosul.

- Care e problema cu mirosul? - Niciuna. Lipsește.

Tocmai asta e.

E ca un panou publicitar gol în inima târgului.

Un spațiu valoros irosit.

- Continuă! - Ca atunci când vinzi o casă.

Se recomandă să coci fursecuri.

Mirosul evocă imaginea căminului primitor, zahărul, untul, un loc fericit.

Îți trebuie fursecuri, Randy.

Îmi dai tu un fursec?

Cartea mea.

O prezentare bună.

Sunt aici până mâine.

Arată-mi ce poți, Chicago!

- Bun venit la Savoir! - Mersi.

Randy Zimmer, Antoine Lambert,

patronul și nasul fin al Maison Lavaux.

Iar ea e în fruntea Savoir, Sylvie Grateau.

Deci avem fruntea

și nasul.

- Tu ce ești? - Gura?

Eu credeam că picioarele.

Bine...

Începem?

Un parfum e ca o simfonie.

Încă un exemplu.

Pentru parfumul nostru reprezentativ

am început cu o melodie simplă.

Note de vârf de bergamotă, mandarin și vetiver.

Notele mijlocii sunt inima parfumului.

Ylang-ylang, lavandă provensală.

Și, pentru profunzime și consistență, note de bază de indol.

A cărui moleculă e identică cu cea de merde.

Tocmai a spus...

- Rahat. - Specialitatea ta.

Știu, greu de crezut, dar adevărat.

În viață, trebuie să împaci mireasma cu...

Miasma?

Asta înseamnă un parfum compliqué.

Ideea e interesantă,

dar e o decizie majoră

și eu plec mâine.

Ce păcat!

Poate găsești un parfumier bun la Chicago.

Vreau să reușim, Sylvie.

Mai ești clientul nostru?

Ce-ar fi să luăm cina împreună?

- Și mai vorbim. - Minunat.

Orice local cu o stea Michelin.

Am niște idei.

Nu, Emily, tu ești expertă în Paris.

Fă tu rezervarea,

dar să nu-l dezamăgim pe Randy în ultima lui seară!

S-a făcut!

- Bine. - Mersi.

Da. În seara asta. Acum.

E très important.

E imposibil. Nu mai avem locuri.

Înțeleg, nu mai aveți locuri.

Mulțumesc.

Mersi pentru ideea super.

Și știu că tu ai fost.

- Ne străduim. - Bine de știut.

Cadoul meu ți-a plăcut?

Da, ai fost foarte atent, dar...

nu, nu era nevoie.

Nicio problemă.

Și cam nelalocul lui.

Cine spune asta?

Eu. Nu obișnuiesc să accept lenjerie intimă de la clienți.

Mai ales de la clienți însurați.

Asta crezi tu?

Că e pentru mine?

Da?

Nu era pentru mine. Ci pentru tine.

Ca să te simți sexy și puternică.

O femeie îndrăzneață, gata să înfrunte lumea.

Chiar și Parisul.

Dar scuze!

- Înțeleg că ai alte limite. - Da, așa e.

Iubesc claritatea. Separ viața profesională de cea personală.

Îmi plac lucrurile organizate în recipiente.

În Franța, așa procedăm.

Ești la Paris,

o să vezi ce lucruri minunate sunt în afara...

Cum se spune? Cutiuței... tale?

Să-i zicem recipient!

Emily,

fă o rezervare la Grand Véfour!

Bine.

Antoine!

Acolo nu prinzi loc așa târziu.

E imposibil.

Mă urăște.

Cum ai izbutit?

Am stat online până a contramandat cineva.

Bine. Așteptați aici!

O masă pentru șase personnes, Emily Cooper.

Sunt impresionat.

Eu n-am reușit să fac o rezervare aici.

Emily e super.

Da, ar fi super dacă ne-am putea așeza.

Mai știi când te-am adus aici, Sylvie?

Nu.

Nu avem o rezervare pe acest nume.

Ba da. Am confirmat online.

Nu, îmi pare rău.

Uite!

E-mailul de confirmare.

Șase persoane, ora 21:00, 08/11.

Da. Vă așteptăm pe 8 noiembrie.

Atunci aveți rezervarea.

Astăzi e 11 august.

- Doamne! Voi inversați ziua și luna. - Nu, voi le inversați.

Dar poate...

E foarte important...

Bine.

Alo!

Gabriel, Emily la telefon.

- Cine? - Emily Cooper, vecina ta.

Bună, Emily!

Nu prea te aud.

Vreau să-ți cer o favoare. E un client important...

- Cel cu lenjeria. - Și alții. Ai loc pentru șase?

În seara asta?

- Da, perfect! - Nu, eu...

Am mare nevoie de tine. E slujba mea la mijloc.

Închidem în 30 de minute.

Bine, ne vedem în 15.

Da!

Am o veste bună și una grozavă!

Care-i vestea bună?

Cina e în arondismentul cinci. Gătită de un bucătar tânăr și promițător.

Și vestea grozavă?

Venim la Le Grand Véfour pe 8 noiembrie, la inaugurarea Zimmer!

Bine.

Minunat.

Ne trebuie personalitatea.

Mă gândeam la lemn de cașmir,

mugur de iasomie,

orhidee exotice.

Ar putea fi foarte romantic.

Sigur, în hotelul tău o să vrei ceva mai coquin.

Obraznic.

Ai noroc, Antoine e maestru.

Mi se pare romantic ca un lanț de hoteluri să aibă parfumul lui.

E ca mariajul perfect.

O aventură! E mult mai romantic.

Exact. De-aia se duce lumea la hotel.

Mai ales la Paris.

Vrei ca parfumul să evoce clipa petrecută împreună.

Pentru ca oamenii să revină iar și iar.

Cu timpul, parfumul se stinge.

Trebuie doar reaplicat și pasiunea dă iarăși năvală.

Randy, eu cred că parfumul hotelului tău devine un afrodisiac.

E o propunere foarte interesantă.

Atâtea posibilități!

Atâtea!

- Un toast pentru amanți! - Pentru amanți!

Vechi și noi.

Pentru asta!

Bine, Antoine.

Să alegem parfumul! Avocații mei te vor contacta mâine.

Fantastic!

Asta înseamnă că rămâi la Savoir?

Sigur, Sylvie. Nu te-aș părăsi.

Să mai închinăm o dată pentru o aventură între legende:

Zimmer Hotels și Maison Lavaux.

Iată-l pe bucătarul nostru nemaipomenit și prietenul meu, Gabriel!

N-o fi Le Grand Véfour, dar...

Prefer să fiu deschizător de drumuri.

Ai grijă! Poate te furăm la Zimmer.

Are numărul meu.

Vă mulțumesc că ați venit.

Mulțumesc.

Deci el e noul tău prieten Gabriel?

Da.

A fost nemaipomenit.

- O nimica toată. - Ba nu, te-ai dat peste cap.

- M-ai făcut să arăt minunat. - N-a fost greu deloc.

Mergem?

Mulțumesc pentru masă.

- A fost incroyable. - Cu plăcere.

Și, dacă-mi permit, ai gusturi fine la lenjerie.

- Poftim? - Așa e.

Chiar că are. Da.

Mersi încă o dată. Ne vedem mai târziu.

Emily!

Trebuie să spun că ai făcut o treabă bună azi.

Sylvie, vreau să câștigăm împreună.

Limba îmi mai pune piedici,

dar... să știi că mă obișnuiesc.

Ieșim la un pahar, vino dacă vrei!

Dar cred că ai lucruri mai bune de făcut.

Suntem vecini. Nu vreau complicații.

Uneori, cele mai bune relații sunt complicate.

Ai uitat ceva?

Da.

Noapte bună!

- Emily! - Camille, bună! Ce nebunie!

Ne tot întâlnim în cartier. Tocmai am luat masa cu Randy Zimmer.

- Aici? - Mâncarea e fabuloasă.

Știu, bucătarul e iubitul meu.

Gabriel?

Da. Îl cunoști?

Oarecum. Locuiește cu un etaj mai jos,

nu departe de aici, lângă piața de flori, unde ne-am întâlnit noi două.

Vă cunoașteți?

Se dovedește că da.

Vezi? Ți-am spus eu.

Parisul pare mare, dar e doar un orășel.

Cât mă bucur să te văd!

Subtitrare: Retail