Original subtitles

Am găsit adevărat aproape tot ce-am citit despre dragoste.

Shakespeare a spus: "Călătoriile se sfârşesc la întâlnirea amanţilor."

Ce gând extraordinar !

Eu, personal, n-am trăit nici pe departe aşa ceva,

dar cred că Shakespeare a făcut-o.

Bănuiesc că mă gândesc la dragoste mai mult decât ar trebui.

Mă uimeşte mereu puterea ei de a schimba şi de a ne defini vieţile.

Tot Shakespeare a spus şi că "Dragostea e oarbă".

Asta ştiu şi eu că e adevărat.

VACANŢA

Pentru unii, în mod inexplicabil, dragostea moare.

Pentru alţii, dragostea se pierde, pur şi simplu.

Dar, fireşte, poate fi şi regăsită...

chiar şi numai pentru o noapte.

Apoi mai există un fel de dragoste,

cea mai crudă dintre toate,

cea care aproape îşi omoară victimele.

Se numeşte dragostea neîmpărtăşită.

În asta, sunt expertă.

Majoritatea poveştilor de dragoste sunt despre oameni care se îndrăgostesc,

dar restul ?

Cum rămâne cu ale noastre...

cei care ne îndrăgostim singuri ?

Noi suntem victimele unei idile unilaterale.

Suntem cei blestemaţi dintre cei iubiţi.

Cei neiubiţi...

răniţii umblători.

Handicapaţii fără locul grozav de parcare.

Aveţi în faţă o astfel de persoană...

ce a iubit de bună voie un bărbat timp de peste 3 ani mizerabili,

cei mai urâţi ani din viaţa mea.

Cele mai urâte Crăciunuri şi aniversări.

Anul Nou venea cu lacrimi şi calmante.

Anii în care am fost îndrăgostită au fost cei mai întunecaţi din viaţa mea...

pentru că am nenorocul să fiu îndrăgostită...

de un bărbat care nu mă iubeşte.

Doamne, numai când îl văd,

îmi bate inima, mi se usucă gâtul, nu pot înghiţi.

Toate simptomele obişnuite.

A, Jasper. Nu-mi spune că încă eşti...

Nu, s-a terminat. De tot.

Care-i treaba ?

Nu te culcai cu el ?

Mai important, eram îndrăgostită de el.

Îmi amintesc.

Apoi ai aflat că se culca cu anosta aia de la circulaţie.

Şi nu m-am mai culcat cu el.

N-ar trebui să discutăm asta aici.

Dar vă văd mereu împreună.

Te-a înşelat, dar aţi rămas prieteni ?

Eram îndrăgostită lulea. Toată lumea ştia asta.

O, nu.

- Se vede că plâng ? - Nu.

Nu, pare să fie de la fumul de la ţigara mea.

Ţi-a spus vreodată că te iubeşte şi el ?

Da. De 3, de aproape 4 ori dar...

când i-am reamintit, a zis că trebuie...

să fi fost un răspuns la o întrebare, dar nu e deloc aşa.

Iris, când îţi prinzi iubitul cu altă femeie,

nu rămâi prietenă cu el.

Nu mai vorbeşti cu ticălosul.

Arunci cu lucruri în el, ţipi,

- nu îi speli rufele. - Nu îi spăl rufele.

Ţi-a spus cineva asta ?

Nu facem decât să ne scriem pe e-mail.

Nu când e cu ea.

Şi, când nu e cu ea, mai vorbim la telefon,

uneori ore în şir...

şi uneori mai luăm masa împreună.

Nu mi-am dat seama cât de jalnică eşti.

Chiar ? Doamne, eu sunt perfect conştientă.

Ei ştiu să ne manipuleze.

Oricând vrea să se strecoare înapoi în viaţa ta...

A zis ceva de genul ăsta.

N-a zis-o direct, dar...

- Iris. - Mda.

- Ai predat articolul ? - Nu, încă nu.

La limită. Îmi pare rău.

Mă duc.

CĂSĂTORII

"Cel mai bun prieten al mirelui a vorbit în numele multor oaspeţi când a spus:

"Hilary o să-i deschidă ochii lui Edward...

"şi o să-i îmbogăţească viaţa."

Am o întrebare pentru tine.

Cum e să te dedici muncii...

când baţi barurile ?

Vrei să spui cum e...

să nu-ţi termini treaba la timp ?

Stai, nu pleca.

E distractiv să gândeşti aşa repede ?

- Mai taci. - Serios.

- Probabil şi un final genial. - Te asigur că nu e.

- Bună, Simpkey. - Bună.

Articolul tău de azi a fost fantastic. Mi-a plăcut asta:

"Lipsirea năvalnică de demnitate şi gândire din viaţa britanică."

Grozav scris.

Ţi-am luat ceva de Crăciun.

E bine. Şi eu ţi-am luat ceva.

Iubito, nu am cadoul la mine.

L-am rătăcit pe undeva, dar ţi-am luat ceva.

Cred că e în maşină. Vrei să ştii ce ?

Nu, e în regulă.

O să arăţi trăsnet în el.

Să sperăm că o să-l găseşti atunci.

Nu e chiar ceva sexy, dar Crăciun fericit !

Mulţumesc.

Nu credeam că o să facem asta anul ăsta.

Anul trecut ne-am dat cadouri în martie.

Asta e bine.

Relaţia se îmbunătăţeşte.

Nesuferito !

E prima ediţie.

Unde ai găsit-o ?

Era îngropată în locşorul ăla pe care l-am găsit la Covent Garden.

De ce eşti aşa grozavă ?

Îmi acordaţi puţin atenţia, vă rog ?

Doar câteva minute.

Urăsc că nu putem sta de vorbă niciodată.

Urăsc asta.

Mai întâi, un Crăciun fericit tuturor !

Acum, oficial, încă n-am închis,

dar o să încercăm să trecem de săptămâna asta cu chestii mai mărunte.

Înainte să daţi fuga să vă petreceţi...

sărbătorile, am un anunţ important.

Asta o afectează pe Iris.

Iris Simpkins, unde eşti ?

- Aici. - Am un pont pentru tine.

Grozav !

S-a anunţat, în mod privat, o nuntă azi...

despre care nu cred că ştie nici un alt ziar.

Vreau să fii prima care să scrie despre această uniune,

cum e între doi dintre cei mai stimaţi colegi ai noştri.

Vi-i prezint pe proaspăt logodiţii Sarah Smith-Alcott şi Jasper Bloom !

Dacă ştiam, mă puneam la patru ace.

Să petrecem !

Mâncaţi şi beţi şampania aici...

ca să mai economisim puţin.

Conacul Rosehill

Amanda !

Amanda.

Pot să-ţi mai spun o dată că nu m-am culcat cu ea ?

Sigur. Recepţionera ta trebuie să lucreze până la 3 dimineaţa.

Noi am lucrat. Ea a stat cu noi.

Jură pe viaţa mea că n-aţi făcut sex.

Haide, zău...

Jură.

N-o să...

Cu recepţionera, Ethan ?

De-asta am ştiut că am făcut bine să nu ne căsătorim.

De-asta ţi-am spus să nu-ţi vinzi casa.

Cumva, am ştiut asta despre tine.

Vrei să te calmezi ?

Nu m-am culcat cu ea.

Şi probleme avem de peste un an...

dar nu vrei să recunoşti.

Sunt perfect conştientă de asta.

Eu, dacă muncesc mai mult, îmi scoţi ochii,

dar dacă lucrezi tu, maestro, e de dragul muzicii.

Dacă munceşti tu prea mult ?

Ai editat 75 de forşpanuri anul ăsta,

ai făcut o sală de montaj în casă...

şi dormi singură.

De sex nici nu mai spun,

pentru că nu-mi amintesc ultima oară când am făcut.

Nimeni nu are timp de sex.

Nu e adevărat.

Vezi ? !

Te-ai culcat cu ea ! Vorbesc serios, trebuie să pleci.

O, Doamne !

Ştii ce cred cu adevărat ?

Nu cred că m-ai iubit vreodată.

- Cum ? - Haide, zău...

Îţi place mult ideea de a fi cu mine, dar nu şi de mine.

M-am străduit cât am putut. E cineva îndeajuns de bun pentru slujba asta ?

O să-ţi trimit lucrurile.

Ştii că tu faci asta.

Tu distrugi toate relaţiile pe care le ai.

Asta faci tu.

Tu nu vrei să fii un cuplu !

- Te opui ! - Taci !

E greu să-ţi dai seama cum o faci, pentru că nimeni nu e aşa deştept ca tine !

E greu de surprins, dar iese mereu la suprafaţă şi uite ce se întâmplă.

- Ce ? - Se termină.

Ştiai că o să se întâmple. Ştii ce simt pentru tine.

Nu mai e nimeni ca tine.

Nu vrei să fii cea de care am nevoie.

- Nu "nevoie". - Ce ?

Ştii ce vreau să spun.

Eu nu te-aş înşela niciodată, în nici o împrejurare.

Nici eu.

Uită-te la mine. Transpir ca un porc. Şi uită-te la tine.

Singura femeie din lume...

care se desparte de prietenul ei şi nu varsă o lacrimă.

Asta spune ceva.

De ce te deranjează atâta că nu plâng ?

Spasm esofagian.

E unul mare.

- E în regulă. Îmi trece. - Ştiu.

- La mine mă gândesc. - Ascultă, Ethan, s-a terminat.

Nu văd de ce ne-am mai ascunde.

Spune-mi.

Te-ai culcat cu ea ? Spune.

Ce mai contează ? De ce m-ai chinui ?

Curmă-mi suferinţa.

- Ce facem ? - Bine.

Da, bine ? M-am culcat cu ea.

Eşti mulţumită ? Mă culc cu ea. E îndrăgostită de mine. E tânără.

Nu e ceva de care sunt mândru. Ar trebui să ştii asta.

Amanda !

- Dacă sunt mulţumită ? - N-am vrut să spun asta.

Mă scoţi din minţi uneori.

În dragoste, nu că m-aş pricepe,

dar în dragoste, înşelatul e inacceptabil.

Ştiu că...

ai o părere foarte bună despre tine.

- Dar nu e numai vina mea. - Bine.

Când n-o să mai fii aşa furioasă, cred că o să vezi asta.

Poate.

Poate când n-o să mai am viziuni cu voi doi împreună,

o să văd şi partea ta.

Trebuie să fii...

L-am pocnit în faţă.

- Am picat prost ? - Nu.

- Sunt puţin nervoasă. - Aha.

Sunt bine. Cum s-a întâmplat asta ?

Ştii ceva ? Sunt bine.

Ce e ?

Ben are nevoie de tine.

Rebecca Green era adolescenta tipică de 20 de ani...

până când tatăl ei pe care nu-l cunoscuse i-a lăsat ceva la care nu se aştepta.

Nu ţipa.

- Tatăl tău ţi-a lăsat ceva. - Nu l-am cunoscut pe tatăl meu.

Acum ştii că era interesant.

Decepţie.

- Ai două arme ? ! - Nu credeam că una e de ajuns.

DE CRĂCIUN

În sfârşit arată ca un film de succes.

De-aia te plătesc cu bani grei.

Dar revino la montajul iniţial la sfârşit.

- Are impact mai mare. - Corect.

Şi scrie "De Crăciun" de două ori, mai mare şi cu roşu.

Un roşu vesel, nu a la Scorsese.

Un roşu vesel...

Deci am terminat.

- Da. - Bun !

Hai să plecăm undeva câteva săptămâni.

- Da. - Cum adică ?

Nu glumesc.

Tu ziceai că e cea mai aglomerată perioadă.

Trebuie să ies din oraş.

Am nevoie de linişte şi pace...

sau, mă rog, pentru ce pleacă oamenii.

Ştii ce vreau, de fapt ?

Să mănânc carbohidraţi fără să vreau să mă sinucid.

Vreau să citesc o carte. Nu doar o revistă, o carte.

Citesc cronicile, iau cărţile, dar nu le citesc niciodată.

Aţi citit articolul din New York Times ?

De la stres, femeile îmbătrânesc prematur...

căci ADN-ul se strânge până când...

celulele nu se mai pot regenera.

Când suntem stresate, suntem trase la faţă.

Femeile, nu bărbaţii.

Îmi pare rău.

E mai probabil ca o femeie singură să fie ucisă...

de un terorist decât să se mărite până la 35 de ani.

E oribil, dar generaţia noastră nu se mai căsătoreşte şi,

în plus, terorişti fac parte din viaţa noastră.

Iar stresul se vede pe chipul nostru, suntem trase la faţă,

în timp ce Ethan arată drăguţ şi o călăreşte pe recepţionera de 24 de ani !

Dumnezeule !

Înţelegeţi ce vreau să spun ? Am nevoie de o vacanţă.

Bun, unde vreau să mă duc...

singură, de Crăciun ?

Singură, deprimată, de Crăciun ?

Singură, în vacanţă.

"locuri de vacanţă"

Singură, singură. Complet singură.

Te rog, dă-mi una. O lacrimă.

Mai departe...

Vacanţa fără griji

Bun. Unde e asta ?

"Caiac pentru o persoană !" Nu, mulţumesc.

Închirieri de vacanţă

Aş putea face asta.

Mă ascund într-o casă. Dispar câteva săptămâni.

Îmi place ideea.

UNDE VREI SA MERGI IN VACANŢĂ ?

APASĂ AICI ŞI ALEGE O ŢARĂ...

Unde se vorbeşte engleza ?

Anglia

"Clicaţi un oraş sau o ţară." Ia să vedem...

HAMBAR TRANSFORMAT ÎN CASĂ MODERNĂ ÎN FRUMOSUL COTSWOLDS

Care arată ca în The Valley.

CRĂCIUNUL LA ŢARĂ

"Un conac englezesc de basm într-o grădină liniştită de ţară.

"Cuibăriţi-vă lângă un şemineu vechi de piatră şi savuraţi o cană de cacao.

"O oază încântătoare de pace într-un cătun englezesc liniştit,

"la numai 40 de minute de Londra."

Da.

Ce fac ? !

Perioadă deprimantă. Perioadă deprimantă.

"Mă interesează să vă închiriez casa."

Mai e valabil anunţul ?

"Mă întreb dacă e disponibilă de Crăciun...

"pentru că dacă e, mi-aţi putea salva viaţa."

"Ştiu că e foarte târziu să întreb,

"dar dacă vă interesează, contactaţi-mă."

"Mă interesează, dar casa e disponibilă numai pentru un schimb de case."

Schimb de case ?

IRIS: Schimbăm case, maşini, tot.

"Eu n-am făcut-o, dar am prieteni care au făcut asta."

Unde eşti ?

Spune-mi, te rog, că undeva departe.

L.A. ?

N-am fost niciodată, dar mi-am dorit întotdeauna.

Eu sunt Iris. Sunt foarte normală.

Maniacă cu ordinea. Sănătoasă. Nefumătoare.

Singură.

Îmi urăsc viaţa oribilă !

Eu sunt Amanda.

Singuratică, ratată, o epavă complicată.

Bună.

Bună.

Trebuie să spun... Casa ta arată idilic.

"Exact ce-mi trebuie." Chiar ?

A ta cum arată ?

Casa mea e frumoasă, dar un pic mai mare decât a ta.

Nu e greu.

Pot să te întreb ceva ?

IRIS: Fireşte.

AMANDA: Sunt bărbaţi în oraşul tău ?

Sincer ?

AMANDA: Când pot veni ?

Mâine e prea devreme ?

AMANDA: Mâine e perfect !

O facem două săptămâni,

începând de mâine.

- Bună. - Bună.

- Ce faci ? - Bine.

- Iubitule, noi stăm acolo. - Scuze.

Ăsta e. Uite.

- Bună, scumpo. - Bună.

Scuză-mă.

Pe aici.

- Îmi pare rău. - Nu-i nimic.

- Iartă-mă. - E în regulă.

Sunt o neîndemânatică.

De la: Jasper Bloom Am auzit că ai plecat la Hollywood.

Prima vacanţă în 4 ani e un moment de răscruce.

Cum dau de tine ? Jasper

Către: Jasper Bloom Dragă

Ştim amândoi că trebuie să te dau uitării.

Ar fi grozav dacă m-ai lăsa să încerc.

Mesaj trimis

- Poftiţi. - Mersi, arată bine.

Îmi mai puteţi da un pahar cu vin ?

Amanda Woods e mândră să prezinte Viaţa ei.

Avea de toate.

Aşa !

Slujbă. Casă. Iubit.

De sărbători, aflaţi ce nu are Amanda.

E uimitor !

Uită-te la asta !

Doamnă ?

Doamnă ?

- Doamnă ! - Da.

- Am ajuns. - Bine.

- Nu poate fi asta. - Nu, e mai jos, pe alee.

Dar n-o să pot întoarce maşina la capătul aleii.

Vă descurcaţi de aici ?

Nu.

Ştiţi cumva unde e conacul Rosehill ?

La pod, la dreapta şi tot înainte.

Bine.

Conacul Rosehill

Am ajuns !

Sfinte Sisoe !

Dumnezeule !

Bine, o să fie interesant.

Intraţi acolo !

Drăguţă rochie.

Valiza.

Bun...

Şi acum ?

Pot face asta.

Pot conduce pe partea greşită a străzii, în partea greşită a maşinii.

Concentrează-te.

Nu mă lovi, te rog !

Urăsc asta.

Dumnezeule ! O, nu, o, nu !

- Dă-te ! - Ai grijă !

Opreşte-te !

Dumnezeule !

Trebuie să beau ceva.

Ne distrăm !

Da...

S-au dus la magazine...

dar n-au găsit ce căutau şi...

au venit acasă, s-au pupat şi s-au îmbrăţişat. Sfârşit.

Rebecca Green era adolescenta tipică de 20 de ani.

Până când tatăl ei pe care nu-l cunoscuse i-a lăsat ceva la care nu se aştepta.

- Ai două arme ? ! - Credeam că una nu e de ajuns.

Decepţie.

De Crăciun.

Şi de-asta mă plătesc cu bani grei.

Şi acum, vremea.

În nordul Angliei şi în Ţara Galilor...

va ninge pe tot parcursul zilei.

Gelozia face din om neom

Cântecul de adormit copilul

Îţi distruge alibiul

Ăsta-i preţul ce-l plătesc

Dacă mă îndrăgostesc

Mi-e privirea plină de uimire

Căci sunt domnul Fericire

Ai clipit.

Ce tare !

LA POARTĂ

Poartă ?

- Cu cine era ? - Maggie ! Partea cu flautul e cea mai tare.

Alo ?

- Alo ? Mă auzi ? - Aici Miles. Amanda ?

Amanda nu e aici, mă tem.

Încerc să-mi dau seama cum se deschide poarta.

- Foarte frumos. - Dacă ai auzit asta, îmi pare rău.

- Bună ! - Bună !

- Îmi pare rău, încă nu le am cu poarta. - E în regulă, a fost nostim.

Eu sunt Miles. Lucrez cu Ethan.

- Ethan ? - Fostul iubit al Amandei.

A, da !

Când se întoarce ? Trebuia să iau nişte lucruri.

Amanda e în Anglia, în vacanţă.

Eu stau aici cât e ea plecată.

- Eşti bine ? - Da.

- Mi-a intrat ceva în ochi. - Urăsc asta. Ia să văd.

E pe geană. S-o iau ?

- Mersi. - Bine.

- Santa Anas. - Poftim ?

Vântul. De-aia e aşa cald.

Se spune că atunci când bate Santa Anas, se poate întâmpla orice.

Absolut orice.

Gata.

- Eşti bine ? - Mai bine, mulţumesc.

- Deci trebuia să... - Să iau laptop-ul lui Ethan.

Şi tu eşti...

Compozitor de muzică de film, dar...

- Tu ai compus-o pe-asta ? - Asta ?

- E frumoasă. - Da.

Nu, aş fi vrut eu.

Asta e de marele Ennio Morricone.

Poţi să vii mâine ?

Vreau să verific cu asistenta lui Amanda.

Desigur.

- Eu sunt Iris. - Miles.

- Bine. - Ea e Maggie a mea.

Adică doar Maggie. Nu a mea.

- Bună. - Salut.

- Eşti gata ? - Da.

- Vezi să nu te ia vântul. - Nu.

Bun.

Se poate întâmpla orice.

5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12. E 1 a.m. în Londra.

- Cine e ? - Eu. Grăbeşte-te. E frig.

- Cine eşti ? - Iris, deschide...

sau mă scap pe verandă.

Tu nu eşti Iris.

Sau dacă eşti, sunt mai beat decât credeam.

Iartă-mi caracterul profan. Nu mă aşteptam să fii... tu.

Nici eu să fii tu.

Pot să... ?

Da, desigur... Vroiai să... da.

- Eu sunt Graham. Fratele lui Iris. - Fratele...

Eu sunt Amanda Woods. Stau aici.

- Amandawoods într-un cuvânt ? - Nu.

Separat.

Deci Iris... Unde e ?

Nu ţi-a spus ?

Ar fi putut...

dar cum am spus înainte, sunt...

am fost...

- E în Los Angeles. - Nu se poate.

- Iris nu pleacă niciodată nicăieri. - Avem asta în comun.

A înscris conacul pe un site de schimb de case.

Am schimbat casele două săptămâni.

Ea e în L.A., în casa mea şi eu sunt aici.

- Oamenii chiar fac asta ? - Aşa se pare.

De fapt, aşa e.

Iată-mă aici, în pijama.

M-a sunat azi noapte. N-am mai sunat-o.

Acum mă simt îngrozitor.

Pot sta jos ? Aş putea cădea peste tine.

Sigur, da. Stai jos.

D-zeule.

- Te simţi bine ? - Da, e în regulă.

Îmi pare rău de deranj.

Deşi poate nu s-ar părea, chiar sunt semi-respectabilul ei frate mai mare.

Rareori, sau în ultima vreme nu atât de rar,

frecventez barul local şi mă îmbăt peste măsură,

iar sora mea mă găzduieşte ca să nu conduc.

Jalnică explicaţie, dar, din nefericire, a cam devenit rutină.

Şi cum a fost până acum ?

Adică, până am apărut eu şi ţi-am stricat seara ?

Ei bine, nu prea grozav.

Plec mâine la prânz.

- Când ai venit ? - Acum 6 ore.

Te-am impresionat în mod plăcut.

Nu e asta. Nu sunt în apele mele.

Am venit aici dintr-un moft prostesc.

Niciodată nu m-am gândit la ceva mai puţin.

Nu-mi stă în fire.

Vrei ceva de băut ? Un pahar de apă ?

Un ceai ? Vin, poate ?

Cred că e o sticlă de whisky.

- Ai vrea un pahar ? - Sigur.

Bine.

Deci... Iartă-mă, am uitat complet numele tău.

Amanda.

Deci, Amanda, nu eşti măritată, nu ?

De ce ? Arăt nemăritată ?

Nu, era doar un mod invers de a întreba dacă eşti măritată.

Nu, nicidecum.

Nu ştiu ce înseamnă asta. Nu, nu sunt măritată.

Nici eu.

Poftim.

- Noroc ! - Noroc !

Ar fi îngrozitor dacă aş rămâne ?

Aş pleca înainte să te trezeşti.

N-o să mă mai vezi.

- E în regulă. - Mulţumesc.

Îţi aduc o pătură.

În dulap, deasupra Scrabble-ului.

Şi de ce nu eşti în apele tale în clipa de faţă ?

Păi... tocmai m-am despărţit de cineva.

- Ieri. - Aha.

Bănuiesc că n-am vrut să fiu singură de sărbători...

şi m-am gândit că în altă parte, nu m-aş simţi singură.

Apoi am ajuns aici şi nu m-am simţit nicicând mai singură.

Mare surpriză !

- Pun pariu că te bucuri că ai venit aici. - De fapt, mă bucur.

Da...

- Îmi pare rău şi... noapte bună. - Vise plăcute.

Crezi că ai putea... ?

Te-ai supăra să mai încerci o dată ?

Prost ?

Ciudat.

- Să sărut un necunoscut. - Chiar ?

Eu o fac tot timpul.

Hai să încerc asta.

Poate dacă aş închide ochii.

Ştii, dat fiind faptul că trec printr-o criză personală...

şi mă găsesc în casa unei străine,

într-un oraş al cărui nume nu mi-l amintesc...

şi faptul că ai apărut tu şi arăţi incredibil de bine...

şi eşti foarte beat şi probabil n-o să-ţi aminteşti de mine...

mă gândesc că ar trebui să facem sex.

Dacă vrei.

- Asta e o întrebare capcană ? - Nu, vorbesc serios.

Nu că ar conta, dar n-am mai spus niciodată aşa ceva.

Faptul că ştiu că...

n-o să te mai văd niciodată e chiar palpitant.

Aşa trebuie să fie o vacanţă.

Faci ce nu te aştepţi...

iar tu eşti neaşteptat.

A fost grozav până am devenit gigolo.

Şi ai şi haz, ceea ce e un plus.

- Serios ? - Da.

- Nu m-ai cunoscut treaz. - S-a făcut.

Şi trebuie să te avertizez.

Nu mă prea pricep la asta.

- Asta fiind ? - La sex.

Asta nu poate fi adevărat.

Tipul cu care stăteam mi-a zis că...

o fată nu uită un astfel de comentariu.

Adică...

Cât de proastă pot să fiu ? Sexul e simplu.

- Încep să te fac să te răzgândeşti ? - În mod ciudat, deloc.

- Ce părere ai despre preludiu ? - Mi se pare desuet.

Mult prea desuet.

Devii repede una dintre cele mai interesante fete pe care le-am cunoscut vreodată.

Uită-te la tine.

Eşti deja mai bună decât credeai.

- Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa.

Mi-am pierdut lentilele de contact azi noapte.

- Mult mai bine. - Da.

- Pot să te ajut cu aia ? - Ar trebui să ştiu să fac asta.

Aici se bagă în priză.

Amanda, eu chiar...

Ascultă, nu trebuie să-ţi faci griji pentru nimic.

Bine ?

- Bine. - Mi-a făcut plăcere...

- să te cunosc. - Cu siguranţă.

Şi, ca să ştii, fostul tău prieten, după părerea mea,

s-a înşelat amarnic în privinţa ta.

- Erai beat. - Nici chiar aşa de beat.

Sigur.

- E al meu. - Gata.

E Sophie. Iartă-mă, n-am vrut să mă uit.

O s-o sun eu mai târziu.

Căni de cafea.

- Poftim. - Mulţumesc.

- Nu vrei una ? - Ar trebui să plec.

Da, şi eu trebuie să plec în câteva minute.

Ascultă-mă puţin.

Ştiu că pleci şi nu eşti deloc interesată să te implici,

dar lucrurile sunt cam complicate în viaţa mea...

şi chiar dacă ai rămâne...

nu-ţi pot promite...

Nu e nevoie să faci asta.

Şi eu sunt foarte confuză...

şi în orice caz, abia ne cunoaştem.

Eu n-aş spune asta, dar vreau doar să te încredinţez...

- că ţi-ar fi mai bine fără mine... - Bine.

N-are rost să continui.

Vroiam doar să mă încredinţez că eşti bine,

pentru că nu ştiu cum, dar înclin să rănesc femeile...

numai prin a fi eu însumi, aşa că...

N-o să mă îndrăgostesc de tine.

Bine. Frumos ai zis-o. Mulţumesc.

Nu, e doar că mă cunosc.

Nici măcar nu sunt sigură că mă îndrăgostesc, nu aşa cum o fac oamenii.

Ce zici de aşa o recunoaştere ?

Cum am spus, ai premiul pentru cea mai interesantă fată.

- O să încerc să-l iau ca pe un compliment. - Ar trebui. Cu siguranţă.

Bun.

Bine atunci. Sinceritate completă.

E ceva nou. Probabil n-o să mai primeşti veşti de la...

mine şi e limpede că nici nu vrei pentru că...

sufăr de problema clasică a bărbaţilor de a nu continua nimic.

Nu-mi amintesc niciodată să sun după o întâlnire...

dar cum asta n-a fost o întâlnire, bănuiesc că am scăpat.

Exact.

Şi dacă aş vrea să te sun ?

Da, se pare că n-am spus ce trebuia deloc.

Dacă ţi se anulează zborul sau te răzgândeşti cumva,

mă întâlnesc cu nişte prieteni la bar diseară...

dacă nu, atunci...

ei bine, eşti încântătoare.

Şi tu la fel.

Atenţie.

Ultimul anunţ de îmbarcare pentru zborul 422 către Amsterdam.

Amanda nu căuta dragoste...

dar asta nu înseamnă că dragostea n-a găsit-o pe ea.

Puteţi pleca.

Mulţumesc.

Mulţumesc, Amanda.

- Alo ? - Unde eşti ?

- Jasper. - E în regulă că te sun ?

Bănuiesc că da. Ce faci ?

Putem încerca o întrebare mai simplă ?

- Ce e ? - Am probleme mari cu o parte...

din cartea mea. Am nevoie de Iris.

Ar fi îngrozitor dacă ţi-aş trimite nişte pagini ?

Nu vreau să te dau peste cap. Dar eşti singura care mă poate ajuta.

Păi... Dacă ai nevoie de mine...

Ştii că eşti colacul meu de salvare.

Ţi-ai pus bikini ăia roşii ?

Cei care se desfac la spate ?

Cum de-ţi aminteşti de bikini mei ?

- Îmi amintesc tot. - Zău ?

Ştii, tocmai mă gândeam la vremea aia...

Tocmai am ajuns la Soho House. Mă întâlnesc să beau ceva cu prietenii.

- Bine. - Păstrează restul.

Al naibii de frig ! Îţi trimit paginile mâine.

- Uită-te după ele, da ? - Da.

- Distrează-te azi. - Da.

Bine.

Graham !

- Nu credeam că mai vii. - Vino.

S-a rătăcit ?

Scuzaţi-mă. Bună ziua.

- Pot să vă duc până acasă ? - De ce ?

- Ştii unde stau ? - Cred că da.

Bine. Măcar unul dintre noi ştie.

- Aveţi o casă minunată. - Am trăit aici 47 de ani.

Pe atunci erau doar 6 case pe strada asta.

În fiecare an, mai dărâmă una. Nu-i învinuiesc.

De la început n-au fost grozave.

Dar aşa m-am zăpăcit. N-am recunoscut o casă.

E derutant.

Din ce parte a Angliei eşti ?

- Surrey. - Cary Grant era din Surrey.

- Aşa e ! - Da.

- De unde ştiţi ? - Mi-a zis odată.

Mulţumesc mult, dră.

Daţi-mi voie să vă ajut.

Mulţumesc.

Aşa.

- A fost o întâlnire drăguţă. - Poftim ?

Aşa se întâlnesc două personaje într-un film.

Un bărbat şi o femeie. Au amândoi nevoie de ceva în care să doarmă...

şi se duc la acelaşi raion de pijamale pentru bărbaţi.

Da.

Bărbatul îi spune vânzătorului: "Îmi trebuie doar pantalonii."

Femeia spune: "Îmi trebuie doar bluza."

Şi se privesc. Asta e o întâlnire drăguţă.

Am înţeles.

Fireşte, asta nu e chiar aşa drăguţă, dar...

- Deci lucraţi în industria filmului ? - Am lucrat.

Da, am lucrat. Am fost scenarist.

- E posibil să stau aici până mâine. - Lăsaţi-mă pe mine.

Mulţumesc.

Dumnezeule !

La revedere.

Mi-a făcut plăcere întâlnirea drăguţă.

Mulţumesc că m-ai salvat.

Sigur, cu plăcere.

Sper să nu vi se pară ciudat...

dar doar ce-am venit şi nu ştiu pe nimeni.

Voiam să iau masa în oraş diseară.

Dacă nu sunteţi ocupat, aţi veni cu mine ?

Ocupat ? Draga mea, eu nu mai sunt ocupat din 1978.

Am fost asistentul lui un an. Tot ce-am învăţat, am învăţat în biroul ăla.

- Cea mai bună slujbă ce am avut-o. - O clipă.

A fost prima ta slujbă din Hollywood ? Asistentul lui Louis B. Mayer ?

De fapt, prima a fost ca mesager la Western Union.

Aşa l-am cunoscut pe Mayer. I-am livrat o telegramă la biroul lui de la MGM.

Când am intrat acolo, toate fetele din birou erau agitate.

Asistentul lor nu venise. M-am oferit voluntar pentru slujbă.

A doua zi, eram salariat.

- Aveam 17 ani. - Oho !

- Mda. - Era Hollywoodul aşa grozav...

- pe atunci cum îmi imaginez ? - Mai grozav.

Ştii ce m-am întrebat toată noaptea ?

De ce te sâcâi cu toate întrebările astea ?

De ce o fată frumoasă ca tine...

s-ar duce în casa unei străine de Crăciun...

şi şi-ar petrece sâmbăta seara cu un bătrân ca mine ?

Voiam să fug de oamenii pe care-i văd tot timpul.

Adică nu de toţi.

De o persoană. Am vrut să fug de un tip.

Un fost prieten ce tocmai s-a logodit şi a uitat să-mi spună.

- Îmi pare rău. - Un fraier.

De fapt, chiar e. Un mare fraier. De unde ai ştiut ?

Te-a lăsat să pleci. Nu e greu de dedus.

Iris, în filme, avem protagoniste...

şi pe cea mai bună prietenă. Tu eşti o protagonistă. Dar nu ştiu de ce,

te porţi ca cea mai bună prietenă.

Câtă dreptate ai !

Ar trebui să fii mereu protagonistă în propria viaţă.

Arthur, am fost la o psihiatră timp de 3 ani de zile,

dar ea nu mi-a explicat niciodată nimic atât de bine.

A fost genial.

Dur, dar genial. Îţi mulţumesc.

N-am mai băut atât de mult de... Ce tot spun ?

- N-am băut niciodată atât de mult. - Nici nu cred că a băut vreodată cineva.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e că am intrat aici aseară...

- Eu n-am avut nici o legătură. - Ştiu, dar erai aici.

- Aşa e. - Doamne ! Bănuiesc că...

Şi am...

- Nu ? - Nu.

Slavă Domnului !

Adică nu "Slavă Domnului", doar slavă Domnului,

Pentru că nu-mi aminteam...

Deci n-am... Aminteşte-mi un pic.

Oi fi de modă veche, dar noi nu ne culcăm cu femei în stare de inconştienţă.

În stare de inconştienţă ? D-zeule ! Trebuie să fi fost foarte atractiv.

De ce ai rămas aici ?

- M-ai rugat tu. - Te-am rugat, nu ?

Te-am şi implorat la un moment dat ?

Din clipa în care te-am cunoscut, a fost o aventură.

Îmi pare foarte rău.

Nu mai pot spune nimic, în afară de faptul că trebuie să fiu, temporar, nebună.

Olivia. Iartă-mă, n-am vrut să mă uit. Din nou.

Trebuie să răspund.

Bună.

Serios ? Ce s-a întâmplat ?

Nu pot azi.

Sophie, Olivia, Amanda. Ocupat tip.

Trebuie să plec.

La naiba.

- Ar trebui să mergem în oraş. - Ce ?

Ar trebui să te îmbraci, să luăm maşina, să mâncăm ceva şi...

- să ne cunoaştem. - Chiar ? De ce ?

Nu mai am motive să spun de ce n-ar trebui. Tu ai ?

- Deci eşti editor de carte. - Da.

- Ce fel ? - Foarte rău.

Nu. Vreau să spun, dai multe indicaţii sau...

Scriitor bun, mai puţine indicaţii.

- Ce-ai studiat ? - Literatură.

Ai vrut să faci asta dintotdeauna ?

Încep să-mi transpire palmele. E ca un interviu de slujbă.

Ştii cum să fii la o întâlnire ?

- Iartă-mă. Ştiu că te interoghez. - Da.

N-am mai fost la o primă întâlnire de multă vreme.

Cum am făcut sex şi am dormit împreună de două ori,

hai să schimbăm regulile. De ce roşeşti ?

N-am ştiut că roşesc. Am emoţii.

O să încerc să fiu eu însămi. Nu e niciodată uşor, dar o să încerc.

Care era întrebarea ? Ştiu.

- Dacă... - Dacă mi-am dorit...

- dintotdeauna să fiu editor ? - Da.

Răspunsul e da. Ai mei lucrează în domeniu.

Tata scrie ficţiune istorică. Mama a fost...

Este un editor foarte important la Random House.

- Mi-a expirat timpul. E rândul tău. - Chiar ?

Trage aer în piept.

- Bine ? - Da.

Cum am spus, am o firmă...

de reclame de film.

- Nu ştiam că e a ta. - Probabil pentru că n-am menţionat.

Dar cum ai fost crescut de o mamă puternică,

poate n-o să te laşi intimidat.

Un pic, tot sunt.

"Un pic" te plasează mult deasupra altora.

- Mda. - Şi familia ta ?

Bine, o s-o spun repede.

Ai mei s-au despărţit când aveam 15 ani. Sunt singură la părinţi...

şi n-am prevăzut asta. Eram foarte apropiaţi.

Ne spuneam "Cei trei muschetari".

Într-o seară, m-au pus să stau jos...

şi mi-au spus că se despart.

Am crezut că glumesc. Apoi am văzut cu colţul ochiului...

o valiză pe hol. Tata s-a mutat în noaptea aia.

Cred că am adormit plângând timp de...

Mă rog, în orice caz, mult timp.

Apoi mi-am dat seama că ar fi mai bine să fiu tare...

şi am trecut peste asta. De atunci n-am mai plâns.

Şi nici la valiza aia făcută nu m-am mai gândit niciodată.

- Asta e povestea mea tristă. Să comandăm. - Stai.

N-ai mai plâns de la 15 ani ?

Ştiu că înseamnă ceva îngrozitor.

Încerc, dar... Crede-mă...

- Putem să mai vorbim despre tine, te rog ? - Da. Sigur.

- Eu plâng tot timpul. - Nu e adevărat.

Ba da. Mai mult decât orice femeie.

Nu e nevoie să fii aşa drăguţ.

- Ăsta e adevărul. - Serios ?

La o carte bună, la un film bun, la o felicitare de ziua mea, plâng.

Nu te cred.

- Sunt un mare plângăreţ ! - Ba nu.

Sunt.

- A fost o după amiază grozavă. - Chiar grozavă.

Nu e nevoie să mă conduci până la uşă. E frig de mori şi...

Poţi spune doar că nu vrei să intru.

Nu e asta.

Dar sunt obosită. O să mă culc.

- Nu e asta ! - O să mă prefac că te cred.

Graham, peste 9 zile plec...

iar asta complică lucrurile...

şi nu sunt sigură că pot face faţă unor complicaţii acum.

Bine.

- Asta nu complică lucrurile ? - Sexul complică tot.

Şi când nu faci sex. Şi asta complică lucrurile.

Tocmai de aceea e mai bine să faci, spun unii.

Am de lucru mâine dimineaţă.

Promit că n-o să bat beat la uşa ta foarte curând.

O să ne mai vedem. Vedem noi cum.

- Bine. - Bine.

E ger.

- Salut. - Bună.

- Am picat prost ? - Nu, nu ! Intră.

- Ce faci ? - Bine. Toate bune.

Ăsta de la FedEx era sprijinit de poartă. E dintr-un orăşel numit Londra, din Anglia.

Un prieten scrie o carte iar eu îi scriu...

notiţe uneori.

- Eşti cu cineva ? - Dau o petrecere de Hanukka.

Ai trecut deja la iudaism ?

Nu. Vecinul meu ştia că nu cunosc pe nimeni aici...

şi a vrut să-i cunosc prietenii,

aşa că s-a ajuns la o petrecere de Hanukka.

- Vrei să intri ? - Bine.

Aş putea juca "învârte titirezul".

Miroase bine.

Asta e una dintre cele mai frumoase Hanukka serbate vreodată.

Aşa e.

Am băut prea multe Manischewitz. Nu-mi mai daţi.

Nu-ţi mai dăm.

Nu vă mint.

Tipul ăsta e tare. Nu-i asculta. Sunt nebuni.

Zici că n-ai fost un fante.

Niciodată ! M-am însurat de foarte tânăr.

Pentru că avea cea mai grozavă fată din oraş.

Trebuia s-o scoată de pe piaţă.

E purul adevăr.

Toată lumea o iubea pe Marion. Avea cel mai grozav râs.

A zis că avea cel mai grozav dos ?

Cel mai grozav râs.

Nici dosul nu era rău.

Era foarte hotărâtă. Era fata despre care am scris întotdeauna.

Şi tu Miles ? Îţi place să umbli ?

Nu, dlor, din păcate, nu. Sunt genul "o femeie pe rând".

Mă văd cu o actriţă frumoasă de 5 luni.

Nu ştiu ce vede la mine, dar sunt un tip norocos.

E actriţă ? A jucat în ceva ce am văzut ?

N-a făcut prea multe deocamdată, dar...

Unde e acum ?

E pe jumătate mort şi tot e interesat.

Sunt curios. El e aici. Ea unde e ?

- E pe platouri în New Mexico. - Sigur.

Lucrează la un film independent. N-a putut să vină.

- Se întoarce peste vreo 10 zile. - Pierderea ei e câştigul nostru.

- Mulţumesc, Arthur. - Băieţi,

ar trebui să-i lăsăm pe tinerii ăştia şi să ne întoarcem la ploştile noastre.

Norman, sună-mă să vin la joc.

- Am numărul tău. Ţinem legătura. - Dă aici.

A fost o noapte pe cinste.

Arthur Abbott se poate să fie ultimul dintre...

marii scriitori de la Hollywood.

Folosim expresii celebre pentru că el le-a scris.

Mi-a spus că prietenii lui au scris Casablanca,

dar el a adăugat "puştoaico" la "În cinstea ta, puştoaico !"

Asta face replica.

"În cinstea ta, Ilsa." Nu are chiar aceeaşi rezonanţă.

E atât de modest.

Mi-a dat o listă de filme vechi pe care să le văd.

Nici unul n-a fost scris de el. Am văzut două azi. Au fost fantastice.

- Poate putem vedea unul împreună. - Ar fi grozav.

Super !

- O să te sun sigur. - La revedere.

Pieptul a fost grozav. Şi macaroanele cu ciocolată, minunate.

M-am simţit bine cu tine.

Iartă-mă. N-am vrut să te sărut de două ori...

şi să mă lungesc la al doilea.

- Nu-i nimic. - O, Doamne...

Asta e, oficial, o vreme nebună.

Vezi să nu te ia vântul !

Nu sunt sigură că pot face faţă complicaţiilor ? Doamne, ce idioată pot fi !

- Amanda Woods. - Gura !

Îndepărta toţi bărbaţii, de fiecare dată.

Nu se pune problema dacă se va schimba vreodată, dar oare vrea asta ?

- Surpriză ! - Da, este.

- Bună. - Bună.

Eram acasă, nu făceam nimic, mă gândeam la tine...

şi mi-am dat seama că puţine complicaţii n-au făcut rău nimănui,

apoi mi-am zis că poate nu e complicat.

Şi vroiam să-mi cer scuze.

Că nu te-am invitat înăuntru azi.

Nu ştiu ce-a fost aia, dar orice ar fi fost...

m-am gândit că ar trebui...

Tu eşti... Nu eşti singur, nu ?

- Nu. Îmi pare rău. - Să nu-ţi fie.

N-ar fi trebuit să... Doamne !

Serios, nu-ţi face griji.

Asta e. E prostia mea.

Cine e, tati ?

- "Tati" ? - Da. Sunt tătic.

Amanda, ea e fiica mea, Sophie.

- Soph, ea e Amanda. - Bună.

Îmi pare bine.

- Şi mie, mulţumesc. Tu ce faci ? - Foarte bine.

- Vrei să intri ? - O, nu, eu...

- Bună. - Vino încoace.

- Cine e ea, tati ? - Ea e Amanda.

Şi, Amanda, ea e fiica mea cea mică, Olivia.

Da.

Aha.

- Sophie şi Olivia. - Tati.

- Scuze ! Fireşte. Intră. - Intră.

Da.

Bine.

Tati, mai puteam bea ciocolată caldă, te rog ?

- Da. - Cu bezele ?

Da.

- Ia-i haina, tată ! - Da.

- Îmi dai voie ? - Sigur. Mulţumesc.

- Eşti însurat ? Spune-mi repede. - Nu.

- Uau. - Sunt un pic cam elegantă.

- Arăţi ca Barbie a mea. - Mersi.

- Aia e pentru noi ? - Da.

Îmi pare rău pentru vin.

Ce-i asta ?

- Îmi cer scuze că nu ţi-am spus mai înainte. - Eşti D-I-V-O-R-Ţ-A-T ?

V-Ă-D-U-V.

Acum doi ani.

Vai !

Amanda, îţi place cumva ciocolata caldă ?

De fapt, îmi place chiar mult de tot.

- Poftim, Olivia. - Mulţumesc.

Suflă. E fierbinte.

Şi tu, Soph.

- Ea are mai multe bezele. - Aveţi 5 fiecare.

- Şi tu ai 5. - Mulţumesc.

1, 2, 3, 4, 5.

Am ceva pe buză ?

Uite ! Acolo.

- Bună. - Bună.

- Bună. - Sus ! Suflă în a mea.

Mulţumesc. La ţanc.

- Tată, fă pe dl. Cap-de-Şervet. - Nu.

D-lui Cap-de-Şervet nu-i plac musafirii.

- Te rog. Haide ! - Vrei ?

- Te rog. - Bine, dar repede.

- Mulţumesc. - Cu plăcere. Acum fă.

Bine.

- Amanda, îmi împrumuţi şervetul tău ? - Da.

Poftim, tati.

Dă-mi ăia când am nevoie de ei.

O să-ţi placă la nebunie.

E atât de nostim. O să cazi de pe scaun, atât e de nostim.

Bună.

Numele meu e Cap-de-Şervet.

Bună, copii. Cine e străina asta ?

- Amanda. - De ce are accent ciudat ?

- Amanda. - Dar de unde e ?

Îmi trebuie...

- Fumează acum ! - Haide.

Hai.

Fumatul face rău, să ştiţi.

Ia ghici, Amanda... Avem un cort în camera de joacă.

- Vrei să-l vezi ? - Nu, nu.

Amanda n-o să se târască în cortul vostru.

Nu-ţi plac corturile ?

- Ăsta chiar e foarte fain. - Hai înăuntru.

Uau !

- Întinde-te. - Bine.

- Poftim, poţi să iei perna mea. - Mulţumesc.

- Întinde-te ! - Nu mai da ordine.

- Întinde-te, te rog. Lângă mine. - Bine.

Foarte frumos.

Scuze.

Ăsta e un cort excepţional de bun.

- Are ceva. - E confortabil.

- Cine a tăiat toate stelele astea frumoase ? - Noi.

Cei trei muschetari !

- Amanda... - Da ?

- Miroşi minunat. - Da ?

Îmi plac parfumurile, dar el nu mă lasă să mă dau.

Pentru că tu miroşi deja bine.

- Şi tu la fel. - Mersi.

- Eu sunt mai mare, de-aia am voie. - Exact.

- Îmi place fardul tău. - Mulţumesc.

- Şi rujul. - Mulţumesc. E nou.

- Cum se numeşte ? - Cred că îi spune "Sărut de fructe".

De ăsta e. Sărut de fructe.

Sărut de fructe.

- Îţi stă bine. - Amanda...

Poţi să dormi la noi, dacă vrei.

Putem uni paturile.

Îmi pare rău.

Eşti drăguţă. Dar poate altă dată.

- E în regulă ? - Da.

Bravo.

La noi nu vin niciodată adulţi care să fie fete.

- Ştiu. - Îmi place.

Şi mie.

Nu-mi imaginez pe nimeni care să aibă succes mai mare la fetele mele.

Sunt grozave.

Sophie şi-a luat rolul de protectoare.

Nu-mi place când îşi face griji pentru mine.

Iar Olivia o să joace bărbaţii pe degete...

şi recunosc că-mi place asta la ea.

De ce nu mi-ai spus de ele ?

De obicei nu le spun femeilor de ele.

Sunt derutată pentru că tu eşti cel...

care vroia să ne cunoaştem.

Când o spui aşa, sună cumplit.

Singura mea apărare e că, până cunosc pe cineva foarte bine,

mi-e mai uşor să fiu un tip normal şi singur.

E prea complicat pentru mine să fiu cine sunt cu adevărat.

Sunt un tată cu normă întreagă. Un părinte muncitor. Mamă şi tată.

Înainte de culcare citesc cărţi de bucate şi despre creşterea copiilor.

În weekend cumpăr tutu-uri. Învăţ să cos.

Sunt dl. Cap-de-Şervet ! Am întotdeauna prea multe pe cap...

şi mă ajută să compartimentez până când o să văd ce o să fac.

În weekend, copiii au fost la bunici...

iar când sunt plecaţi, pot fi şi eu cu cineva...

care n-are ciocolată caldă pe blugi.

Habar nu am cum să-mi dau întâlniri şi să fiu şi asta...

şi bănuiesc că există şi posibilitatea că mi-e teamă de ce ar face altă persoană...

vizavi de noi şi de cum trăim de pe o zi pe alta.

Da.

Cum plec peste o săptămână...

înţeleg de ce nu mi-ai spus. Cred.

M-am gândit că ar fi greu să le prezint cuiva pe care s-ar putea să n-o mai văd.

Da.

Că sunt doar cineva cu care ai făcut sex o dată şi ai dormit de două ori.

Eu credeam că eu sunt cineva cu care ai făcut sex o dată...

- şi ai dormit de două ori. - O, Doamne...

- Tocmai am întrecut stadiul de complicat. - Aşa e.

Eu sunt un editor de carte din Londra.

Tu eşti o frumoasă creatoare de forşpanuri de film din L.A.

Suntem în lumi diferite.

Eu am o vacă în curtea din spate.

- Ai o vacă ? - Da.

Cos şi am o vacă.

Cât de greu e să te raportezi la asta ?

Destul de greu.

Întocmai.

- 'Neaţa, Jesus. - Bună dimineaţa.

- Santa Anas ? - Aici de mult timp.

- Bună, Marta. - Bună, Iris.

Bună.

Bună !

- Bună dimineaţa. - Am numărat.

Sunt 9 premiere de film astăzi.

Îmi amintesc când au fost 9 într-o lună.

Acum un film trebuie să spargă piaţa în prima săptămână, altfel sunt morţi.

Favorizează asta munca bună ?

Întotdeauna ai fost aşa arţăgos, Arthur ?

Poate m-am mai înmuiat un pic, dar da.

Trebuie să lupţi.

Corespondenţa ta. Gazele, telefonul...

şi o scrisoare de la Breasla Scriitorilor din America de Vest.

Te uiţi la filmele recomandate ?

Da ! Îmi plac. Irene Dunne e fantastică.

- Hotărâtă. - Dumnezeule, foarte !

Nu vrei să deschizi scrisoarea aia ?

Îmi scriu mereu despre acelaşi lucru.

- Ar putea fi important. - Nu e.

Vor să-mi organizeze un fel de omagiu.

O noapte cu mine. Sună înfiorător.

Ce ? Sună genial !

Ţi-ar plăcea să urci pe o scenă în baston, arătând de 100 de ani,

şi să vezi 11 fraieri care au venit doar ca să te vadă ?

Las-o baltă. Nu pic în plasă.

Deci, care-i treaba ?

Îmi dai voie ?

"O seară cu Arthur Abbott.

"Dragă dle Abbott, am tot încercat să vă contactăm."

"N-am primit încă nici un răspuns."

"... va fi 'O seară cu Arthur Abbott'...

"Această seară specială o să fie un omagiu...

"adus realizărilor dv de-o viaţă...

"ca scenarist."

"Felicitări pentru această onoare mult meritată."

Arthur, ăsta e mare lucru ! Şi vor s-o facă în curând.

Ascultă, mă gândesc că cu puţin exerciţiu,

ai putea să mergi pe picioarele tale.

Poate aş putea vei cu tine,

ca însoţitoare.

Aş fi mândru să te iau, draga mea, dar nu mă duc.

În orice caz, cum ai sugera să mă aduci în formă ? Pe bune.

Uşor.

Te descurci foarte bine. Aproape ai ajuns. Aproape ai ajuns.

Bravo !

Haide, înapoi.

- Eşti bine ? - Da.

- Eşti sigur ? - Am alunecat doar.

- Alo ? - Mai vii acasă ?

- Doamne ! Bună. - Ce faci ?

- Bine. Am întâlnit un tip de treabă. - Şi ziceai că nu.

- Cum e ? - Foarte drăguţ.

Mă simt grozav când sunt cu el. E o experienţă cu totul nouă.

- Are 90 de ani. - Haide, zău !

E vecinul meu. Sau al Amandei.

Ar trebui să te duci s-o cunoşti.

- Am cunoscut-o. - Fir-ar !

Alt apel. Poţi aştepta un pic ?

- Chiar vreau să vorbesc cu tine. - Sigur.

- Alo ? - Bună. Sunt Amanda.

- Ce faci ? - Grozav. Tu ?

Îmi place la nebunie. Poţi aştepta ? Vorbeam cu fratele meu.

- Cu Graham ? - Mi-a zis că v-aţi cunoscut.

- Ce face ? - Bine, cred.

- Poţi aştepta ? - Sigur.

- Scuze. Era Amanda. - Cum ţi s-a părut ?

- Ce face ? - A întrebat ce faci tu.

- Şi ce i-ai spus ? - Dacă poate aştepta.

- Pot să te sun eu ? - Pot aştepta.

- Chiar ? - Află ce face.

Bine.

Graham întreabă ce faci.

Bine. Îi spui că-l duc pe Charlie în sat ?

- Ce-a mai făcut ? - Nu ştiu.

- Să-l întreb ? - Sigur.

Bine. Aşteaptă, te rog.

Nu pot să cred că ai făcut sex cu femeia care stă la mine !

- Ţi-a spus el asta ? - O, Doamne !

- O, Doamne ! - O, Doamne !

Credeam că vorbesc cu Graham ! Poţi aştepta ?

Îmi pare foarte rău.

Ai făcut sex cu Amanda !

A întrebat dacă sunt bărbaţi în oraş.

Eu am asigurat-o că nu,

iar tu o întâlneşti şi i te bagi sub fustă !

Tot eu sunt.

Drăcia naibii ! Am pierdut legătura. Amanda, îmi pare nespus de rău.

- Pot să te sun eu ? - Sigur.

Bine. Pa.

Alo, da ?

Aici Miles. Am dat de belea ?

O, Miles...

- Ce faci în ajun de Crăciun ? - Nu mare lucru.

Mă duc la închiriat casete şi iau...

- următorul film recomandat de Arthur. - Vrei să-ţi ţin de urât ?

Mi-ar plăcea.

Bună.

- Ţi-am luat cea mai bună băutură... - Bună.

... dar n-am ştiut dacă preferi cu puţină frişcă sau cu multă,

aşa că am luat două. Cu multă !

- Arăţi grozav. - Mersi.

- Chiar bine. - Mă simt bine.

Fac mişcare cu Arthur.

- Ce ? - Sunt sigur că e mişcare bună.

Încerc doar să nu mi-o imaginez.

Mişcarea nu e aşa grozavă, dar... Nu mai râde !

- Conversaţia e fantastică. - Asta cred.

Ia zi... Ai văzut ăsta ?

Care de foc. Mi-a plăcut enorm.

Grozavă partitură de Vangelis. A dus muzica electronică la un nou nivel.

Mai târziu te testez.

Şoferul drei Daisy. Hans. Foarte neaşteptat.

Mai ştii cât a fost de bun ?

Obraznic ! Îmi place !

- E un joc nasol ? - Nu !

- Bine. - Continuă.

Uneori devin complexat de...

Şi la la la

Te stânjeneşte jocul ăsta pe care am început să-l joc ?

Nu e bibliotecă. Pot cânta tare.

Două note şi ai un personaj rău.

FĂLCI

Ce pot să spun ? E genial.

Unde ai plecat, Joe DiMaggio ?

ABSOLVENTUL

Pun pariu că nu ştiai că a fost scris pentru film.

- Parte din coloana sonoră. - Nu ştiam.

Nu mă pot duce nicăieri.

Dumnezeule ! Ăsta. Trebuie să-l vezi.

Misiunea. Muzica e genială. Vine din cu totul alt loc.

Nici nu pot...

Promite-mi că o să-l închiriezi.

- Îl închiriez. - Mulţumesc.

Mi-a schimbat lumea.

Ce ?

Maggie !

- De ce mă îndrăgostesc mereu de fete rele ? - Nu ştiai că e rea.

Ştiam că nu e bună.

Nu ai nimic mai tare ?

Mulţumesc. Dă-mi voie să reformulez.

De ce mă atrage o persoană care ştiu că nu e bună ?

Întâmplător, ştiu răspunsul. Pentru că speri să te înşeli.

Când face ceva rău, treci cu vederea.

Când îţi iese în întâmpinare, te cucereşte,

aşa că nu-ţi mai poţi spune că nu e pentru tine.

Exact.

În plus, e vechiul crez: Nu pot să cred că o fată ca aia...

ar fi cu un tip ca mine.

Ştii ce a spus ?

A terminat în Santa Fe după două zile...

şi a stat cu nu ştiu cine.

Deci a fost aici în oraş,

ceea ce înseamnă că atunci când am vorbit cu ea...

şi a spus "afară ninge",

era în Santa Monica !

Ce-a făcut ? A intrat pe vremea.com ?

Trebuie să fi râs amândoi.

Între timp, i-am trimis cadoul de Crăciun în Santa Fe !

Am stat la coadă la FedEx ca să-l primească la timp.

- Ştiu. - Clasic, nu ?

Uite, nu vreau să-ţi stric ajunul de Crăciun.

- Nu trebuie să asculţi asta. - E în regulă. Îmi place să am companie.

Ce zici de nişte mâncare ? Să fac nişte paste de Crăciun ?

- Sigur. - Ascultă.

Ştiu că e greu când lumea îţi spune: "Ştiu ce simţi",

dar eu chiar ştiu.

Mă vedeam...

cu cineva în Londra,

lucram la acelaşi ziar.

Apoi am aflat că el se mai vedea cu o fată, Sarah,

de la circulaţie.

Se pare că nu era îndrăgostit de mine aşa cum credeam.

Ce încerc să spun e...

că înţeleg cum e să te simţi pe cât de mic şi nesemnificativ e omeneşte posibil.

Cum te poate durea în locuri pe care nici nu ştiai că le ai...

şi că nu contează câte tunsori îţi faci...

sau la câte săli de sport te duci, sau câte pahare de Chardonnay bei,

tot te culci trecând în revistă fiecare detaliu...

şi întrebându-te cu ce ai greşit sau cum e posibil să fi înţeles prost.

Şi cum, pentru timpul ăla scurt, te-ai putut gândi că eşti aşa fericită.

Uneori te poţi chiar convinge că el o să-şi dea seama...

şi o să-ţi apară în prag.

Şi, după toate astea, oricât de mult ar dura,

te duci într-un loc nou...

şi întâlneşti oameni care te fac să te simţi specială...

şi fărâmele inimii tale încep până la urmă să se adune la loc.

Şi toate chestiile alea neclare,

toţi anii ăia de viaţă pe care i-ai irosit...

o să înceapă să se şteargă.

La dracu' !

Ai nevoie de asta mai mult decât mine.

De-asta eşti aici ? Ca să uiţi pe cineva ?

Da.

Asta sunt eu în formă bună.

Ăsta e tipul care a trimis paginile ?

Da. Are nevoie de mine.

- Deci ţineţi legătura ? - Tot timpul.

Deci nu-l poţi uita, ceea ce e grozav pentru el şi nasol pentru tine.

Vezi ce viaţă grozavă ai în comparaţie cu a mea ?

Haide. Îţi fac eu paste.

E ajunul Crăciunului. O să stăm afară...

facem un foc, deschidem o şampanie...

şi sărbătorim faptul că suntem tineri şi în viaţă !

- Te bagi, Simpkins ? - Miles...

- Eşti un bărbat foarte cumsecade. - Ştiu.

Asta a fost întotdeauna problema mea.

Bună.

Bun, uite-o.

Tema muzicală a lui Arthur.

Mi se pare foarte bună.

Vorbesc serios. Îi fac un CD cu melodia.

Ca, de fiecare dată când o aude, să aibă încredere să urce pe scenă.

- Bine ? - Da.

Începem.

Am furat-o ?

- John Williams ! - N-am scris-o eu.

- Bine, acum pe bune. - Bine.

- Începem. - Da.

Un Arthur mic, noaptea.

Nu ? E obraznică.

Sună ca el !

Am scris una şi pentru tine.

Chiar ?

Iris, dacă ai fi o melodie...

Am folosit doar notele bune.

Iris trăieşte alături de

Arthur, un găgăuţă

- Un găgăuţă - Şi un pămpăluţă

- Un pămpăluţă ? Nu ştiam. - Da.

- Şi un trălăluţă - Un trălăluţă

Amândoi am spus trălăluţă.

Sunt impresionat. Eşti un copil minune. Un copil minune găgăuţă.

Un pămpăluţă

Eşti grozavă.

Da. E nasol.

Trebuie să vii la Londra tot timpul cu munca, nu ?

La Londra ? Niciodată.

La New York ?

Nu chiar, dar e mai uşor. Te duci acolo ?

Rar.

Relaţiile la distanţă pot funcţiona.

Eu nu-s în stare să am o relaţie când trăiesc cu cineva în aceeaşi casă.

Deci asta ar fi bine pentru tine.

O, Doamne.

Bine.

Să zicem că am putea s-o facem.

Am lua avionul încolo şi încoace cât de des putem.

Da ! Se poate face. Cu siguranţă.

Şi peste 6 luni ne izbim de un zid.

Eu nu pot pleca mereu de la muncă...

şi pe fete nu le poţi lăsa des singure.

Simţim presiunea,

ştim că nu merge şi începem să ne certăm...

pentru că nu ştim ce altceva să facem.

Apoi după un telefon lung, cu lacrimi, în cazul tău...

- Mulţumesc. - ... ne luăm rămas bun.

Şi asta o să fie tot.

De întâlnit n-o să ne mai întâlnim.

Şi-atunci ce rămâne ?

Doi oameni nefericiţi, complet distruşi şi răniţi.

- Sau... - Mulţumesc.

Sau poate ar trebui să ne dăm seama...

că ce am avut aici a fost perfect.

Şi poate mai bine de-atât n-o să fie.

Poate încercăm să găsim o soluţie...

pentru că ne simţim atât de bine.

Şi poate faptul că plec peste 8 ore...

face totul mai palpitant decât e cu adevărat.

Poate.

Eşti cea mai deprimantă fată pe care am cunoscut-o vreodată.

Ştiu.

- Eu am alt scenariu. - Bine.

M-am îndrăgostit de tine.

Îmi cer scuze că am spus-o aşa direct.

Dar oricât de problematic ar fi acest fapt,

sunt îndrăgostit de tine.

Şi nu simt asta pentru că pleci...

sau că ne simţim bine,

ceea ce e adevărat, sau a fost înainte să-ţi dai drumul la gură aşa.

Nu-mi dau seama care e logica. Ştiu doar că te iubesc.

Nu pot să cred că o spun întruna...

şi nu credeam că o să mai simt aşa ceva,

aşa că e fenomenal.

Şi-mi dau seama că vin cu un "pachet",

trei la preţ de unu.

Poate, pe lumina zilei, "pachetul" ăsta nu e aşa grozav,

dar ştiu în sfârşit ce vreau şi ăsta e un miracol.

Şi te vreau pe tine.

Nu mă aşteptam la "te iubesc."

Poţi să nu te uiţi aşa la mine ?

Încerc să găsesc lucrul potrivit de spus.

Cred că dacă răspunsul vădit nu-ţi vine pe loc...

ar trebui...

Ar trebui să vorbim despre altceva.

Cum ar fi ce mare dobitoc sunt.

Îmi amintesc că ai spus că n-o să te îndrăgosteşti de mine.

Trebuie să fiu mai atent.

N-am mai întâlnit un tip care vorbeşte la fel de mult ca mine.

Dar ai putea să taci deocamdată, te rog ?

Câte filme sunt pe lista aia a lui ?

Vreo 15, cred.

Nu ştiu cum am ratat Doamna Eve.

Barbara Stanwyck e uimitoare !

- Atât de hotărâtă ! - Şi sexy.

Foarte sexy ! Toate filmele pe care mi-a zis să le văd...

sunt cu câte o femeie puternică.

Poate încearcă să-ţi spună ceva.

Scuze, ţi-am atins sânul.

A fost un accident. Atingere de sân accidentală.

Îmi pare rău.

- Schimbare de subiect. - Bine.

Arthur a cerut să-i scrii nişte versuri pentru tema muzicală.

- Ce e ? Cine e ? - E Maggie.

Bună.

Bună.

Sunt bine.

De fapt, Maggie, sunt un pic cam prins momentan.

Tu la cât poţi să ajungi ?

Bine, o să vin.

Nu, nu, în juma' de oră.

Poate un pic mai mult.

Bine, pa.

Îi e dor de mine.

Vezi ? I-a venit mintea la cap.

Ar trebui să plătesc.

Nu ! Pot aştepta să termini.

- Am terminat. - N-ai ajuns la tonul picant.

E în regulă, sincer.

Poţi să te duci. Plătesc eu asta.

Ne vedem mai târziu la Breasla Scriitorilor, dacă mai ajungi.

Trebuie să mă duc până la Silver Lake. O să încerc să ajung.

Aduc muzica.

Chiar vreau să vin, dar nu ştiu cât o să dureze asta.

Îmi pare rău.

E în regulă, nu-ţi face griji.

- Baftă ! - Mulţumesc.

Alo ?

O, Jasper ! Îţi citeam paginile.

Nu, n-am uitat. Dar am fost ocupată.

Nu e adevărat. Am vrut să te sun când...

Ce surpriză ?

Nu, nu văd nici o cutie.

Da, sunt sigură.

Stai să văd în bucătărie.

Nu, nu e nimic.

Să mă uit la poartă. Da.

Păi când l-ai trimis ?

Ţi-am găsit cadoul de Crăciun.

- Ţi se potriveşte locul ăsta. - Da, sigur.

Nu, serios.

Până la urmă o să te uiţi la mine, nu ?

Bună.

Am venit aici pentru că trebuia să te văd.

Trebuia.

Jasper, chiar nu înţeleg ce se întâmplă.

Am fost lângă tine 3 ani ! Mai ştii ?

Nuca în perete ?

Asta ai spus. Că nu ne potrivim.

Că ne potrivim ca nuca în perete.

Nu-mi amintesc. Ştiu doar că nu-mi place când eşti plecată.

Nicicând nu m-am uitat mai des pe mail.

Mă înnebunea că nu am veşti de la tine.

Nu vreau să te pierd.

Să mă pierzi ?

Nu înţeleg nimic.

Vino încoace.

Am greşit.

Miles, tu n-ai greşit niciodată ? Am făcut o greşeală.

Am fost proastă şi impulsivă.

Nu era ce credeam eu.

Am început să mă gândesc la tine,

sperând că o să mă ierţi.

Vrei, Miles ? Vrei să mă ierţi ?

Ştii la ce mă gândeam ?

Când te întorci acasă, poate putem evada undeva.

La Veneţia, poate. Noi în Veneţia ar putea fi frumos.

Vorbeşti serios ?

Eşti liber să faci asta ?

Draga mea, am bătut jumătate de lume ca să te văd, nu ?

Da, dar asta nu-mi răspunde la întrebare.

Nu mai eşti cu Sarah ?

Asta ai venit să-mi spui ?

Aş vrea să poţi accepta că ştii cât de confuz sunt în privinţa asta.

Bine, îţi traduc eu.

Deci eşti încă logodit ?

- Da, dar... - Dumnezeule !

Bun, a fost cât pe-aci.

N-am crezut c-o să spun vreodată asta, chiar niciodată.

Dar ai avut dreptate în privinţa noastră.

Ne potrivim exact ca nuca în perete !

- Nu crezi ce spui. - Ba lucrul grozav e că cred !

Am întârziat 3 ani ca să-ţi spun asta,

dar trebuie s-o spun.

Jasper... Stai. Trebuie să aprind lumina pentru asta.

Jasper,

- nu te-ai purtat niciodată frumos cu mine. - Scumpo...

Şşşş !

Mi-ai frânt inima...

şi te-ai purtat de parcă ar fi fost vina mea, de parcă eu am înţeles greşit.

Eram prea îndrăgostită ca să mă înfurii,

aşa că m-am pedepsit singură ! Ani de zile !

Dar faptul că ai venit aici în minunata mea vacanţă de Crăciun...

ca să-mi spui că nu vrei să mă pierzi în timp ce tu urmează să te însori,

mă îndreptăţeşte să spun...

că s-a terminat.

Chestia... chestia asta bolnăvicioasă, toxică dintre noi...

s-a terminat în sfârşit !

În mod miraculos, nu mai sunt îndrăgostită de tine !

Am o viaţă de început !

- Şi tu nu eşti în ea. - Iubito...

Am o întâlnire importantă...

şi tu trebuie să ieşi afară,

acum !

- Ce te-a apucat ? - Nu ştiu,

dar cred că ce am e uşor asemănător cu hotărârea.

Iris. M-ai dat gata.

Mulţumesc. Şi, dacă-mi dai voie, şi tu la fel !

Mi-am înnodat bine cravata ? N-am mai purtat una de 15 ani.

E perfectă.

Îmi place Hugo Boss ăsta. Face costume frumoase.

Am ceva pentru tine.

Vai.

Iartă-mă. Ultima oară când am avut o întâlnire, asta am făcut.

E frumoasă.

Dacă e demodat sau îţi strică ţinuta, nu e nevoie s-o porţi.

Îmi plac lucrurile demodate.

Asta caut în viaţă.

- Frumoasă replică. - E de la toate filmele alea !

Bine, hai s-o facem.

Hai să terminăm repede cu faza asta stânjenitoare.

- Dle Abbott ? - Da, dle.

Suntem gata.

Vă rog.

Doamnelor şi domnilor, dl. Arthur Abbott !

Salut.

- Arăţi superb. - Şi tu.

Mulţumesc.

Vă duc eu sus, dle Abbott.

Du-te. Sunt aşa mândră !

Mă descurc.

Tipul e vedetă rock.

Bună !

Scuze că am întârziat. Treaba cu Maggie...

a durat ceva, dar s-a terminat.

Arăţi superb.

Mulţumesc.

Mersi.

Mulţumesc.

Sunt pur şi simplu copleşit...

că am putut urca pe scările alea.

Am venit la Hollywood în urmă cu peste 60 de ani...

şi m-am îndrăgostit de filme...

fiind o idilă ce a durat toată viaţa.

Când am ajuns prima oară în Tinseltown...

nu existau cineplexuri, multiplexuri...

blockbuster-e sau DVD-uri.

Am fost aici înainte ca conglomeratele să preia studiourile...

înainte ca filmele să aibă echipe de efecte speciale...

şi cu siguranţă înainte ca rezultatele din box office să fie prezentate...

ca scorul de baseball la ştirile de seară.

E fantastic !

- Iris... - Da.

Ce faci de Anul Nou ?

- O să fiu în Anglia. - Aha.

N-am fost niciodată în Anglia. Nici în Europa.

Nu ?

Dacă vin acolo, ieşi în oraş cu mine de Anul Nou ?

Cu mare plăcere.

N-o să facem din asta mare caz.

Nu.

Doar o să vorbim şi o să ne scriem...

- Nu există nici o regulă. - Nu.

Doar o să te sărut pentru a milioana oară...

şi o să-ţi spun "Pe curând".

Pe curând.

Ai grijă de tine.

- Aţi petrecut o vacanţă plăcută, dră ? - Da.

Minunată.

Poate cea mai frumoasă.

Amanda Woods, bun venit înapoi.

Întoarceţi !

Întoarceţi şi haideţi înapoi !

- Aţi uitat ceva ? - Da ! Da !

Puteţi merge mai repede ?

Aleea asta mică e cu schepsis.

Opriţi !

Doamnă ?

Doamnă ?

Graham !

Graham.

Ştii... M-am gândit...

de ce să plec înainte de Anul Nou ?

N-are nici o logică.

Nu m-ai invitat în oraş...

dar ai spus că mă iubeşti,

aşa că mă gândesc că am cu cine merge, dacă mă vrei.

Fetele sunt la mine de Anul Nou.

Sună perfect !

Bună.

Arăţi exact ca îngeraşul din vârful pomului.

Dă-mi un pupic.

Vino să-mi spui ce cadouri ai primit de Crăciun.

Du-te şi stai cu Miles.

Ştii ce-i asta.

Scumpo.

E minunat.

Nu credeam c-o să vină. E fantastic.

Nu te-am văzut niciodată aşa fericită.

- Te provoc. - Pe mine ?

Da.

- Da, da ! - Da, da !

- La mulţi ani ! - La mulţi ani !

- La mulţi ani ! - La mulţi ani tuturor !