Original subtitles

Nu știu. Mă depășește.

Aștept cu nerăbdare vacanța de Crăciun.

Anul acesta a trecut repede.

Nici în cele mai frumoase vise ale mele nu mi-am imaginat

că se poate întâmpla așa ceva într-un singur an.

JOI 17 DECEMBRIE 1987

Dar s-a întâmplat. Sunt foarte norocoasă.

Am încercat să folosesc totul în avantajul meu.

Ai zis că ai fi dorit să faci o excursie pe Drumul Hippie după absolvire.

La ce te-ai referit?

După absolvire, care e un an greu,

mulți adolescenți merg pe coastă

și călătoresc cam un an.

Dar eu am sărit peste el.

O să călătoresc în alt moment și o să vizitez coasta Australiei.

Ne bucurăm pentru tine.

Ai avut un an minunat. Îți dorim numai bine anul viitor.

Mulțumesc mult.

Mâine, în ultimul dintre interviurile cu Stelele din '87,

vom vorbi cu actorul australian, Mel Gibson.

Iar după pauză, vom afla cum va fi vremea de Crăciun.

Am încheiat transmisia.

Am uitat de astea.

Nu, Jean, le putem face mâine.

Băieții au întrebat dacă prezentați

premiile la petrecerea de Crăciun.

- Super. - Amândoi?

O să întreb dacă putem da premiile mai devreme.

Mulțumesc, Jean.

Haide! Le putem face mâine.

- Noapte bună! - Noapte bună!

- Noapte bună! - Noapte bună!

Ar trebui să rămâi aici. Voi dormi în cealaltă cameră.

Oamenii vor observa dacă mai stai la hotel.

Dale, vreau să rezist până la finalul anului.

Slavă Domnului că mai sunt două săptămâni!

Și apoi?

Ne putem gândi în timpul verii.

Ar fi o idee bună dacă aș pleca în străinătate.

Aș putea spune că am un contract internațional.

Apoi, în câteva luni, dăm o declarație de presă

în care dăm vina pe distanță.

E o întreagă campanie publicitară pentru anul viitor cu noi doi.

Îți faci mai multe griji pentru promo?

De ce faci asta?

Dale, noi doi, ca soț și soție,

într-o casă cu gard alb...

Nu o să rezistăm.

VINERI 18 DECEMBRIE 1987

CUM SĂ FACI UN PUI LA CUPTOR

Pare mult de muncă.

Eu îmi pregătesc tot echipamentul cu o seară înainte.

Tocător, tavă, sosieră.

Nu cred că Rob are o sosieră.

Nici eu nu am. E obligatorie?

Știrile de la ora șase! Jean.

Vă pot transfera unui producător.

Cine sună?

A sunat Kay Walters.

Știrile de la ora șase! Sunt Noelene.

Helen, Noelene are ceva pentru tine și poate fi ceva tare.

Cineva spune că e fiica lui Geoff Walters

și vrea cu tine.

- Pentru? - Are o știre

care ne-ar putea interesa, dar îți va spune personal.

Familia Walters și-a anulat petrecerea de Crăciun, deci e ceva.

Ar putea fi ceva interesant pentru noi.

Bine. O să aflu ce e.

- Da? - Dră Walters?

Sunt Noelene de la Știrile de la ora șase. Am vorbit la telefon.

Dacă vreți să mai vorbim, sunt aici cu Helen Norville.

- Bună! - Bună! Noelene.

- Kay. - Sunt Helen.

Încântată, Kay!

Vreți să intrați?

Da.

Vrei să ne vorbești despre o știre?

Da.

După cum știți, toată viața mea am fost în presă.

Dar a fost mereu o versiune editată și vreau să spun povestea mea.

Pot să te întreb care e?

Am fost dependentă de heroină, dependență care e rezultatul direct

al presiunii de a trăi într-o familie expusă public.

Vreau să fie clar...

Vreau să fiu plătită pentru această poveste.

Bună! Ați sunat la Helen Norville, Știrile de la ora șase.

Vă rog să lăsați un mesaj după ton.

Bună, eu sunt.

Scuze că te sun aici, dar a apărut o oportunitate.

Și cum vacanța de Crăciun începe mâine,

m-am gândit că ar fi bine să te anunț. Deci, sună-mă!

Sau, și mai bine, vino la mine!

Nu mă interesează că e o vedetă.

Ci că nu este un dependent de heroină tipic.

Dar zece mii?

Având în vedere știrea, cred că Lindsay ar plăti.

Da, și eu.

Nu te deranjează?

- Da. Am plătit și mai mult. - E o dependentă.

- Dacă are o cădere? - O cred. Cred că nu mai consumă.

Cred că încearcă să se pună pe picioare.

Oamenii vor crede că îl atacăm pe Geoff.

Nu și dacă nu o dăm în senzațional.

- Dacă vorbim doar despre criză. - Bună!

Kay!

Kay, te rog! Știu că ești acolo.

Mulțumesc.

Douăzeci de secunde!

Zece secunde!

Trebuie să vorbim.

În șase,

cinci, patru...

Guvernul lui Bob Hawke e zdruncinat de plecarea a doi miniștri.

Guvernele vor să înăsprească legile armelor.

Și Frank Sinatra anunță că se va întoarce în Australia

după 14 ani pentru a cânta cu Whitney Houston.

Geoff Walters e pe fir.

- Sunt Dale Jennings. - Sunt Helen Norville.

Ai pregătit un pahar?

- Pe birou. - Mulțumesc.

...a doua funcție ocupată,

ca ministru al turismului, John Brown a demisionat

ca urmare a controversei Expo '88.

Carl Madden are detalii.

Ministrul federal al turismului...

Geoff, ce surpriză!

Știam că poți să fii josnic,

dar acum ai întrecut măsura, Lindsay.

Amice, trebuie să îmi spui mai multe.

Evelyn a văzut-o pe Helen Norville acasă la fiica mea de dimineață.

Era cu Noelene. Deci nu-mi spune că făceau schimb de rețete.

Helen s-a dus fiindcă Kay a cerut să vorbească cu Helen.

Nu săpăm. Kay ne-a invitat.

Acum facem știri cu familiile?

Asta e o limită pe care n-am trecut-o. Cu propria ta fină.

Geoff, nu mă lua cu asta. Te rog!

Ești nașul ei.

Ai fost beat mort la botez

și ai uitat fiecare zi de naștere...

În primul rând, Geoff, Kay e adult.

În al doilea rând, chiar dacă am renunța la știre,

nimic nu o poate opri pe Kay

să spună povestea altcuiva.

O plătești?

Nemernic

melc reptilian ce ești!

Nu vreau să fiu pedant, amice,

dar nu poți fi și melc, și reptilă.

E dependentă de heroină, Lindsay.

Ce crezi că va face cu banii?

Nu știu. Poate o să cumpere niște cadouri.

Ceea ce trebuie să știi, Geoff,

e că plata e o condiție cerută de Kay.

Stai departe de fiica mea!

Mergeți la filmare!

Noi, cei de la sunet, suntem deja la a treia rundă.

După cum a fost anul trecut, îți trebuie o ladă mai mare.

Ăsta e coșul pentru vomat. Unul dintre ele.

De ce te sună Charlie Tate personal?

Poftim?

Eram în biroul tău, iar el ți-a lăsat un mesaj vocal.

În care flirta cu tine.

Îmi dă sfaturi de carieră.

Sfaturi de carieră?

Da.

De ce nu mi-ai mai spus asta?

Păi...

Îți spun acum.

Deci, te desparți de mine

și, imediat după, Charlie Tate îți lasă mesaje.

Nu are nicio legătură cu noi, Dale.

Dar se întâmplă ceva...

cu Charlie Tate.

- Cu enervantul de Charlie Tate! - Așa, și?

Eu voi prezenta.

O să spun că te doare capul.

Chiar mă doare capul, nesimțitule!

Asigură-te că toată lumea e cuminte

și că tipul de la meteo nu bea.

Nu-l pot controla.

Iată-l!

Hai noroc, amice!

Dale, o să facem reportajul cu Kay Walters.

O să fie ultimul reportaj al anului și va fi difuzat luni.

Unde e Helen?

Are o migrenă.

Desigur că are o migrenă.

Dale, ascultă-mă! Vreau ca tu să îi iei interviul lui Kay.

Dennis? Dennis, vreau ca Dale să vorbească cu Kay.

Kay a insistat ca Helen să îi ia interviul.

Îl pot face împreună, dar nu vreau ca Helen să-l facă singură

pentru că o să ducă tot reportajul...

Kay? Sunt tatăl tău.

Dacă ești acolo, deschide, te rog!

Kay, eu și mama ta vrem să te întorci acasă.

Kay?

Nu am fost mereu lângă tine, dar...

ești fiica mea, Kay.

Nu trebuie să te întorci contra noastră. Vrem să te susținem.

Deschide ușa!

Kay!

Ca tată și proprietar,

îți cer să deschizi imediat ușa.

Bine. Dacă ești hotărâtă să îți trădezi și să îți umilești propria familie,

nu îmi rămâne decât să te evacuez.

Pentru a anunța premiile pentru 1987,

a venit Dale Jennings!

Bine. Primul premiu!

Premiul pentru imaginea cea mai defocalizată

merge la...

Ziua alegerilor, 1987.

A așteptat patru ore ca Hawke să voteze,

apoi a focalizat prea mult, iar filmarea s-a aruncat.

Câștigătorul e Damo!

Câștigător elegant.

- Am făcut-o toți. Da. - Eu n-am făcut-o.

Urmează premiul pentru cea mai prostească accidentare,

care merge la...

Dale! Nu se descurcă fără prompter!

Cea mai prostească accidentare...

În graba de a acoperi privegherea pentru pacea mondială,

s-a lovit atât de rău într-o baricadă,

încât n-a mai putut merge sau vorbi

și a trebuit să fie tratat o oră de un medic.

Câștigătorul e Brian.

Mulțumesc.

Nicio grijă! Mătărânga încă funcționează!

Da, așa e.

Pentru Știrile de la ora șase!

Știrile de la ora șase!

Bea!

Dale, ce mai faci?

Dale!

Uită-te la noi! Gașca de pe strada Russell!

Din nou împreună!

- Mi-a fost dor de asta. - Și mie.

Ai grijă!

- Mă duc acolo să beau. - Vin și eu.

Îmi pare rău.

Felicitări!

Oriunde merg în oraș, văd panouri cu tine și Helen.

Și, când cineva află că lucrez aici,

doar despre asta întreabă.

Cuplul de aur.

Mă bucur pentru tine.

Ai obținut ce voiai.

Lucrezi la documentare?

Da.

Se plătește îngrozitor, dar nu merg la birou.

Îmi place asta.

- Înțeleg. - Da.

Te las.

Ce a fost asta?

Ce faci tu aici?

Emisiunea s-a terminat și aici e petrecere cu cele mai bune droguri.

Acela nu era acel cameraman, nu?

Cel despre care mi-ai zis.

Nu, e un oarecare.

Încă e interesat de tine.

Am vorbit doar câteva cuvinte.

Limbajul corpului era evident.

- Care e situația pe plan personal? - Nu știu.

- Vrei să întreb? - Nu.

- Ești sigur? - Da.

Știi ceva? Cred că o să întreb. Bine?

Bine. Nicio grijă!

Alo?

Nu-mi lăsa mesaje așa la muncă!

- Ce mesaje? - Orice mesaje!

În legătură cu ce post m-ai sunat?

Nu e nimic important.

Dar am vorbit azi cu cel mai mare director de știri.

Și Vincent Callahan ar vrea să stați de vorbă.

Cât de mult?

Cu 40% mai mult decât Știrile de la ora șase și beneficii.

Deci, mașină, benzină, călătorii în străinătate, tot tacâmul.

Vincent Callahan?

Exact.

Bine.

Dale!

- Ce faci? - Helen e aici?

E bolnavă.

E totul în regulă între voi?

Nu a prea vorbit la machiaj și cred că e încă supărată pe mine.

E în regulă.

Bine.

Aș fi devastată

dacă ar alege pe altcineva să o machieze de nuntă.

Am vorbit prea devreme.

Crăciun fericit!

Îmi place costumul tău.

Mersi.

L-ai făcut tu?

Nu.

- Știi ce e? - Da.

Că vorbeam de lup!

Îi spuneam lui Tim

că nu mai pot bea încă o bere caldă.

- O să plec, dacă vrei să vii. - Nu ar fi interesat.

- Nu l-aș subestima. - Nu e un loc pentru el.

Ce loc?

Club 398. E...

Discret, atmosferă relaxată. E...

O să mă întâlnesc cu niște prieteni. Ultima petrecere înainte de Crăciun.

O să comand un taxi. Voi vorbiți.

- Bine. - Revin.

Ca să știi, la Club 397 nu e o atmosferă relaxată.

Ai fost acolo?

Da.

În fiecare sâmbătă după muncă, până la închidere.

Nu e genul tău de loc.

Nu am un gen de loc.

- Nu ar fi trebuit să beau. - Ești bine?

Vești bune, vine taxiul.

Și am găsit niște alcool bun. Poftim!

Noroc! Sănătate!

Bine, hai să mergem!

Nu. O să rămân. Vreau să mai vorbesc cu Ross.

Mergeți voi.

Lui Ross nu o să-i pese. Hai! Plătesc eu.

Cineva are chef!

- Haide! - Eu...

Tim!

Trăiești doar o dată. Știi cât de important e.

- Haide! - Bine.

Să mergem la barul din față. E mai privat.

E în regulă. Am venit de multe ori aici. E discret. Promit.

Stați la bar. Mă duc la niște prieteni.

- Vodcă! - Nu vreau, mulțumesc.

- Altul. - Bine.

- Ce se întâmplă! - Pentru singurătate!

E ceva recent?

Sigur ai crezut că e inevitabil.

- Nu e așa? - Dale, haide!

Niște shoturi, domnilor.

- Pentru tine! - Nu, mersi.

Pentru mine.

Eu și Dale o să purtăm o discuție afară.

Trebuie să ia niște aer.

- Ești bine? - Vreau să dansez.

- Da? Așa te vreau! - Da.

- Haide! Dansează! - Distrați-vă!

- Scuze de întrerupere! - Ce e?

Nu se simte bine. Ai grijă de el?

- E bine. Doar a băut ceva. - Ai grijă de el.

O clipă!

Dale!

Dale!

Hai să mergem la aer!

Vreau să cunoști niște persoane la bar. Haide!

SÂMBĂTĂ 19 DECEMBRIE 1987

- E bine? - Da. Ce cartofi!

Poți să termini de aranjat masa? Vor ajunge imediat.

Ce e asta? Testamentul tău?

Puiul, umplutura, curmalele...

Se suprapuneau timpii, aveam nevoie de un singur document.

- Ai făcut o listă pentru prânz. - Nu-i spune fratelui tău!

De ce? Arată că îți pasă.

O să te iubească.

Bine.

- Ești bine? - Da.

- Ești gata? - Da. Arăt bine?

- Da. Bine. - Bine.

- Gata? - Da.

- Bună! - Salut, Rob!

- Crăciun fericit! - Crăciun fericit și vouă!

- Ai adus trufe? - Tu ești Noelene. Eu sunt Kerrie.

Încântată. El e soțul meu, Glen.

- Bună! Ce faci? - Bună, Glen!

- Bine, tu? - Bine.

- Bine. - Miroase ca la restaurant.

Noelene s-a întrecut pe sine.

A citit rețeta pentru friptură de la cap la coadă.

E prima dată când fac o friptură.

Nu era nevoie!

Puteam mânca mâncarea ta.

Da. Aș mânca mâncare chinezească zilnic

dacă Kez m-ar lăsa.

Umplutura nu are glutamat de sodiu sau...

Nu. Am pus coajă de lămâie, ceapă și cimbru.

Noelene e din Coreea.

Deci, mergeți la Olimpiadă la anul?

Sport. A durat doar un minut.

Nu știu dacă mă trimit pe mine, dar vom prezenta la știri.

Gata cu munca. Vreți ceva de băut?

Tu o să bei, da.

- Vrei o bere cu limonadă sau ceva? - Da, sigur. E Crăciunul.

Câteva.

Apreciez că mă lași să joc primul.

Sunt niște linii pe televizor.

- Scuze. - Stai! Nu...

Judy a tricotat trei seturi de pulovere și botoși.

Mama lor pare super.

Are intenții bune.

A trecut cu vederea multe când vine vorba de băieți.

A trebuit să muncesc din greu să îl țin pe Glen în frâu.

De aceea mă bucur că Rob a adus pe cineva ca tine acasă.

- Serios? - Da. Pari rațională și deșteaptă.

Și vorbești uimitor engleza.

Obișnuia să iasă numai cu tute.

E în regulă. Răspund eu.

Nicio problemă. Fac eu.

Mersi. Alo? Sunt Noelene.

Noelene, sunt Jean.

Kay Walters a sunat toată dimineața ca să vorbească cu Helen.

Acum spune că vrea să vorbească cu tine. Îi dau numărul ei?

Da. Spune!

724-8637.

Gata. Mersi. Pa!

Scuze, trebuie să dau un telefon.

- Alo? - Bună, Kay! Sunt Noelene.

Unde e Helen?

Helen nu e disponibilă acum, dar te pot ajuta eu?

Trebuie să facem interviul azi

și trebuie să trimiți o mașină să mă ia.

Trebuie să fiu plătită în numerar. Azi.

- Regret, dar nu se poate acum. - Cred că vă e foame.

- Da. - Bine.

Te-am programat pentru luni.

Îl facem azi sau merg la alt post.

Va trebui să...

Lasă-mă să dau niște telefoane și te sun înapoi.

Cine a fost?

Trebuie să îi transmit un mesaj lui Helen. Nu durează mult.

- Ai terminat berea? - Da.

- Mai bine bem vin. - Ce ai? Roșu?

Mulțumesc.

Ați sunat la Helen Norville și Dale Jennings.

Nu putem răspunde acum,

dar lăsați un mesaj după ton.

Bună, Helen! Sunt Noelene.

Scuze că te deranjez în weekend,

dar a sunat Kay Walters și insistă să facem interviul azi.

Poți să mă suni înapoi? Mersi. Sunt la Rob.

- Da. - Kay vrea interviul azi.

- Ce? - Nu pot să dau de Helen sau Dale.

Nu putem trimite alt reporter să facă interviul?

Nu. Lindsay a zis clar. Vrea să fie Helen și Dale.

- Pentru zece mii, vrea spectacol. - La cum părea Kay,

dacă nu facem interviul acum, o pierdem.

E o minciună, Noelene. Nu o să găsească alt post azi.

- Începeți, vă rog. - Îți pun eu.

E sâmbătă, cu o săptămână înainte de Crăciun. Toți intră în vacanță,

ceea ce voi face și eu după ce închid.

Scuze. E ultimul telefon. Promit.

Cred că e important.

- Alo? - Bună, Kay. Sunt Noelene.

Am încercat să o găsesc pe Helen, dar nu reușesc să dau de ea.

Deci, îmi pare rău, putem face interviul doar luni.

Nu pot aștepta atât. Mai sunt două posturi interesate.

Dacă închizi, Știrile de la ora șase pierd știrea.

E în regulă. Înțeleg.

Dacă te răzgândești, oferta e valabilă.

Am rezolvat.

Îmi pare tare rău. Cum e?

E foarte bună. Vreau supliment.

S-a cam răcit. Dar chiar e bună.

Îmi pare rău.

Nicio grijă. Rob a zis că ești o fată de carieră.

Nu e mereu așa în zilele libere.

Când ești liberă, te uiți la ce ai filmat

și citești ziarele ratate.

Munca ta pare interesantă, dar eu am demisionat.

Eram secretară la o școală primară. Doar tastam și arhivam.

A plecat, dând vina pe mine.

Număram zilele până al fi fost doar mamă.

Mi-au oferit concediu de maternitate,

dar am mințit și am zis că Glen vrea să stau acasă.

- Ceea ce e adevărat. - Dar nu ți-am zis să pleci.

- Răspund eu. - Nu e în regulă. Îl scot din furcă.

Promit.

- Bună! Noelene la telefon! - Bună, Noelene! Sunt Dale.

Am primit mesajul tău. Scuze, eram plecați. Ai stabilit totul?

Nu, i-am zis lui Kay că Helen nu poate azi.

Vom fi amândoi. Acum cât timp?

Acum câteva minute.

Sun-o înapoi și spune-i că facem interviul.

- Apoi sună la birou... - Da.

...pregătește-o echipă și o locație?

- Bine. - O sun pe Helen.

Foarte ocupată.

Foarte ocupată de Crăciun.

Bună!

Bună dimineața!

- Ești gata? - Poftim? Da.

Putem repeta întrebările înainte să începem?

- N-am... - Dale, ești bine?

Da.

Dale, duhnești a alcool.

Nu ești în măsură să iei interviu unui dependent.

- Lindsay a zis că vrea să fim amândoi. - Îl fac singură.

Du-te acasă!

A venit Kay. Așteaptă!

Brian, Ross, pregătiți-vă!

- Cât durează? - Bună!

Cinci minute? Zece?

Suntem aproape gata. Tu și Dale puteți sta aici.

Sunt doar eu. Mă bucur să te văd, Kay.

- Mulțumesc. - Mulțumesc pentru asta.

Kay, știu că ești familiarizată cu presa,

dar întrebările mele vor fi directe.

Te voi întreba despre abuzul de droguri și despre tratament

și o să vorbim despre familia ta și dinamica în familie.

- Bine. - Super.

Stai! Am adus niște fotografii vechi cum ai cerut.

Putem să le difuzăm pe toate?

Da.

Da, sunt în regulă.

Nu sunt singura persoană cu care vorbiți?

Reportajul final va include mai multe perspective despre heroină.

Îmi puteți da banii înainte de a începe?

Te vom plăti luni după ce facem verificarea.

Am spus clar că am nevoie de bani înainte să vorbesc.

Îți putem scrie un cec azi, dar băncile se deschid luni.

Îți pot face rost de niște bani,

ca să îți ajungă până luni, dacă e în regulă.

Da, mulțumesc.

O să îi dau 100 de dolari, ce alternativă avem?

Bine.

Kay!

- Nu stă mult. - Bine.

Trebuie...

Cât cheltuiai?

Sute de dolari pe zi.

De ce creează dependență?

E ca și cum...

problemele tale nu mai există.

Iar heroina nu era ca o evadare pentru mine.

Era un colac de salvare.

Încă mai simți asta?

Nu.

Sunt hotărâtă să nu mai consum, cu sau fără sprijinul părinților mei.

Unor persoane le va veni greu să înțeleagă

cum cineva cu avantajele tale

ar avea nevoie de o astfel de salvare.

Dependența nu apare de nicăieri.

E un simptom al altor probleme, de obicei din copilărie.

Și e adevărat.

Am crescut într-o casă mare,

am călărit cai, am călătorit în străinătate.

Dar mi s-a băgat în cap că ce avem

se datorează faptului că tata e celebru și respectat.

Dacă aș fi făcut ceva ca să compromit asta,

chiar foarte mic,

aș fi o dezamăgire și eram făcută de rușine.

Nu am vrut să fiu o ratată.

Nu cred că am fost vreodată ce și-au imaginat părinții mei.

Așa că am încercat să fiu cineva

așa cum și-ar fi dorit ei.

Fiica model.

Frumoasă, perfectă, fără defecte.

Demnă de mândrie.

Îți iubești părinții?

Da.

Crezi că părinții tăi te iubesc, Kay?

Cred că da.

Dar există două tipuri de familie în lumea asta.

Cele în care părinții își aleg copiii

și cele în care se aleg unul pe celălalt, nu copii.

La dezintoxicare,

e plin cu cei din urmă.

Iubitorii sportului așteaptă cu nerăbdare Olimpiada din 1988.

Un eveniment foarte așteptat e baschetul masculin,

datorită puterii surprinzătoare a echipei sovietice.

- Ai făcut reportajul? - Da.

...e una dintre cele mai bune echipe create pentru Olimpiadă

și iau antrenamentul foarte în serios înainte să ajungă la Seul.

Medaliata cu aur de anul trecut e, desigur, Statele Unite,

ce a câștigat în Los Angeles.

Nu mai sunt invitată la prânzul de Crăciun?

N-au nimic.

Îmi tot spuneau să nu fac eu vreo greșeală.

Noels!

Cât te vezi lucrând așa?

Nu știu.

Știi că îmi place că ești o fată de carieră.

Știi asta. Dar...

Vreau să ne căsătorim într-o zi

și să facem copii.

Deci...

- Dacă nu vrei asta... - Ba da, vreau.

Doar că...

N-aș vrea să renunț la muncă.

Ar fi în regulă?

Da. Putem găsi o soluție.

Ai putea descoperi că sunt multe provocări ca mamă.

Dar, oricum ar fi, eu aș câștiga destul.

Deci vei avea opțiuni.

Fiindcă...

Te iubesc, Noels.

Și eu te iubesc.

Cele în care părinții își aleg copiii...

LUNI 21 DECEMBRIE 1987

...și cele în care se aleg unul pe celălalt, nu copiii.

La dezintoxicare,

e plin cu cei din urmă.

Considerată până acum o problemă a orașelor, a șanțurilor și aleilor,

criza heroinei a ajuns

și în familiile cele mai bogate și puternice ale Australiei.

Bob Hawke. Doamne!

Ca orice tată, îmi iubesc fiica.

Am încredere în ea, iar legea a exonerat-o complet.

Cu intrarea în vigoare a ordonanței privind drogurile care dau dependență,

timpul va arăta curând dacă trimiterea la tratament sau încarcerarea

se va dovedi cea mai eficientă metodă de reabilitare.

Sunt Helen Norville, de la Știrile de la ora șase.

Bine. Renunți la partea cu Hawke, renunți la balivernele despre reabilitare

și termini cu „una dintre cele mai iubite familii din Australia.”

Pui multe imagini cu Geoff, poate și cu Evelyn.

Asigură-te că e cu Geoff la apogeu, când Kay era mică.

Nu trebuia să fie doar despre o singură familie.

Pentru cei interesați,

de aceea n-am vrut ca Helen să facă știrea singură.

Avem 30 de ani de imagini cu Geoff și o să le folosim.

Noelene, dă o copie pentru promo.

Kay nu ar fi fost de acord cu interviul

dacă nu aș fi asigurat-o că voi fi doar eu

și că numele ei nu va fi în promo.

Helen, e în regulă.

Va fi bine. Toate promourile vor fi misterioase.

Deci numele ei nu va apărea,

până diseară.

Ce părere ai despre știre?

Cred că l-ai abordat cu finețe, ca de obicei.

Și?

Și cred că încerci să te convingi

că e un reportaj complex despre criza drogurilor,

când, de fapt, e o știre de scandal despre o familie celebră în criză.

Asta e.

Asta a fost mereu.

O să facă vâlvă.

Tu ce ai face?

Nimic.

Textul actualizat. Am verificat și nu e menționată Kay,

dar au pus accent de dezvăluire.

„Sunt celebri, bogați și respectați.

Dar Știrile de la ora șase va dezvălui în exclusivitate ce familie iubită

a fost devastată de criza heroinei.”

- Adică... e bine. - Scuze!

„Și mai șocant decât detaliile sfâșietoare

e numele celor implicați.”

Nu pot citi asta.

Îl schimb pe prompter?

Nici nu știu ce o să spun.

- Helen, poți veni puțin? - De ce?

Kay Walters e aici. Vrea să vorbească cu tine.

Doamne!

Mersi, Jean!

Kay, bună! Ce mai faci?

Scoate-mă din reportaj! Îmi pare rău.

- Ce s-a întâmplat? - Se pot da alte interviuri?

Kay, îmi pare rău. E prea târziu.

Ai ore bune.

Mai sunt multe ore până diseară.

Acum dau știrile de la prânz.

Mă tot gândesc la ce am zis și la faptul că ei vor vedea.

- Nu își vor reveni. - Helen, 60 de secunde.

Helen, te rog, ia banii înapoi!

Te rog!

Mi-i poți da înapoi, dar nu se poate schimba nimic.

Îmi pare rău. E prea târziu, Kay.

Vă conduc afară.

Zece secunde.

În șase, cinci, patru...

Bună ziua!

Sunt Helen Norville, cu știrile de la prânz.

Prim-ministrul Bob Hawke a promis să înăsprească legile privind armele.

A cerut interzicerea trimiterii armelor prin poștă,

precum și o anchetă privind violența la televiziune.

Prim-ministrul urmează să prezideze o conferință pe tema legislației armelor.

Va încerca să-i convingă pe reprezentanții statelor

să implementeze măsuri,

inclusiv să interzică armele automate și semiautomate,

și să impună restricții asupra casetelor excesiv de violente...

Revenim în cinci, patru...

Șoferii care vor să se distanțeze de aniversarea a 200 de ani ai Australiei

vor putea, anul viitor, să îndepărteze sigla bicentenarului

de pe plăcuțele de înmatriculare

ca urmare a schimbării legii.

(HELEN) SUNT CELEBRI, BOGAȚI ȘI

Revenim în cinci, patru...

...să fim văzuți ca o națiune

și nu ca un grup care se separă de restul comunității.

VĂ RUGĂM SĂ AȘTEPTAȚI

Ce se întâmplă? Ce naiba se întâmplă?

Studioul!

Helen?

Frank, ce naiba face?

- Nu știu. - Unde s-a dus?

Nu ești un câine de vânătoare, Frank! Nu arăta cu degetul. Unde e?

Nu știu.

- Murray! - Da?

- Vreau casetele cu Kay Walters. - Nu le-am editat încă.

Ce faci?

Helen!

Ce faci...

Noelene!

Noelene, cei de la promo au o copie cu interviul?

- Nu! - La naiba!

- Haide! - Dale!

E o rezervă în camion.

- A fost plănuit? - Habar n-am avut!

Nu mai intră diseară

și în niciun alt buletin din 1987.

Subtitrarea: Alina Anescu