Original subtitles

SÂMBĂTĂ 17 OCTOMBRIE 1987

Cât câștigă?

Probabil de patru ori mai mult decât noi.

Negociază în fiecare an și e bărbat.

Așa e.

- Bună! - Bună!

Bună!

- Bună! - Ia te uită!

Vă deranjează un câine entuziasmat?

Suntem afectuoși cu el, dar nu se vede.

- Mă bucur să te văd. - La fel.

- Mă bucur să te văd. - Și eu. Astea sunt pentru tine.

- Te iubește. - Sunt superbe. Mulțumesc.

- Îl placi pe Dale? - Bună, Dale! Încântată.

- Și eu. - Câinele te iubește, Dale.

Dale e de la țară.

- Serios? - Din Bendigo.

- Gerry a trăit la o fermă. - Suntem crescători de cai.

Carla zici că s-a născut în barul de la Hilton.

Dar, cumva, am găsit lucruri în comun.

Iubesc zonele rurale, dar de la fereastra unui hotel de cinci stele.

- Nu e așa? Intrați! Șampanie? - De ce stăm aici?

După voi. Apropo de șampanie, avem una pregătită.

- Minunat. - Intră!

Au venit invitații!

Helen, Dale, ea e Alison.

- Bună! Încântată. - Bună, sunt Helen.

- Alison. - Bună!

- Vă adoră pe amândoi. - E obsedată.

Nu e așa? Voia să fie profesoară.

Acum vrea să fie prezentatoare. Exersează zilnic în fața oglinzii.

- O singură dată. - De două ori.

- O dată. - În fine.

Ar trebui să vii să ne vizitezi studioul, Alison,

să încerci prompterul.

- Ar fi uimitor. - Helen e o profesoară bună.

I-ar plăcea foarte mult.

- Ți-ar plăcea, nu? - Da.

- Spune: „Mulțumesc.” - Mulțumesc.

Să bem ceva. Haideți!

- Și o vază. - Să începem.

Cum v-ați cunoscut?

Cântam pe un vas de croazieră.

Carla a urcat la bord și...

Nu am mai cunoscut pe cineva atât de minunată.

Toată croaziera din Pacificul de Sud am petrecut-o încercând să o impresionez.

Se pare că ai reușit.

Când ne-am oprit în Sydney, eram ca și căsătoriți.

Carla mi-a zis

că publicul australian apreciază farmecul irlandez, așa că...

Mi-am încercat șansele aici.

Carla s-a ocupat și m-a prezentat unor oameni.

Și lucrurile s-au întâmplat.

Mi-a văzut mereu potențialul.

Și a știut mereu cine sunt.

În caz că te întrebai.

Nu.

Mai lucrează la ascunderea emoțiilor, Dale.

Cred că l-aș omorî pe Gerry

dacă aș lucra zilnic cu el.

Ne mai certăm și noi, dar...

Cred că ți-e greu, fiindcă Gerry vine târziu seara.

Nu. Sincer, îmi priește.

Sunt la revistă de la ora 7:00, iar el stă cu Alison dimineața.

Apoi ajung acasă pe la 17:30.

Vrei copii?

- Nu sunt sigură. - Nu știi. Înțeleg.

Nici eu nu eram sigură. Gerry era. Sunt nouă frați.

Mi-a fost greu la început.

Mai ales în primul an.

Nașterea, vaginul rupt până la anus și...

Dar Gerry s-a implicat total.

Spunea: „Rezistă! O să fie mai bine.”

Și a avut dreptate.

Și m-am vindecat acolo jos.

Așa că...

Gerry, mă ajuți cu aperitivele?

Da, desigur. Să o facem!

Cum te descurci?

Nici nu am mâncat prânzul.

Știu. Sunt lihnit.

Vă rog să vă puneți cheile în castron.

Nu, vorbește serios. Cheile în castron!

- Glumim! - Glumim!

- Ne bucurăm că ați venit. - Nu facem așa ceva.

Noroc! Sănătate!

Spune „noapte bună” și sărută-mă

- Noapte bună! - Noapte bună!

Ține-mă în brațe Și zi-mi că îți lipsesc

Când sunt singură și tristă

Vizitează-mă în vis

LUNI 19 OCTOMBRIE 1987

Toți așteaptă să vadă ce se întâmplă pe Wall Street.

Dacă piața coboară, va fi o zi agitată mâine.

În spatele agitației,

toți analiștii întreabă

- - ...asta. - Revenim

- ...în cinci, patru... - E o altă corecție

sau prăbușirea prezisă de toată lumea?

Astăzi, cerul va fi senin, cu o maximă de 18 grade.

Revenim cu cele mai noi știri și analize de la bursa de valori,

precum și cu celelalte știri ale zilei, în seara aceasta de la ora 18:00.

- Am încheiat transmisia. - Unde e trimiterea la Charles Tate?

- Nu știu. - Inițial,

era o referință la el.

A pierdut la fel ca Holmes à Court. Mai mult decât John Elliott.

Nu vrem să mușcăm mâna care ne hrănește, nu?

- Du-te sus pentru un apel telefonic! - Cu cine?

Japița aia de la The Sun, Donna Gillies, bârfitoarea.

Are un articol gata de tipar, vrea un răspuns,

iar Bev e foarte supărată.

Nu s-a întâmplat nimic scandalos despre care ar trebui să știu, nu?

Pedofilii, bestialități,

criminali de război în familia extinsă?

- Din câte știu eu, nu. - Bine.

- Vreau să participe și Dale la apel. - Desigur.

- Bună, Donna, ești acolo? - Da, sunt aici.

Sunt aici cu Helen, Dale Jennings și directorul de știri Lindsay Cunningham.

Discutăm despre o rubrică?

Nu e rubrică, e un articol special.

Helen, mulțumesc pentru interviu.

Vreau comentariile tale despre câteva lucruri.

În primul rând, e adevărat că numele tău legal e Helen Kaasik,

iar Norville e numele de fată al mamei?

- Putem refuza să comentăm. - Nu-mi pasă.

Sigur.

Donna, nu e nicio știre senzațională.

Nu sunt însărcinată.

- Altceva? - Mai am câteva întrebări.

E adevărat că nu mai vorbești cu familia ta

de aproape douăzeci de ani?

- Nu. - Nu comentez.

E adevărat că ai fost internată la Centrul Psihiatric Larundel

când aveai 16 ani pentru schizofrenie?

Am prins-o.

E adevărat?

- Avem nevoie de consiliere juridică. - Jean, sus!

Ce faci?

- Sunt Donna Gillies. - Donna, nu e adevărat.

Dacă scrii despre istoricul meu medical, te dăm în judecată.

Înțeleg că e un subiect sensibil,

dar mai am niște întrebări.

E adevărat că nu ai fost la înmormântarea tatălui tău?

- Nu comentez. - Știai

că sora ta a contactat des Știrile de la ora șase?

Nu comentez.

Dacă te gândești să-mi abordezi familia...

Nu, au refuzat să comenteze.

Presupun că și tu refuzi?

Nu va comenta.

E o știre absurdă și nu va ieși de la tipar.

De fapt, a primit aprobarea juridică.

Și am surse începând cu Liceul Thornbury din anii '60.

Deci, Helen, dacă te răzgândești, Bev are numărul meu de telefon.

Articolul va fi publicat mâine sau miercuri.

Bine. Mulțumesc.

Trebuie să cerem un ordin judecătoresc.

- O să cer o copie a articolului. - Mai e ceva?

Sună-l pe Charlie Tate!

- Nu-l implicăm. - Are legături la The Sun.

E ocupat, e prins de piețe.

Tu fă știrile, eu mă ocup de avocați.

Avocații au o ședință. Vor fi anunțați.

Dacă un angajat a vorbit, în mod legal, nu se poate tipări.

Dale, nu e o făcătură? E adevărat?

Nu lăsa să se tipărească!

Cât durează până recapătă valoarea pierdută de dimineață, Morris?

Sfârșitul săptămânii.

Sfârșitul săptămânii.

Ar putea ajuta bursa australiană.

Dacă situația se înrăutățește, mai mulți investitori internaționali

- ...vor cumpăra... - Stai, Morris.

E absurd de optimist.

Se așteaptă la o scădere de 5% pe Wall Street mâine, dacă nu mai mult.

- Să vedem ce se întâmplă peste noapte. - Va fi prea târziu.

Bine. Să vindem jumătate.

Unde te duci?

Și Kay trebuie să vândă și nu răspunde.

Acțiunile de ziua ei?

Acțiunile alea valorează acum 15.000 USD

și are nevoie de ei.

- Morris! - Da.

Vreau să pariez în ambele feluri.

Kay!

Kay, răspunde, te rog!

E vorba despre acțiuni, dragă, și e foarte important.

Kay!

În șase, cinci, patru...

În seara asta, prețurile au scăzut la nivel global.

Iar bursele de valori sunt asaltate de vânzări.

- Bună seara! Sunt Helen Norville. - Sunt Dale Jennings.

O vânzare masivă la bursă, pe Wall Street, vineri,

a dus la o pierdere de zece milioane de dolari

pe piața australiană într-o singură zi.

Lumea e cu ochii acum pe Wall Street, sperând la o revenire.

Dacă scăderea continuă peste noapte, analiștii se tem că vin vremuri grele

pentru economia mondială, după ani de creștere fără precedent.

După căderea senzațională a prețurilor acțiunilor la scară generală

pe Wall Street, vineri,

toată lumea se aștepta la o scădere astăzi pe Bursa de Valori Australiană.

Întrebarea era nu dacă vor crește prețurile, ci cu cât.

Iar brokerii nu au așteptat mult ca să afle.

Revenim în cinci, patru...

...au scăzut cu 29 de procente.

A fost Mark Elliott, de la Bursa de Valori Melbourne.

Vrem ca unul dintre voi

să fie mâine pe teren la deschiderea pieței.

- Poate o transmisiune în direct. - Putem discuta mai încolo?

Vești?

Vă pot spune că echipa juridică

e la fel de utilă ca o ușă de sticlă la toaletă.

- Ce vor face? - Nu pot face nimic

până nu văd articolul.

- Sigur Bev a făcut rost de o copie. - Încearcă,

dar cred că îl vom vedea după tipărire.

- Trebuie să așteptăm? - Așa se pare.

Ai idee cine e sursa Donnei?

- Spune că nu e de la spital. - Ne lași o secundă, Jean?

Cred că cineva din birou scurge informații.

Jean e ca un mormânt.

Donna Gillies se bazează pe accesul la talentele postului.

Gerry și Carla Carroll apar în articolele ei săptămânal.

L-aș putea întreba...

O putem face să creadă

că, dacă publică articolul, va fi boicotată.

Asta ar trebui să îi cerem lui Charlie.

Ar trebui să meargă la director.

Nu suntem în termeni buni cu micul Chuck, Helen.

Nu cred că, dacă va auzi

că prezentatoarea principală a fost la balamuc, ne va ajuta.

Dacă obțin copia în avans, vreți să ți-o trimit prin fax acasă sau...

Nu vreau să ai nicio treabă cu el.

- Poftim? - Tu ai fost singura

care știa asta.

Dacă sugerezi că am avut ceva de-a face...

Dacă aș vrea să dau mai departe bârfe,

îți promit că ar fi mai rău de atât.

Dale, e o idee bună.

De ce nu te duci să vorbești cu soția ta, Gerry?

Vincent?

Mă mir că Lindsay ți-a dat drumul.

Trebuie să mă întorc la ora 06:00.

Aoleu!

Deci...

Ai vești de la Charlie?

Da, am primit un mesaj de la Charles Tate de dimineață

pentru a ne vedea mâine la 11:00.

Asta e bine.

- Lindsay are belele? - Da.

El știe?

Nu.

Mă mir că m-ai recomandat.

- De ce? - Suntem de aceeași vârstă.

Tu știi cel mai bine redacția.

De ce nu ai candidat tu pentru post?

Nimeni care arată ca mine nu va lua postul acela.

Mi-ar plăcea să mai lucrăm împreună.

- Bine. - Dar mi-e destul de bine

- ...unde sunt acum. - Charles Tate

te-ar lăsa să zici cât vrei.

Serios?

Și aș putea să îți zic tot ce ar vrea să audă,

dacă...

poți să îmi garantezi o mărire de salariu cu 25%.

Acum înțeleg.

15%.

Haide, amice! 20%.

Ce trebuie să știu?

Minunat. Mulțumesc.

Deci,

Charles e obsedat de brand.

În opinia lui, brandul postului este, nu râde,

grătar în curte.

Poc-poc.

Mișcările acestea au legătură cu cântecul?

Desigur. E coregrafia.

Sunt mișcări folosite deja de opt ori.

- Par aceleași, dar... - Ce e?

Scuze. Te caută cineva.

Dale, așteaptă cinci minute!

- Rezolv ceva. - Sigur.

Acolo!

Par la fel. Da...

Danielle, dacă nu mă asculți, dacă nu vezi problema,

- ...avem o problemă. - Gerry...

Să luăm o pauză de 15 minute.

- Bine. - Pauză.

- Helen e bine? - Nu chiar.

Donna poate părea o reporteriță care iubește bârfele,

- ...dar e strategică. - Înțeleg.

Crezi că poți vorbi cu ea?

Pare să vă adore pe tine și pe Carla. Poate o poți convinge.

E pe invers.

Acum câțiva ani, cineva a vrut să îi vândă o știre despre mine.

- Bine. - Am reușit

să o convingem să nu publice cu un preț.

Acum, mergem la ea cu fiecare aniversare, fiecare anunț.

Am schimbat data aniversării noastre în funcție de programul ei.

Te sfătuiesc să vă întâlniți, să o dezarmați cu bunătate

- ...și să îi oferi ceva în schimb. - Mulțumesc.

Gașcă, ce mai faceți?

Gata pentru diseară?

- Vreau să vorbesc cu Charles Tate. - Nu e posibil astă-seară.

- Îi spun că ai încercat să mă oprești. - Nu, vă programez... Nu.

Speram o stabilizare la mijlocul săptămânii.

Ar putea fi o scădere mâine, dar...

Îmi cer scuze că dau buzna, dar am nevoie de ajutor.

Trebuie să oprești tipărirea unui articol de The Sun.

E un articol foarte invaziv

și, dacă va fi publicat, ne va pune pe toți într-o lumină proastă.

Te sun înapoi.

- I-am explicat... - Lasă-ne o clipă!

- Da. - Mulțumesc.

Ai zis că pot veni mereu la tine...

The Sun nu e ziarul meu.

Știu, dar îți faci reclamă în el.

- N-am control editorial. - Un avantaj.

Mi se pare că sunt bârfe.

- Oamenilor nu le pasă... - E mai mult decât atât.

Cum îl cheamă pe jurnalist?

- Donna Gillies. - Când va fi tipărit?

Mâine sau poimâine.

The Sun e ziarul lui Astley. E din generația tatei.

Nu am nicio relație cu el.

Nu cred că am șanse să îl conving.

Nu acum. E haos acolo.

Poate îl rogi pe tatăl tău.

Niciodată n-am avut șanse să îl conving pe tata.

O să văd ce pot face.

- La ce oră? - Am venit la 11:00, apoi la 14:00.

Și am sunat de câteva ori în timpul zilei.

- Ai lăsat un bilet? - Sub ușă.

Putem să sunăm la Morris acum, te rog?

Nu cred că doarme.

E prea târziu.

Putem da un telefon și, atunci când se deschid piețele,

vom fi la mila crizei din străinătate.

Ai zis că cel mai sigur e să îmi țin economiile în acțiuni.

- Acțiunile au fost un cadou. - Au început ca un cadou.

Dar eu am mai adăugat.

Toți banii mei i-am băgat în ele.

Geoff, ajută-mă, te rog!

Am vorbit ultima dată cu Morris la ora 16:00,

ca să văd dacă pot autoriza cumva vânzarea.

Mi-a zis că Kay a vândut acțiunile acum câteva luni.

E supărată. A pierdut mii de dolari.

Nu a pierdut nimic.

Ne minte în față

și nu e prima dată.

Nu știu ce să mai fac.

Trebuie să iei măsuri.

Nu în seara asta.

Uită-te la fiica ta!

Nu mai e ea. Trebuie să spui ceva.

Ce să spună?

Nimic, dragă.

Draga mea, ascultă-mă!

Dacă orice fel de probleme,

ne-ai spune, nu e așa?

Da.

Am.

Economiile pe care mă bazam,

pe care le-am băgat în ce mi-ai zis tu,

au fost decimate.

Bine.

E în regulă.

Cred că ar trebui să rămâi aici astă-seară, bine?

O să-l sunăm pe Morris mâine dimineață ca să discutăm următorii pași, bine?

Haide!

O să fie bine.

MARȚI 20 OCTOMBRIE 1987

Nu e în ziarul de azi.

Asta e bine. Ne dă timp.

Gerry crede că cea mai bună opțiune ar fi să ne întâlnim personal cu Donna.

- Să vorbim cu ea... - Am spus tot ce aveam de zis.

Dar, dacă am încerca să aplanăm situația,

- ...să îi obținem bunăvoința... - Nu o să mă înjosesc.

Nu-mi vine să cred că ai sugera așa ceva.

Încerc să te ajut.

E aproape gata?

Vin!

Stai să o vezi! O să-ți placă.

Noels, ce porți?

Trebuie să merg la bursa de valori.

E o știre importantă. Londra a căzut.

Dow a scăzut cu 500 de puncte. Va deschide Noua Zeelandă.

Dar tot vei purta fuste, nu?

- Jen, ne lași puțin? - Da.

De unde schimbarea asta?

Încerc ceva nou.

Să știi că îmi plac pantofii.

- Să mergem. - Bine.

- Bună dimineața! - Noelene!

Arăți grozav.

S-a deschis piața din Noua Zeelandă și s-a prăbușit.

Dow e de două ori mai mic decât era în Marea Criză.

Sunt știri neoficiale de sinucideri pe Wall Street.

Vrem să meargă unul

pe teren la deschiderea pieței.

Bună, aveți o secundă?

Dacă vrem să ajungem la deschidere, trebuie să plecăm în curând.

Lasă-ne cinci minute!

Da, sigur. Intră!

Ia loc!

E totul în regulă?

S-au răspândit niște detalii personale despre tine și...

cred că eu sunt de vină.

Nu intenționat. Nu bârfesc.

Dar a fost o clipă de nesăbuință

și am spus cuiva care e numele tău de familie.

Cui?

Lui Evelyn Walters.

Dna Walters mă angaja pentru evenimente speciale

și îmi dădea să beau, stăteam de vorbă și...

Dar nu m-am mai dus pentru că mi-am dat seama că...

nu e de încredere.

Ce anume i-ai zis?

Odată m-a întrebat

dacă familiile voastre vor ca voi să vă logodiți.

Nu m-am gândit prea mult și am zis:

„Helen nu se înțelege cu familia ei.” Apoi...

I-am zis numele tău de familie și al surorii tale.

Cheryl, poți s-o suni pe Evelyn Walters chiar acum

- ...și să îi explici... - Voi vorbi eu cu ea.

Scuze, dar dacă nu plecăm acum...

- Trebuie să iei un reporter. - Nu!

- Toți reporterii... - Îmi pare rău.

Cineva a fost la cumpărături.

Ce elegantă ești, Noelene!

Ce e?

Să luăm niște interviuri

când se îndreaptă toți spre sală.

- Sunt toți brokeri? - Majoritatea.

- Sunt cam tineri. - Da.

Foarte tineri, spunem în știre.

Ei nu au văzut piața decât în creștere.

Scuzați-mă! Ne puteți acorda o secundă?

De la Știrile...

Domnule, pot să pun câteva întrebări?

- Suntem... - Rob Rickards, Știrile de la ora șase.

Ai dat drumul?

Te îngrijorează ce se va întâmpla azi?

Nu, cred că panica e exagerată.

Deci nu ai emoții după ce s-a întâmplat pe Wall Street?

Noi avem baze mai bune decât pe Wall Street.

Dacă aș fi investitor,

aș cumpăra aur australian acum.

Cred că vom vedea o zi bună pentru aur.

Da, am primit multe telefoane,

deci cred că va fi o zi agitată.

Fiind atât de tânăr, nu cred că ai văzut vreo prăbușire.

Am văzut destule răsturnări

și sunt destul de sigur că vom termina pe verde.

Acum începe tranzacționarea

în cea mai importantă zi

de pe Bursa Australiană, probabil din anii 1920 încoace.

- După cum auziți, imediat... - Răspund eu.

...a început nebunia.

Brokerii raportează

că majoritatea ordinelor de cumpărare au fost anulate,

iar tendința e de a vinde.

Evelyn, ești o japiță nenorocită.

- Helen! - Știam ce poți,

dar nu credeam că ești atât de josnică.

Nu credeam că ești capabilă de așa ceva.

- Nu știu la ce te referi. - Știi exact la ce mă refer.

Soția ta a luat cele mai intime și personale informații,

istoricul meu psihiatric,

și le-a divulgat unei jurnaliste de scandal...

- E absurd. - ...în mod deliberat.

Nu ai făcut nimic cu viața ta

decât să stai în umbră și să îi distrugi pe toți ceilalți.

Amândoi vă dați drept persoane cu superioritate morală,

privindu-i pe toți de sus și judecându-i...

Dar vreau să știți că e știu exact cine sunteți

și știu exact cum sunteți de fapt.

Dacă lumea pune la îndoială starea ta psihică, Helen,

nu mă miră.

Sunt sigur că înțelegeți

- ...că e o situație dificilă. - E timpul

să pleci de pe proprietatea noastră

și să îți controlezi femeia care, evident, nu e bine.

Mulțumesc.

Mai am o ultimă idee.

Ar trebui să vorbim singuri cu Donna.

Gerry a zis că dacă îi promitem să îi dăm întâietate când anunțăm...

Nu o vreau în viețile noastre, Dale.

Dar îi putem oferi o știre mare.

Dacă îi oferim...

o logodnă?

O știre în exclusivitate despre logodna noastră?

Așa mă ceri de soție?

Îmi pare rău, nu e...

Nu am vrut să fie așa,

dar îi putem oferi ceva foarte valoros.

Dale, sunt lucruri pe care nu vreau să le dau la schimb.

Deși criza afectează pe toată lumea,

investitorii mici susțin că ei vor suferi cel mai mult.

Brokerii se preocupă mai mult de interesele clienților mari.

Cine vrea să cumpere câteva acțiuni?

Din mijlocul unei burse demoralizate...

- Revenim în cinci, patru... - ...sunt Rob Rickards,

Știrile de la ora șase.

La nivel internațional, este deja numită Vinerea Neagră,

pierderile catastrofale cuprinzând piețele din New York până în Tokyo.

- Steve Aldrich ne dă amănunte. - Da.

Acțiunea de azi a început azi-noapte în Londra.

- Căderea indexului FT... - Ce face micul Chuck?

E mai rău decât ieri. E distrus.

El, Him, Holmes à Court, John Elliott, sunt cei mai mari pierzători.

La naiba!

Vrea să vorbim.

- Când? - Acum.

- Cu amândoi? - Nu, doar cu mine.

Dennis, e de rău.

Lindsay, nu ai de unde să știi.

Ori va tăia bugetul, ori va da pe cineva afară.

Mersi, Jean.

...din 1920, care a declanșat Marea Criză.

Echipa știrilor va continua să vă aducă informații complete despre criză,

cu actualizări regulate și analize detaliate.

Am încheiat transmisia.

Vor să vă întoarceți în redacție.

Helen, te caută la telefon Charlie Tate.

M-a sunat cineva?

Charles Tate a sunat acum 30 de minute.

N-a lăsat niciun mesaj. E la birou.

- Mulțumesc. - Eu aș aștepta.

Dl Tate vorbește la telefon cu Lindsay.

- De când vorbesc? - De 23 de minute.

Jean, vreau să-mi cer scuze

că am insinuat că ai fost indiscretă.

Aș zice că a fost mai mult de o insinuare.

Îmi pare foarte rău.

Dennis!

Telefonul nu a avut legătură cu știrile noastre.

Micul Chuck e ruinat.

A pierdut băncile. A sunat să zică că va abandona corabia.

Băncile vor lua iar postul.

Suntem sub administrare?

Nu au făcut-o încă, dar o vor face pentru că...

Micul Chuck e ruinat

Micul Chuck e ruinat

Micul Chuck e ruinat

E ruinat!

Să-l ia naiba de grătar în curte! E terminat!

A zis ceva de articol?

- Poftim? - Din The Sun.

Articolul din The Sun?

Vor fi tăieri de personal?

Da, va trebui să renunțăm la câțiva,

dar e în regulă, căci tu vei purta costum și cravată.

Te duc la Florentino. Fac cinste.

O să cheltuim ce bani i-au mai rămas.

Noelene, mâine, vreau să faci

un reportaj detaliat despre cât de ruinat de micul Chuck.

Da!

Iată-l! Dale Jennings.

Ce a zis?

A lăsat un mesaj. Mă duc la el la birou.

- Vin și eu. - Nu. Mă duc singură.

- Da. - Bine.

- Pa, băieți. - Nu, toți...

Da?

Nu face asta. Nu.

Nu, lasă...

Carl, vezi ce tendință e joi.

Da. Sunt de acord.

Dar trebuie să fie vreo revenire, nu?

Tu...

Nu...

Da.

Da, bine. Apreciez.

Te întrerup?

Acum suntem politicoși. Ce interesant!

E totul atât de rău cum pare?

Pentru mine personal sau pentru restul lumii?

Pentru tine personal.

Ei bine,

jumătate dintre susținători m-au abandonat și cealaltă jumătate...

Promit că va fi o revenire, dar e o minciună,

iar ei știu asta.

Deci...

Ești încă șeful meu.

Da, cred că sunt, poate pentru încă 48 de ore.

Poate mai puțin.

Am luat legătura cu Astley pentru tine.

Nu vrea să intervină editorial, dar a zis

că o să dea câteva telefoane.

E tot ce am putut obține.

Îmi pare rău.

Cred că...

Ai numi-o „ruină”?

Ruina mea a ajutat cumva.

Astley m-a sunat înapoi pentru că sunt terminat.

- Îți mulțumesc. - Da.

O să aflăm după miezul nopți. Atunci apare prima ediție.

Ia ceva de băut!

Probabil că va fi revendicat în câteva săptămâni.

Pregătește-mi și mie una.

Îmi place mai mult Material Girl

decât Live to Tell.

Live to Tell e mai bine structurat, melodic și liric.

Dar cred că e un album mai bun decât ultimul.

- Nu. - Eu...

Tu ce crezi?

Cheryl, ne lași cinci minute?

- Da. - Da. Mulțumesc.

Cum a fost cu Donna.

I-am sugerat lui Helen,

dar nu a acceptat soluția mea.

Dacă vrei să dau un telefon, pot să...

E prea târziu.

Ești bine?

Nu a fost cea mai bună zi a mea cu Helen.

Intri în două minute, Gerry.

Da.

Pot să te sun mai târziu?

Te duci acasă, nu?

Nu știu ce fac.

De ce nu vii să vezi emisiunea?

Dragă?

Știu că e târziu. Am dat de Morris.

Mi-e teamă că nu am vești bune. Trebuie să discutăm.

Fir-ar să fie, e ridicol.

E casa noastră.

Kay?

Kay, dragă!

Alo?

Kay?

Dragă?

Dragă, o să intru.

Doamne!

Kay!

Cheamă ambulanța!

Dragă! Sună la salvare!

Nu!

Dragă!

Kay!

Kay, sunt tati.

Haide, draga mea!

Ambulanța!

E vorba despre fata mea. Cred că a luat o supradoză.

Dragă, deschide ochii!

Uită-te la mine!

Cu cât crezi că vei mai rămâne?

Personal.

Milioane?

Cred că o să te descurci.

Da, și tu.

Nu știi despre ce e știrea.

Da, așa e.

Nu m-ai întrebat.

Ești singurul care n-a întrebat.

Istoria ne-a învățat ceva, Helen.

Când ai ceva de zis,

nu aștepți o invitație.

Vrei să te întreb?

Cred că o să scrie...

că am fost într-o instituție psihiatrică

și am fost tratată pentru schizofrenie.

La naiba!

O felicit pe Donna. Aș cumpăra ziarul.

Da, și eu.

E adevărat?

M-au tratat pentru schizofrenie.

Nu sunt schizofrenică.

M-au tratat pentru depresie maniacală.

Am fost...

blocată la granița dintre nevroză și psihoză.

Fir-ar!

Ce copil de 16 ani nu e așa?

Mai sunt două ore.

Și eu am verificat.

Ați mai discutat despre căsătorie?

Nu direct.

- Helen vrea să se mărite? - Nu vrea toată lumea?

- Tu vrei? - Da.

Desigur.

Îți recomand.

Iubesc să fiu însurat.

Dar nu ești într-o... Nu...

Spune odată!

Nu ai o căsnicie tradițională. Nu e...

Nu, e mai bine pentru noi.

Căsnicia nu ar trebui să oprească explorarea propriei persoane.

Din fericire, Carla crede la fel.

Nu o deranjează că te culci cu bărbați?

Nu.

Carla profită de situație.

Nu-ți face griji.

Eu și Helen...

Suntem doar noi.

Da, m-am prins.

- Dar... - Da?

Anul trecut,

s-a întâmplat ceva cu un cameraman la muncă.

A fost ceva scurt, dar...

Voiai să fie mai mult.

Am vrut să fiu cu Helen.

Crezi că mă mint singur?

Nu.

Nu, văd cât de mult o iubești.

Simt că felul în care iubesc nu se potrivește nicăieri...

Mi-a fost rușine cu asta foarte mult timp.

Dar o iubesc pe Helen.

Și cred că asta e tot ce contează.

Dar, dacă lucrurile ar fi diferite,

dar nu aș fi cunoscut-o...

aș fi cu altcineva.

Dar ceea ce simt provine în mare parte din ceea ce simt pentru ea.

Nu știu. Nu cred că are sens ce spun.

Ba nu, are sens.

Dacă asta simți, cred că...

trebuie să refaci cererea aia în căsătorie.

Pe lângă toate celelalte, sunt un DJ de nuntă grozav.

Îmi pare rău.

Bine, pagina cinci.

RUINA LUI TATE JUNIOR

STILUL OPULENT AL MICULUI CHARLIE, LA RISC

Șase și șapte.

Foarte detaliat.

Mulțumesc.

Bună!

- Bună! - Nu e acolo.

Asta e bine.

Scuze că am întârziat.

Haide în pat!

Helen!

Îmi pare foarte rău

că am adus vorba de căsătorie ca o soluție.

Știu că avem dificultăți.

Poate nu suntem ca ceilalți.

Dar...

te iubesc.

Și eu te iubesc.

Subtitrarea: Alina Anescu