Original subtitles

Tatăl meu a fost ziarist.

Pentru el, un bărbat rafinat trebuia să aibă ziarul sub braț.

Da.

Mie mi se părea un zid pe care îl ridica în fiecare dimineață la micul-dejun.

Televiziunea nu mai e așa.

Televiziunea e pentru toată familia.

Vreau să ciocnim în cinstea familiei Știrilor de la ora șase.

- Pentru noi! - Noroc!

Știrilor de la ora șase!

- Pentru noi! - Noroc!

- Noroc! - Noroc!

Așa ajungem la evenimentul principal. Marta, te rog!

Iată!

- Să bate tobele! - Da.

Bravo!

ANUL AUSTRALIEI

Da! Ia te uită!

Un alt promo.

- Drăguț! - Da.

E cel mai important an, mai ales că e Bicentenarul.

Da, în 1988.

Da, anul în care Australia va petrece

un an întreg. Super!

Noi vom fi punctul central al acoperirii Bicentenarului.

Noi vom fi Bicentenarul.

Așa e. Vom fi Bicentenarul.

Exact așa. Dale, tu te vei ocupa de alai.

Dacă plutește, zboară sau sare, e felia ta.

Vei acoperi fiecare detaliu.

Și, Helen, tu te vei ocupa de prințul Charles

și de prințesa Diana.

- Haide! - Te rog!

E un eveniment important.

Sunt vedete internaționale.

Apropo de vedete internaționale,

să urăm bun-venit noului membru al Știrilor de la Șase.

- Super! - Gerry.

Tu te vei ocupa de perspectiva internațională.

Vei face

o mulțime de interviuri prin satelit din toată lumea.

Am pregătit pentru tine niște invitați

de marcă: Jackie Collins, Joan Collins,

Barbara Cartland, Mel Gibson, Mel al nostru.

Zsa Zsa Gabor.

Cliff Richard și Danny La Rue.

Se va numi...

- Bufetul cu vedete. - ...cu vedete.

Destul de bun, nu?

Asta vom face tot anul sau doar câteva zile înainte de eveniment?

Tot anul.

- Vom începe din decembrie. - Da, din decembrie.

Am făcut promoul.

Vrem ca telespectatorii

să se simtă ca acasă atunci când ne urmăresc.

Da.

Și perspectiva aborigenilor?

Ei bine...

Am verificat

și Ernie Dingo e luat.

Deci...

Avem perspectiva comedianului irlandez,

dar nu putem avea un singur băștinaș?

Haide!

Helen, persoane ca Ernie Dingo nu cresc în copaci.

Haide!

Nu-ți face griji pentru ei. N-avem nevoie de ei.

Avem aici echipa care poate aborda toate perspectivele.

Haide, Helen!

Avem prezentatorul principal, cel de sport, comedianul...

și o femeie.

O reprezentare perfectă a Australiei.

Da, fețele unei națiuni, nu?

Ce frumos!

- Notează! - Da.

Nu cred că cineva de aici va uita, Charlie.

- Articulat sau nearticulat? - Nearticulat.

- „Unei”. - „Unei”, da.

Bine.

Nu o să mă plimb de colo-colo pe Coasta de Est

uitându-mă la rochii.

Ba da. Și o vei face cu zâmbetul specific lui Helen Norville.

Dacă nu o faci, Chuck te va da afară.

- Pe mine sau pe tine? - Scuzați-mă!

- Am de băut. Mersi. - La telefon!

- Ce vrei? - De la redacție.

Doamne!

Am niște vești tulburătoare.

Charlie Tate are un jacuzzi dublu în apartamentul lui.

- Poftim? - Da.

Și un candelabru cu diametrul de un metru pe hol.

Importă multe lucruri.

Am o sursă în biroul lui Charlie.

Săptămâna trecută, m-am uitat peste testele de audiență.

Ai niște punctaje promițătoare.

Ai o copie?

Nu. Dar pot să-ți spun că ai ajuns la 30, la egalitate cu Helen,

ceea ce e uimitor după doar un an.

Ești considerat... „de încredere” și „consecvent”.

Am și lucruri negative?

- Da, dar toată lumea le are. - Care sunt?

„Robotic” și „țeapăn”.

A avut loc un schimb de focuri. Sunt atacatori în Clifton Hill.

- Poftim? - Clifton Hill?

După Dennis, au început de 15 minute.

- Trag spre trafic. - Întrerupem programul?

Nu avem multe date și nici imagini.

- Dale! - Intri cu capul înainte.

Să evităm Punt și Hoddle. Cred că au închis arterele astea.

Haide, Noels! Răspunde!

Mulțumesc mult.

Răspunde!

- Bună ziua, ați sunat la... - Rahat!

- Mulțumesc, Charlie. - Cu plăcere!

Dennis!

Dennis! Cine e la fața locului?

I-am trimis pe Brian și Ross.

Câți atacatori sunt?

- Poliția crede că doi. - Nu știu sigur?

Ar putea fi o bandă. Ne sună localnicii nonstop.

E război pe Hoddle.

- Când primim imagini? - Nu știu.

Fără imagini, putem întrerupe trei minute.

Sau peste, cu alte atacuri.

Oamenii vor informațiile. Ascultați telefoanele.

Putem intra în zece minute.

...au apărut informații despre schimb de focuri.

Câțiva cetățeni au fost răniți,

dar nu se cunoaște numărul victimelor.

Ambulanțele...

Scuze, amice, drumul e închis.

S-au tras focuri.

Întoarceți-vă în mașină!

Domnule, intrați în mașină!

Ne trebuie întăriri.

- La naiba! - Scuze, amice!

Ești bine? Scuze.

Noels!

Noelene!

La naiba!

Deci, câte victime sunt?

Niciuna confirmată, dar sunt câteva după surse.

- Atacatorii sunt liberi? - Da. Și sunt înarmați.

Unul a tras spre un elicopter.

Zece secunde.

Și șase, cinci,

patru...

- Bună seara! Sunt Helen Norville. - Sunt Dale Jennings.

Întrerupem programul cu știri de ultimă oră

din centrul Melbourne,

unde teroarea a cuprins strada Clifton Hill.

Acum o oră,

au apărut informații că a izbucnit un schimb de focuri pe strada Hoddle.

Martorii descriu că un atacator înarmat a tras

înspre mașinile din trafic.

Există rapoarte despre victime multiple, dar numărul deceselor nu este confirmat.

Este încă neclar despre câți atacatori este vorba.

Ai sunat la spital?

- Poliția îndeamnă... - Nu.

...locatarii din Clifton Hill

să stea înăuntru, iar vehiculele să evite zona complet.

Pe parcursul transmisiei, am înțeles

că atacatorul sau atacatorii au fugit de la fața locului,

dar sunt încă în libertate și înarmați.

- A început urmărirea suspecților. - Bună...

Ora alertelor prin radio ale poliției

sugerează că strada Hoddle a fost asediată

timp de aproximativ 45 de minute.

LUNI 10 AUGUST 1987

STUDIOURI

Dale!

A venit Murray. Au primit imaginile. O să urmărim casetele.

CAMERA DE EDITARE 01 ȘTIRILE DE LA ORA ȘASE

- Bine. La ce oră e asta? - Când am ajuns acolo.

Înainte să se audă elicopterele, deci...

Era 21:45 când s-au oprit focurile inițiale.

Atunci am plecat spre studio.

Parcă locuiai în Burwood.

Vizitam o prietenă.

Acum ne apropiam de locul faptei. Atacatorii deja plecaseră,

dar am filmat mașinile distruse.

Ați fost singura echipă de acolo?

- Da, mult timp. - Ce eroi sunteți!

Primii la fața locului.

Ăla e... un cadavru?

Da, l-au lăsat acolo.

- Tai partea asta sau... - Nu, să o păstrăm.

- Poftim? - Dar e în fiecare cadru.

Nimeni nu l-a mutat ore întregi.

Jean, Lindsay e... Da, bine. Mersi.

- Nu arătăm cadavre. - Am putea.

Am mai arătat cadavre. În Beirut a fost mai rău.

- Vietnam. - Pe stradă în Melbourne?

Arătăm cadavre peste granițe, dar nu local?

Putem păstra cadrul larg.

- Ce avem? - Cadre cu un cadavru.

Un cadavru.

Să ne grăbim ca să începem la timp.

Lindsay, ce zici?

Suntem singurul post cu imaginile astea?

Difuzează-le, cu un titlu mare: „Primii la fața locului”.

Nu pot edita o știre în 15 minute.

Folosește imaginile brute și vorbim noi peste!

- Haideți! 15 minute. - Bine.

Grăbește-te!

Prezentăm împreună?

Nu cred că e o idee bună

să difuzăm imagini needitate atât de devreme.

Doamne Dumnezeule!

Au publicat identitatea atacatorului.

- El e? - Da. Viu și în custodie.

Vai, e doar un copil.

Eliberat din armată acum două săptămâni.

Oficial, sunt acum șase decese.

Suntem amândoi nedormiți, obosiți.

Să așteptăm editarea imaginilor.

Intru acum. Tu poți prezenta versiunea editată.

În șase,

cinci, patru...

Bună dimineața! Sunt Helen Norville.

Poliția a arestat un fost cadet militar de 19 ani,

după atacul cu arme de aseară,

care a dus la șase decese confirmate și alte 18 persoane rănite.

Fiind primii la fața locului,

vă putem prezenta acum imagini în exclusivitate de după atac.

PRIMII LA FAȚA LOCULUI

Vedem acum strada Hoddle după atac.

Difuzează deja imagini.

- Sunt singurii care difuzează. - Mașini cu gloanțe, geamuri sparte,

mărturii cutremurătoare ale unei nopți de groază,

în care șoferi nevinovați au fost prinși...

Copiii nu au plecat încă la școală.

Știi cum sunt. Dacă e sânge, se vinde.

Nu avem încă numele victimelor,

dar știm că a început un proces oficial

de identificare.

Am încheiat transmisia.

Ar fi mai bine să sunăm poliția sau...

- Noapte bună! - Înțeleg...

- Trebuie să răspunzi. - Cum adică?

Scuzați-mă! Puteți aștepta o clipă?

Promit că o să revin imediat.

A sunat o familie. Sunt supărați.

Spune că apreciem că au sunat și că ne pare rău.

Au urmărit știrile

și cred că au văzut mașina tatălui lor.

În imaginile live?

L-au văzut pe tatăl lor mort la televizor.

La naiba!

De acum încolo, vreau să folosești ruta neagră, e mai sigură.

Tată, Hoddle e cea mai sigură arteră din Melbourne acum.

Ar fi mai bine ca Robert să ne mute într-un cartier mai sigur.

Nu e nimic mai sigur decât Clifton Hill.

- Jen, stai! - Ce se petrece?

Ai noroc că nu îți interzicem de tot să te duci.

Mamă, suntem amândoi bine.

Nu sunt niciodată în pericol.

E în regulă.

În fine, ar trebui să plec.

Ia câteva!

Nu pot, dnă Kim. Conduc.

Mulțumesc.

Noels, putem vorbi o clipă?

Noapte bună!

Tot se uită?

Mă enervează la maximum.

Vor să fii în siguranță.

Și sunt în siguranță.

Știu.

Ascultă!

Dennis m-a întrebat azi dacă suntem împreună.

Când?

După-amiază. M-a tras deoparte și a zis:

- „Formezi un cuplu cu Noelene?” - Ce ai zis?

Am zis că nu e nimic între noi.

Da. Și el ce a zis?

Nu știu, Noels.

N-a mai întrebat. Avea lucruri pe cap, dar...

Dacă nu crezi că avem vreun viitor, spune-mi!

- Poftim? - Nu vrei să spui nimănui.

Știi ce mi s-ar întâmpla dacă spunem la birou și...

La fel ai crezut și cu ai tăi.

Dar s-au răzgândit.

Au acceptat.

Dar nu au spus în comunitate sau familiei din Coreea.

Super. Și ei cred că nu sunt bun pentru tine.

Nu! Eu... Nu.

Sunt doar prudentă.

Țin la noi și vreau să ne protejez relația.

Da, și eu.

Poate că... S-au adunat multe,

lipsa somnului sau ceva, dar trebuie să plec.

Cred că doar asta avem în seara asta.

E grozav. Mulțumesc.

Știu că ți se spune des, dar ai fost un jucător uimitor.

Da.

Ar fi nevoie de câțiva ca tine la Saints.

Mulțumesc.

În fine. Cât îți datorez?

- Douăzeci de dolari. - Douăzeci?

Douăzeci pe noapte, încă cinci pentru invitați.

Dar îți fac reducere.

- Sunt doar eu. - E în regulă.

Suntem discreți.

MARȚI 11 AUGUST 1987

Bine, grozav.

Ce avem despre atacator?

Am găsit o fostă colegă de școală.

Îi e frică să vorbească, dar cred că va veni

Bine. Mai caută și pe alții, bine?

Vreau să știu totul despre el.

Traume din copilărie, droguri, probleme sexuale, bine?

Orice l-a făcut un psihopat.

Să vorbim cu Stephen Bramhall.

- Cu cine? - Lobbistul.

- Da. - Cine, Noelene?

I-am filmat pentru Criminalul din Kimberley.

- Drept la arme. - Da.

Fiecare scrisoare din dimineața asta

e despre restricționarea armelor.

Cred că legislația armelor

- ...se va schimba. - În Victoria?

Nu. La nivel național.

- Nu prea cred! - Lobbistul ăsta susține armele?

Susține atacatorul.

Nu ar trebui să aducem pe cineva pro-atacator.

Cred că e momentul perfect.

Adică, face pe cineva să dea socoteală.

- Dennis! - Aici!

Helen, vom trimite o echipă.

Nu, ar trebui să o facem live, în studio.

Da...

Ne îmblânzim abordarea privind atacul.

Poftim?

A sunat aseară o familie.

Au recunoscut corpul tatălui lor în imaginile noastre.

Au aflat despre moartea lui urmărindu-ne.

Cadrul a fost foarte larg,

nu aveau cum să identifice...

Taci, Helen!

Au recunoscut mașina.

Ar trebui să ne cerem scuze în direct.

Nu, în niciun caz.

Ne ocupăm în privat. Nu vreau nimic public.

Nimeni din camera asta nu și-ar dori să devină public.

Jean se ocupă direct de ei.

Ar trebui să sun personal familia.

Doamne! Helen, încetează! Pe bune!

Nu ai făcut deja suficient?

Ești ultima persoană care ar trebui să contacteze familia.

Tu ești cel care a aprobat imaginile.

Îmi amintesc de cineva care seamănă cu tine

și care alerga prin redacție zicând:

„Oamenii vor să știe.”

Acum ne-au dat ei niște informații. Reclamații.

Sute, referitoare la imagini. „Prea dure.”

Dar majoritatea sunt legate de tine.

„Prea nepăsătoare, prea dură, prea rece.” Despre tine!

Deci nu aducem niciun lobbist pro-arme.

Spune-mi că e o glumă!

Dacă nu e, strâng pe gât pe cineva!

E vorba despre un interviu. Nu ar fi fost agresiv.

- Doamne, Helen! - Trebuie să vorbim despre legi.

Una e să vorbim despre legi,

alta e să aduci un nebun pro-arme în studio.

Dale, mulțumesc. Nu îl aducem.

Vom avea o abordare mai blândă a știrii,

mult mai blândă.

Vom face biografii ale victimelor.

Vom face știri cu eroi despre primii la fața locului.

Ordine de la Micul Charlie?

Helen, așa va sta treaba astă-seară.

Nu trebuia să mă contrazici așa.

Imaginile nu trebuiau difuzate.

Sunt de acord. A fost o greșeală.

Dar poliția ar fi trebuit să fi anunțat deja familia.

Nu vor putea uita niciodată imaginile acelea.

Dale, fac asta de mai mult timp decât tine.

Putem să renunțăm la imaginile dure,

dar nu putem renunța la legea privind armele.

Întreaga țară e pe punctul de a vedea o schimbare uriașă

și e datoria noastră să vorbim despre ea.

Și crezi că cea mai bună metodă

e să aduci un lobbist pro-arme în studio?

Da.

O să vorbesc cu Lindsay.

Grozav.

Vreau să știi că apreciez asta foarte mult, Cheryl.

Evenimentul ăsta a picat foarte prost.

Îți va distrage atenția, e bine.

Nu mai pot asculta.

Detaliile sunt îngrozitoare, nu?

Da, am coșmaruri.

- Bună! - Sunt aici.

A promis că va fi aici până la ora 10:00.

În fine, să nu mai vorbim despre asta.

- Despre ce? - Bună!

Nebunia de pe străzi.

Poftim?

Focurile de armă de pe Clifton Hill.

E prima dată când auzi?

Tatăl tău a dedicat o emisiune întreagă despre asta.

Am renunțat la televizor.

- Poftim? - Doar asta făceam cu Scott.

Stăteam în fiecare seară și ne holbam la televizor.

A fost... câte persoane?

Cel puțin șase morți și zeci de răniți.

Doamne!

Să știi că am fost șocată de imaginile voastre.

Ați difuzat un cadavru la știrile de dimineață.

Știu.

Știi care e cel mai rău lucru?

Familia bărbatului le-a văzut și ne-a sunat.

Poftim?

Așa au aflat că a murit.

Ce îngrozitor!

Doamne!

De ce nu te apuci de Kay?

Ce vrei de băut?

O cafea cu lapte și trei lingurițe de zahăr.

Eu vreau o votcă, te rog.

Trebuie să te uiți?

Nu poți să stai în camera de machiaj?

Helen se machiază singură, eu doar fac retușurile.

La naiba!

Încerc să nu mă uit, dar ea descrie tot.

Nu știu cum reușește. Parcă nici nu o afectează.

Eu nu aș putea să vorbesc despre asta.

Da.

Îmi pare rău.

Știu că ești ocupată, dar pot să te întreb ceva?

Sigur.

E o întrebare personală.

Știu că tu și Dale sunteți...

Deci, m-am gândit că ești în măsură...

Am o relație cu Rob.

Da.

Am încercat să o ascundem,

dar Dennis suspectează, iar Rob vrea să spună adevărul.

Dar eu mă tem că va schimba lucrurile la birou.

Felul cum sunt văzută.

Așa va fi.

Deci trebuie să te întrebi dacă el merită efortul.

Merită.

Bine. Atunci pregătește-te pentru bârfe, multe apropouri.

Te vor privi ca pe iubita lui Rob.

Îți recomand să îți iei un costum și să nu te mai îmbraci ca o școlăriță.

Ești producătoare acum, Noels.

Fii fermă și susține-ți poziția!

Altceva?

- Nu. - Bine.

Mulțumesc, Helen.

Un coleg cadet l-a descris

ca pe un băiat imatur, obsedat de război...

Sper să nu regret asta, Dale.

...dar îi lipsea disciplina unui soldat,

o combinație toxică ce a dus la violență.

Pe măsură ce șocul atacului trece,

comunitatea se uită acum la legislația armelor.

Alături de noi este Stephen Bramhall,

care conduce Alianța Armelor de Foc Australasian.

- Bun-venit! - Mulțumesc de invitație.

Stephen, spune-ne ce arme s-au folosit

în atacul de duminică noapte.

Trebuie să înțelegem că nu e deloc neobișnuit

să ai un arsenal de arme ca acela.

Pușca cu pompă Mossberg și carabina semiautomată Ruger

sunt folosite de fermieri împotriva dăunătorilor.

Dale, ești din Bendigo. Trebuie să știi asta.

Și a treia armă?

A fost o altă carabină, Norinco M14.

Iar Norinco e o armă militară, nu?

Da. Cred că era calificat în urma activității în armată,

iar toate cele trei arme erau deținute legal.

Informațiile despre atacant creează un portret

al unui tânăr furios și instabil.

Cum a putut să obțină o licență de port-armă?

Helen, instabilitatea psihologică e greu de depistat.

Omul ăsta a luat 100% la testul pentru permis,

și a trecut evaluarea psihologică a unei academii militare din Australia.

Ridică motive serioase de îngrijorare

legate de procesul de selecție de la Duntroon.

Întrebați-i pe ei.

- E uns cu toate alifiile. - E bun.

Mulți vor înăsprirea legislației.

Stephen, ce restricții ar fi oportune?

Niciuna.

Deja am înăsprit legislația armelor

și încă continuăm.

Restricțiile doar permit autorităților să-și controleze cetățenii.

Deci credeți că civilii ar trebui lăsați

cu arme militare...

- Nu. - ...chiar dacă...

- ...așa ceva se poate repeta? - Ușor, Helen!

La urma urmei, deținătorii responsabili de arme

nu sunt de vină. Acel nebun e de vină.

Și cred că voi, cei din presă, sunteți în mare responsabili...

Bagă sportul!

- ...pentru ce s-a întâmplat. - Acum!

Violența de la televizor și din presă

ar putea fi de vină...

- Da? - Cheryl, adu-l pe Rob acum!

- Acum! - Te vor în studio.

- Ce? Deja? - Da, acum.

- Da. - ...fără îndoială.

E un răspuns obișnuit al lobbiștilor pro-arme

de a da vina pe orice altceva, dar nu pe armele care sunt la îndemână.

Mințile bolnave fac acest lucru dintr-un singur motiv, atenție,

atenție pe care voi le-o dați.

Când s-a întâmplat asta, ați fost foarte entuziasmați.

Nu e deloc adevărat.

- Ați pus reflectorul pe el. - Eu...

Ce porcărie!

Doar atât avem timp...

Asta s-a întâmplat fiindcă un civil a intrat într-un magazin

de pe strada principală și a ieșit

cu o armă militară creată pentru zone de război.

Dacă aprobi asta, nu înseamnă că, de fapt, aprobi

toate morțile din atac?

Știi ce difuza canalul vostru duminică

când au murit acei oameni?

Un thriller cu crime, cu victime, din câte am auzit, de ordinul zecilor.

Chiar tu ai spus că băiatul avea fantezii legate de război.

De unde le avea?

Mă tem că timpul s-a terminat.

Mersi, Stephen Bramhall,

pentru o dezbatere aprinsă.

Acum, alături de noi e Rob Rickards

cu știrile din sport.

Dennis, de ce ai fost de acord cu asta? De ce?

Așa e. Cel mai bun marcator din istoria Australiei, Greg Chappell,

și-a câștigat locul în cel mai pupo...

Mai bine zis, în cel mai papu...

Să încercăm din nou!

- A câștigat... - Spune-o odată, chiorule!

Scuzați-mă!

Fostul căpitan al echipei naționale e deja selecționer. Chappell...

- E vraiște! - ...s-a retras

acum patru ani

- ...pentru a petrece timp cu familia. - Ce dezastru!

Vreau să îi văd pe toți în biroul meu imediat ce se termină buletinul.

Adu-i pe toți!

...numire. Brett McKenna vine cu detalii.

Și am încheiat.

Îndoielile privind intrarea lui Chappell în ACB

se referă la lipsa de experiență ca administrator.

Ideea că ar fi trebuit să facă ucenicia i se pare o prostie.

Cum e focalizarea? Ați rezolvat-o?

Bine. Geoff, trebuie să...

Ultima versiune a textului e deja pe prompter.

Scuze, Paul. L-am modificat iar.

Am mai adăugat vreo 40 de secunde.

- O să fac ajustări pe loc. - Bine.

Treizeci de secunde!

Nu-ți face griji!

Nu o să zic nimic de Știrile de la ora șase, cel puțin, nu direct.

Bine.

Bună seara! Sunt Geoff Walters și bun-venit...

Dale, nu puteam să-l las să spună

- ...prostii. - Trebuia să fim calmi.

Nu eu mi-am pierdut calmul.

Helen, a început emisiunea lui Geoff. Se întâmplă ceva.

...a scos la iveală cele mai frumoase calități din Melbourne.

Din păcate, a scos la iveală și ce este mai rău.

Mă refer la acțiunile unui canal de televiziune.

Ceea ce ar trebui să fie un serviciu public de bază oferit de presă

a ajuns, clar, o cursă spre cel mai jos nivel.

Iar abordarea canalului respectiv

reprezintă un nou nivel alarmant de decădere.

Ieri dimineață, la câteva ore de la tragedie,

canalul s-a grăbit să difuzeze imagini,

lăudându-se că au fost primii la fața locului.

Dar în graba lor, au difuzat imagini cu o victimă decedată

înainte ca poliția să aibă timp să anunțe familia.

O familie iubitoare a aflat despre uciderea fără sens

a soțului și tatălui lor

de la o emisiune de știri.

Nu voi insulta familia dându-le numele

sau făcând paradă cu ei în fața camerei.

Dar vreau să transmit condoleanțe și sincere scuze

în numele tuturor instituțiilor media respectabile.

Și vreau să dau asigurări telespectatorilor

că nu veți vedea imagini grafice și dăunătoare aici.

Asta pentru că nu le ai.

Cred că jurnaliștii ar trebui să se poarte

cu integritate în orice moment,

dar mai ales în fața unei tragedii de acest fel.

Charles Tate e la telefon.

Când goana după o știre devine o cursă disperată pentru audiență,

ne pierdem umanitatea.

Acel post de televiziune și acea prezentatoare

au fost deplasați și complet scăpați de sub control.

Bună, Charlie, ce faci?

E clar că a pierdut legătura cu valorile comunității noastre.

Știi, teoretic vorbind, poate că da, dar și alții au acoperit subiectul.

M-ai asigurat că verifici fiecare știre

foarte atent și sunt cam derutat

cum de ți-a scăpat ceva atât de grav.

Acel incident...

Acel incident a apărut în timpul unei actualizări.

Și asta e...

Regret, dar e responsabilitatea lui Dennis Tibb.

Și dacă tot vorbim despre asta,

alaltăieri,

Helen cam profita de poziția ei...

...dar spune că, doar cu ajutorul rapid al poliției,

echipa lui a putut ajunge la răniți.

Da, au intrat în ceea ce credeau atunci

că e zona de atac, ca să protejeze...

Dale, Helen! Înăuntru, vă rog!

Charlie Tate vă suspendă din studio.

Cât timp?

Cât timp este necesar

până când știrea cu atacul pierde din interes.

Și a plecat.

Asta dă apă la moară criticilor.

Dale, ascultă-mă!

Charlie Tate nu are nimic cu tine.

Are cu ea.

Și, între noi fie vorba, Helen are noroc că asta nu e o decizie permanentă.

Te simți bine?

Da. Doar că... Nu am...

M-am pierdut.

Nu am putut să mă concentrez pe text.

Putem discuta câteva lucruri pentru mâine?

Acum?

Sunt cam obosit.

Putem vorbi mâine-dimineață?

„Pupolar”.

Bravo, Rob!

Pot să intru puțin?

Ceva de băut?

Nu, mulțumesc.

Te întrebam dacă eu am nevoie.

Deci vrei să nu mai prezint știrile?

Deocamdată, da.

E o greșeală.

Nu trebuia să dăm imaginile, de acord.

- Dar toți am fost de acord. - Toți?

Da.

Și când se întâmplă chestii de genul ăsta, trebuie să-ți păstrezi calmul.

Trebuie să continui...

Nu știu de ce, dar în privința acestui subiect,

instinctele te înșală.

În ce sens?

Nu știu, e vorba de întreaga abordare.

Adică, e obositoare,

e agresivă.

- E... - E un masacru!

Da.

Vrei să fiu mai blândă?

Nu, te-am mai văzut prezentând alte tragedii.

Când erai cu Geoff, el era vedeta,

tu îl susțineai.

Știrile te afectează.

Parcă ne canalizai emoțiile în locul nostru.

Te-am mai văzut plângând la televizor.

Fiindcă sunt femeie, așa ar trebui să reacționez?

Da.

Bine.

Atunci mă recalibrez.

Dar nu pot face asta de acasă.

Trebuie să prezint știrile.

OK.

Bine.

Dacă crezi că poți îndrepta corabia,

o să-l sun pe Lindsay.

Dar o să te urmăresc mâine

și va trebui să văd schimbarea.

Ai înțeles?

Rob?

MIERCURI 12 AUGUST 1987

Știu că e prostesc.

Doar că încă nu îmi vine să conduc prin oraș.

E bine acum, mamă. Au redeschis drumul.

Știu.

Încă sunt cam agitată în mașină, doar când mă gândesc la asta.

Unele știri sunt cam copleșitoare.

Trebuie să închid, mamă. Te sun eu.

- Bine, dragă. Pa! - Pa!

Te simți bine?

Da.

Poliția a anunțat numele a încă trei victime,

deci cred că putem evita detalii

despre atac și ucigaș.

Noelene încearcă să contacteze familiile.

Dale, nu vin azi.

Poftim? Parcă ai zis că Charlie s-a răzgândit.

Da, așa e. Dar tot cred că judecata mea e cam...

cam greșită în privința asta.

- Nu cred. - Și ai zis-o.

Da, dar...

Am crezut că ne concentrăm prea mult

pe grozăvia atacului și pe criminal,

dar acum avem numele victimelor.

Ne putem concentra pe poveștile lor.

Și te-am văzut vorbind cu rude ale victimelor, Helen.

Nu o să mă duc să vorbesc cu familiile victimelor.

Sunt ultima persoană pe care vor să o vadă.

Bine.

Helen!

Te sun la prânz.

Ce ți-am spus ieri

despre familia care și-a văzut tatăl la știri?

Da. Tragic.

Nu ați spus altcuiva, nu e așa?

Poftim?

Aseară...

Dl Walters... În emisiunea lui, a avut un discurs.

Un discurs lung.

Cheryl, nu aș exploata în acest fel tragedia unei familii.

Știu. Desigur.

Sunt șocată că te-ai gândit...

Nu, nu sunt asta.

Atunci ce spui?

Nu știu, îmi pare rău.

Eu cred

că familia aceea n-a aflat răspunsuri

nici de la poliție, nici de la ei,

așa că au sunat la alte televiziuni,

inclusiv cea a lui Geoff.

Așa a aflat despre tragedie

și de asta a simțit nevoia să vorbească.

Cred că...

Scuze, cred că sunt puțin emoționată sau...

Putem să...

Mi-a venit o idee grozavă

legată de coafura pentru prânzul de la Variety Club.

Să vedem.

- Unde ai fost? - Când?

Aseară?

Am venit direct la tine după ce am terminat munca. Nu erai acasă.

Unde ai fost?

Probabil că am fost...

Nu știu, la ce oră?

Probabil că dormeam.

Era 21:30.

Casa era goală. Nu aveai mașina acolo.

Unde ai fost?

Nu e ce crezi. Am stat la un motel.

Nu pentru așa ceva.

Nu pentru așa ceva, bine?

Simțeam nevoia să...

E o prostie.

- Ce? - Tu ești bine.

Eu sunt bine. Doar că... acasă...

Tot nu pot dormi.

La cel mai mic sunet,

parcă retrăiesc ziua de duminică

când nu știam unde ești.

Când am auzit acele focuri de armă...

Sunt un idiot.

- Nu ești. - Ba da, sunt. Eu...

Eram în cealaltă parte a orașului.

Tu ești bine.

Sunt oameni care au trăit o oroare atunci

și uită-te la mine!

Nu pot dormi în patul meu.

E în regulă.

În emisiunea de azi avem rubrica Când ai pus întrebarea?

Doamne!

Nu credeam că e posibil, dar arăți și mai rău.

Ai auzit?

Despre familia îndoliată,

tiradele lui Geoff sau suspendarea lui Helen?

Știam că nu va da bine știrea aia.

Am știut de când am văzut-o.

Dar am lăsat-o să o prezinte

fiindcă Helen crede că îmi pasă de public sau să fiu popular,

iar ea e o jurnalistă adevărată.

Dale, îmi descrii instincte bune legate de audiență.

Le ai.

Sincer, sunt mai bune decât ale lui Helen.

Când am cerut-o de soție,

eram pe teren.

Da, e bine.

Alo?

Du-te la duș și pregătește-te!

Vin acolo cu o echipă.

Nu.

Ai încredere în mine, am o idee.

Ajung în 20 de minute, bine? Pa!

ȘTIRILE DE LA ORA ȘASE

Am vorbit despre victime, ucigaș, polițiști, politicieni.

Dar nimeni nu a analizat impactul asupra oamenilor obișnuiți.

Vrei să fac voxuri?

Vreau să arătăm un oraș în doliu

care încearcă să își revină.

Sunt voxuri.

Bine.

Ale naibii voxuri!

Copiii mei cunosc strada aceea.

Pe acolo intrăm în oraș.

Și toată lumea vorbește la școală.

Și cum le explicați situația?

Le-am zis că s-a întâmplat ceva grav, dar că sunt în siguranță.

Nu știu dacă o cred și eu.

Cred că și-au dat seama de asta.

Sunt afișe pe strada principală cu filme de acțiune.

Stallone cu mitraliere.

Nu le mai pot privi ca înainte.

Crezi că mass-media are un rol în violența din viața reală?

Nu știu. Poate.

O să apară un film nou cu Schwarzenegger.

Se numește Predator.

O să boicotezi filmul?

Nu, cred că o să-l văd oricum.

Dar pentru unii, există motive de speranță în ciuda fricii și a durerii.

Multe dintre victime sunt de vârsta mea, puțin peste 20 de ani.

Cred că m-a zdruncinat destul de tare.

Am început să fac voluntariat la linia de asistență.

Sunt multe apeluri și multă durere,

dar parcă te face să te simți mai conectat.

Pentru că, până la urmă, trebuie să rămânem uniți,

mai ales în astfel de vremuri.

Pe măsură ce oameni obișnuiți dau dovadă de atâta curaj și demnitate

după o asemenea tragedie, doar prin faptul că merg mai departe,

ne dăm seama că spiritul acestei comunități

nu va putea fi niciodată stârpit.

Sunt Helen Norville, de la Știrile de la ora șase.

Doamne! Bine, când va fi gata?

Ce? Nu. Îmi trebuie un invitat azi.

Grăbește-te!

Ce e?

Eu și Rob avem ceva de dezvăluit.

Continuă! E în regulă.

Grozav. E un joc de ghicit?

Suntem împreună.

Suntem de ceva timp, deci ai avut dreptate.

Ții secrete față de mine?

Nu îmi va afecta munca.

- Lindsay va fi brutal. - Mă descurc.

Recepția te va anihila.

Lasă-le să vorbească!

Doamne! Voi doi. Bine.

Din punctul meu de vedere...

puteți să spuneți cui vreți.

- Ticălosule! - E un articol de umplutură.

Nu e important.

Nu l-aș pune mai sus de al patrulea segment.

Bună, sunt Dennis! Ați terminat?

- Da. - Da.

Da.

Eu?

Da, pot.

Pot să ajung într-o oră.

- Noapte bună! - Noapte bună!

A sunat Charles Tate.

Ar vrea să îl suni.

Mulțumesc.

Da.

Ai urmărit?

Cum am promis. Da.

Cum ai amenințat.

Și?

Am câteva observații.

Cum ar fi?

Mi-a plăcut.

E exact ce nu știam că am nevoie.

A fost o corectare bună a direcției.

Deci continuați așa!

Bine.

Și, Helen...

pe viitor, dacă nu îți convine vreo directivă de-a mea,

ușa mea e mereu deschisă.

S-ar putea să o regreți.

Îmi asum riscul.

Scuze, mi s-a cerut să vin.

Dennis Tibbs.

Vă caută Dennis Tibbs.

Intrați!

Cum au pus-o acolo?

Amice, decizia de a difuza imaginea...

cu cadavrul.

Cine a aprobat-o?

S-a discutat în echipă.

Erau acolo Lindsay, Helen, Dale,

eu... și producătoarea noastră, Noelene.

Era și ea acolo.

Interesant.

E ciudat pentru că Lindsay mi-a zis

că a fost decizia ta.

Doar a ta.

A fost o dimineață haotică.

Totul s-a întâmplat repede...

Ce părere ai despre Lindsay?

În general, ca director de știri?

În general, Lindsay e...

E șeful meu.

Nu asta te-am întrebat.

Lindsay e...

E impulsiv.

- Vulcanic? - Da.

E amuzant, nu e așa.

Parcă...

Nu știu, parcă ar fi blocat în anii '70, nu e așa?

Începutul anilor '60.

Da.

Dennis, cine crezi tu

că este cel mai bun director de știri de azi?

Unii zic că Vincent Callahan e cel mai bun.

- Da? - Da. Îl cunosc.

Am început împreună.

E foarte deștept. Are multe idei.

Aș putea...

să îl întreb ce părere are, dacă vrei.

Iartă-mă!

Trebuie să te întreb încă o dată.

Cine a aprobat imaginile?

Am avut îngrijorări.

Așa că l-am sunat pe Lindsay și i-am zis să vină să le vadă.

Iar el ne-a zis să le folosim.

Da.

Da, aș aprecia

dacă ai vorbi cu Vincent pentru mine.

Noroc!

Cu plăcere!

Subtitrarea: Alina Anescu