Original subtitles

PSIHOLOG-TERAPEUT - DR. ALEJANDRO MAHECHA

IARTĂ-MĂ

MUSAFIRA

Ce era în mintea mea?

N-ar trebui să fim aici.

Din cauza noastră sau a celor întâmplate?

Mă voi gândi mereu la dr. Mahecha.

Și nici măcar n-o cunoaștem.

- E tardiv. - Dacă nu ne place de ea?

E în regulă. Încercăm. Dacă nu ne place de ea, nu revenim.

Ne reluăm ședințele după câteva săptămâni.

Bun venit!

- Intrați, vă rog! - Mulțumim!

Silvia, scrie aici că urma să pleci într-o călătorie,

ca să te distanțezi și să decizi dacă să-ți continui căsnicia.

Da, a fost ideea doctorului Mahecha.

Deci, cum a fost?

Toată experiența…

m-a făcut să mă simt

altfel.

De parcă…

N-am fost singură demult.

Adică, fără Lorenzo sau Isabela, fiica noastră.

Deci, să fiu acolo…

Important e că am discutat cu Lorenzo și am decis

să rămânem împreună.

Ai decis să rămâneți împreună pentru că te simțeai altfel?

Nu. Mi-am dat seama că vreau să rămân.

Poți preciza din ce motive rămâi?

Scuze! Doar că…

Motivele ei?

De ce contează?

O să vă explic.

Ce rost are să faci ceva atât de important,

fără să știi de ce o faci?

Lorenzo a fost infidel de două ori.

Trebuie să ai motive întemeiate,

dacă vrei să rămâi cu el. Ni le spui?

Îmi permiți? Doar că prima dată a fost acum mulți ani.

Și a doua oară…

Am discutat deja. Eu nu…

Nu-i nevoie să regresăm. Suntem aici

să ne salvăm căsnicia.

Da, exact.

Pentru a o salva, trebuie să lămurim asta

și să ne punem întrebări incomode.

Lorenzo, de exemplu, tu…

Am citit în notițele doctorului Mahecha

că ai un libido mai crescut decât media.

Te-ai gândit că ar putea fi mai ușor

să admiți asta

și să duci un stil de viață care corespunde cu asta,

care nu te face să te simți nesatisfăcut sexual,

sau vinovat că-ți cauți satisfacția?

Ar fi mai ușor, da.

Dar nu vreau asta.

Vrem să rămânem împreună.

Dar de ce?

Ne iubim.

Cu toate astea, ne iubim.

Știm că mai avem multe de trăit împreună.

Nu-mi pot închipui să trăiesc cu nimeni alta, mai bună ca Silvia.

- Avem nevoie unul de altul. - Da.

Da, desigur, avem multe de rezolvat,

dar nimic nu-i mai important decât ce simțim.

Așa da! Astea sunt motive întemeiate.

Mi-a plăcut de dr. Sánchez.

Dar tot mi-e dor de Mahecha.

Ce groaznic!

Mahecha era mai puțin…

incisiv, nu?

Faptul că s-a sinucis nu-l pune într-o lumină bună.

Cazul tău poate descuraja pe oricine.

De fapt, părea foarte frustrat data trecută. Nu din cauza mea.

Ci a ta.

- Sigur! - Da.

- N-ai observat? - Nu. Sigur, din cauza mea!

Cum de n-am observat?

N-o să te mai dezamăgesc.

Jur.

- Să lăsăm asta în urmă! - Nu, vreau să mă crezi.

Cu Natasha…

Te cred, dar nu vreau să mai vorbesc despre ea.

Ai grijă! Nu!

- Doamnă Silvia! - Bună!

- Domnule! - Bună!

Îmi cer scuze, doar că sunt pe urmele unui bărbat

care umblă pe lângă lagună.

Părinții dv. l-au văzut lângă ponton.

Poartă o șapcă roșie și o haină neagră.

Cică se holba la ei.

Ce surpriză, să veniți!

Ați venit în weekend? Sau doar pentru o scurtă vizită?

Nu, o să stăm o vreme.

- Încă nu știm cât timp. - Bine.

O să-l caut în continuare.

Bine.

Deși pare că va ploua cu găleata.

Să-mi spuneți dacă vreți ceva!

BUN-VENIT LA LAGUNA HERMOSA

PESCUITUL INTERZIS

Ai telefonul încărcat?

Da.

- Al meu se va stinge în curând. - Ce coșmar!

Câte lumânări!

Am oprit curentul pe munte,

ca să las vecinii în întuneric.

Dar nu și pe noi.

Deci tu ai fost.

Dacă tatăl tău nu ne-ar fi dat vinul, ar fi foarte romantic.

E bun!

E foarte bun!

- Noroc! - Noroc!

Auzi?

Isa vine acasă în curând?

Pía a invitat-o la ea peste noapte, la un film.

Deci nu se întoarce în seara asta.

Vreau să folosești asta.

Ce?

Folosește-o!

Nu e nevoie.

Știu. Vreau să încerc.

- Ești sigură? - Da.

Dragă, terapeutul n-a sugerat să folosim așa ceva.

Știu, dar vreau să încerc. Vreau să înțeleg de ce-ți place.

Ești sigură?

Cine e? Isa?

Nu, Isa are cheile. Nu.

N-ar fi bătut la ușă. Părinții tăi?

Nu, imposibil. Dorm la ora asta.

Îmbracă-te!

Ia asta!

Poate e ăla?

- Ăla care pândea? - Stai acolo!

Nu cred că ar bate ca să intre.

Cine e?

Cine e?

Eu sunt. Sonia.

Cine?

Sonia?

Care Sonia?

Care Sonia?

Las-o să intre!

Deschide!

Îmi pare rău!

Scuze că n-am sunat!

Știu că n-ar trebui să fiu aici, dar…

Nu aveam unde să mă duc. Scuze!

Ai venit pe jos?

Nu, am condus.

Dar mașina mea s-a înnămolit la intrare.

- Mulțumesc! - Ia!

- Mersi! - Mersi!

- Dă-i ceva cald de băut! - Desigur.

- Îmi pare rău că am venit neanunțată! - Ce cauți aici?

Da. Ia loc!

Mulțumesc!

Poftim!

Mulțumesc!

El e Lorenzo.

Sonia…

e o amică, întâlnită în călătorie. Ți-am zis de ea, nu?

Încântat. Lorenzo.

Sonia.

Ce s-a întâmplat?

N-am mai suportat.

L-am părăsit, Silvia.

Nu mai suportam.

Strici cheful, frate!

Nu stric cheful. Și te-am rugat să nu-mi spui „frate”, Juanjo.

Sigur, frate! Dar nu poți bea asta.

Mi-e sete. Vorbești ca părinții mei.

Isa! Haide!

Calmează-te!

Tipa aia e foarte sexy.

Vorbește cu ea!

- Eu? Du-te tu! - Du-te!

Du-te! Nu spun nimănui.

- Frate… - Haide!

Încetează, bine?

Nu te mai ascunde! Nu e mare lucru să fii gay.

Știi bine că nu sunt gay.

N-ar conta dacă ai fi. Tot vărul meu preferat ești.

- N-ai o brichetă? - Haide!

E sexy, nu?

Juanjo, îți voi face o mare favoare.

Știu că sunt prietenă cu Pía,

dar am auzit câteva lucruri de la alți prieteni.

Au încercat să se culce cu ea,

dar doar te înfierbântă bine și nu face nimic.

I se spune „cuptorul cu microunde”.

Ascultă!

În primul rând, nu sunt ca prietenii tăi.

În al doilea rând, o joc deja pe degete.

Bine? Haide, vere!

Termină!

Totul s-a întâmplat după-amiază.

Nenorocitul a refuzat să plece din casă.

Așa că am decis să plec eu.

Toți bărbații sunt la fel!

Scuză-mă!

Tu nu știu.

Sonia, nu știu…

Ce să zic. Îmi pare rău!

Îmi pare rău!

Trebuia s-o termin mai repede.

Când o căsnicie nu merge…

Nu merge.

Nu te simți vinovată că încerci să…

Da. E bine să încerci să repari.

Ce am obținut încercând?

N-am obținut absolut nimic.

Ce proastă am fost!

Silvia, eu…

Nu știu cine sunt.

Îmi pare rău!

Scuze că am venit neanunțată, în toiul nopții!

- Îmi pare foarte rău! - Nu-ți face griji!

Scuze!

Juanjo, ce tare e!

Unde ai învățat să faci asta?

Vezi?

L-am postat aseară și are deja 1.512 de aprecieri.

Ce zici de asta?

Și ce? Nu fi încrezut, mai sunt două zile!

Voi câștiga. Clipul tău tâmpit are doar 1.093 de aprecieri.

- Ai pierdut. - Ce copii sunteți!

Vă rog, nu plângeți!

Mai ales tu, la ce drăguț ești.

Pentru că acest trupușor va lua premiul.

Sau n-ați văzut? Dați-vă!

Dar nu vă îndrăgostiți!

- Nu. Frate! - Ce e?

- Pía, trișezi. - Fierbinte!

- Îți arăți fundul… - Doamne, ce gelos ești!

Eu, gelos?

E vorba de aprecieri, nu de cum le obții. Ce să-ți fac dacă nu te-ai gândit!

Da, omule, absolut!

Ați pierdut deja. Acceptați asta!

Pía, un mic detaliu. N-ai scris corect.

Mă doare-n cur!

De ce nu faci un clip? Ai văzut ce ușor e să-i întreci.

Nu! De parcă aș face asta! Nu.

Dacă ai avea mai mult de cinci urmăritori, poate.

Aș putea avea mai mulți, dacă aș vrea.

Sigur. Ce ai de gând să faci? Să postezi o poză în tanga?

Nu. Doar ei îi stă bine în așa ceva.

Dacă o faci tu, cred că primești 3.000 de „nu-mi place”.

Gata! Lăsați-o! Nu suntem cu toții buni la aceleași lucruri.

Sigur. Dar ea…

Uite!

Nici clip, nici tanga, nici nimic. Îi e frică.

Nu mi-e frică.

Știți ce? Mă bag!

Vezi să nu! Nu-ți cred prostiile.

Nu mă crezi. Bine.

Dar n-o s-o fac pur și simplu,

voi primi mai multe aprecieri decât voi,

dacă e așa de important.

Cum ai ajuns aici?

Nu-mi amintesc să fi menționat locul ăsta, nici măcar zona.

Ești o violoncelistă celebră.

Lumea știe unde stai.

Am ezitat să vin.

Voiam să merg la hotel.

Dar, sinceră să fiu…

Nu mi-e bine acum să fiu singură.

Am greșit?

Nu.

Nu, e în regulă.

Înțeleg.

Mulțumesc!

Mulțumesc mult! Eu…

Eu îți promit

că nu vă voi deranja.

Orice în afară de asta. Promit.

Bine.

Ești bine?

Da. Sunt doar foarte obosită.

Și tu trebuie să fii și mai obosită. Odihnește-te, bine?

Da. Silvia…

Mulțumesc!

Știam că pot conta pe tine.

Mulțumesc din suflet!

Da.

O să sting asta.

Da, mulțumesc.

Am intrat.

Surpriză!

Sper să îți placă.

A venit curentul la cinci dimineața.

M-am sculat,

am coborât, am strâns…

toată dezordinea de aseară.

Am reglat toate ceasurile din casă.

Vrei cafea?

- Da, mersi. - Da?

Oare mă ajută cineva să-mi despotmolesc mașina?

Da.

Îl rog pe Luis când plec.

Da?

Unde te duci?

Nu vreau să mă bag.

Dar Silvia zisese că nu te duci la birou.

Acum o oră, mi-a fost confirmat un interviu.

Așa că trebuie să mă duc și să mă întorc.

Nu știu dacă Silvia ți-a spus.

Nu e nevoie.

Mă uit la știri.

Apropo,

ești foarte fotogenic.

Arăți foarte bine în pozele alea.

Mersi!

Bună!

- Bună dimineața! - Bună!

Bună!

Cum te simți?

Ce sunt toate astea?

O surpriză făcută de Sonia.

Măcar atât puteam face, după ce m-ați lăsat aseară să stau aici.

Acum știu unde sunt toate.

Mulțumesc, nu era nevoie.

Nu, păi…

Va trebui să mă scuzați. Doar asta…

Și am plecat.

Nu-ți face griji, altă dată!

Dar mulțumesc mult!

- O zi bună! - Pe curând!

N-o să refuzi, nu?

Nu. Mă întorc imediat. O clipă.

Lorenzo!

Scumpo! Nu mi-ai spus de ea.

- Sunt sigură că da. - Nu, m-am gândit.

- Păi… - Nu.

Poate am crezut că n-am s-o mai văd. Adică…

Nu suntem apropiate.

Dacă nu sunteți apropiate, ce caută la noi acasă?

Nici o străină nu e. Ne-am cunoscut

în călătoria mea, ne-am potrivit.

Cred că deoarece amândurora…

ne era greu.

Mi-a spus că mariajul ei e pe butuci.

Și i-ai spus că și al tău e.

N-am dat detalii.

Te asigur.

Și acum? Cât stă?

- După bagaje, o lună. - Nu.

Nu cred.

- Nu. - Nu crezi?

În fine…

Îți place de ea?

Ce vrei să spui?

E drăguță sau nu? Ce?

Sigur. E drăguță.

E în regulă.

E drăguță.

În sfârșit!

- Hei! - Hei!

- Cum a fost? - Grozav!

- Da? - Grozav.

Bună, puiule!

Tată, voiam să te întreb pentru că mi-era poftă,

dacă ai putea să mă iei…

- Două cu alune. - Trei!

- Două cu mure, două cu frișcă! - Da!

- E prea mult. - Da.

Doar două din fiecare aromă.

Ce? Te temi că mă îngraș?

Nu e vorba de greutate.

Isa, e aceeași poveste. Zahărul nu face bine nimănui.

- Ție nu, sigur. - Adevărat.

Nu contează. Să nu ne mai certăm de la asta!

Zi-mi despre seara de film!

La ce v-ați uitat? Ți-a plăcut?

A fost frumos, mamă, dar… Nu cred că știi filmele astea.

- Ce film? - Tată.

- Isaac mi-a spus că dai un interviu! - Da. Cu Álvaro Fuentes!

- Să fii cuminte! - Hei!

Vorbește lumea la școală.

Bună!

Cine ești?

Sunt Sonia. Sunt o prietenă a mamei tale. Am venit aseară.

Tu trebuie să fii Isa.

Isabela, da.

Eu le-am făcut. Am făcut micul dejun, sper să-ți placă.

Isa, îmi place look-ul tău.

Inelul tău din nas.

E piercing.

Și colierul tău.

E un choker.

Eu sunt mereu cea rea.

- Singura cu griji… - Nu, tu ești responsabilă.

- Aș vrea să am reputația ta. - Bine.

Bine. Pa!

- Să-mi zici ce iese! - Da.

Dacă vorbesc prea mult, scrie-mi!

Îmi place mult cum arăți.

Da.

La vârsta ta, eu…

Te-a mușcat?

Nu, m-a ignorat.

Dar putea fi mai rău.

Vino! Mănânci, nu?

- Stai jos! - Nu e mereu așa.

Dar ultimele luni i-au fost dificile,

cu ce s-a întâmplat între mine și Lorenzo,

conform psihologului.

Vrei pâine?

- O iau eu. - Mersi!

Psihologul? Cel care s-a sinucis?

Noua dnă psiholog e de acord.

Trebuie să fim blânzi cu ea, s-o tratăm calm, să n-o presăm.

Lui Lorenzo îi iese asta bine.

O face cu naturalețe.

Mă întreb de ce mi-e așa de greu. Ce greu e!

Nu pot, apare conflictul.

Vrei suc?

Bine?

Începem.

Sper că se uită toată lumea. N-am cum să fac iar asta.

Țineți-mi pumnii!

Unu…

doi,

trei,

patru,

cinci,

șase,

șapte,

opt,

nouă, zece!

Da!

Da!

Alo?

Da. Mă uitam, din întâmplare.

Nu mă răzgândesc. E foarte tare. Am s-o fac.

Pot azi, datorită fazei cu bunicul.

Ce? Ai întârziat.

Traficul spre Bogota era nebunesc. Ce faci?

- Nu prea bine. - De ce?

Uite cine e aici!

- Îi iau și lui interviu? - Amândurora.

Vor să dezbateți.

Bine.

Dar Estela?

Nu, nu au invitat-o.

Doar pe voi doi.

Dacă vrei, putem anula. Nu astea erau regulile.

Nu, asta vrea Ibañez. Nici vorbă.

Știe pentru ce a venit.

S-a pregătit. Vrea să te facă praf.

Dacă mă atacă, o să ripostez.

Aia ce mai e?

A apărut azi.

- Te-au făcut să arăți bine! - Da?

Chipeș, inteligent, posibil viitorul procuror general.

Cred că lui Ibañez nu i-a plăcut deloc.

- Sunt fotogenic? - Termină!

- Nu, serios! - Hei!

Concentrează-te!

E chiar acolo. Asta e șansa ta.

- Ești gata? - Da.

Haide! Unu, doi, trei!

Foarte bine, revenim în curând.

În câteva clipe, revenim în Cali.

Vom lua o pauză.

Ce surpriză!

- Intră! - Dle Malagón!

- Bună! - Bun-venit!

De ce s-ar implica cineva ca soțul tău?

Nu e mai ușor să rămână la firma lui?

Sonia, pentru Lorenzo contează mult să devină procuror general.

E cel mai bun lucru care i s-ar putea întâmpla.

I s-ar recunoaște meritul.

Dacă reușește, viața se va schimba.

Pentru voi.

Se va complica.

Bine, dar…

- Trebuie să fie ales, nu? - Da.

Ceilalți doi candidați

sunt destul de tari.

Cred că ții cu Lorenzo.

Ce vrei să spui? Sigur că da. Cu cine altcineva?

Nu e atât de evident, Silvia.

Sunt curioasă, dacă Lorenzo primește postul,

ce se întâmplă cu planurile tale?

Cu cariera ta.

Nu vei mai putea să te plimbi în voie.

Știi ceva, Sonia?

Am reușit ca violoncelistă

fiindcă m-a susținut Lorenzo.

Nu doar emoțional.

Mi-a plătit majoritatea studiilor.

Mi-a fost mereu alături.

Nu s-a opus niciodată să plec în turneu.

Chiar dacă era greu,

fiind un program solicitant ca timp și energie.

Chiar și când Isa era mică și trebuia să aibă grijă de ea.

- Da. - Mereu a făcut-o.

Mi-a fost alături.

Eu cum să nu-i fiu alături acum?

Da, desigur. Ai dreptate.

Silvia, mă duc la farmacie până termini tu aici.

Am plecat atât de grăbită de acasă că am uitat aproape totul.

- Desigur. - Da?

Stai aici! Mă întorc imediat.

Patruzeci de ani

ca avocat al apărării penale.

Asta mă recomandă.

Procuratura are nevoie de cineva care lucreze judicios.

Și asta vine din experiență,

nu din cinci coperți de reviste.

Dle Ibañez, eu n-am să-mi cer scuze pentru vârsta mea,

sau pentru presa pozitivă.

Mai ales cea de scandal.

Bine, dar știm că pentru un rol atât de important,

experiența contează.

Álvaro, treaba asta trebuie luată mai în serios.

Nu contează doar la câte cazuri ai lucrat, ci și cum ai făcut-o.

Dacă vreți, să vorbim despre cum.

Dacă succesul e măsurat de numărul de decizii favorabile,

atunci sunt cel mai calificat.

Nu, legea și justiția sunt lucruri separate.

Puteți detalia asta, dle Malagón?

Ascultă,

una e ca o persoană să fie achitată fiindcă li se dovedește nevinovăția.

Dar alta e când un avocat aplică tertipuri

să tragă de timp, până la prescriere.

Adică, pentru a evita un proces.

Neștiutorii le numesc tertipuri, de obicei.

Ceea ce el numește tertipuri e doar un recurs legal.

Dacă eu, ca avocat,

găsesc un mecanism ce poate fi în beneficiul clientului meu,

datoria mea e să-l aplic.

Nu suntem de acord.

Eu cred că un avocat e responsabil

nu doar pentru clienții săi, ci și pentru societate.

V-ați gândit, dle Ibañez,

cum, când apelați la aceste mecanisme,

justiția e afectată negativ

de fiecare dată când un corupt e liber pentru că au expirat termenele?

E o exagerare.

Asta credeți dvs.

Álvaro, e atât de răspândit,

încât, dacă Dostoievski s-ar fi născut aici,

ar fi scris Crimă și termenul de prescripție.

I-ați fi scris un prolog frumos, dle Ibañez.

Luăm o pauză de publicitate.

Revenim curând cu dezbaterea.

ÎN EMISIE

Ce cauți aici?

Ce crezi? Verific.

Te-ar putea vedea Silvia.

Nu mă cunoaște.

Totul e gata pentru diseară?

Nu.

Trebuie să amânăm pe mâine treaba cu casa.

Silvia vrea să vin la ziua socrului ei.

Nu! Trebuie să-i spui că nu te poți duce.

Nu cred că e o idee bună.

E bine să mă cunoască lumea.

O fac mâine, sigur.

Promit.

Nu-mi place când se schimbă planurile.

- Nu-mi place. - Știu.

Și nu schimb planul. E doar o mică modificare.

Planul rămâne așa cum am stabilit.

Bine, foarte bine. N-a fost așa de rău cum credeam.

- Ce mai faci? - Ce mai faceți?

Bine. Sunt surprins, sincer.

Nu, serios acum.

Nu mă așteptam la oratoria fratelui tău.

Eu te credeam model.

Sunt plin de surprize.

Așa e.

Nu mă îndoiesc de asta, și aștept cu nerăbdare runda următoare.

Până atunci, ce-ar fi să-ți dau asta?

Să te țină ocupat.

O zi bună!

- Încântat. - O zi bună!

O zi bună!

Bătrânul ăla nu te va ierta pentru că l-ai expus așa.

Nu e problema mea, frate.

E Natasha? Ce caută aici, omule?

Nu știu.

Știai că se cunoșteau?

Habar n-aveam și nu-mi place.

Poți afla ce naiba se întâmplă?

Da, ai puțină febră.

Bună sincronizare, Isa.

Bunicul tău nu va fi fericit.

Mamă! Și voiam să te ascult cântând!

Nu contează. Rămân cu tine, bine?

Știi că bunica ar muri dacă nu te-ai duce.

Du-te! Când mă simt mai bine, îl voi vizita pe bunicul.

În acest caz, îți las două analgezice.

Dacă ai nevoie de ceva, anunță-mă, bine?

- Bine. - Du-te!

Bine.

Casa tatălui lui Lorenzo e superbă!

Vreau să o văd mai bine.

Ia te uită!

Minunat! Divin!

- Serios. - Priveliștea e…

- Ia să văd! - Ce?

Sunt minunate.

Știi,

perlele trebuie ținute ascunse.

Se spune că aduc tristețe.

Cei care spun asta nu știu adevărata poveste.

Gilma, știai că, în mitologie, perlele provin din lacrimile Afroditei,

zeița iubirii?

Erau lacrimi de bucurie.

N-aș fi ghicit

că o vânzătoare de bijuterii cunoaște mitologia.

Aníbal, vând bijuterii, fac comerț cu pietre prețioase,

și îmi place să citesc.

La mulți ani celui mai chipeș, inteligent și elegant bunic!

Mai bine, celui mai bun bunic din lume!

Mă flatezi, tinere.

Vara ta n-a venit. Măcar ai venit tu.

Isa e bolnavă, probabil are gripă.

La 15 ani, chiar și cu o febră de 40 de grade,

făceam ce ziceau părinții, fie că eram bolnav, fie că nu.

Juanjo, ea e prietena mea, Sonia.

- Juanjo e nepotul meu. - Bună!

Sonia, încântată. Ce mai faci?

Scumpule, ce frumos!

Ai reușit. Ai venit!

Știi ce?

I-am pus să facă…

Ce mâncare îi plăcea?

Bunico, sigur e delicios, dar trebuie să plec.

- Ce? - Am mult de învățat.

Mi-a părut bine să vă văd.

- Da. Pa! - Ce? Să înveți?

Da. Îți scriu mai târziu, bine?

Pa!

Bună!

Și pa!

Da. Noroc!

Noroc!

Noroc!

Bine. Noroc!

Gilma, vrei ceva de băut?

AVOCAȚII IBAÑEZ

NATASHA OBANDO - PARTENERĂ

Are și carte de vizită.

De când lucrează Natasha cu Ibañez?

De o lună deja.

Crezi că Ibañez știe ce s-a întâmplat între voi doi?

Sper că nu.

Cum ai obținut-o?

Ramiro a șterpelit-o.

Spune-mi ceva!

Te-ai mai văzut cu Natasha?

Îmi văd de soția mea acum.

Nu-mi pasă decât să-mi salvez căsnicia.

Am ochi doar pentru ea.

Bine. Mă bucur. Îmi place comportamentul ăsta.

Sper să ți-l menții.

În ciuda noilor circumstanțe.

- Da, asta zic. - A fost greșeala mea.

Crezi că Silvia…?

Cum așa?

Silvia ce?

Nimic.

Ce e?

La naiba! Totul a fost foarte ciudat.

Femeia asta care stă în casa mea.

Silvia mă pune la încercare?

- În niciun caz. - Vorbesc serios.

Lorenzo, te rog! Nu-ți cunoști soția?

Nu-i stă în fire.

De ce să-și aducă prietena? Să te testeze? Să te ademenească?

- Ar putea. - Maturizează-te!

Dră Isabela!

Explică-mi ce cauți aici!

M-ai speriat, prostule!

- Vorbesc ca Luis, nu? - Doamne!

- Credeam că nu vii. - Da.

Am fost la aniversarea bunicului. S-a supărat că n-ai fost.

De ce aș merge?

Nu va observa tatăl tău că i-ai luat mașina?

Dacă ne întoarcem înainte de cină acasă la bunicii mei,

nu va observa.

Auzi?

Am cunoscut-o pe amica mamei tale. E foarte sexy, apetisantă.

Pentru tine, toate-s apetisante, nu?

Nici chiar așa!

Mulțumesc!

Pentru ce? Vino aici!

Ți-am spus că-ți voi fi alături până la sfârșit.

Fă-o!

Bine.

Să mergem!

În cinstea capului familiei,

unul fără egal, incomparabil…

Mamă, ai ceva de spus?

Te rog, spune ceva, mamă! Orice.

- Pentru ticălos! - Așa!

Noroc!

- Noroc! - Mulțumesc, Gilma!

Doamne!

- Noroc! - Cum spuneam,

nu știu de Silvia,

dar eu n-aș ezita să fac acea călătorie.

E un loc foarte frumos, liniștit,

fără îndoială.

Și nu doar datorită peisajului.

Mă refer la experiență.

Habar nu aveți.

În acel loc, mergi ore în șir,

și ajungi să descoperi multe lucruri

despre tine pe care nu le știai, nu?

Lorenzo de ce nu s-a…

De ce nu s-a dus Lorenzo cu Silvia?

A fost o excursie doar pentru femei.

Puteai să mergi cu ea.

Eu n-am călătorit fără Aníbal.

Eu nu te-am înșelat vreodată.

- Tată! - Ce?

Ce? Care e problema?

- Ce n-ai făcut? - Nu…

Nimic.

Mai știi că mergeau la un psiholog?

Gilma, chestia e că acest terapeut

care s-a sinucis,

i-a sugerat Silviei călătoria,

să decidă dacă vrea să se despartă de Lorenzo.

Ăsta era scopul.

- Ce? - Nimic.

- Păi… - Mulțumesc pentru noutăți.

Apropo, Sonia,

cred că ai aflat asta în timpul călătoriei.

Nu știu încotro o ia discuția. Mă tem.

Pepe are scula verde.

Nu!

Am folosit „E” des!

Pentru scula lui Pepe! Pentru…

- Noroc! - Noroc!

Noroc, fetelor!

Fată!

Cu pipi.

Îmi pare rău!

Scuze, cred că e de la băutură.

Te-ai întoarce sau nu?

Nu știu.

Poate.

Adevărul e că locul ăla

m-a ajutat să înțeleg multe.

Deci te-ai întoarce?

Nu știu, poate.

Poate într-o zi ne vom întoarce.

Dar în ziua aceea, vin și eu.

Subtitrarea: Elena Irimia

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania