Original subtitles

Călăreții! Călăreții! Călăreții!

Credeați că v-am părăsit?

Sau că am rămas fără magie?

Mai gândiți-vă, doamnelor și dlor, fiindcă veți fi uluiți.

Dacă sunteți aici, ați urmat indiciile și ați descifrat codul.

Felicitări și bun venit.

Au trecut 10 ani de la ultima apariție a Călăreților, dar ne-am întors.

Apropiați-vă.

Mai aproape.

Cu cât credeți că vedeți mai mult,

e mai simplu să vă prostim cu aceleași vechi trucuri.

Numele meu e J. Daniel Atlas și, de obicei,

vorbesc în numele colegilor mei mai puțin carismatici:

ce bine e să fim din nou aici!

Da, am dispărut o vreme, dar în lumea magiei,

tot ce dispare, reapare.

Dacă trucul e făcut calumea.

Sunt Merritt McKinney.

Spre deosebire de bunul meu prieten Danny,

majoritatea v-ați lăsat ego-urile la ușă în seara asta.

Ați găsit această serată underground

pentru că ați vrut să fiți înșelați.

Vă salut, sunt Jack Wilder.

Războaie, pandemii, climă, inteligență artificială.

Să recunoaștem, avem nevoie de magie mai mult ca niciodată.

De aceea, vă rog să fiți foarte atenți.

Nu vreți să ratați următorul truc.

Henley Reeves. Acum, Henley Reeves-Scanling.

Trei copii, doi câini și un masterat.

A trecut ceva timp. V-a fost dor de noi?

Tipii ăștia erau tari. Și eu voiam să fiu magician.

Apoi am făcut 12 ani.

Vezi să nu te-audă.

- Tremur de frică. - Și ce-o să facă?

E aur adevărat?

- Poftim? - E aur adevărat?

Da, sunt bogat.

E un show de magie.

Fiecare fraier de aici e un hoț sau victima unui hoț.

- A fost un haiku? - Ce-a fost asta?

Ați primit fiecare o carte de joc. Vă rog, arătați-le.

Bun. Amestecați pachetul. Găsiți pe cineva la întâmplare

și schimbați cărțile.

Apoi găsiți pe altcineva și schimbați din nou.

Bun, perfect.

- Tu. - Eu?

Da. Ce carte ai?

- As de caro. - As de caro.

Să complicăm lucrurile. Mai are cineva as de caro?

Eu. As de caro.

Se pare că avem un al cincilea călăreț al cărui nume nu e Lula.

Vino pe scenă. Vei fi asistentul nostru.

Privește-mă în ochi.

Și dormi.

Încă mă pricep.

Pare un puști obișnuit, dar în seara asta va face un truc extraordinar.

Ca și cum ar fi posedat.

La propriu.

- Henley. - Da, Merritt?

Poți să-i intri în corp?

Și tu, Jack.

La asta mă pricep cel mai bine.

Doamne-ajută. Intră și tu, Atlas.

Să mă strecor și eu.

Nu poți face magie singur.

J. Daniel Atlas e în clădire. Cine vrea un truc de magie?

Preia tu, Merritt.

Bună seara, oameni buni.

Toată lumea știe că Merritt McKinney citește gândurile.

Eu sunt el, sau el e eu. Cine știe?

Simt că cineva e aici nu ca să se bucure de magie, ci ca s-o discrediteze.

E cineva aici pe nume Brett Finnegan?

Ce faci?

Prietenul meu. E aici.

Tu și amicii tăi ați fondat Bursa Cripto Camp Hobart?

Da, da.

Ați luat jumătate din banii oamenilor

de la Fondul de Pensii și Asistență Socială din New York.

Exagerezi, și riscurile au fost prezentate clar.

Toți știau în ce se bagă.

Ați mutat profiturile în conturi offshore?

Contul se termină în

5-3-2-9-7.

N-ai cum să știi asta fără...

Ăsta e aur adevărat?

Brett, ai mai multă grijă de lucrurile tale.

Merritt e mentalist, dar eu, Jack, sunt scamator.

Întreabă-ți prietenii. Și-au făcut partea să micșoreze diferența de avere.

Ce? Ce naiba...

Facem o redistribuire.

Hei!

Mulțumesc.

Ia-ți avocat. O să te distrug.

Cineva a uitat, Henley poate zbura.

Preluăm noi, dar aplauze pentru cel mai bun Călăreț de pe scenă.

Hei, hei, hei!

Magnific. Acum, vă rog, luați-vă băutura

și turnați-o pe cartea de joc.

Puteți face asta?

Cele 12 cuvinte unice de pe fiecare carte

sunt parola noului vostru portofel cripto.

La conectare, veți găsi milioanele furate de Brett, redistribuite echitabil.

Doamne, 50.000 de dolari!

50.000 de dolari!

Ești terminat.

Stai ușor, puișor, am o viziune.

Poliția e pe cale să intre pe ușă...

Așa că fă și tu un truc și dispari.

Trei, doi, unu!

Apropiați-vă.

Mai aproape.

Cu cât credeți că vedeți mai mult,

e mai simplu să vă prostim cu aceleași vechi trucuri.

Doamne! Nu! Nu!

Cred că te-ai descurcat excelent.

Atlas mi-a ieșit. Trebuie să mai lucrez la Merritt.

Ceva între un drogat din San Diego și un căpitan de vas de pescuit.

Da.

Serios, Bosco, nu știu cum o faci.

O imitație bună nu e doar o copie.

E atenție la detalii, personalitate și nuanțe.

Bine. Să încerc.

Sunt Daniel Atlas. Cu cât privești mai atent, cu atât vezi mai puțin.

- Merge. - Da.

- Mai ai de lucrat. - N-a fost rău.

- Un început bun. - Bine.

- Mai poți exersa. - Sigur.

- La ce te tot uiți? - La nimic.

Fruntea sus. Uitați-vă la noi.

Cât de departe am ajuns. Am dat lovitura-n seara asta.

Data viitoare poartă peruca roz, da?

Da.

- Iar e încuiată. - O deschid eu.

Stai, stai. Fă chestia aia.

- Nu. - Te rog, fă chestia aia.

- N-are rost. - E tare. Îți țin geanta.

- N-are rost. - E distractiv.

Fie.

Te descurci.

- Ca Mario. - Ca Mario.

- Ai grijă. - Nu zbura.

- Ești bine? - Da.

Dacă aș putea face asta, n-aș mai face altceva.

- Super tare. - Incredibil.

Mulțumiți?

- Da. A fost grozav. - Da.

Dă-ne drumul. E frig.

- Cel mai tare apartament din oraș. - Da, și doar noi îl vom vedea.

Păcat.

Apropiați-vă.

Mai aproape.

Tipul e ruinat.

Cine e bogat acum?

Charlie, oprește aia. M-am săturat de Atlas pe azi.

Imediat.

Reapare. Dacă trucul e făcut calumea.

Bosco, vezi de pizza? Mor de foame.

Și eu sunt lihnit.

N-avem pizza, dar avem bere și...

Doar bere. Vrea cineva?

Dă-mi una.

- Serios, oprește-o. - Am oprit-o.

Bine. Foarte amuzant. Unde e celălalt proiector?

Nu sunt o hologramă.

Nu sunt o hologramă. Corect. Exact ce-ar zice o hologramă.

- Doamne, ești real. - Nu-mi mai atinge fața.

Scuze. Am crezut că ești o hologramă.

N-aș face asta. Sunt un mare fan.

Ce mai faci?

Cum ne-ai găsit?

Nu știu. Mi-a luat vreo 30 de secunde.

Dacă eu v-am găsit așa ușor, cât de greu ar fi pentru poliție?

- Stai. Poliția? - Da, poliția.

De ce ne-ar căuta poliția?

Nu știu. Poate pentru jaful pe care tocmai l-ați comis?

Sau pentru că stați aici ilegal,

sau pentru că furați curent de la panoul de la colț.

Poate fi orice. Nu-i așa, Bozo?

Bosco. Bosco Leroy.

Da. Bosco Leroy.

Ai căutat pe ChatGPT „nume fictiv de magician”?

Nu, e numele meu real, Atlas.

Mama ta s-a culcat cu o hartă?

Nu e amuzant.

- Nu știi nimic despre noi. - Știu totul despre voi.

Tipul cu numele suspect Bosco Leroy.

O carieră promițătoare de actor, ruinată de datoriile studențești.

Păcat că ai renunțat la Juilliard, dar n-ai părăsit niciodată scena.

Parcă ultima oară făceai pe Elmo prin Times Square.

Nu eram Elmo. Eram Teletubby-ul roșu.

Po.

- Ce? - Teletubby-ul roșu. O cheamă Po.

- Po. E preferata mea. - Da.

- O cheamă Po. - Drăguț.

Și tu, June Ruclair.

Exmatriculată din toate internatele unde te-au trimis ai tăi.

Nu prea-ți place să ți se dea ordine, nu?

Să ghicesc. Crezi că „bătrânii” au distrus planeta

și e datoria generației tale să o repare. Am dreptate?

Greșesc?

Nu.

Ai fugit de acasă, ai ajuns în New York,

l-ai găsit pe tipul ăsta la magazinul de magie Tannen: Charlie Gees.

- Salut. - Salut.

N-am găsit prea multe despre tine pe net.

Știu că ești orfan și ți-ai petrecut copilăria în plasament

și că n-ai știut ce e familia până nu i-ai întâlnit pe ei.

De ani de zile faceți pe Robin Hood.

Încercând să schimbați lumea, un truc pe rând.

Toate culminând cu cel mai riscant furt: identitatea mea.

Ai fost acolo?

Mi-ați pus fața pe fiecare debarcader și stație de metrou.

E o violare a drepturilor de autor. Normal că am fost acolo.

Cum ți s-a părut?

- Mai lucrează la Merritt. - Știam eu.

- E un punct sensibil. - Nu, minte.

Dar conceptul a fost impresionant.

Bănuiesc că tu ești creierul, tipul tăcut.

Da. Alexander Herrmann.

A spus că adevărații genii erau cei ce-i creau trucurile.

Dacă știi numele lui... E clar că tu ești creierul.

Tu ai o dexteritate excelentă.

Ești rapidă și agilă. Impresionant.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

- Suntem buni. - Nici pe departe.

Dar cu câteva ajustări, ați putea fi.

Înțeleg de ce m-a trimis Ochiul la voi.

- Stai. - Ai zis „Ochiul”?

Da. Ochiul.

Ascultați.

Am primit cartea asta acum trei săptămâni.

Înăuntru: patru bilete de avion și instrucțiuni pentru un truc.

Mai mare și mai spectaculos decât orice ați văzut.

Un truc care, nu știu de ce, vă include pe voi trei.

Pe noi?

De ce nu ceilalți Călăreți?

- Ceilalți Călăreți sunt morți. - Ce?

Pentru mine. Sunt morți pentru mine. Nu mă mai întrerupe.

Lucrurile au devenit prea personale. Toată lumea a renunțat.

Am plecat în Australia. E o poveste lungă.

Și acum ai nevoie de noi.

Conform cărții, da.

- N-avem nevoie de tine. - Bosco!

De ce-am avea nevoie de el? Suntem pe val.

Sunteți pe val?

Furați mărunțiș de la un tip cripto. Eu vorbesc de lovitura cea mare.

Ceva care să vă schimbe viața.

Credeam că ăsta e scopul vostru.

Este. Absolut.

Da. Dar cred că putem da singuri lovitura.

- Zău? - Nu.

- Succes. - Nu. Stai.

Ce faci? Ai înnebunit?

- E J. Daniel Atlas. - Da, știu cine e.

E o legendă.

A fost. Acum e doar un arogant.

- Te rog. - E arogant, dar e un Călăreț.

Ai încredere în noi.

E timpul. Ce alegeți?

Vă băgați?

Sau nu?

Care e trucul?

Stimați membri ai comunității, onorată presă, prieteni, colegi.

Suntem aici să celebrăm cea mai nouă și mai mare mină Vanderberg, C3...

Sau, cum îi spunem noi,

Amahale, adică „Cea Frumoasă” în limba zulu.

Pentru că orice copil e frumos în ochii mamei lui.

Când clienții noștri cumpără cel mai mare simbol al iubirii,

pot fi siguri că a fost produs doar din iubire.

Pentru Amahale.

Și pentru voi toți.

Vă mulțumesc mult tuturor că ați venit.

Presupun că sunteți impresionați de Amahale.

Pardon, C3.

- Spectaculos. - Incredibil.

Înțeleg că vreți să vă exprimați și unele îngrijorări.

Contrar așteptărilor, vă salut gestul.

Vă rog.

Bine.

Consiliul crede că proiecțiile sunt prea optimiste.

Concurența tot mai mare a diamantelor artificiale,

- creșterea ratelor de împrumut... - William.

Tata te-a iubit, dar avea un motiv când îți zicea norul lui negru.

Păcat.

Familia Vanderberg nu pierde.

După cum știți, echipa noastră de curse a câștigat campionatul de la Monaco.

Pentru a șaptea oară.

Mina va produce.

Următorul?

Prețurile.

- Nivelul minim stabilit. - William,

o să asiști la o lecție despre realitate.

Câte carate are acest diamant? 35?

AWDC îl evaluează la 3 milioane de dolari.

William, deschide gura și scoate limba.

Acum.

Serios?

Serios.

Dacă William l-ar înghiți, diamantul i-ar sfâșia esofagul.

Ar sângera și ar muri înainte să ajungă medicii.

Deci, 3 milioane pentru AWDC, dar de neprețuit pentru William.

Vă întreb, ca CEO al uneia dintre ultimele mari mine de diamante,

ar trebui să-mi reduc profiturile?

Sau să cer prețurile pe care știu că clientela mea exclusivistă le va plăti?

Așa credeam și eu.

Acum...

Dacă nu mai sunt alte nelămuriri,

aș vrea să merg la Anvers cu lista mea de prețuri

și să ne prezentăm pietrele.

Puteai să ne spui că mergem gratis în Europa.

- Un fapt puțin știut despre Anvers... - Super. Alte informații despre magie.

- Fac biscuiți grozavi. - Serios? Putem lua?

- Dacă plătește Atlas. - Nu.

Nu vă iau biscuiți. Tocmai v-am luat ciocolată.

Ascultați, nu e vacanță.

Avem trei zile să pregătim un spectacol

care să facă Fantoma lui Pepper să pară o pictură rupestră.

Deci.

Diamantul Inimii, cea mai valoroasă bijuterie din istorie

și piatra de temelie a companiei Vanderberg Mining.

Ani la rând, familiile au păstrat piatra în seiful lor secret.

La 70 de etaje sub pământ.

Și nu oriunde. În Deșertul Arabiei.

Doar echipa lor de încredere intră acolo.

Accesul se face printr-un singur lift,

monitorizat non-stop de gărzi înarmate.

Identitate verificată.

E protejat de un sistem de securitate biometric complex.

Dar lumea întreagă va privi,

pentru că, pentru prima dată în 50 de ani,

diamantul e adus aici,

la Anvers, pentru a-și consolida reputația și a porni licitația în trei zile.

Sunt de acord să-l furăm, dar ce e așa special la el?

Pentru că ne-a zis o carte de Tarot magică, June.

- Drăguț, dar pot să termin? - Mai e? Îți merge gura.

Și o să mai vorbesc. Fiți atenți.

De zeci de ani, întâi Peter Vanderberg, iar acum fiica sa, Veronika,

au spălat bani pentru traficanți de arme,

contrabandiști și dictatori, vânzându-le diamante la prețuri umflate.

Banii murdari, uneori la propriu pătați de sânge,

sunt curățați în schimbul acestor pietre.

Face posibilă existența celor mai răi oameni din lume.

Oricine a trimis cartea de Tarot...

E unul dintre puținii oameni onorabili rămași.

Cărora încă le pasă de justiție, cu care n-am mai vorbit de mult.

Își spun Ochiul și ne cer să facem ceva ce Călăreții n-au putut face.

Asta...

E șansa să înfigem un țăruș în inima diavolului.

S-o facem.

La licitația din seara asta, toți ochii vor fi pe mine și pe Inimă.

Trebuie să arăt impecabil. Ai nuanța Kitten Kiss?

Lethabo.

- Doamnă? - Pai.

Cine e fotograful britanic de la Vanity Fair?

Cum îl cheamă? Marc.

Marc Scriber?

- Schreiber. - Schreiber.

Aprobă-l. Anulează-i pe restul.

Anul trecut am avut acoperire largă. Anul ăsta, mergem pe exclusivitate.

- Foarte bine. - Suntem deschiși și transparenți.

Nu avem nimic de ascuns.

Perfect. Mă ocup.

Veronika la telefon.

Taci, copilaş, nu spune nimic,

- Tata o să-ți ia... - Cine e?

...o mierlă.

- Şi dacă mierla nu va cânta... - Plecați.

- Tata o să-ți ia... - De unde ai numărul?

...un inel cu diamant.

E o linie privată și ai cântat fals.

Am întrebat cine ești.

Veronika.

Spațiul de depozitare din stânga.

Îți pare cunoscut?

A aparținut băiatului care a murit acum 15 ani.

Nu înseamnă nimic pentru mine.

Serios?

Amândoi știm ce ai făcut.

Dacă ai vreo dovadă reală și vrei să mă prinzi, fă-o.

Acum 15 ani, i-ai luat tatălui tău ce avea mai de preț.

Acum, îți voi face același lucru.

Vreau Diamantul Inimii.

Mi-l vei da.

Sau toată lumea o să vadă cine ești.

Încearcă.

Nu am nimic de ascuns.

Doamne. Scuze.

Bună. Mă puteți ajuta să găsesc asta? Caut de o oră.

Da, e acolo, doamnă.

Marc Schreiber? James Wynn, PR la Vanderberg.

Sunt un mare fan al muncii dvs.

James? Ce s-a întâmplat cu Dani?

Din păcate, a trebuit să o concediem.

Era rasistă.

Și, pe deasupra, v-a cazat

într-o cameră dublă cu vedere parțială la Radisson Blu.

Din fericire, din proprie inițiativă, v-am mutat la FRANQ.

Ador franq.

Da, un apartament de lux

potrivit pentru regi și fotografi talentați ca dvs.

Am schimbat invitația la gală. Pot să vă verific acreditarea?

Mulțumesc. Am mutat și ședința foto de la 19:00 la 21:00.

Să ai suficient timp să te desfășori.

- Cineva care înțelege. - Da.

Diamantele de laborator, de pildă.

Se spune că sunt valoroase, dar nu sunt nici naturale, nici rare.

Ce femeie care se respectă ar vrea să poarte o imitație?

Total de acord.

Unul dintre ultimele mari adevăruri e puterea bijuteriei naturale.

Diamantele adevărate umplu oamenii de pasiune, cum au făcut-o de secole.

Da. De fapt, Maria Antoaneta a purtat Diamantul Hope o zi.

O lună mai târziu a fost ghilotinată de niște oameni foarte pasionali.

Maria Antoaneta n-a murit din cauza unui diamant, ci din lipsă de empatie.

- Păi... - De fapt, nici măcar nu l-a purtat.

- Oamenii cred că l-a purtat. - Serios?

Interesant. Deci n-a ucis-o gloata,

nici ghilotina. Ci o poveste.

Se pare că nu-mi cunosc invitații. Lucrați cu diamantele?

Nu, cu iluziile. Ca dvs.

Secole la rând, diamantele n-au valorat nimic.

Până când oameni bogați și deștepți ca Veronika

ne-au spus că aceste bucăți de sticlă nu sunt doar rare,

ci că niciun cuplu respectabil nu se poate căsători fără unul.

Asta da scamatorie.

Dar problema e că...

Toate trucurile bune au o întorsătură de situație.

Tu ești?

Ce?

- Normal că nu ești. - Nu.

Nu primeai pe nimeni dacă nu era ușă de biserică, la fel ca restul.

L-am văzut pe traficantul de arme Luis Briceno.

Bună seara. Desigur, Maria Bortnik. Sunt fan.

Socializează, deși monopolizează presa de stat.

Poate vrei să ne spui cine ești.

Ca să te luăm și noi la puricat.

Nu încă.

Scuze de întrerupere.

Nu e nevoie.

Lăsați-l să mănânce prăjituri.

Marc Schreiber.

Veronika Vanderberg.

Să terminăm rapid, da? Licitația începe curând.

Sper să mă pui pe mine și Inima într-o lumină bună.

Am o singură regulă.

Faceți ce vă spun eu.

Pot să-mi găsesc latura supusă.

Altfel, o găsesc eu!

Îmi placi.

Pe aici, dragă.

- Nu vreau să fiu prea mată... - Desigur.

Dar nici nu-mi place când îmi strălucește nasul.

Bine.

Arată-mi.

Scuzați-mă. Musculița care a intrat în cadru...

Pleacă, te rog. Mulțumesc.

Singurul lucru mai prețios decât diamantul e timpul meu.

M-am documentat.

Industria ta, ca a mea,

e plină de farmec artificial, dar tu ne oferi frumusețea pură.

Semănăm în privința asta.

Nu vindem falsuri. Vindem realitate.

Eu zic că nu vindem deloc.

Ceilalți cumpără.

Să vedem.

Scoateți diamantul.

Nu, fiule, nici vorbă.

Reflexia sticlei strică pozele.

Nu tolerez imperfecțiunea.

Nu cred că cineva așa fermecător ca dna Vanderberg ar face-o.

Ori îl scoateți, ori vă căutați alt fotograf.

De fapt, speram să mă rogi.

Nu-mi amintesc să fi rugat.

Așa.

Minunat. Pozează. Superb.

Superb! Magnific!

Minunat.

Da, zâmbim. Ne distrăm.

Pentru asta am venit.

Așa.

Poza asta face toți banii.

Așa.

E suficient de aproape, dnă.

Încercam să ajut.

- Fruntea lucește mai tare ca diamantul. - Scuze. Inima...

- Îmi fac treaba. - ...are regulile ei.

- Nu primesc ordine de la tine. - Când e vorba de Inimă...

- Merg singură. - Ascultă. Ieși.

- Mulțumesc. - Bine.

Domnule Schreiber, dacă sunteți cine pretindeți,

ar trebui să aveți deja ce vă trebuie.

Mai mult decât suficient.

- Mulțumesc. - Excelent.

A fost o plăcere,

dar am cumpărători care așteaptă.

M-am săturat de prostia asta. Asigură-te că e în siguranță.

Imediat, Lethabo.

- Ce s-a întâmplat? - Nu știu.

Timpul trece. Hai.

În sfârșit, licitația așteptată de toți. Dacă sunteți aici,

probabil credeți că le-ați văzut pe toate.

Așa că vă întreb...

Chiar pe toate?

Nevăzut de un sfert de secol.

Cel mai mare diamant descoperit vreodată. Inima.

Felicitări tuturor că ați scăpat basma curată atâta timp.

Știți ce?

Nici schimbarea climatică nu vă crede.

V-ați smuls averile din pământ,

i-ați incendiat cerul cu avioanele private.

- S-a prins. - Da, da!

I-ați secat sângele cu lăcomia.

Tinere, toți vrem să salvăm lumea,

dar și timpul e prețios, iar tu mi-l irosești.

Gura!

Nu mai folosiți paie de plastic, luați de-aici.

Stimați oaspeți, numele meu e J. Daniel Atlas.

Poate mă știți ca favoritul vostru din Cei Patru Călăreți.

Priviți atent, căci faimosul Diamant al Inimii va apărea în palma mea.

E la fel de dornic de atenție ca activistul Greenpeace.

Vă asigur că diamantul e în perfectă siguranță.

Serios?

Un om înțelept mi-a zis odată, în oglindă...

„Nu presupune că ești cel mai deștept din cameră.

Demonstreaz-o.”

Chiar te rog.

Să vedem dacă pot deschide vitrina.

Abracadabra.

Nu. Alakazam.

Stați.

Deschide-te, Sesam.

E în siguranță.

Liniștește-te, Veronika.

Reclamele tale ne amintesc că diamantele sunt veșnice.

- Luați-o de aici! - Opriți-l!

Opriți-l!

- Jack! - Salut.

Ce cauți aici?

Îți salvez pielea. Cu plăcere.

Și pentru tine. Haide.

- Bună, sunt June. - Da.

- Cine e ea? - E cu noi.

Unde e diamantul?

Ce?

Nu prea vă pasă de mediu.

Ești mai puternic decât pari.

Opriți-i! Nu-i lăsați să scape!

Bun, acum ce facem?

Cartea zicea să vă scot. Nu știu.

Henley Reeves?

- Aveam postere cu tine în cameră. - Lasă fanatismul pe mai târziu.

- Bine. - Dar serios,

- mă bucur să te văd. - Leșină mai încolo.

Trebuie să urcăm.

Mâinile sus, nu mișcați.

Ce porcărie!

Ce se întâmplă?

Concertul în Re Major al lui Beethoven.

Porcărie!

Merritt? Ce naiba a fost asta?

Atlas, aș vrea să te văd hipnotizând trei tipi în belgiană.

Vrei să zici flamandă?

- Acum înșeleg. - Pe mai târziu. Trebuie să plecăm.

Henley Reeves!

Bun venit înapoi.

- Mersi. - Trebuie să spun...

- Să mergem. - Da.

Îi făceam un compliment, mă bucuram s-o văd.

- Doar pe ea. - Am înțeles.

Sus.

E pentru noi?

Nu, e pentru ceilalți care încearcă să scape.

Mișcați-vă!

L-am avut tot timpul. Niciodată...

N-au schimbat diamantul.

Au schimbat vitrina.

Suficient de aproape, dnă.

Nu mai folosiți paie de plastic, luați de-aici.

Stimați oaspeți...

Deschide-te, Sesam.

E în siguranță.

Diamantele sunt veșnice.

- Lethabo. - Da?

O să-i facem să regrete.

Amarnic.

Marc Schreiber, Vanity Fair.

Ce-am ratat?

Credeam că va fi mai strălucitor.

Gata. Bine. Dă-mi-l.

- Ce faci? - Scuze.

E alunecos. Ai grijă.

Să nu mai faci asta.

Zicem lucrurilor pe nume?

Cine sunt copiii ăștia?

Niște puști grozavi care ne imitau numărul.

- Ce? - Da.

Mi-ați trimis poliția acasă? Mi-ați speriat copiii.

- Scuze. - Da. Scuze.

Ce fac copiii?

Cum e viața anostă de la periferie pentru care ne-ai părăsit?

Liniștește-te, ți-ai ratat șansa. Vezi piatra aia?

Să văd.

- Nu e Inima, dar e impresionant. - Ți-am spus, Danny.

Nu mă simțeam în siguranță atârnând cu capul în jos într-o cămașă de forță.

Eram însărcinată în șase luni.

Te-am fi întors. Ar fi fost bine.

Nici nu v-a fost dor de mine.

Cât v-a luat să mă înlocuiți? O după-amiază?

Și o bună parte din noapte.

Apropo, ce mai face Lula? Voi încă...

- Nu, s-a mutat la Paris. - Nu! L-a părăsit pe J. Wilder.

Îmi pare rău.

Nu trebuia să te faci de râs într-o croazieră?

- Să mă fac de râs? - Da.

Câștig sute de mii pe croazieră, plus beneficii.

A zis „plus beneficii”.

Credeam că e trist că Merritt și-a băut mințile în Mexic.

Apropo, trebuie să mă-ntorc la băut. Ficatul ăsta nu se distruge singur.

Putem duce barca la doc?

Stai. Pleci?

Mi-a făcut plăcere să vă revăd.

Ne vedem în zece ani?

Mi-a părut bine, mormolocilor.

Adio.

- Și eu plec. Am un spectacol. - Zău? Ți-ajunge pentru Uber?

Am semnat un NDA. Nu pot zice nimic.

- Ce faci? - Șase leviere. Niciunul nu merge.

Cu cine crezi că vorbești? La o parte.

Scuze, dar nu înțeleg ce se petrece între voi.

Am senzația că e ceva putred la mijloc.

Vă purtați ciudat.

Da, voi erați Călăreții.

Nu înțeleg. De ce v-ați despărțit?

Întreabă-i pe ei de ce. Eu n-aș fi plecat.

Ochiul ne-a cerut să demascăm un traficant de arme rus.

Chiar trebuie să reluăm asta?

Am făcut niște greșeli foarte mari.

- Am fost neglijenți. - Am fost aroganți.

Din cauza noastră, Dylan Shrike putrezește într-o închisoare rusă.

- Cine? - Dylan Shrike.

E un Călăreț. Fă-ți temele.

Îmi pare rău. N-am știut.

E condamnat pe viață?

E o nenorocire și n-o să mi-o iert niciodată.

- Nici eu. - Bine.

Dar asta nu înseamnă că trebuia să renunți.

E trist. Îmi pare rău.

Trist?

Ador cum generația voastră poate rezuma totul atât de concis.

Să-mi zică cineva ce-i cu puștii ăștia.

Din același motiv ca și tine.

Eu i-am vrut.

Avem Inima. Ce vrea Ochiul să facem acum?

Habar n-am.

Dar știu un lucru. Ai un diamant de jumătate de miliard de dolari.

Or să ne caute.

Da, probabil.

Stai. Pot să-ți văd cartea, Atlas?

Da.

E o hartă.

Nu e tatăl tău, Atlas?

Nu, e o hartă care apare doar când Călăreții sunt împreună.

Nici vorbă.

Serios?

Ochiul vrea clar să faceți asta.

Sunteți Călăreții. Comportați-vă ca atare.

Fie. Rosarito mai poate aștepta două zile.

Încerc să amân spectacolul.

N-o să fie ușor, dar văd eu ce fac.

Mi-a fost dor să fiu urmărită și să sar pe acoperișuri cu voi.

- Bine ai revenit. - Mulțumesc.

Unde e locul ăsta?

Ce căutăm aici?

Ochiul o să ne-anunțe.

- Pauză de poze. - Ce faci?

Fac poze.

Te rog, nu posta poze dintr-o locație secretă.

Nu fi gelos. Știu că vrei să apari.

Nu vreau, pentru că poate fi folosită ca...

- Amintiri. - Nu, ca dovadă.

N-am mai văzut o ușă ca asta.

N-o pot deschide. Te ocupi tu, Jack?

Vrei să spui June?

Spărgătorul nostru e Jack.

Simt un pic de rivalitate?

Nu e corect. Făceam asta dinainte să se nască ea.

- Să văd unde-i gaura cheii. - Poate e pe cealaltă parte.

Nu inspiri deloc încredere, Jack.

- Se descurcă. - Ești ruginit?

Nu mă grăbi.

Când începe să spargă încuietoarea?

Nu cred că e genul ăla de ușă. E un puzzle.

Arată-i cum se face.

Te superi dacă rezolv eu rapid?

Bine.

Dacă ați fost într-un escape room,

știți că există tot felul de puzzle-uri.

Nu doar încuietori și chei.

Actualizezează-ți tehnica, Jack.

După tine.

A slăbit-o el.

- Tare. - Ce-i locul ăsta?

Paradisul magiei.

Sicriul lui P.T. Selbit?

- Vezi? - Cămașa de forță a lui Houdini.

Da.

De dragul vremurilor bune, pot să te bag în ea?

- Nu. - Nu?

Mi s-a părut amuzant.

Mersi. Te oferi?

- Nu. - Bine.

- Charlie, fii atent. - Ce e?

- Prinderea glonțului. - Nu se poate.

Mamă.

- Fundătură? - Da. Fundătură.

E o fundătură.

Oare?

Doamne.

Da, așa e.

Ciudat.

Zarul trebuia să fie aici.

Și mingea aici.

- Bravo. - N-am făcut nimic.

Patru rânduri. Unu, cinci, opt, patru? E un cod?

- 4, 6, 18, 1, 8, 9? - Minus patru fac 10.

1584.

Descoperirea vrăjitoriei.

Prima carte de magie de scenă publicată vreodată.

De unde știe asta?

E un computer ambulant plin de informații inutile.

Inutile?

E tare.

Extraordinar.

Frumos.

Ăsta e planul castelului.

Dar e diferit cumva.

Sus e jos.

Stânga e dreapta.

Chiar și camerele sunt un truc.

Călăreții mei.

Thaddeus!

- Ce bine-mi pare să te văd. - Și mie, draga mea.

Nu puteai să ne deschizi după ce ne-ai văzut pe cameră?

N-ar mai fi fost distractiv.

Dle, sunt Charlie. Sunt un mare fan.

Salut, Charlie.

N-am mai văzut de aproape o Lentilă Lubor așa mare.

Serios?

Încă n-ai văzut nimic.

- Tu ai trimis cărțile de Tarot. - Nu.

Nu-mi mai bat capul demult cu prostiile și circul vostru.

Nu. Acum fac magie doar pentru nepoți.

Dar acum câteva săptămâni, o carte a apărut la ușa mea.

Zicea să pregătesc castelul pentru șapte viitori fugari.

- A avut dreptate. - Da.

De ce ne vrea Ochiul aici?

Pot presupune că următorul pas pe care trebuie să-l faceți

e ascuns undeva între acești pereți.

Acest castel, Roussillon,

era casa lor.

În 1943,

Aliații aveau nevoie de miracole militare.

Au cerut ajutorul celor mai talentați magicieni ai vremii.

Au construit un oraș fals din noroi, carton și lumini.

Mii de tancuri gonflabile de cauciuc pentru a-i păcăli pe germani.

Geniul lui Jasper Maskelyne.

Cineva își cunoaște istoria.

Stai. Ce legătură au naziștii cu diamantul?

Asta nu știu.

Dar răspunsul e aici. Undeva.

Trebuie doar să-ncepem să căutăm.

Ce spuneți la zvonurile că firma dv. e o fațadă pentru spălare de bani?

Călăreții sunt hoți care se dau artiști anti-capitaliști.

M-au vizat pe nedrept pe mine și compania mea.

Cine ne critică, n-are decât să ne verifice actele la sânge.

Provoc poliția să-i pună pe acești magicieni la locul lor.

În trecut.

Gata cu întrebările. Mulțumesc.

Interpolul a spus că a fost o treabă din interior.

Hoții știau exact unde sunt punctele oarbe.

Cum e?

Nu-mi spune. Ești în spatele Călăreților și a poneilor lor.

Nu. De ce aș cere diamantul și apoi aș încerca să-l fur?

În locul tău, aș găsi o cale să-l recuperez imediat.

Înțeleg că tu și echipa ta de curse veți fi la Abu Dhabi săptămâna asta.

Un teren neutru perfect.

Eu aduc dovada mea, tu aduci Inima. Dacă o mai ai.

Încă nu i-ați găsit?

Avem piste. Au fost văzuți mergând spre sud din Belgia.

Călăreții ar fi fost văzuți, se pare, în Franța.

Acum o oră. Șeful poliției franceze îmi e dator.

Sună-l și spune-i că vreau capetele Călăreților pe tavă.

Jandarmeria îi va găsi.

Sunt sigură.

Thaddeus a zis să căutăm ceva. Ce crezi că e?

E superb.

Nu ești vorbăreț.

- Scuze. - Dar îți ceri scuze mult.

Scuze. Am făcut-o din nou.

Scuze. Sunt emoționat. Vă admir mult.

Am pus poliția pe voi și îmi pare...

N-o s-o spun.

Ești iertat.

Ne-ai făcut să arătăm bine, dar pe tine nu te-am văzut.

De ce nu erai în echipă?

Prefer să fiu în culise.

Eu concep toate trucurile noastre.

Unde mergem? Simt că ne-am rătăcit.

Chiar preferi asta, sau te ascunzi în spatele ei?

Ce vrei să spui?

Păi...

Ani de zile mi-am spus că vreau să fiu asistentă.

Nu m-a deranjat să stau în umbra lui Atlas, fiindcă-i merge mintea.

Dar de fapt, îmi era frică.

Să fiu în centrul atenției.

Thaddeus a avut dreptate. Sus e jos.

O cameră cu susul în jos. Mișto.

Mișto.

Nimic nu te impresionează?

De-asta am zis mișto. Nu știi ce înseamnă?

Să vedem ce-i cu camera asta.

Bine.

M-am prins.

Sigur. Normal. Știi deja totul.

- Ce-am mai făcut? - Nimic.

Scuze.

Ești uimitor. E o onoare să te privesc.

Ți-a mai zis cineva că ești obsedat de control?

Da, de multe ori.

Am rezolvat-o.

Bomboanele își fac efectul.

- Mă întreb ce căutăm. - Ceva ciudat.

Totul e ciudat.

Da.

Fii atent.

Mereu ai fost un model pentru mine.

Serios?

Înainte să faci trucuri pe vase de croazieră.

Făceam evenimente corporative.

Nu s-ar zice deloc.

N-a mers. Ce urmează?

Doar un truc. Fără vrăjeli, fără talente.

Nu trebuie să-ți demonstrez nimic.

Ba trebuie. Arată-mi de ce te-a ales Ochiul.

Știi ceva?

Demonstrează-mi că nu ai nevoie de bonă.

Nu mai faci trucuri?

Nu te mai dai mare doar fiindcă nu-i ai pe prietenii tăi ciudați?

Sunt familia mea.

Să nu îndrăznești. Nu trebuie să-i impresionez.

Lasă. Voiam să văd ce poți când nu încerci doar să iei ochii lumii,

dar cred că răspunsul e „nimic”.

Bine.

Vrei un număr de magie?

Problema ta, Atlas, e că îți place să complici lucrurile.

Să găsești un diamant e mai simplu decât crezi.

Și să-l faci...

- ...să dispară. - Frumos.

- Uită-te în buzunar. - Zău?

Da.

Nu-i rău. Cartea într-un loc imposibil.

Dar nu juca dame pe o tablă de șah, fiindcă sunt cu cinci pași înaintea ta.

Uită-te în buzunar.

- Sunt antichități valoroase. - Da.

Ăsta e locul de veci al obiectelor antice.

Da.

Probabil ai dreptate, Thaddeus,

dar nu fără o ultimă șansă la glorie.

- Ce se întâmplă? - Decent, dar mai lent.

- Zău? - Lasă publicul să savureze magia.

Nu-i rău.

Frumos, Bosco.

N-am fost bună la poker,

dar inima roșie câștigă contra caro?

Asta da.

Bună diversiune.

- Dar să nu uităm... - N-am terminat.

- ...despre ce e asta. - Arată-le, Charlie.

- Dispariția unei bijuterii. - Vreau să văd asta.

Ochii pe premiu.

Paharele se tot rotesc, nimeni nu știe unde se opresc.

- Ar fi bine să dispară. - Superb!

Magie neagră. Masa e trucată.

- Am văzut-o când am intrat. - E timpul să scap.

- Da! - Unde se duce?

Știu ce face.

O cutie cu surprize? Asta e un truc?

Un truc vechi.

Dacă știam că e atât de ușor să scap de el...

- Nu-i așa ușor. - Frumos, Jack.

Gata cu încălzirea, urmează atracția principală.

Vreau să te gândești la o carte,

dar nu la cea la care crezi că vreau eu să te gândești.

- Ai ales? - Da.

- Ce carte era? - Patru de cupă.

Impresionant, profesore.

Whisky-ul ăsta e mai bătrân ca tine.

Scuze, șefu'. Îmi cer scuze.

N-o să mint. A fost mișto.

- Serios. - Arată-le.

Dar cred că vreau să fie mai mișto.

- Atât! - Hei!

- A început. - Da! Viscol chinezesc.

- Superb. - Da!

Ar trebui să port alb iarna.

În această parte a Franței zăpada e rară, dar gheața?

E imposibil.

- Clasic. - Frumos.

- Cum l-ai făcut să dispară așa bine? - Un magician nu dezvăluie secretul.

Șah

mat.

- Fir-ar. - Recunoaște, Bosco.

Înțelepciunea și îndemânarea vor învinge mereu

- tinerețea și aroganța. - Mulțumesc.

Nu presupune că ești cel mai deștept din cameră. Demonstreaz-o.

Scutește-mă. N-ai demonstrat nimic.

Apropo, încă n-am aflat ce facem în relicva asta

- din Al Doilea Război Mondial? - Stai.

Jasper Maskelyne, magicianul care i-a învins pe naziști.

A construit orașe false și tancuri false.

Mă întreb.

- Am avut dreptate? - Magie elementară.

Niciodată să nu pari surprins când trucul chiar funcționează.

Scuze.

- Doamne. - Ce sunt alea?

Enciclopedia criminalilor de război naziști.

Tatăl Veronikăi se numără printre ei.

După război, naziștii supraviețuitori au fugit în toată lumea.

Nu sunt contabil, dar se pare că

Peter Vanderberg s-a îmbogățit spălându-le banii murdari.

Și se pare că Veronika a folosit rețeaua criminală a tatălui ei

ca să continue afacerea, dar nu înțeleg.

Ce vrea Ochiul să facem cu asta?

Dacă nu mă înșel,

Ochiul vrea să-i demascăm pe Vanderbergi.

Să doborâm două generații de criminali odată.

Am citit niște chestii interesante despre Vanderbergi.

Mama Veronikăi s-a sinucis acum 15 ani.

O săptămână mai târziu, frânele menajerei lor au cedat.

Au avut un accident, ea și fiul ei au murit.

S-a suspectat o crimă, dar nu s-a putut dovedi nimic.

La naiba.

Poliția!

Nu vă panicați.

Ascultați.

Separați-vă, găsiți o ieșire.

- Haideți. - Plecați.

- Are dreptate. Ne despărțim. - Să mergem.

Am intrat. Găsim diamantul.

Nu e complicat. E cât o bilă de bowling.

Mișcați-vă!

Mergem în perechi, ținem legătura prin radio.

Găsiți-l!

Pe aici!

Stați!

- Întoarce-te. - Întoarce-te.

L-ai auzit, Bosco. Întoarce-te.

Vin.

Porcușorilor!

Rahat!

Scuze.

Nu mișcați!

Normal, aș oferi noilor oaspeți un tur complet al proprietății.

Dar bănuiesc că ați aflat deja că această casă are multe secrete.

Thaddeus!

Thaddeus!

Vreți să vedeți o scamatorie?

Cum?

Ce-ați zice dacă dispar?

Cum adică?

Nu mișca!

Nu trage!

Thaddeus!

Cum...

Căutați-l!

Nu poate fi departe!

- Thaddeus! - Nu mișca!

Mâinile la ceafă.

Repede, pe aici.

Thaddeus?

Slavă Domnului. Care e cea mai rapidă cale de ieșire?

- După cotitura aia... - Da.

...există un pasaj.

Urmați pârâul prin pădure.

- Nu. Nu. - Nu se poate.

Thaddeus, ridică-te. Plecăm.

Trebuie să chemăm ajutoare.

Te rog, ridică-te.

Opriți-o pe Veronika Vanderberg.

Nu putem face asta fără tine, Thaddeus.

Nu aveți nevoie de mine.

Dar aveți nevoie unul de celălalt.

Să nu uitați asta niciodată.

Știam când am venit aici

că ăsta va fi

ultimul meu număr.

Acum...

Nu mă lăsați să mor în zadar.

Aveți o misiune.

Plecați. Acum.

Vă rog.

Până

nu e prea târziu.

Trebuie să plecăm.

Atlas!

Poliția a arestat-o pe June.

Dar Jack și Merritt?

- Și pe ei. - Îi scoatem de acolo.

- Să discutăm. - Ce să discutăm?

Ascultă-mă. Trebuie să fim deștepți.

Nu, trebuie să-mi scot prietenii din arest.

- Bosco. - Știi ce n-a apărut

când te-ai documentat despre noi?

Charlie și June sunt singurii mei prieteni. Știi ce apreciez la ei?

Nu mă fac să mă simt un nimic.

- Merg după June. - Așteaptă, Bosco.

- Ascultă-mă. - O secundă.

- Ascultă-mă. Nu poți. - De ce nu? Spune-mi.

Te caută, Bosco. Ne caută pe toți.

O să fii și tu arestat.

- Da. - Rahat.

Exact. Păcat că nu mai e nimeni destul de nebun să încerce o evadare

cu mâinile goale.

- Atlas. - Da?

Poate că există.

Thaddeus Marcus Bradley.

În caz că te întrebi cum îl chema pe omul pe care tocmai l-ai ucis.

Da.

Ghinion.

La început nu-mi păsa nici de tine, nici de diamantul tău,

dar ai transformat asta într-o vendetă.

Și acum

abia aștept să te distrug.

Tatăl meu te-ar fi adorat.

Era pasionat de magie.

Într-unul din rarele momente cu mine, când aveam cinci sau șase ani,

m-a învățat un truc.

Făcea să dispară o batistă roșie și apoi o scotea din gură.

Îmi plăcea la nebunie.

Avea o anumită grandoare.

Am exersat trucul luni în șir.

Credeam că dacă îl fac perfect,

voi petrece mai mult timp cu el.

Dar a fost o iluzie.

De atunci urăsc magia.

Kitsch-ul. Penibilul.

Ca să nu mai zic de șarlatani. Tu și mentalismul tău.

N-avem puteri psihice, dle McKinney.

Nici nu e nevoie. Știi unde este Inima mea,

iar eu nu trebuie să știu, fiindcă o să-mi spuneți.

Ești deșteaptă să știi că nu-ți spun nimic.

Cum zicem noi în Texas.

Și te înșeli în privința mentalismului.

Le citesc toată viața pe față.

Trebuie doar să știi cum.

Tu, de pildă.

- Îmi permiți? - Chiar te rog.

Va fi distractiv.

Ne-ai povestit deja în detaliu despre problemele tale cu tata,

dar vreau să știu despre mama ta.

De ce s-a sinucis?

Și ea cerșea atenția lui taică-tu la fel ca tine?

Da, era.

De ce?

Tatăl tău și-a îndreptat atenția spre altcineva?

Gestul cu părul după ureche te dă de gol.

Era.

Se culca cu secretara lui?

E prea banal.

Trebuie să fi fost cineva apropiat mamei tale...

O prietenă?

Coafeza?

Nu era menajera, nu?

Nu, nu menajera.

N-am timp pentru asta.

Oamenii spun asta de obicei când mă apropii de adevăr.

Dăm drumul la aer? Deschidem un geam?

Dacă tatăl meu s-ar fi culcat cu menajera

și mama ar fi aflat și s-ar fi sinucis,

probabil că n-aș fi tăiat frânele mașinii menajerei.

Dar, pe de altă parte,

nu sunt un psihopat.

Ești trist și penibil.

Înțeleg de ce-ai vrea să mori.

Veronika, știi,

și faptul că pleci te dă de gol.

Șefu'! Am găsit-o pe baba asta în parc.

- E criță. Ce fac cu ea? - Te fac praf sub masă!

Bag-o într-o celulă.

Polițiști proști!

E pentru mine?

Am cerut vedere la ocean.

Foarte drăguț.

Du-te!

Du-te!

Mai repede!

Ne asumăm responsabilitatea pentru această deținută.

Dnă Vanderberg, regret, dar nu pot.

Nu mai aveți nicio treabă cu ea.

- Șefu'! Baba și-a rupt brațul! - Ce?

Trebuie să chemăm ambulanța! Brațul îi atârnă, șefu'! E rupt!

Unde e? Unde e fata?

Găsiți-o!

- A fugit. - Găsiți fata!

Găsiți fata!

Scârbos. Chiar și pentru tine.

Cred că am exagerat cu vinul.

Bună, Lula.

- Apropo, arăți superb. - Să vedem.

Nu credeam c-o să te mai văd. Cum ne-ai găsit?

Mi-a șoptit o păsărică.

M-ați surprins.

V-ați reunit fără mine.

Nu e ce crezi. Nu înțelegi.

Nu? Sigur?

Ești liber, fraiere.

Cavaleria!

Ți-a fost dor de mine?

- Enorm. - Bună. Sunt Lula.

Dinții. Lula! Ții minte? Am fost și eu Călăreț.

Da, am întrebat de tine. Doar eu.

Doar el. Serios?

Stați!

Rahat.

Trebuie să mergem la întâlnire.

Uite cum facem. Am mașina. Totul e gata.

Jack, trebuie s-o pornești fără cheie.

- Planul e să fur eu mașina? - Da.

Pornesc mașina. Ia-o pe June. Să n-o lași acolo, ai înțeles?

- Vii afară. - Da. Bine.

- Fii atent la girofaruri! - Pot să fac contactul.

- Poți să-mi dai drumul. - Scuze.

Stai!

Stai.

Vino-ncoace!

Vino-ncoace.

Unde e diamantul?

Merritt. Mulțumesc.

Sunt în spatele tău.

Dar cine e în spatele tău?

Girofarurile.

Fugi!

Privește-mă în ochi și întreabă-te de ce șoptesc cuvinte care-ți slăbesc voința

și dormi.

Nu merge la toți.

Ți-am zis

să dormi!

Ușurel.

Surpriză!

E cineva aici?

Jack?

Puteai să spui că vii cu o mașină de poliție.

Mulțumesc.

A apărut al cincilea Călăreț. Bună, Lula.

Bună.

Bine.

- Ești bine? - Sunt bine.

Dar l-au prins pe Merritt.

- Rahat. - Ce?

Eu am scăpat. El nu.

E un moment foarte emoționant pentru toți.

Se întâmplă multe.

Încerc să n-o iau personal,

dar vă rog, a luat Ochiul legătura direct cu voi?

- Da. - Și cu tine?

- Da. - De ce nu m-ai sunat mai devreme?

Scuze, trebuia să găsesc o bonă.

Totul s-a întâmplat foarte repede.

Voi două vă cunoașteți?

- Da. - Da, ne știm.

Câte femei magician crezi că sunt pe lume?

Faptul că suntem trei aici acum...

E șocant.

- Uluitor. - Exact.

Mă mir că universul n-a explodat.

- Absolut. - Abu Dhabi.

- I se năzare? - Da.

Scuze... Apropo, mare fan.

Încercam să aflu unde merge Veronika.

Vanderberg Global are o echipă de curse.

Lansează o mașină nouă

weekendul ăsta, în Abu Dhabi.

- Îl luăm pe Merritt și o demascăm... - Da.

Nu, n-o demasc. Nu demasc pe nimeni.

Nu-mi pasă ce vrea Ochiul.

Dăm Inima, îl luăm pe Merritt și am terminat.

Ne salvăm prietenul, nu lumea.

Ne vedem de viață și o lăsăm să scape?

După Rusia, ai spus că magicienii sunt artiști, nu supereroi.

- Încep să cred că ai avut dreptate. - Nu doar spală bani ca tatăl ei.

Ai văzut ce-a pățit Thaddeus.

Sunt puțin cam în urmă, n-am toate informațiile,

dar nu cred că asta ar trebui să mă oprească

să-mi dau cu părerea despre ce să facem.

- Ba da. - Absolut.

Nu, n-ar trebui, Atlas, și cred că ar trebui s-o demascăm pe Vanessa.

- Veronika. - Pe Veronika.

Pentru crimă și...

- Spălare de bani. - Și spălare de bani.

- Pentru crimă și spălare de bani. - Nu.

- Trebuie s-o înfundăm. - Nu, e prea periculos.

- Atlas are dreptate. - Gata cu sacrificiile.

- Îmi pare rău, nu merită. - Pe naiba.

- Ce? - Te înșeli.

- Mă înșel? - Îmi cer scuze.

Nu-ți cere scuze. Spune.

Te înșeli.

Înainte să-i descopăr pe Călăreți, nu-mi păsa de absolut nimic.

Familia m-a abandonat.

Uram întreaga lume.

Apoi am văzut un videoclip cu voi.

Încercați să faci o lume mai onestă,

mai suportabilă.

Asta m-a făcut să-mi pese.

Care e planul?

- O să meargă, promit. - E de-ajuns diversiunea?

Cât timp cât Veronika e aici, și nu acolo.

- Ne putem ocupa de asta. - Dacă întârzii cinci minute.

- Cinci? Eu ziceam unul. - Dacă întârzii un minut...

De unde știm că va veni destulă lume?

E deja viral.

O să vină lume.

Sunt prea multe variabile.

Ținem legătura. Dacă ceva nu merge bine...

Nu e loc de greșeală.

Dacă facem ceva atât de riscant, trebuie să fim perfecți.

Sunt prea multe de făcut într-un timp prea scurt.

În ce mă privește...

Cred că noi șapte avem șanse mai bune decât majoritatea.

Ia te uită.

De când s-a înmuiat marele Bosco Leroy?

O facem sau nu?

O șansă la zece milioane.

Exact ce-mi place.

Doamnelor și dlor, a sosit momentul.

Doar în această seară...

Apropiați-vă.

Mai aproape.

Cu cât credeți că vedeți mai mult,

cu atât e mai ușor să vă păcălim.

Numărătoarea inversă începe. În doar două ore,

Cei Patru Călăreți vor fi pe scenă pentru prima oară în 10 ani.

J. Daniel Atlas.

Henley Reeves.

Jack Wilder.

Și Lula May.

Doamnelor și dlor, Cei Patru Călăreți.

Așa e. Călăreții s-au întors pentru o singură noapte.

Săptămâna trecută, am furat Diamantul Inimă, iar diseară, în două ore,

îl vom înapoia proprietarului de drept.

Vouă.

Crezi că i-am atras atenția?

Nu știu ce altceva ar face-o.

Știi cât de rău pot merge lucrurile,

te rog, de data asta poți încerca să fii mai atent?

- Nu. - Bun.

La fix.

Ți-a plăcut spectacolul?

Cam de prost gust pentru mine.

Presupun că ați ales locația fiindcă e aproape de a mea.

Vești bune. Te-am adăugat pe lista noastră de invitați.

Adu-mi Inima. Facem schimb.

Diamantul pentru domnul McKinney.

Afară, la lumină,

făr pic de magie.

Scoate un iepure din pălărie,

dacă un as alunecă dintr-o mânecă,

prietenul tău dispare.

Încerc să folosesc termeni din breasla ta.

Bun venit pe Insula Yas.

Orlando-ul Orientului Mijlociu.

În final, mulțumim Insulei Yas pentru că găzduiește un eveniment

pe măsura celei mai rapide echipe din motorsport.

E un circuit de elită,

care va oferi curând rivalilor noștri

cea mai comună priveliște din curse:

spatele mașinilor noastre.

Mulțumesc.

Ea e Veronika?

Pare autoritară.

Au sosit magicienii. Întâmpină-i.

Vă mulțumesc că ați venit. Sper să vă placă cursa.

Atlas a zis diversiune. Cum facem asta?

E pază peste tot.

Liniștiți-vă. Mă ocup eu.

Bună seara.

David. Sunt de la Relații Media.

Puteți plasa camera într-un alt unghi?

Mulțumesc. Continuați.

E rândul tău.

Să-i dăm drumul.

Asigurați-vă că verificați autenticitatea diamantului.

Oamenii ăștia sunt foarte vicleni.

Mă bucur că ați venit.

Îngropăm securea războiului?

- În gâtul celuilalt? - Foarte amuzant.

Fiecare avem ce-i trebuie celuilalt.

Motivul perfect pentru afaceri. Cu o condiție.

Sper să nu mai facem afaceri.

- Ce arogantă. - Nu acum.

- O urăsc. - Lula.

- Ce faci? - Poftim?

Am venit să filmăm mașina.

Legitimația?

Desigur. Poftim.

- Și a ta? - E în geacă.

Suntem de la „Steaguri în Carouri”, un serial documentar.

Sezonul viitor e despre Vanderberg Motorsports. Serios, nu v-au anunțat?

Ca de obicei.

Luăm câteva cadre,

invitați care se holbează la frumusețea asta.

- Începeți când vreți. - Nu atinge mașina.

Trebuie să filmăm interiorul.

Ai putea să apari în serial.

Scutește-mă. Am primit ordine.

Și noi.

Bună seara, dnă Vanderberg.

Încercăm să obținem cadrul dorit, dar am întâmpinat o mică problemă.

- Ai încurcat-o. - Vrea să vorbească cu tine.

Nu e bine deloc.

- Alo? - Tata spunea mereu

că nimeni nu cumpără un diamant pe nevăzute.

Mașina mea e un diamant.

Ori îi lași să-și facă treaba, ori îți cauți alt loc de muncă.

Scuze pentru așteptare, doamnă.

- Puteți filma. - Ești grozav.

Te dai mai în spate? Pentru lumină.

Mersi.

- Continuăm? - Vă rog.

Ai un expert. Scuză-mă.

N-ai încredere în noi? După tot ce-am pătimit?

E vreo problemă?

- Verifică, să fii sigur. - E Inima.

Normal. Prietenul nostru?

Hai.

Uite-l. Bine.

Hei.

Ești bine?

Acum știu că valorez jumătate de miliard de dolari.

Tot cred că am fost păcăliți, dar mă bucur să te văd.

Teafăr și nevătămat. Mă țin de cuvânt.

Rămâneți, dacă vreți.

Distrați-vă.

Ce se întâmplă?

Fir-ar!

Cum pornește chestia asta?

Nu mă pot concentra când țipi la mine!

Nu-i lăsați să scape!

Scuzați-mă!

Chemați poliția!

Îți place spectacolul?

Te uiți sau îmi recuperezi mașina?

Voi ați făcut asta.

Îi dau drumul.

Atlas, ai vrut diversiune, poftim.

Chestia asta se învârte de numa'.

Ce-i asta?

Am căzut printr-o trapă. Sunteți bine?

- Unde suntem? - Nu.

Dimineață, singurul lucru pe care l-am vrut mai mult decât diamantul

a fost să-i văd pe Călăreți închiși,

iar acum că le am pe amândouă,

trebuie să recunosc, mă simt răsfățată.

În timp ce vă pregăteați spectacolul, eu mi-am pregătit propriul truc.

Cinci Călăreți, în capcană, fără scăpare.

Poate sunteți comori naționale, dar și aici există.

Doar că sunt greu de găsit.

Pentru că sunt îngropate în nisip.

Va părea că ați murit într-o tentativă de evadare eșuată.

Să vedem niște magie.

Lasă magia! Chemați ajutor!

- Jack, sun-o pe June. - Aveți semnal?

Ne bruiază. S-a gândit la toate.

Lula, de partea cui ești?

De partea noastră, clar, dar s-a gândit la toate.

Ambele pot fi adevărate.

Nisipul crește.

Mai mult nisip și tot crește.

Henley, primul principiu al evadării.

„Cât timp poți supraviețui?”

După debit și volumul cutiei...

- Am încurcat-o. - Superb.

Al doilea principiu?

Cutia în sine.

Are un defect? O slăbiciune? O ușă secretă?

Verificați.

- E etanșă. - E etanșă.

Totul e etanș.

Mai e vreun principiu?

Am ce cauți.

Perfect. Ne vedem unde e Inima.

Abia aștept.

Direct la seif.

Nu, nu! Da!

Ajutor, Ricky Bobby, ajutor!

Chiar se întâmplă?

O să murim în cutia asta? Serios?

E amuzant. Acum o săptămână,

voiam să mor, apoi mi-am regăsit motivul de a trăi,

iar acum chiar o să murim.

Ce-i amuzant?

Era mai amuzant în capul meu. Ironic.

Nu.

Nu mai avem ce face.

N-ar fi trebuit să-ți critic site-ul, costumele și logo-ul.

„I”-ul din „Wilder”, bagheta magică, nu-i chiar așa penibil.

- Bine. Mersi. - E drăguț, și...

- Ajunge. - Mi-a fost dor de tine.

Știu că n-o arăt mereu,

dar vă iubesc pe toți.

Nu pot să cred că suntem îngropați de vii. E ca-ntr-un western.

Stai, „îngropat de viu”? E o tradiție veche în magie.

Cine a făcut asta?

Bill Shirk era să moară făcând asta. Vă amintiți?

A intrat într-un sicriu de plexiglas și l-a acoperit cu nisip.

Nu s-a spart?

- Nisipul era ud. Mi-amintesc. - Nisipul era ud.

Plouase cu o noapte înainte.

Nisipul ud e mai greu. A spart sticla.

Stai.

Dacă spargem țeava, udăm nisipul, și greutatea va sparge cutia, nu?

Dacă înfășor ceva în jur, pot să trag.

Bine.

- Dă-mi cureaua, Merritt. - Bine.

Gata?

- Da. - Bine.

- Te descurci. - Bine, haide.

Haide.

Da!

Ajutați-mă. Trageți-mă în jos.

- Bine. - E din metal.

Bravo!

Trage pe dreapta. Ești înconjurat.

Aș trage pe dreapta, dar cred că în sfârșit mă prind de șmecherie.

Voi doi, urmăriți-l!

Sunt cel mai bun șofer din lume!

Intră în bazar!

Tăiați-i calea din cealaltă parte!

Nu!

Atenție!

Oprește motorul și coboară.

Ești înconjurat.

Mâinile sus și nu mișca.

Scuze. Am uitat să semnalizez?

Ești arestat.

Mulțumesc, bine lucrat.

Avem mandat de arestare pentru Bosco Leroy.

- Mulțumesc. - Nicio problemă.

Atlas o să mă omoare.

- Apa intră prea repede. - Geamul nu se sparge.

Totul pentru un diamant.

Ne-ar fi de folos. Nimic nu taie sticla ca un diamant.

Stai...

Stai. Henley.

Da. Îmi pot ține respirația opt minute.

Dacă ne poate scoate cineva de aici, suntem noi.

Intrăm în deșert, doamnă.

Furtuna de nisip se întețește.

El ce caută aici?

Diamantul doamnei Vanderberg, pe care l-ați furat.

Ai pierdut ceva?

A fost distractiv.

Funcționează. Ajutați-mă.

- Ajutați-mă! - Haideți!

Henley, bravo!

- Doamne. - Bravo.

Trebuie să ajungem la un spectacol.

Sper că n-am întârziat prea mult.

- Ești bine? - Da.

Identitate confirmată.

Ai venit.

Ai ce vreau.

Tu ai ce vreau eu?

Unde e dovada?

Chiar aici.

Eu sunt dovada.

Nu...

Charlie...

Credeam...

că ești mort.

Acum mă vezi.

E fascinant.

Ce fac oamenii ca să facă să dispară ceva

sau pe cineva.

Eu te-am învățat trucul ăla.

Așa cum te-a învățat tatăl nostru.

Și acum, după 15 ani, încerci să mă distrugi?

Nu.

15 ani.

Nu știam că o să fii în mașină.

Dar te-ai simțit ușurată când ai auzit că am fost.

Când am căzut în apă,

nu mi-am putut desface centura.

Mama m-a salvat cu ultima ei suflare.

Te-am iubit, Charlie.

Lasă-mă, în sfârșit, să mă port cu tine ca o soră.

Sunt fratele tău.

Amândoi avem sângele tatălui nostru,

deși pe al meu nu l-ar fi recunoscut niciodată.

- Mama a implorat. - A murit cu rușinea aia.

Tu ai trimis-o pe mama în mormânt.

Bine.

Ai dreptate.

Ar trebui să fie al tău.

Poftim.

Ia-l.

Prinderea glonțului.

Imposibil.

Nu. Doar magie.

Bună seara tuturor.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Mai devreme, J. Daniel Atlas a promis

să înapoieze Diamantul Inimă proprietarului de drept.

Dar înainte de asta, să facem niște prezentări.

Mai întâi,

să salutăm această forță a naturii,

extraordinara June Rouclere!

Bună seara tuturor. Mulțumesc.

Mulțumesc mult. Mulțumesc.

Și aplauze pentru neînfricatul războinic,

Bosco Leroy!

Plăcerea e de partea noastră.

Salut, frumoaso.

Și, desigur,

fără ajutorul celor mai mari magicieni din lume,

nimic din toate astea n-ar fi fost posibil.

Cei Patru...

Pardon, Cei Cinci Călăreți.

Mulțumesc tuturor.

Am uimit spectatori din întreaga lume.

Dar n-am mai făcut parte dintr-un număr ca acesta.

Probabil vă întrebați:

„Cum au reușit?”

Ei bine,

fiecare magician are nevoie de un asistent. Veronika...

Ați putea crede că Veronika,

ca unică moștenitoare a lui Peter Vanderberg,

e proprietara de drept a diamantului.

Dar ce să vezi...

Peter n-a avut un copil. A avut doi.

Celălalt copil a fentat moartea...

Și a ajuns la New York.

Răzbunarea a devenit scopul vieții lui,

dar avea să aibă nevoie de ajutor.

Mezcalul meu. Mersi.

Așa că, recrutând...

- Spune-mi când să mă opresc. - Stop.

- Asta e cartea ta? - Da.

- Vrei să afli secretul? - Da.

Seducând,

atrăgând,

a adunat unele dintre cele mai strălucite minți,

pregătind terenul pentru un truc cum nu s-a mai văzut.

Ceea ce ne aduce la seara asta.

Aplauze pentru creierul din spatele operațiunii...

Cel mai bun prieten al nostru.

- O fantomă. - Până acum.

Charlie Vanderberg.

Știu că am zis că-mi va face plăcere să te înving,

dar m-am distrat mai mult decât credeam.

Tot trist și penibil ești.

Și tu ești un nimeni.

- O secundă. - Și n-o să fii niciodată.

- Ce ai spus? - Nu înțeleg cum ai reușit.

Veronika, la fel cum nu pari să înțelegi cum ai ajuns aici.

Să-i explicăm.

Cea mai bună magie se bazează pe presupuneri.

Că mașina care te lasă e aceeași cu cea care te așteaptă.

Să mergem.

Un act al naturii e, de fapt, altceva.

Și că un seif în deșert nu e doar o simplă iluzie.

O armă nu are gloanțe oarbe.

Un lift coboară doar în subteran.

Ca să păcălești maestrul decepției,

trebuie să-i manipulezi realitatea.

Pentru ultimul nostru număr, s-o facem pe Veronika să dispară?

Nu.

Nu poți câștiga.

Eu sunt familia Vanderberg!

- Iat-o. - Deja mi-e dor de tine.

- Ultimul spectacol. - Ai auzit?

- Adevărata Veronika Vanderberg. - Vanderbergii nu pierd!

Lumea e plină de iluzii.

Una dintre cele mai mari e că acest diamant aparține familiei Vanderberg.

Ca singura rudă liberă a tatălui meu,

mă voi asigura că toți cumpărătorii noștri ilegali

vor suporta consecințele legale.

Apoi, donez toate bunurile noastre, inclusiv Inima,

comunităților din Africa de Sud, de unde provin.

Și voi veți primi câțiva dolari în plus.

Publicul Călăreților pleacă mereu cu buzunarele mai pline.

Frumos truc.

Am învățat de la cei mai buni.

Mulțumesc.

Vă mulțumim că ați fost alături de noi.

De noi toți.

Și nu uitați, indiferent ce cărți vă oferă viața,

trebuie să învățați să vă creați propria magie.

Doamnelor și domnilor...

Noi suntem Călăreții. Noapte bună.

Ce vrei? Rodie sau zmeură?

Am spus că vreau o băutură.

Încearcă.

Copiii din ziua de azi.

Desigur.

- E bună. Vrei? - Nu.

Cred că ai scăpat asta.

- Vechea mea carte. - Dacă vrei s-o înrămezi.

Mersi, s-ar putea.

Tot nu-mi vine să cred că ești un Vanderberg.

Nici ea.

Mă gândeam că ar trebui să ne facem propria trupă.

- O trupă de fete magicieni. - Da.

„Călărețele”?

Nu, nu asta.

- „Amazoanele”. - Nu.

„Doamnele Călărețe”.

- „Poneii!” - Poneii.

Putem vorbi?

- Nu mă bag între Amazoane. - Ce e?

Doar că...

Spune. Ce-ai pe suflet?

E greu, pentru că nu știu ce simți tu.

Hei, lume...

Veniți încoace.

Veniți.

Bosco, mai adu niște chestii de-alea.

O să vă placă la nebunie. E demențial.

- Nu, Merritt, te rog. - E demențial.

- Vreau să spun că e bun. - Da.

O s-o spun. O să-mi fie dor de voi.

- Chiar la asta mă gândeam. - Și eu.

Vă iubesc.

- Și noi te iubim. - Te iubim.

- Ce drăguț. - Și tu.

Ești așa drăguț. Chiar și pe mine?

Serios? Trebuie să fii foarte beat.

Schimbă subiectul.

Să revenim la... toți ne iubim.

- Să revenim la asta. - Îl iubești. O iubește.

Așteptați pe cineva?

N-ar trebui să știe nimeni unde suntem.

- De la cine e? - Nu scrie.

- Deschide-l. - Deschide-l tu.

Bine.

E chestia de la ușă.

- D la castel. - Da.

Pot să încerc?

- Da. - Pot?

O să-mi iasă de data asta.

Salut, Călăreților.

V-a fost dor de mine?

Dylan.

Ar trebui să fie la închisoare.

Știu ce gândiți. „Ne-a mințit!” Nu v-am mințit.

Doar v-am făcut să credeți ceva ce nu era adevărat,

dar a fost spre binele vostru, credeți-mă.

Misterul e mai adânc decât credeți.

Și, la urma urmei, Călăreții sunt din nou împreună.

Asta mă bucură.

Voi trei, impostorilor.

Ați pretins fără rușine

că faceți parte din organizația noastră ultrasecretă?

Credeți c-o să scăpați basma curată?

Ei bine...

Aveți dreptate.

Bun venit. Bun venit în Ochi.

Cât despre restul,

credeați că ați terminat?

Mai gândiți-vă.

Abia ați început.

Ce trebuie să facem?